comentarii

cum despartim sociologie in silabe


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Baloo - de Cri Cri la: 14/10/2006 10:06:44
(la: actionati ecologic la nivelul vostru?)
:)))))
Ce? Unde? Cine? Am despartit eu ceva? Silabe? Cuvantu` ala are silabe?
Mai! Tu chiar crezi ca stiu limba!
:))))))
Tu ai auzit de planta aia (unii zic c-ar fi chiar leguma), pre numele ei, Daucus carota, cu radacina pivotanta si portocalie, si frunze... care raman pe-afara, totusi, oricat de frica ti-ar fi? :)))

Poti fi mandru de tine; chiar n-am priceput metafora cu ozonul.
Si evident ca ma oftic.:)))

ghere ide la oniu sa te pupe :)))
...asta-i ceva de bine? :)))

--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
#151242 (raspuns la: #151051) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
on topic (cred) - de Intruder la: 22/11/2007 00:07:26
(la: Clăbuci)
nu stiu daca am iesit din zodia scorpionului sau nu... cert e ca ma obsedeaza cuvantul CLABUCI!!
vreau sa am o dictie mai misto decat are Sancho Panza, fi-mi-ar Cervantes de ras!
in silabe se desparte misto. prima silaba e de sange albastru...a doua e plebee.

"interiorizata" se desparte in felul urmator:
in-te-rio-ri-za-ta.
ha!...si ha. :)))
#258547 (raspuns la: #258542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
maimu' - de om la: 25/07/2008 22:38:02 Modificat la: 25/07/2008 22:45:05
(la: joc-mim-test)
am ras cat am ras, dar ce inseamna "ciomuiesc"?
Asta pot sa te intreb, nu-i asa? = poti sa ma intrebi, dar nu o sa-ti placa raspunsul....asa ca nu-ti bate capul ... esti safe :)))

Pt ca sunt serios ia desparte mataluta pe silabe si analizeaza semnificatiile combinatiilor de X luate cate XXX ale:
CEOMUIESC? Daca nu merge mai insereaza SA sau eventual adauga CU ...si daca nici acum nu te prinzi..ai tema pt acasa ca sa citesti ziarele de scandal din RO :))))))))))))
#328989 (raspuns la: #328987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Cri Cri la: 23/01/2010 16:48:03 Modificat la: 23/01/2010 16:51:10
(la: .)
http://www.cafeneaua.com/nodes/show/23762/metempsihoza-show/1

cri cri cri knulp 2-ul cri - de grudurr gru la: 23/01/2010 12:11:53
stiu c-aveti un canin pt mine, nu-i bai, v-am persiflat la un mom dat asa-i?...

hai sa-ti explic - de Cri Cri la: 23/01/2010 13:28:51
...nu stiu altii cum sunt, dar eu am un fisier cu diverse idei prinse doar pe jumatate la momentul lor, franturi de scenarii prin care mai trec din cand in cand incercand sa rotunjesc ceva si nu de putine ori ma trezesc cu o carpeala dintr-asta; sterg si las cum era, trec altadata...

daca m-ai sicanat vreodata probabil c-am si raspuns si cu asta ura si la gara! memoria mea nu-i suficient de lipicioasa


de-aici vine
iar in textul de mai sus se afla o idee pe care o tin sub pat, ma uit din cand in cand la ea, uneori ii pun o litera sau o virgula sau despart altfel in silabe, poate chiar bag niste versuri printre (ca acum de exemplu), ucid monstruletul pe loc sau il las sa traiasca pana data viitoare, incerc iar...
e ca si cand ai avea o esenta la care tii, faci tot felul de giumbuslucuri experimentale in efortul de a-i da aroma si culoare si tot explodeaza laboratorul :))
#519072 (raspuns la: #519071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ai citit ceva sociologie? teo - de (anonim) la: 28/12/2003 17:53:45
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
ai citit ceva sociologie? teoriile lui JURGEN HABERNAS,,AUGUST COMTE, EMILE DURKHEIM, KARL MARX(ete foarte citit aici)PIERRE BOURDIEU?
DESPARTIREA DE COMUNISM - de AlterMedia la: 21/04/2004 01:58:17
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Uite ca eu am pornit subiectul si l-am si abandonat vreo doua zile, din lipsa de timp. Acum revin cu materialul promis. Pozitia mea este evident partizana, dar sper sa nu vi se para ca am sarit calul.

Imi cer scuze pentru lungimea textului.
Astept comentariile voastre.


CONSTRUIREA CATEDRALEI – TRIUMF ASUPA INCERCARILOR VEACURILOR

Desi au trecut 15 ani de la eliberarea de comunism, asistam cu mahnire la un scandal, la prima vedere absurd, declansat pe marginea a ceea ce ar trebui sa fie un motiv de armonie si infratire intre romani: inaltarea Catedralei Mantuirii Neamului.

Ideea Catedralei, aparuta dupa Razboiul de Independenta, a fost reluata in anii `20, dar greutatile, razboiul si apoi comunismul au impiedicat finalizarea proiectului. In ianuarie 1990 el a fost actualizat, crezandu-se - in sfarsit! - ca se poate materializa. Dupa ce initial a fost desemnat ca loc de amplasament (in bataie de joc) o intersectie din Piata Unirii, mai apoi (in 1997), pe considerente liturgice, istorice si culturale, o comisie a stabilit inaltarea Catedralei pe un fost teren al Patriarhiei. In Parcul Carol, acolo unde este acum (inca) Mausoleul eroilor comunisti.

In esenta, hotararea comisiei a fost motivata de faptul ca: se puteau respecta vechile randuieli canonice care cer asezarea bisericii pe loc inalt, ca simbol al aspiratiei de desavarsire; este locul cel mai apropiat de vatra seculara a Patriarhiei, putandu-se organiza lesne procesiuni; se va putea aduce pomenire asa cum se cuvine Eroului necunoscut (cinstit de inaintasi aici) prin Sfanta Liturghie si rugaciunile zilnice.

Mausoleul comunist a fost ridicat incepand din 1958, in perioada in care elita neamului romanesc putrezea in inchisori. Acest monument marcheaza de fapt, triumful - vremelnic din fericire -, al unei ideologii care a produs peste tot unde si-a intins aripile, moarte si nenorocire. De aceea, construirea Catedralei Neamului pe locul Mausoleului ar avea mai mult decat valoarea unui locas de cult nou. Aceasta Catedrala s-a dorit, in fapt, sa semnifice izbavirea neamului romanesc de incercarile veacurilor, trainicia si biruinta credintei crestine. Si daca asa a fost gandita ea atunci cand inca nu cunoscusem „binefacerile” comunismului, cu atat mai mult ridicarea sa azi, in 2004, i-ar spori valoarea de simbol.

Decizia de amplasare in parcul Carol – repetam, pe un fost teren al Patriarhiei! - starneste, din pacate, controverse si scandal, iar numeroase elemente ne fac sa ne indoim ca miza este spatiul verde - a carui distrugere se invoca.


