comentarii

cum a fost prima lectura


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Textul e, in primul rand, dif - de maan la: 14/02/2006 21:03:11
(la: Povestea unei zdrente)
Textul e, in primul rand, dificil de citit, deoarece nu exista nici un paragraf care sa delimiteze/ sa lege o idee de alta iar abundenta covarsitoare de puncte de supensie e, cel mai adesea, nejustificata.

Cateva fraze pe care le-am ‘simtit’ subrede :
- ‘Viata mea toata imi trece prin fata ochilor intr-o fractiune de secunda… doar atat a durat, dar a fost atat de lunga.’
- ‘as vrea ca macar o data in viata sa stiu ce e iubirea, sa stiu ce inseamna sa ai un sentiment,’
- ‘Primul fulg cade din cer rotindu-se, facandu-ma sa-l astept, jucandu-se…’
- ‘ghetele astea prea mici pe care le tarsesc’ schioapata logic – nu tarsesti decat incaltaminte prea mare!
- ‘e primul fulg si e al meu… cad toti din cer, vesel, jucaus, ca un roi de albinute albe, isi croiesc drum printre ceilalti’

Nu exista o coeziune, din pacate, iar finalul e prost condus si prea-ndelung preparat.
Mi-a placut insa ideea : moartea, survenita-ntr-o clipa de vis glorios, de-odata cu primul fulg de nea.

si-ar mai fi ceva : senzatia de artificial, de neveridic, de exagerbat pe care mi-a lasat-o prima lectura si mi-a agravat-o a doua.

Cersetorul tau care acuza (‘ Voi ce cereti mereu mai mult, voi ce nu sunteti multumiti...’) si-n acelasi timp pretinde ‘in fiecare zi, mai trist, mai uracios, mai negru’ : ‘Iubiti-ma !’, cersetorul tau, zic, nu-si da seama ca-i egoist.
io cred ca generozitatea generozitatea nu-i 'a da de pomana', ca ca altele sunt dimensiunile milei si ca iubirea nu-i ce pare-a-fi la 18 ani.


A-ti fi mila de cineva nu-nseamna nicidecum a-l iubi.
As zice ca mila exclude iubirea si-o face imposibila.
A ajuta un cersetor inseamna a-l invata sa castige ei-insusi banutul pe care ti-l cere.
Vazuta altfel, milostenia e, cred eu, un sentiment pacatos.

Ajut (desi n-a cerut) un copil sarman sa mearga la scoala – ii cumpar rechizite, haine!
Curat benevol zarzavat pentru supa de la cantina saracilor.
( asa, ca sa ne pierdem timpul: cati cersetori s-au oferit sa spele vasul in care li s-a oferit pomana ?)
Indrum cersetorii pe care-i intalnesc intr-acolo.
Donez haine si jucarii.
Astea-s coordonatele, spun eu!

In spatele oricarei maini intinse e o constiinta putreda si-o slabiciune patologica.
Umpland mana ce ni se intinde, alimentam boala si-o cronicizam.

De ce-i dam?
1. ca sa scapam de el (ne agaseza)
2. ca sa ne mai linistim constiinta (da, ca dumnezeu iti da!)
3. dintr-o bunatate superficiala – dupa ce l-am ‘miluit’ l-am si uitat!

Intrebare – cati ne-am intors, a doua zi, cu punga plina, ingrijorati ca omul ala n-are ce manca?

Intre noi vorba fie, mi-e cam sila de ‘oamenii de bine’ care ajuta saracii si adopta copii bolnavi, din varful buzelor, aratand cu degetul spre aceia care recunosc cinstit si lautareste ca problema-i complicata si nu se rezolva dand!!!
#105918 (raspuns la: #105878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la prima lectura - de Murafa la: 03/12/2010 12:52:41
(la: Cenuşi)
Nu e o lectura usoara... si din cate observ e doar un fragment. Personajele au mai aparut si in alte franturi postate aici... Ceea ce imi place la tine e ca scrii cu rabdare, detaliat, impletind metafore si creand pe alocuri fragmente de liric... cert e ca trebuie sa recitesc...
RE - de Cezar Pricop la: 14/08/2004 04:20:51
(la: Arienismul - un ideal, o confuzie?)
Fa un rereadering si o sa intelegi ca n-ai inteles nimic la prima lectura!
De aceea, la prima impresie, adulmeca inca o data.
#19758 (raspuns la: #17514) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paolo Coelho. - de MMM la: 24/10/2004 00:16:49
(la: Paulo Coelho?)
Foarte recomandat.