Rezistenta „de constiinta”

In centrul „rezistentei civice” fata de construirea Catedralei se afla vechi dusmani ai Bisericii, precum Gabriel Andreescu, si asociatii civice necunoscute pana acum, infiintate probabil tocmai pentru acest scop, vezi „Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta”, condusa de dl Remus Cernea, asociata pe internet cu site-ul humanism.ro.

Aici firele incep sa se lege. Stim ce este cu adevarat umanismul, fara sa avem nevoie de definitiile ambalate in tipla de pe site-ul numit. Marele nostru ganditor Petre Tutea il definea astfel: „Umanismul e o ratacire a omului in Univers, care il inlocuieste - crede el - pe Dumnezeu”. E inlocuirea lui Dumnezeu cu omul, o auto-inchinare pe care si-o atribuie siesi, impotriva Creatorului sau. Dar care sunt comandamentele de capatai si roadele umanismului? Non-teismul, adica ateismul (traducerea libera a expresiei „libertate de constiinta”) si internationalismul. Roada internationalismului - comunismul insusi, regim odios care a facut zeci de milioane de victime si a mutilat spiritul atator popoare.

De aceea, nu e deloc de mirare aceasta atitudine a respectivei grupari umaniste galagioase, deoarece se inscrie in mod organic in mentalitatea, dar mai ales in ideologia sa. Desigur ca salvarea - pasami-te - a unui parc nu este decat un pretext ieftin.

Mergand mai departe, trebuie sa spunem ca noua constructie va inlocui simbolurile masonice care se gasesc din plin in constructia Mausoleului. Iata ce scria apreciatul jurnalist George Roncea in ziarul Ziua, in ianuarie 1999:

„Planul masonic al Bucurestilor

Proiectul de amplasare a bisericii in Parcul Carol a starnit o indarjita opozitie, mai ales din partea MLPAT, dar si din partea unor cercuri ostile in general fata de biserica si credinta. Parcul Carol are o semnificatie aparte, constituind un loc drag masoneriei. O serie de simboluri specifice sunt cuprinse in ansamblul arhitectonic al parcului Carol, dintre care cel mai pregnant este asa-zisul obelisc, creat pe profilul pentagramei si ridicat de guvernul comunist alaturi de osuarul in hemiciclu, care trebuia sa adaposteasca elita bolsevica. In mod cert nu s-a dorit (si nu se doreste nici acum, n. a.) ca aceste marci si simboluri ale comunismului sa fie aneantizate, sterse din memorie, prin ridicarea in locul lor a unei biserici. Confruntarea pe tema ridicarii Catedralei Mantuirii Neamului contine si un substrat de nivel simbolic, care exprima conflictul ireconciliabil dintre ocultele anticrestine, inca prezente in institutiile Romaniei, si Biserica, principalul inamic al acestora.”

Mai adaugam ca Biserica Ortodoxa Romana, prin Hotararea sa din 1937, adoptata in urma realizarii „Studiului asupra Francmasoneriei” al I.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae Balan, s-a pronuntat clar impotriva masoneriei pentru ca: „propaga necredinta prin conceptia panteist-naturalista", „vrea sa se substituie crestinismului" si „submineaza ordinea sociala ". (A se citi / descarca integral de pe internet la http://odaia.go.ro/francmasoneria.html, a se vedea si articolul „Holocaustul culturii crestine” revista „Rost” nr. 1, http://www.romfest.org/rost/mar2003/holocaust.shtml )

Nu este greu sa intelegem, astfel, ca scopul SLC si al „umanistilor” nu este impotrivirea fata de constructia Catedralei IN Parcul Carol, ci fata de IDEEA inaltarii catedralei, indiferent in ce loc. „Protejarea parcului” este doar un pretext. Daca locul va fi schimbat, ei – sau altii – vor gasi motiv diferit de protest.

Cei care se opun proiectului au adus in discutie felurite argumente. Au cerut „crutarea” Mausoleului si transformarea lui in monument al...eroilor anti-comunisti, eventual stramutarea acolo a ramasitelor pamantesti ale unor „mari reprezentanti ai neamului”. E ca si cum militarii romani ar participa la execitiile NATO imbracati in uniformele de factura sovietica de dinainte de 1989. Sau, la Piata Presei, sa fi lasat statuia lui Lenin alaturi de steagul UE. Nu putem, in nici un fel, sa facem abstractie de simbolistica bolsevica cu care este impanat ansamblul arhitectural din Parcul Carol. N-avem cum sa-i inversam in minte semnificatia, si oricum ne indoim ca lui Iuliu Maniu ori Elisabetei Rizea – de exemplu - le-ar fi placut ideea sa se odihneasca pentru vesnicie intr-un asemenea loc.

In vremea construirii Mausoleului, se murea la Aiud, Gherla, Jilava, Pitesti, in chinuri, fara cruce si fara lumanare, iar de cele mai multe ori cei condamnatii savarsisera „crima” de a nu-si lepada credinta in Dumnezeu. Caruia din cei martirizati astfel, i-ar placea sa fie ingropat ACOLO?

S-a adus in discutie distrugerea parcului, a spatiilor verzi si a ambientului. Totusi, terenul afectat constructiei are o suprafata de 5,3 hectare, in vreme ce parcul intreg ocupa peste 35 hectare.

S-a incercat abordarea subiectului „banii nostri”. Spre ghinionul contestatarilor, aceasta a cazut din start, intrucat catedrala nu utilizeaza bani de la buget, ci din donatii. Ocazie, oricum, pentru ca donatorii sa fie luati in batjocura in anumite cercuri „progresiste” ca fiind prosti si inapoiati. Varful de lance al acestui curent, dl. Gabriel Andreescu (anticomunist convins, devenit peste noapte aparator al unui simbol al acestei perioade), a scris de curand in ziarul Ziua ca „investitia in Biserica nu este o investitie in civilizatie”. Asa este, domnule Andreescu, propunem sa nu se mai construiasca biserici niciodata, ci doar case de toleranta, carciumi si clinici de planning familial si avort, ca si asa s-au inmultit peste masura prostii de romani care nu va inteleg vizionarismul.

S-au facut si „sondaje” pe internet, ale caror rezultate sunt prezentate cu insistenta, desi nu trebuie sa fii sociolog ca sa stii ca asemenea metode dau rezultate eronate si de aceea sunt nule din punct de vedere al credibilitatii.


In loc de concluzie

„Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta” organizeaza manifestari „artistice” (ma rog, poate nu inteleg eu arta moderna) si lanturi umane in jurul Mausoleului. In regula, este DREPTUL lor. La randul nostru va invitam, pe toti cei care sunteti in acord cu cele scrise mai sus, in parcul Carol, peste trei luni, pentru a asista la punerea pietrei de temelie a Catedralei Mantuirii Neamului. Este OBLIGATIA noastra, a crestinilor dreptmaritori.

Sa nu ne lasam prada necazului si indoielii. Sa nu uitam ca Domnul vegheaza, si sa ne indreptam speranta catre El, care ne-a spus in Sfanta Sa Scriptura: „voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” (Mt. 16:18)

In decembrie 1989, romanii iesiti pe strada au strigat „Dumnezeu este cu noi”. Nu Buddha, nu Allah, nu Krishna, nu Omul, ci Dumnezeul parintilor si stramosilor nostri, la care ne rugam in biserici si pe care balaurul comunist a incercat – in van – sa il inghita. Acum, ne aflam in Anul Domnului 2004. Haideti sa punem punct epocii comuniste si sa sarbatorim triumful credintei si al Sfintei Cruci, luandu-ne la revedere de la Mausoleu si inaltand Catedrala: „adio, la groapa de gunoi a istoriei, calatorie sprancenata!”



Bogdan I. Stanciu
AlterMedia
http://ro.altermedia.info
http://www.altermedia.ro
... - de Axel la: 28/10/2004 15:14:19
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Am avut o discutie cu Hypatia, in particular, pe tema a ceea ce am scris in precedentul comentariu ( #26255 ).

Am ezitat mult pina sa ma hotarasc sa scriu aceste rinduri, dat fiind faptul ca e vorba de o conversatie privata, insa cred ca merita relevate citeva aspecte care, in opinia mea, reprezinta niste tendinte oarecum ingrijoratoare, si o sa vedeti de ce.


Tin sa mentionez, daca e neaparat nevoie, ca niciodata nu mi-ar trece prin cap sa atac o Biserica sau un cult religios; traim intr-o lume a liberului arbitru si - teoretic cel putin - a tolerantei.


Ceea ce am scris in comentariul precedent nu reprezinta un atac la adresa Bisericii Ortodoxe ca si institutie de indrumare spirituala; reprezinta in schimb un atac la adresa persoanelor care, profitind de pozitia in respectiva institutie, nu stiu altceva decit sa caute noi metode pentru a trage foloase materiale pentru uzul propriu si care metode, de cele mai multe ori, nu cadreaza cu functia pe care o indeplinesc.


Am fost acuzat, in conversatia mai sus pomenita, de o multime de lucruri, prin prisma faptului ca am afirmat ca Teoctist este un nemernic.

Imi mentin afirmatia si, de asemenea, imi mentin toate afirmatiile facute vis-a-vis de ierarhii corupti si mai mult decit inclinati spre cele lumesti apartinatoare mai curind de articolele Codului Penal si sint gata sa raspund pentru ele in fata oricui si a oricarei institutii.

Faptul ca gasesc mai mult decit reprobabila colaborarea lui Teoctist cu partidul comunist si cu securitatea lui ceausescu nu este propria-mi gaselnita. Marturie stau zecile de biserici demolate; sa nu luam in vedere faptul ca multe erau adevarate monumente, repere arhitectonice si culturale in peisajul religios romanesc, sa nu ne uitam la asta, zic.

Insa faptul ca inaltii ierarhi ortodocsi au convenit ca lamele buldozerelor sa darime lacasurile sacre ale romanilor, nu cred ca poate fi trecut cu vederea de nici un om responsabil si cu mintea intreaga.


Desacralizarea simbolurilor a inceput cu demolarile de biserici; a urmat desacralizarea constiintelor. Ce va mai urma?


Hypatia mi-a spus ca, indiferent de ce a facut, Teoctist este capul Bisericii Ortodoxe si, ca atare, nu trebuie atacat.

Personal, aceasta afirmatie mi se pare cel putin hilara, ca sa nu spun de-a dreptul ridicola. Faptul ca este, intr-adevar, capul Bisericii Ortodoxe, nu il scuteste de responsabilitatea faptelor sale, cred eu, responsabilitate ce ar trebui asumata deocamdata inaintea credinciosilor - si poate inaintea tribunalelor - si, mai tirziu, poate, inaintea lui Dumnezeu.

A-l absolvi din start de orice pacat, mai ales de cele atit de grave comise pe perioada regimului comunist mi se pare o dovada de lasitate.


Va rog sa ma intelegeti bine: nu atac Biserica ci pe cei care o conduc asa cum o conduc.

Condamn ipocrizia si fariseismul impinse la rang de politica de stat si, de asemenea, condamn falsa umilinta si resemnarea in fata unor lucruri ce pot fi indreptate.


Cu stupoare am constatat, in cursul conversatiei de ieri cu Hypatia, o inflexibilitate inspaimintatoare pentru un cadru didactic; de asemenea o tendinta spre o oarecare gindire fundamentalista la fel de ingrijoratoare.

Toleranta zero fata de opiniile altora nu cred ca e cea mai potrivita atitudine pentru cineva care face studii de sociologie. Ma rog, fiecare cu ideile lui, pina la urma.


Scopul a ceea ce am scris acum nu este altul decit cel de a lamuri citeva lucruri; dincolo de comentariile "nervoase" pe care le-am facut, dincolo de o tendinta spre mistocareala si luat in balon, dincolo de toate astea, zic, cred ca merita sa incercam sa ne aplecam mai mult asupra a ceea ce gindim vis-a-vis de ceilalti si sa ne obisnuim cu ideea ca nu avem, intotdeauna, dreptate.


Daca ceea ce am scris pina acum pe acest forum a generat sentimente de ofensa, imi cer scuze celor in cauza; nu asta a fost intentia mea, ci aceea de a scoate la lumina citeva lucruri care nu ar trebui sa existe, chiar daca procesul e intrucitva dureros.

Cred ca inainte de a ne afisa calitatile umane ar trebui sa ne privim in oglinda pentru a vedea cine sintem de fapt; e atit de usor de depasit acea linie de demarcatie care desparte umanul de non-uman!

Acesta este, de fapt, scopul pentru care mi-am permis sa dau detalii dintr-o conversatie privata; sper ca Hypatia sa nu se supere pentru asta si sa inteleaga ca, de fapt, atunci cind e contrazisa, nu e neaparat si atacata. Sint convins ca multi colegi de pe forum o plac cu adevarat, insa a placea pe cineva nu inseamna si a-i accepta orice idee; aia se numeste deja ipocrizie.