Am citit Alchimistul acum vreo 10 ani si o recomand ca prima lectura.

"Fiecare om isi are legenda lui personala ce trebuie sa si-o urmeze". Acesta este mesajul fundamental ilustrat printr-o epopee fascinanta cu multe tilcuri si cu un sfirsit absolut incredibil.

Este o carte de capatii pentru oricine isi faureste un drum in viatza.

Mult mai tirziu, cind am citit a doua sau a treia carte a aceluiasi autor am reusit sa aflu ca de fapt in Alchimistul Coelho isi spune propria poveste.

Paolo Coelho este brazilian de origine si si-a inceput cariera cu mare succes in Rio de Janeiro devenind la 30 de ani un mare executiv al unei case internatzionale de discuri (daca tzin eu bine minte CBS - Sony).

Avea tot ce isi dorea, era in culmea successului in plus traind in Rio unul din cele mai frumoase locuri posibile din lume (am avut sansa sa-l vad). Intr-o buna dimineatza a primit un telefon si aflat ca a fost dat afara de la lucru.

Dupa o scurta agonie s-a indreptat catre prima sa pasiune, scrisul si a devenit din nou celebru de data asta la scara internatzionala.

Nu stiu in ce limbi a fost tradus da sigur ca exista in portugheza, spaniola si franceza. Eu am citit versiunea franceza.

Cartzii asteia nu pot sa-i dau o nota pe scara 1 la 10 pentru ca este un 14 !

Lectura buna !

MMM
Petrecar - pareri si interpretari - de komi la: 17/12/2004 18:49:32
(la: A pornit cu stangul)
Imi spui ( scrii ) ca ti-ai expus niste pareri. N-am nimic cu parerile nimanui. Dar una e sa iti exprimi o parere ca urmare a unor fapte si alta sa interpretezi ceea ce au spus altii, si sa pui ghilimele, vezi citatul de mai jos, pe care cred ca il recunosti:

"Cea mai gafa dintre gafe a fost insa cea cu redeschiderea unor capitole deja negociate cu Uniunea Europeana. La aceasta replicile au fost cel mai clar exprimate si, in termeni de limbaj normal (nu ai politicii) ele au sunat cam asa: "Mai Traienica, tu din ce copac ai coborat? Daca inca nu stii ca sunt niste legi nescrise ale politicii, in care nu poti sa intri cu bocancii de marinel plini de noroi si sa faci spume la gură, du-te si mai culca-te putin. Iar voi, ceilalti romani, mai scurtati-i lantul, ca face urat."

La o prima lectura, am crezut ca oficialii europeni s-au "balcanizat" cu totii. Apoi am sesizat ca de fapt ai citat ... o parere de a ta. Nu e corect. A fost de fapt o interpretare a unei declaratii a unui oficial EU. Nu trebuia sa o pui intre ghilimele. Pe mine cel putin, m-ai indus in eroare in prima faza. Acesta este un joc, cel al interpretarii, care il stiu foarte bine fostii securisti, infiltrati peste tot, chiar si in ...Canada! ACEASTA ESTE O PARERE!!!
Ale tale sunt interpretari si ruperi din context.
Komi


oriunde e bine, dar nicaieri ca acasa
#31869 (raspuns la: #31780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"imaginea digitala" - de Dinu Lazar la: 25/12/2004 18:34:33
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Avind putin mai mult timp m-am uitat pe lucrarea discutata si amintita pe aici acum citeva saptamini, "imaginea digitala".
Ce pot sa spun la prima lectura este ca se citeste foarte foarte greu din cauza amestecului de cuvinte englezesti in exces chiar si pentru notiunile care au traducere consacrata in limba romana, si ca exista de multe ori elemente destul de discutabile care pot proveni ori dintr-o traducere superficiala ori din pierderea unor notiuni fundamenale pe drum.
Aflam spre exemplu ca rezolutia se masoara in "pixeli per inch" la pag 11; pai ca sa fim corecti ar trebui sa avem fie "pixels per inch" fie "pixeli pe inci"; astfel de nenumarate definitii traduse discutabil fac lectura greoaie.Exista si notiuni gresite; spre exemplu la pag 15 aflam ca trebuie pentru calculul rezolutiei imaginii tiparite, sa impartim rezolutia imprimantei la 3, pentru a obtine un print de calitate; asta inseamna ca pentru imprimantele moderne care se apropie de 5000 dpi, ar trebui sa lucram cu imagini de aprox 1600 de pixeli, ceea ce este desigur de tot risul si deosebit de inexact.
Din testele mele, si ale altora, chiar pentru imprimantele foto ultra moderne, o rezolutie a imaginii de tiparit de peste 240 dpi este absolut inutila si nu aduce imbunatatiri vizibile ale imaignii finale.
Treaba cu traducerea intimplatoare si nelocalizata poate fi si distarctiva; la pag 58 aflam despre "instrumentul numit curves" si mai jos, de "fereastra de control "curves"" ceea ce ne descreteste fruntea; la pagina 88 aflam cu interes ca "configurarea unui sistem de management al culorilor care sa ofere rezultate constante - ceea ce inseamna crearea unui workflow administrat"; nu se gasea o traducere in romaneste oare nici aici?
La pag 108 aflam cu surprindere ca " tiparirea pe o imprimanta CMYK necesita un fisier CMYK" ceea ce este evident eronat; tiparirea cu orice imprimanta foto uzuala inkjet sau laser color ( care toate sunt desigur CMYK) necesita numai fisiere RGB, driverele facint automat ce trebuie pentru obtinerea unei imaigni de calitate...
Pe ansamblu, traducerea cuvintelor originale dar si a stilului original este partea discutabila la aceasta lucrare; oricum, este interesant sa aflam ce efecte are instrumentul burete asupra unei imagini "grayscale " ( ca folosirea termenului de alb/negru sau monocroma durea la tastatura) sau ceva util despre culorile de foreground si background.
Pai cum ar fi sa facem o carte despre automobilism si masini si sa spunem acolo ca engineul de 300 de cai vapori transmite torsiunea la uels de 17 inci prin comanda manuala de la roata de directie care nu impiedica vederea indicatoarelor lamps de doors ale caroseriei.
#32252 (raspuns la: #32233) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
si eu am citit "colectionarul - de miloser coperil la: 19/02/2005 19:21:29
(la: Ultima carte)
si eu am citit "colectionarul", si cand am citit-o , acu vreo 2 ani, m-a lasat buimaca ..... de fapt , e o carte superba , dar n-as mai reciti-o , am incercat s-o recitesc in sperantza de a surprinde nuante , care scapa la prima lectura , dar nu a fost chip.e o carte pe care am "trait-o", ca sa zic asa ....imi facea rau , un rau fizic , cred ca empatizam prea tare cu personajele :D
pe de alta parte , nu vroiam s-o termin , si citeam din ce in ce mai putin :)):))
cand am terminat-o , m-am gandit ca de fapt , toata situatia din carte poate fi si alegoria unui cuplu/mariaj, in sensu ca unu din parteneri , prin complexele lui de inferioritate il "ingropa " pe celalat , il "sufoca" intr-o pivnitza.la asta m-am gandit io .
***
zilele trecute am citit o carte despre clody berthola , si acum am inceput un roman de william trevor , scriitor irlandez, calatoria feliciei . :)
Nu, e bun titlul, sugereaza d - de maan la: 23/02/2005 22:41:33
(la: lacustra)
Nu, e bun titlul, sugereaza disolutia iubirii, in pofida ubicuitatii.
Mesajul lupta, e fractionat.
Ocurenta lui ‘ea’ ma determina sa indentific mai multe personaje in text, decat apar la o prima lectura
(stii cum se zice, “cate lecturi, atatia cititori”): Iubirea-in-sine, Iubirea-ta pentru Femeie, si Ea, in cele din urma, femeia ta.
recunosc ca nu m-am gandit decat dupa ce-ai sugerat la nuante biblice, care la mine s-au redus exclusiv la mit: iubirea …’originara’, cea care a creat lumea, iubirea ‘flotanta’, opusa celei liniare, de natura umana.
Antitetic, ‘eu’ e izolat, orgolios, anacronic, absurd-resemnat, terestru, asumat.

Ai putea incerca sa slefuiesti un pic forma.:)
podul meu era incpacitatea umana de-a-si depasi conditia: nici prin iubire nu-i posibil, mah?
#37414 (raspuns la: #37212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de zaraza la: 02/12/2005 13:02:05
(la: Premiile Cafeneaua 2005 - Sectiunea Literatura)
mesajul catre daniel ma cam deranjeaza pe mine, pentru imi suna cam "noi suntem mici si prosti, spune-ne tu, om mare, cum sa facem". daca tu te simti (mic si prost), eu nu ma simt.

problema cu lucrarile care trebuie notate e simpla: fie, facem cum vreti voi, fiecare alege 20 de lucrari, pe care apoi le centralizam, si le notam. si apoi?