A la votre.
Tovarasa invatatoare, sunt nevoit... - de sanjuro la: 02/12/2004 13:48:16
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
...sa-ti reimprospatez memoria cu corespondenta dintre noi. Inca de la primul mesaj ce ti l-am trimis, raspunsul meu a fost clar :NU. Dar insa ceea ce pentru altii ar fi fost foarte clar, tu ai continuat sa ma pisezi, sperand...ce? Atentie, nu sunt expert in diplomatie, (sagetator fiind), si spun lucrurilor pe nume. Intotdeauna. Cat despre curaj...pai putem sa ne si intalnim candva, la o adica, si o sa-ti spun face-to-face, aceleasi lucruri, fara sa clipesc. Este parerea mea, si mi-o mentin.
Ca sa nu ai probleme cu urmaritul conversatiei, am notat cu "S" si "H". Evident, trebuie citit de jos in sus:

""" S: Poate ca n-am eu o diploma in sociologie, dar am priceput cam pe unde bati...
> Uite care-i treaba:
> 1. Nu ma intereseaza chestionarul tau, si nici rezultatul acestuia.
> 2. Nu am nici un fel de statut special, si deci n-am ce pierde la acest capitol.
> 3. Nu ma intereseaza nici ce conferinta vrei sa deschizi.
> 4. Nu imi place sa ma agaseze cineva, asa ca voi ignora mesajele tale de-acum incolo, indiferent de continut.
> 5. Nu te-am "injurat", ci mi-am exprimat opinia "crystal clear", fara "floricele", fatza de felul cum gandesti sau cum te comporti.
> Sper sa fie ultimul mesaj pe care-l primesc/trimit, in ceea ce ne priveste.
>
>
>
> H:> Ma tem ca nu m-ati inteles... Nu simt nici un disconfort acum. Dar voi simti unul atunci cand va trebui sa apelaz la alti utilizatori, care nu au participat la conferinta despre conflict si deci care nu reprezinta nimic fata de cele intamplate acolo, nici macar fata de mine. D-voastra m-ati "injurat", v-ati spus sentimentele pe care le aveti fata de mine, intelegeti ca indiferent cum, noi doi am interactionat. Daca ma duc pe "strada"- nu am nevoie decat de 30 de chestionare, ale celor care au participat la conferinta despre conflict- adun mai mult de atat, dar nu ne reprezinta, nici pe mine, nici pe d-voastra.Asta vreti? E ultimul mesaj pe care vi-l trimit. Nu era o rugaminte doar pentru mine, ci pentru a va manifesta si D-voastra ca utilizator al cafenelei, cu statut special. Veti pierde aceasta sansa si sa vedem daca ceea ce voi obtine de la altii va va convine...
> > Voi deschide o conferinta despre asta.
> > Hypatia
> >
> >
> >
> >
> S:> > Atentie, eu nu dispretuiesc pe nimeni! Ma simt egalul oricarui om civilizat si cu bun simt. Iti respect parerile, chiar daca nu sunt de acord cu ele.
> > > Nu ma cunosti, Hypatia, ca sa stii daca sunt un om serios sau nu, (He-he-he!).
> > > Si cum avem opinii diferite in multe, (da, ma repet, dar asta-i treaba!), nu doresti decat sa-ti atingi scopul, adica sa ai chestionarul completat de cati mai multi, chiar cu riscul de a avea ceva disconfort spunandu-mi ca sunt om serios, cand probabil nici nu gandesti acest lucru.
> > > Mi se pare totusi ca Daniel a initiat un astfel de chestionar pe la inceputurile Cafenelei, cand se numea "Luneta"...Da, da...
> > >
> > > O zi cat mai buna, si tie!
> > >
> > >
> > >
> > >
> H:> > > Sunt de acord cu ce scrieti. Eu totusi va rog sa participati la chestionare, in mod sincer, pentru ca dincolo de tot ce ne desparte si de tot amuzamentul, D-voastra sunteti un om serios si oricat de mult m-ati dispretui, aceasta nu ar putea fi un motiv sa nu participati la chestionare. Daniel stie de chestionare, i-am cerut voie, ca sa zic asa. Nu as fi facut nimic fara acordul sau. La urma urmei, va place in Cafenea, asa ca de ce sa nu discutam despre Cafenea?
> > > > Va astept cu datele.
> > > > O zi buna!
> > > > Hypatia
> > > >
> > > >
> > > >
> S: > > > Hypatia, cum sa te fac sa intelegi...Pai asta-i schepsisu': fiind intr-o lume virtuala, unde nu te vede/cunoaste nimeni, poti da ce date vrei. Sinceritatea nu-i obigatorie, atata vreme cat nu poti fi verificat, nu? Ca sa ma amuz, (ca n-as face-o cu rea intentie), ti-as da niste date care te-ar bulversa, citindu-le. Si sunt destui ca mine, care ti-ar face TIE acelasi lucru. Asta pentru ca nu esti o figura prea simpatica pe site, (aici am fost sincer). Si atunci studiul tau n-ar avea relevanta, intelegi. Munca in zadar. Poate doar daca ar fi initiat de Daniel.
> > > > > Daca intru pe site, vreau sa ma mai destind nitel, nu vreau sa fac parte din statistici.
> > > > > Eu privesc pe cei din Cafenea ca pe niste colegi cu care e placut sa mai legi cate o conversatie, si cu doi-trei, chiar am devenit bun amic, (ne scriem aproape zilnic, ne sfatuim, etc.). Cum noi doi nu prea avem nimic in comun, (avem opinii diferite in multe), nu am cum sa te ajut la studiul pe care vrei sa-l faci.
> > > > >
> > > > > Oricum...Succes!
> > > > >
> > > > >
> > > > >
> > > > >
> H: > > Va inteleg.... Insa va rog sa ma intelegeti si D-voastra pe mine ca am nevoie de cateva dintre ele. Ce credeti ca e periculos de divulgat, nu scrieti. Desi nimeni afara de mine nu va citi chestionarele
> > > > > > Eu le prelucrez statistic si imi trebuie sa stiu cati barbati /femei sunt implicati in conferinta mea , ce varste au, profil socio-cultural ceva asemanator.
> > > > > > Nu v-am cerut nume real, nici localitate, deci, nu caut sa va identific ca prezenta reala, ci doar ca profil socio-cultural. Stiu ca lucrurile sunt discutabile, insa imi puteti vedea buna intentie din raportul de cercetare facut pentru conflicte. e in Conferinta.
> > > > > > Va rog tare mult sa ma ajutati!
> > > > > > Hypatia
>
> S: > Hypatia, prefer ca aceste date, (pe care cativa amici de pe cafenea le cunosc deja, inclusiv numele real, etc.), sa le pastrez deocamdata pentru mine.