1. cum alegi cele 20 de lucrari intr-o prima faza? eu una aveam de gand oricum sa le citesc pe toate ca sa le pot alege pe alea 20. daca tot le citesti pe toate e asa greu sa le dai si nota atunci cand le-ai citit?

2. exista pericolul ca fiecare jurist sa vina cu alte 20 de lucrari, deci lista juriului sa fie aproape de lista initiala. lucrari pe care trebuie iar sa le citesti si sa le notezi. (doar daca nu tii tu minte de la prima lectura ce nota "i-ai fi dat" textului respectiv. si oricum notele sunt relative, alta comunitate de texte, alt sistem de referinta)

3. exista de asemenea pericolul ca tu sa alegi cu greu 20 de texte (bune) si sa te doara inima ca nu l-ai putut alege si pe al 21-lea. alti juristi aleg texte mult mai proaste (in opinia ta) pe care apoi trebuie sa le evaluezi. numai ca textul ala, al 21-lea nu e pe lista. asa pot pierde la mustata texte bunicele (care ar fi castigat la punctajul comun) pentru ca le-a incadrat nimeni in cele 20.


zaraza
#92234 (raspuns la: #92208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu am nimic cu tine...
suntem multi in comisie si fiecare din noi s-a bagat sa puna 1-2 intrebari cu conotatie sexuala. astia suntem, asta e!

ai intrat pentru ca ai fost nominalizata sa raspunzi...
ca sa citesti ca ai fost nominalizata, ai citit intrebarile noastre...ai citit mai intai intrebarile noastre si-apoi ai citit ca ai fost si nominalizata. logic...
de la prima lectura a intrebarilor ti-a repugnat; sau nu?

nu-ti cer socoteala, incerc sa-ti scot din cap faptul ca suntem obsedati...om, latu, picky si ceilalti (cu exceptia mea) au muncit mult pentru concursul asta. au facut-o de dragul jocului, nu pentru bani, nu pentru faima sau un loc in biserica mai in fata.

cam atat...


______________________________________
"If someone wants a sheep, then that means that he exists."
#161005 (raspuns la: #160923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu prea se intelege - de zaraza la: 02/01/2007 02:18:29
(la: Goliciune)
la prima lectura, goliciune si goi ma duce cu gandul la nud/dezbracat/fara haine. ceea ce nu vad de ce ar fi o chestie grava sau condamnabila, si atunci care-i rostul poeziei? tot cautand un sens am ajuns la celalalt "gol", adica opusul lui plin. sa zicem ca atunci s-ar intelege ceva, dar e ca si cum te scarpini dupa urechea dreapta cu degetul mare de la piciorul stang.

zaraza
brod - de alex boldea la: 09/02/2007 09:21:39
(la: intuneric)
m-am tot gandit daca sa iti raspund sau nu. dupa ce am citit comentariul primul impuls a fost sa vad cum scrii tu. din pacate, nu am gasit nimic. ori poate ar trebui sa te caut in librarii?
eu, daca scriu, nu am pretentia ca fac literatura. tu, atunci cand critici, ce pretentii ai? banii inapoi nu ii poti primi, lectura e gratis. ce te nemultumeste?
nu inteleg de ce anume te asteptai la ceva extraordinar. si daca ai terminat literatura clasica, vei gasi cu siguranta si printre moderni numeroase idei noi. sau poti oricand sa impartasesti cu restul lumii din originalitatea-ti proprie. arata-mi cum se scrie "literatura" despre care vorbesti.
------------------------------
"-jeeves, cine era individul care, uitandu-se la ceva, s-a simtit precum cineva uitandu-se la ceva?"
#174216 (raspuns la: #174026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) - de lafemme la: 16/02/2007 06:47:08
(la: Dragoste împlinită)
cateva lucruri sar in ochi la prima lectura........ :) Afrodita din Olimp e o tipa foarte dotata dar se pare ca nu atat de dotata ca fata din poezia ta care........ mare minune mai are si ochii albi ca margaritarele, zeitele sunt inca la moda si foarte celebre se pare...... pe langa ele si Paris Hilton paleste instantaneu, noroc ca sufletul tau bun te-a lasat s-o recunosti pe fata fara pupile a viselor tale...... care iti face viatza mai usoara........ gateste bine ai zapauc mic ce esti :))
Sancho - de Astoniu la: 21/05/2007 00:28:38
(la: Bocet târziu)
N-am spus că "e o odă", ci " e ca o odă ", ceea ce implică o mică diferenţă. Aceea după care poezia asta dacă ar fi citită de nişte elevi de şcoală, ar fi percepută " ca o odă "... Dacă e citită de nişte adulţi, are şi dorul acela negrăit după femeia ce te-a crescut... Entuziasmul primei lecturi s-a dus. Lasă-i pe cititori să simtă ce-i dincolo de cuvintele tale... Şi nu-i puţin lucru, nici chiar de la prima lectură ! :)
#199092 (raspuns la: #198790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raquissa - de Sancho Panza la: 22/02/2008 20:56:08
(la: minune)
eu nu sunt critic. ti-am spus ce drum a facut textul pana la mine. si nu citisem explicatia ta. apreciez motivatia textului - eu vorbeam doar de ceea ce mi-a transmis la o prima lectura.