> > > > > > > >
> > > > > > > > CHESTIONARUL “SUNTEM NOI O COMUNITATE?”
>
> H: > > De multe ori, în discuţiile purtate în Cafenea, administratorii sau utilizatorii au simţit nevoia să se recomande ca aparţinând unui grup, unui forum românesc mai bun decât celelalte care există în lumea virtuală. Ce ştim noi despre NOI? Formăm noi o comunitate? Cred că este important pentru mine să aflu un răspuns pertinent la această întrebare şi numai D-voastră mă puteţi ajuta să obţin acest răspuns. Primul pas în aflarea lui este intercunoaşterea noastră ca membri ai Cafenelei, şi de aceea, este important de ştiut cine suntem noi. Vă propun, deci, să vă caracterizaţi, completând rubricile de mai jos şi să răspundeţi corespunzător cu situaţia D-voastra:
> > > > > > > >
> > > > > > > > Vârsta:
> > > > > > > > Sexul:
> > > > > > > > Localizare:
> > > > > > > > Ocupaţia:
> > > > > > > > Studii absolvite:
> > > > > > > > In ce tip de firmă/instituţie lucraţi?
> > > > > > > >
> > > > > > > > Cum obişnuiţi să vă recomandaţi din punct de vedere al apartenenţei etnice sau religioase? nationalitate, cetatenie
> > > > > > > >
> > > > > > > > Ce de presă cititi in mod curent?
> > > > > > > >
> > > > > > > > Ce tip de literatură cititi in mod curent?
> > > > > > > >
> > > > > > > >
> > > > > > > > Care este motivul pentru care D-voastră accesaţi acest site?
> > > > > > > >
> > > > > > > > Ce particularizează spatiile virtuale?
> > > > > > > >
> > > > > > > > Frecventati Cafeneaua in timpul serviciului sau de acasa?
> > > > > > > > Cat timp acordati Cafenelei?"""
#30371 (raspuns la: #30354) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
DESPARTIREA CEL MAI GREU MOMENT DE TRECUT - de (anonim) la: 14/03/2005 09:47:52
(la: Durere)
DESPARTIREA INTRADEVAR ESTE CEEA MAI GREU DE SUPORTAT CAND STII CA TOT CE AI AVUT MAI SCUMP PE LUMEA ASTA SA PIERDUT SI ACUM AI RAMAS DOAR CU AMINTIRILE.IN ACEASI SITUATIE SUNT SI EU AM RANIT PERSOANA IUBITA DAR EA NU POATE SA IERTE ATUNCI UNDE E IUBIREA.VOM DECLARA RAZBOI SINGURATATII.UNII NU STIU CE INSEAMNA DUREREA SI SUNT MULTI.CU DRAG JUSTIN
despartirea si durerea - de andrusca la: 18/03/2005 14:18:12
(la: Durere)
Sa ranesti este foarte usor, sa ierti pe cel care te-a ranit......spune mult despre sufletul si caracterul persoanei care are puterea de a ierta.....
Despartirea doare, singuratatea este apasatoare insa acestea ne sunt lectii de viata.
Cine nu a trecut prin astfel de momente, cine nu stie ce inseamna durerea, durerea ce provine din dragoste, dragostea care ne-a parasit, nu a inceput inca sa traiasca, sau ........viata lor a fost o iluzie.....
#39783 (raspuns la: #39378) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Astazi ne despartim" - Stefan Augustin Doinas - de iluzoria la: 27/07/2005 20:07:37
(la: Cele mai frumoase poezii)
Astazi ne despartim

Astazi nu mai cintam, nu mai zimbim.
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Totul e atit de firesc in tacerea noastra.
Fiecare ne spunem: - Asa trebuie sa fie...
Alaturi, umbra albastra
pentru adevaruri gindite sta marturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mari,
eu voi fi pamintul cu toate pacatele.
Pasari mari te vor cauta prin zari
ducind in gusa mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede ca suntem dusmani.
Intre noi, lumea va sta nemiscata
ca o padure de sute de ani
plina de fiare cu blana vargata.
Nimeni nu va sti ca suntem tot atit de aproape
si ca, seara, sufletul meu,
ca tarmul care se modeleaza din ape,
ia forma uitata a trupului tau...
Astazi nu ne sarutam, nu ne dorim
Stind la inceput de anotimp fermecat,
astazi ne despartim
cum s-au despartit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul rasfrint,
eu voi fi soarele negru, pamintul.
Nu peste mult are sa bata vint.
Nu peste mult are sa bata vintul...


Iluzoria
"The future is already here; it's just unevenly distributed"
francmasoneria si realitatea - de condor la: 23/08/2005 05:30:25
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
VIII. UNUL CARE CREDE CA PAPA IOAN PAUL II E
VINOVAT


Vatican II a dat o lovitura mortala catolicismului, si Papa Ioan Paul II a parut ca oscileaza între slujirea puterilor oculte pe linia Vatican II si încercari de revenire la crestinismul traditional. Abatele Daniel Le Roux analizeaza aceasta aparenta în cartea sa Pierre M'Aimes-Tu? (Fideliter, Vernet, 1988; traducere engleza Instauratio Press, Yarra Junction, Australia, 1989, 1990).

De când si-a început studiile teologice, Karol Wojtyla, cel care urma sa devina Papa Ioan Paul II în 1978, a fost influentat de filozofia lui Husserl, Kierkegaard, Hans Urs von Balthasar, Scheler, Rudolf Steiner, si de personalitatea papei Paul VI. Monsignorul Wojtyla era cunoscut ca un cardinal "progresist", "mai progresist decât compatriotul sau, Cardinalul Wyszynski", chiar "înfrânat de presenta Cardinalului Wyszynski", scrie ziarul Le Matin la 17 Octombrie 1978 cu uimitoare veracitate; si tot cu uimitoare candoare, ziarul The Times scrie în aceeasi zi ca "au facut cardinalii poate o alegere buna, dar pe de alta parte si-au asumat riscul de a da frâu liber fortelor umanismului în politica si'n religie, pe care nu le vor mai putea controla." Ziarul Le Monde remarca faptul ca noul papa "este mai degraba existentialist decât tomist", ca "se opune celor care vor sa condamne cu severitate ateismul", si ca, desi în public se arata în dezacord cu comunismul si totdeauna a aparat drepturile omului, "nu este anti-comunist în adâncul fiintei lui" (Le Roux, pp. 4-5).

"Trebuie sa studiem ateismul cu ajutorul sociologiei si psihologiei, nu ca o negare a lui Dumnezeu, ci mai degraba ca o stare a constiintei persoanei umane," scria viitorul Papa Ioan Paul II în 1965. De acum încolo nu credinta în Isus Hristos este preocuparea bisericii fondate de El ci unanimitatea diverselor populatii ale globului: "Scopul Papei Ioan XXIII a fost în primul rând unitatea crestinilor; ... ce-i uneste pe crestini e mai puternic decât ce-i desparte. Dorul de unitate a crestinilor merge mâna'n mâna cu dorinta de unitate a întregii rase omenesti. ... Aceasta premisa arata atitudinea bisericii fata de celelalte religii, care este baza recunoasterii valorilor care sunt spirituale, umane si crestine în acelasi timp, extinse la astfel de religii ca islamul, budismul, hinduismul ... Biserica doreste sa initieze un dialog cu reprezentantii acestor religii. Aici iudaismul ocupa un loc special. Conceptul declaratiei viitoare va vorbi raspicat despre unitatea spirituala dintre crestini si evrei.. Biserica se ocupa de dialogul cu necredinciosi care sunt de importanta capitala în zilele noastre, când pentru prima data în istorie, necredinta si ateismul apar ca fenomene de masa. ... Biserica întelege ca tendinta spre eliberarea omului si iesirea lui de sub orice alienare, manifestata sub forma ateismului, este poate un fel de a-l cauta pe Dumnezeu. ... E necesar sa scoatem crestinismul din forma sa europeana. Popoare cu culturi antice întâmpina piedici în fata crestinismului care se explica prin psihologia lor: li se prezinta formule europene! Vedem ca sunt necesare africanizarea, indianizarea, japonizarea si asa mai departe" (consemnat de Parintele Malinski în cartea Mon Ami, Karol Wojtyla, apud Le Roux, pp. 6-7).