fireste ca vei scrie, Cafeneaua e a tuturor,(chiar de este a lui Racovitan in primul rand...) nu-i asa? :)
#288255 (raspuns la: #288237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sublinieri :) - de Sancho Panza la: 25/03/2008 14:46:46 Modificat la: 25/03/2008 14:48:04
(la: Poem de dragoste)
Valeria, stii ca eu nu prea ma joc cu rimele, dar uite ce-am sesizat la o prima lectura, dpdv al tehnicii. Nu ma refer la stil.

Mi-e somnul dulce în braţele tale
In dulcile
clipe cand amoruri hrănim,

cam mult dulce pentru doua versuri. repetitia adjectivului s-ar putea inlocui cu ceva mai ...fresh.

Răsfaţă-mă, dinţii în carne împlântă-i,
Iubirii mele fii sfetnic şi rege

abatere prozodica in al doilea vers.

Coseşte-mă, până-i fragedă-otava
cratima aceea nu rezolva nimic, silaba in plus ramane. Ar merge "cruda" in loc de "frageda", zic eu.

Răsplata ţi-oi fi în noapte, regeşte //
Gura-ţi flămânda de mine-i dovada.

puntea dintre cele doua strofe e subreda. Lipsa virgulei lasa de inteles ca primul vers citat aici se continua cu al doilea, si atunci fraza sufera dpvd al...logicii, ca sa zic asa. E ceva de schimbat in Danemarca asta:)

finalul mi se pare "moale".

lasand astea la o parte, ma bucur sa te vad pe-aici.


maan - de alex andra la: 02/04/2008 14:16:56
(la: aniversara)
Io scrisesem altuceva dupa prima lectura. Apoi am luat aminte si-am zis tacand:(
#298435 (raspuns la: #298427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a_smile - de Intruder la: 03/07/2008 14:50:52
(la: necuvinte)
am citit aici poezii care nu-mi spun nimic, dar absolut nimic.o insiruire de ceva, probabil poetul stie si voi, cei ce dati verde.insa voi avea curiozitatea, intr-o zi, ca macar unul din voi sa mi-o explice...

eu unul n-am sa explic niciodata (cu exceptia autorului, daca mi-o cere) sa explic de ce mi-a placut un text.
nu vad ce-ar interesa o tertza persoana, chestia asta.
daca mi-a placut, e clar ca mi-a transmis ceva, poate altceva decat a vrut autorul dar mi-a transmis.
...si nu te gandi ca poezia clasica e neaparat si simpla...doar ca la prima lectura ai prins intelesul vrut de autor.
cateodata e ca o mancare semipreparata. desfaci din celofane, bagi 10 minute la microunde si-apoi mananci.

#322239 (raspuns la: #322234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
reactia pe care-am avut-o - de maan la: 29/07/2008 10:48:40
(la: Un interviu cu Marcel Iures)
dupa prima lectura, a fost bucuria ca jurnalismul romanesc n-a murit.
exceptional condus interviul, cu intrebari pertinente care-au scos la iveala omul si i-au permis sa se desfasoare.
marcel iures? superb discurs!

*** - de maan la: 27/09/2008 19:30:13
(la: Ultimul Interviu)
http://www.jurnalul.ro/articole/134359/-in-memoriam--salve-pentru-general


Plouă de câteva zile. Plouă zi şi noapte de când ŞTEFAN IORDACHE nu mai este. Oamenii la ţară spun că îi pare rău celui care a plecat.