Papa Ioan Paul II se declara fidel conceptelor care au guvernat Cel de-al Doilea Consiliu de la Vatican, numit pe scurt Vatican II: libertatea religioasa, colegialitatea, si ecumenismul. Cu mult înainte de a ocupa Sfântul Scaun, Papa nostru planuia sa renunte la crestinism si sa accepte ateismul, voodoo-ul african, cultul spiritelor celor morti, de dragul ecumenismului. De dragul libertatii religioase, Vaticanul a fost cel care a cerut statului italian sa revizuiasca Concordat-ul si sa transforme Italia dintr'o tara catolica într'una atee; la 19 Februarie 1984, papa a salutat acest eveniment din balconul catedralei Sf. Petru din Roma. Noua formula de conducere a bisericii este colegialitatea, adica descentralizarea si participarea laicilor la hotarârile doctrinale. Adica laicizarea. Formula aceasta tripartita, libertatea religioasa, colegialismul si ecumenismul, seamana cu trilogia masonica a libertatii, egalitatii si fraternitatii care a dominat revolutia franceza (Le Roux, pp. 9-11).

Dintre predecesori, Papa Ioan Paul II îi admira doar pe Ioan XXIII si Paul VI, caci doar acestia, explica el, s'au înhamat la opera de "reformare" a bisericii catolice. "Paul VI a fost papa umanismului, papa drepturilor omului", spune Ioan Paul II. Inainte de a fi ales papa, Ioan XXIII fusese observator permanent la UNESCO, si la 11 Aprilie 1963 lauda Organizatia Natiunilor Unite si declaratia drepturilor omului - al carei scop nu este sa asigure individului drepturi în Noua Ordine Mondiala ci sa-i dea iluzia ca le are si sa-l înrobeasca în socialismul universal, "eliberându-l" de nationalism, de crestinism, si de individualism. Papa Paul VI cânta laudele omului si bunatatii lui originare: "Avem încredere în om; credem în aceasta adânca bunatate din fiecare inima..." , negând doctrina pacatului originar si a salvarii prin Isus Hristos. La mai putin de un an dupa ce a devenit papa, Ioan Paul II ridica si el osanale Organizatiei Natiunilor Unite, de care, zice el, "Papii Ioan XXIII si Paul VI s'au apropiat cu încredere. ... Viziunea umanista pe care-ati proclamat-o în lume este si a noastra" (Le Roux, pp. 11-19).

Papa Leo XIII aratase sorgintea masonica a doctrinei ca "toate religiile sunt la fel de bune," si ca nu e nici o diferenta între crestinul care-l iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau ca pe sine însusi, si satanistul care tortureaza si ucide copii si oameni nevinovati în cinstea demonilor carora li se închina. Rezultatul imediat al afilierii Bisericii Catolice la conceptul libertatii religioase au fost noile concordate prin care s'a realizat "separarea statului de biserica" si eliminarea "religiei de stat". Concordatele cu Columbia din 1972, cu cantonul Valais din Elvetia din 1974, cu Portugalia din 1975, cu Spania din 1976, cu Peru din 1986, si cu Italia din 1984 au fost realizate la cererea Vaticanului , nu a statelor respective; deci, Vaticanul a initiat pagânizarea lumii. Dupa semnarea noului concordat cu Italia, Papa a tinut un discurs prin transparenta caruia, dincolo de frazele frumoase si expresiile vagi si sentimentale, se zareste planul diabolic al Noii Ordini Mondiale. Libertatea religioasa este lozinca prin care masoneria a cautat sa distruga crestinismul dupa izbânda ei din 1789 în Franta, pe care Papa Ioan Paul II nu o deplânge ci o aproba, însirând: "Recunoasterea si garantia drepturilor inviolabile ale omului, ca individ si în grupuri sociale în care se poate dezvolta si-si poate extinde personalitatea; datorii ferme de solidaritate politica, economica si sociala; demnitatea si egalitatea tuturor cetatenilor fara discriminare în fata legii; respingerea razboiului ca instrument de atac al libertatii altor popoare; colaborare internationala." Cuvinte frumoase, la fel cu cele folosite de regimurile totalitare comuniste. Dupa câteva luni, la ratificarea concordatului cu Italia, papa a vorbit despre "ideea libera a pluralismului în relatii" si despre "profunda unitate de idei si sentimente." Celor care s'ar putea lasa sedusi de aceste cuvinte frumoase, le reamintim ca ele au fost alese cu grija în culise în cadrul unor colaborari ca de exemplu cea care a avut loc când Cardinalul Bea a vizitat loja masonica exclusiv iudaica B'nai B'rith; aceasta loja ceruse sa se promulge libertatea religioasa, promitând în schimb sa permita decurgerea consiliului Vatican II fara scandal (pp. 20-29).

Colegialitatea este un cuvânt care a aparut în vocabularul Vaticanului în 1959 cu un sens imprecis. In practica, colegialitatea îi ia papei autoritatea si o confera adunarii episcopilor, care cârmuiesc nava bisericii dupa model sovietic: adica hotarârile sunt luate dinainte de catre o retea organizatorica secreta care lucreaza din culise, unor participanti li se traseaza sarcina de a face propuneri, iar adunarea le voteaza dar rezultatul votului e cunoscut dinainte de votare. Ideea nu este noua; cu 140 de ani în urma, Bolgeni, un iezuit italian, facuse aceeasi propunere. "Totul s'a facut într'o maniera 'stranie' si misterioasa," scrie Parintele Schillebeekcx, teologul episcopilor olandezi (p. 32). Sunt deci doua surse de putere, una a papei, cealalta a episcopilor. Primele fructe ale colegialitatii sunt eliminarea celibatului preotilor, admiterea femeilor ca preoti, si admiterea celor divortati si recasatoriti. Apoi, publicarea de doctrine si catechisme la initiative locale, ca de exemplu catechismul Pierres Vivantes , care nu afirma creatiunea, considera ca înaltarea la cer a lui Hristos e doar o metafora, si zice ca doctrina despre Fecioara Maria nu e autentica. Când papa le-a cerut preotilor care fac pe ministrii în guvernul "revolutionar" al Nicaraguai sa nu participe în acel guvern, acestia au refuzat si au declarat ca este mai important pentru ei sa se întâlneasca cu conducatorii lumii a treia decât cu papa.

A remarcat Papa Ioan Paul II situatia precara în care s'a lasat sa cada? Inca înaintea lui, Papa Paul VI a deplâns roadele politicii pe care a sprijinit-o, iar Papa Ioan Paul II scria în 1981: "Trebuie sa admitem cu realism si cu mila ca multi crestini sunt pierduti, confuzi, perplecsi, si lipsiti de speranta; primesc idei contradictorii despre adevarul revelat si învatatura traditionala, se propaga erezii în domeniul moral si dogmatic, creându-se îndoieli, confuzii, revolte; pâna si liturghia a fost manipulata ... Crestinii sunt dusi în ispita de ateism, agnosticism, si de un iluminism vag moral ..." (Le Roux, pp. 30-39).
Din cauza ca textul e lung iata adresa:
http://miscarea.com/Catolica.htm
cine are rabdare va citi.



#67172 (raspuns la: #49955) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ne despartim, dar nu ne hotar - de sifonara la: 23/09/2005 12:48:29
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ne despartim, dar nu ne hotaram
Ne arde-n piept perfid, la fiecare,
Un maldar vechi de frunze de salcam,
Un foc mocnit si-o alba remuscare.

Ca niste regi de piatra ne privim,
Bufonii dezmatarii ne devora...
Ce rai suntem, ce mult ne mai iubim
Ce straniu bate cea din urma ora.
aivi - de maan la: 11/11/2005 02:00:17
(la: am si io o problema)
"de ce ai doi de a in nume draga?"

ma tem ca daca-ti spun tre' sa te-mpusc imediat, caci nu-mi permit sa las secretul sa-mpanzeasca forumul.

"Nu ne placem noi doua"

sincer sa-ti spun, habar n-aveam de-asa ceva.
zici ca am mai vorbit pana azi?

"Si io citesc mult ca si tine"

nu ma placi fiindca nu ma cunosti!
citesc putin si numai daca-s poze.
cartile de bucate sunt mult prea complicate pentru mine.
cand mi-e foame, platesc niste oameni sa ma servesca.

"imbirliga (sper sa stii cuvintul"

il stiu, cum nu, dar n-am, ca tine, atata curaj sa-l folosesc.

"ca ma gindesc sa ma consideri si pe mine de teapa ta "

ok, dar afla ca trebuie sa stii mai mult decat despartirea-n silabe pentru asta.
si-anume:
1. ca nu se zice 'alaturata de tine' ci 'alaturi de tine'.
2. ca 'sindron' nu exista-n dictionar - decat daca vrei sa spui 'sindrom', dar asta nu-i in cartea de bucate.
3. ... la 'manifeste-zi' trebuie sa m-ajuti ca nu decelez (nici asta nu-i printre retete) verbul de pronumele complement desi ma tem ca nu exista.
4. ca subiectul se acorda mereu cu predicatul deci "Chestia cu gainile nu au reusit la timp" " este gresita.

"si uite si gramatica stiu?"

nu m-am indoit nici o clipa ca toate greselile au fost intentionate.

"ca de fapt nici nu stiu ce e sindronul asta"

draga mea, ne-am dat seama deja.
speram ca macar virus sa stii ce e.

"ca la mine’n localitate au murit toate gainile..si a fost jale mare..da’ iti povestesc alta data..despre gaini.."

mi-e suficient ca le recunosc atunci cand le vad.
le deosebesc usor de pupeze, dupa glas.

"ca daca pune mana cineva pe tine ia si el.."

se ia si de pe net, e suficient sa-l ating cu vorba, delicat.
sa stii insa ca la un moment dat trece.
nu-i cronica precum prostia dar poate da dependenta.

"Chestia cu gainile nu au reusit la timp…dar iti povestesc in alt mesaj ce am auzit..daca te intereseaza bineinteles.."

daca te-ajuta sa vorbesti despre gaini, afla ca eu nu pot urca la orice nivel de discutie ... doar sa ma prinzi in toane bune si-n zile cand ma podideste-n mod grosolan insomnia.

"Doamne ce fericita sint ca nu am si eu virusu asta al tau..."

uite, vezi, abia ai iesit de la trancaneala si deja te-a apucat stranutul!

"Deci, ziceam s a te ajut"

multumesc, sper ca intr-o zi voi putea sa-ti intorc favorul.
#86616 (raspuns la: #86602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
01. Esti scriitor (scriitoare - de AndreiB la: 31/12/2005 18:34:43
(la: zece intrebari)
01. Esti scriitor (scriitoare). Ce titlu i-ai pune primei tale carti?

"Cum sa inveti din greselile altora, sau . Autobiografie"

02. Ce slogan ai alege pentru a face publicitate la un sortiment de cafea?

Oricum nu mai poti face nimic acum, totul e pierdut, tern, bacovian... ce te costa sa'ncerci un narcotic legal.


03. Defineste intr-o fraza cuvantul MAESTRU.

7 litere, 3 silabe, 3 vocale, 4 consoane.

04. Cum reactionezi cand ti se propune o situatie complet noua?

Incerc s-o identific c-o situatie prin care deja am trecut. De cele mai multe ori obtin rezultate dezastruase.

05. Numeste o personalitate din trecut sau prezent de care te simti cel mai apropiat(a).

Mihaela Radu. Avem acesi voce.

06. Ce descoperire ti se pare cea mai importanta?

As fi zis internetul, dar asta cred ca-i mai degraba inventie (sau zvon). Asa ca... vegetarianismul.

07. Ce ti-ar placea sa fii daca ai lua viata de la-nceput?

Mi-ar placea sa fiu constient ca sunt la a doua incercare.

08. Ce ai regreta daca ai deveni membru in Guvern?

aka Povara responsabilitatilor. As regreta ca nu pot sa ajut pe toata lumea.

09. De doi ani traiesti o mare iubire, dar acum s-a terminat. La ce te gandesti in primul rand?

Numai la clipele placute. Nici nu mai stiu de ce ne-am despartit.

10. Se presupune ca ai fost luat(a) prizonier(a) din greseala, rapitorii crezand ca esti miliardar(a). Ce simti?

Ca sunt personaj, intr-un scenariu hollywoodian, ieftin.
Numai despartirea asta este - de gabi2377 la: 13/01/2006 21:39:07
(la: Si mori ...)
Numai despartirea asta este
a noastra,
nimeni nu ne-o poate lua
despartirea asta e singurul lucru adevarat
care s-a intimplat intre noi
Ma pierd, ma pierd. Si-mi e bine. Ma pierd
Moarte despartire? - de angelis la: 04/05/2006 19:51:39
(la: despartire prin moarte ?)
Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca evenimentul s-a petrecut destul de recent.
Pentru mine au trecut deja 5 ani.In primii 3 ani a fost mai greu (nedescris de greu de fapt), dupa aceea ... am invatat.
Eu sunt incapatanata din fire si insist inceea ce CRED.
Nu am crezut din start ca moarte poate desparti sentimente, de fapt sentimentul iubirii.
Si am inceput sa caut.
Si am gasit, si persoana si raspunsurile, treptat.
Si, paradoxal, cred ca a fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat in viata.
Inteleg ca am luat o pauza pentru moment si astept cu nerabdare momentul reintalnirii. Poate pentru asta traiesc? Asa am crezut mult timp.
Dupa perioada de 3 ani, am inceput sa-mi schimb perceptia.
Oricum am ramas in continuare sa caut.
Care este de fapt ideea, scopul, etc, vietii mele. Si vreau sa depasesc necesitatea unor experiente similare acum precum si in ceea ce va urma dupa acum.
Viata fara acea persoana? Goala. Dar in spatele goliciunii pe care trebuie sa o simti cu TOTUL, incepi sa descoperi ceva. Si acel ceva esti chiar TU. De fapt experienta ca atare te face ssa te indrepti catre Sine.
Si restul vine de la Sine.