Nu-mi găsesc locul şi nu prea sunt în stare să fac mare lucru. Mi se învîrtesc în cap, ca într-un carusel, flash-uri din spectacole, ochii lui, mîinile lui de neimaginat de frumoase, zâmbetul cald, când îl dorea aşa. Nu ne-am văzut foarte des, dar fiecare întâlnire era plină de respect. Dacă nu îi plăcea ceva sau cineva, punea distanţă de gheaţă. Dar şi dacă îi plăcea...fidelitatea lui faţă de prieteni a fost o chestiune de onoare. O valoare pe care a cultivat-o până la capăt. Şi pe care a ocrotit-o cu sfinţenie. Aşa cum făcea cu tot tărâmul de vis de la Gruiu. Locul pe care l-a adorat, locul care l-a apărat, care l-a încărcat cu putere, cu energie, cu înţelepciune şi îngăduinţă. Spunea, râzând, "sunt un băiat de cartier!”. Rar se poate vorbi, însă, despre atâta nobleţe, despre poezia rafinată a mâinilor, a corpului, despre tandreţea ochilor, despre o inteligenţă profundă. Vorbea în imagini. Parcă desena cu cuvintele. Ştefan Iordache a fost un tip fascinant. A avut ceva unic, har divin, ceva care exercita seducţie. În orice fel de spectacol, în orice fel de rol. A avut mister. A fost, până la sfârşit, discret, discret, discret. A avut o expresivitate uluitoare pe registre neînchipuit de variate. A avut o filosofie de scenă, remarcabilă, şi o filosofie existenţială impecabilă. A avut un aer princiar. Felul în care mergea, în care privea, în care îşi exprima acordul sau dezacordul, aroganţa sau tandreţea. I-a plăcut viaţa. A iubit-o şi a cinstit-o ca pe un dar. A trăit-o. A iubit, a suferit. A cântat ca un prinţ alb, ca un rus singur, rătăcit pe întinsul Siberiei.

Am stat, cu toţii, în anii optzeci, la cozile interminabile de la Teatrul Mic, care se întindeau până sus, pe Calea Victoriei. Am stat ca să-l vedem în "Maestrul şi Margareta”, ireal, ca un clovn şi ca un Crist, ca un diavol şi ca un înger, în "Să îmbrăcăm pe cei goi”, "Cerul înstelat deasupra noastră”, în "Richard al-III-lea”. Cuplul fantastic cu Valeria Seciu. Sau cu Carmen Galin. Cătălina Buzoianu şi Silviu Purcărete. Doi regizori care l-au simţit şi care l-au provocat. Care l-au iubit nespus. Mi-a spus că aceste roluri îl devorau. Că slăbea până la trei kilograme la fiecare reprezentaţie. Mi-a spus că juca cu Salvarea la poarta teatrului.

E aproape dimineaţă. Nu am închis ochii. Nu pot să plâng. Toată noaptea am recitit interviurile pe care i le-a dat Ludmilei Patlanjoglu pentru cartea "Regele scamator” de la Nemira. Priveghiul meu. Plouă cumplit, cerul se luminează de fulgere spectaculoase, iar pământul se cutremură de tunete. Călătoresc prin fabulosul poveştilor lui Ştefan Iordache. Pe aiuritorul tărîm oltenesc, ambiguu, încărcat de o anume descifrare a vieţii, a gesturilor, a celor spuse sau nespuse, a viselor terifiante, a firescului cotidian. Prin lumea plină de înţelesuri simple, de uitături hître, de hohote de râs, de tăceri lungi cît moartea. Prin legile scrise sau nescrise ale acestei bresle măcinată, vai, de atâta vanitate.

Cândva în 1992, am coborât cu paşi siguri pe peronul gării din Craiova. Vizita la mătuşa mea a fost un ritual pe care l-am continuat şi după ce ea nu a mai fost. Cineva m-a prins de mână. Silviu Purcărete. Foarte emoţionat. Curând am înţeles de ce. Lângă noi a sosit Ştefan Iordache. A doua zi începeau repetiţiile pentru "Titus Andronicus”, la Teatrul Naţional din Craiova. Stânjeneala, din alte pricini pentru fiecare, s-a spulberat când am auzit la megafoane, strident, "m-a făcut mama oltean”. Am râs ca nebunii, iar râsul acela mi s-a părut că se aude pe toată planeta. M-au invitat, cu o generozitate care mă paralizează şi acum, în această noapte a amintirilor, la prima lectură. Nici nu ştiu dacă am auzit, dacă am văzut sau dacă am înţeles ceva acolo, în sala studio. Era atâta emoţie şi parcă toată lumea simţea miza acelui spectacol formidabil.

#345640 (raspuns la: #342420) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...