Cassandra-continuare - de abc111 la: 13/07/2006 19:19:15
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
In privinta numarului de persoane care analizeaza obiectiv realitatea: am crezut ca sunt multe, dar constat ca gasesc foarte greu cate una...asta si in America. Totusi exista o diferenta fundamentala: in America povestea cu pseudostiinta, horoscoapele UFO, sectele dure, creationismul - este foarte marginalizata si redusa la un aspect minor al vietii sociale chiar daca multe ziare si reviste au si horoscoape pe care nu le consulta nimeni, sau chiar daca exista emisiuni despre UFO sau extraterestrii sau duhuri de tot felul. In Romania vad ca astea sunt mainstream: romanii cred ca tot ce e prin ziare are corespondent in realitate. Despre facultatea de drept mi s-a spus ca "nici nu mai poti strabate de atatea horoscoape". Chiar si creationismul e la nivel de secte in America, nu e mainstream.

Credinta individuala e alta problema; e jalnica, dar nu afecteaza economia (din fericire sau din nefericire). Dar majoritatea oamenilor in lumea de azi au o parere profund deformata despre realitate. In Arabia Saudita de exemplu inca nu s-a aflat ca pamantul nu e plat.

In privinta primului paragraf, ai dreptate de fapt; am un exemplu foarte recent: cu vreo 6 ani in urma unui dialog pe un site gay am primit un email extrem de insultator... care mergea pana la ridicol (destul de lung). Dar in mijlocul mesajului era o intrebare de buna credinta despre viata Sf Augustin: cum a fost si homosexual dar a si avut un copil (pe Adeodatus,etc). Am raspuns foarte corect la intrebare si i-am spus respectivului necunoscut ca a fi homosexual nu e nimic rau si ca e gresit sa injure atata pt ca si el ar putea fi...

Mi-am dat seama ca era un tanar, care parea foarte imbrobodit de religie (in cazul acesta de catolicism). Incerca sa se dea "mare " si cu multa experienta mai ales sexuala, ceea ce e apanajul adolescentei, dupa mine:)

La o distanta foarte mare in timp mi-a mai scris un mesaj de injurii, uitand ca imi mai scrisese! Nu aveam nici o indoiala ca respectivul e tanar si extrem de bigot si nici nu mi-am propus sa-l schimb, dar i-am raspuns cat mai documentat, intepand ironic si pozitia si practica bisericii (mai ales a celei catolice). Dupa vreo doi ani iar mi-a scris...de data asta m-a anuntat care are un consilier religios catolic si ca el fara asa ceva nu poate trai. Am incercat doar sa-i sugerez sa incerce sa judece si cu capul lui , nu numai cu capul consilerului. La moartea ultimului papa i-am scris ceva dur despre homofobia papala in contrast cu practica bine cunoscuta, dar atat. In medie corespondenta noastra era la fiecare 6 luni un mesaj..eu raspundeam imediat, dar el nu. A trecut timpul...iar acum o luna am primit de la el un mesaj din care iti citez (copy and paste):

" ;) yep, vad ca pe zi ce trece devin mai barbat - ma maturizez atat in gandire cat si fizic; atunci eram un copil prost, acum vad totul altfel, incep sa traiesc efectiv asa cum trebuie si cum imi place. Si aceasta deschidere a mea ti-o datorez tie si iti multumesc pentru ajutor, cred ca fara sprijinul tau nu as fi reusit nici acum sa ies din carapacea ce mi-am creat-o, efectiv ai stiut de unde sa ma iei ca sa-mi dai un impuls pentru o viata fericita in viitor. Sunt asa de bine dispus, efectiv am uitat cum e sa fi deprimat, pentru ca esti altfel decat toti ceilalti si sunt sigur ca nu voi mai avea asemenea probleme. WOW: era sa ma scape gura la varul meu...etc"

Intre timp mai avusese doi duhovnici , unul "care se gandea numai la femei" iar al doilea "care era homo dar nu indraznea sa se dea la mine...:) [isi judeca duhovnicii, pe care intre timp i-a concediat:)]

Se pare ca de data asta m-a avansat pe mine la rang de duhovnic:)) ca sunt mai de incredere:) Sper sa merit increderea. Cel putin e sigur ca "nu ma dau la el" , macar pentru ca ne desparte un ocean si un continent, daca nu si pentru altceva:). De obicei impedimentul principal al comunicarii -necesare- dintre baieti si barbati este prezumtia...sexului sau interesului de natura sexuala si nu pur intelectuala sau prieteneasca in general. Odata eliminata aceasta prezumtie, comunicarea devine si placuta si utila, iar internetul e un mijloc excelent de comunicare.

Ultimul mesaj l-am primit azi si merita sa-l citez:

"..au aflat fratele si cumnata, iar apoi i-am spus lui mama care a fost super shokata, dar i-a trecut repede pt ca dupa cum mi-a spus se astepta...apoi i-am negat cate ceva ca sa nu mai tot ofteze si sa-L intrebe pe Dumnezeu ce a facut ca sa merite una ca asta...dar i-am dat de inteles subtil ca spera degeaba".

Lasand la o parte aspectul cu mama super shokata dar careia i-a trecut repede:), ca si faptul ca el nu prea poate fi subtil din natura:), paragraful e un exemplu viu de "coming out", pe care sociologii l-ar putea studia.

"dupa ce a aflat frate-meu, m-a "obligat" sa .....(sa aiba un contact sexual cu o tipa adusa la el in acest scop)....In minte il aveam numai pe Brian (un tip dragutz dintr-un serial gay, "Queer as folk") (in timpul actului sexual). Apoi...."...mi-a fost sila de mine insumi ca am fost cu o tipa de am crezut ca dau in hepatita mecanica...cosmar- nici nu vreau sa-mi amintesc."

El mai avusese relatii cu fete in timpul adolescentei, dar numai acum cu barbati.

Am dat exemplul lui din multe motive (sper sa nu dea el de citate): intai , ilustrand faptul ca ai avut dreptate, ca exista uneori consecinte...chiar neasteptate. Apoi, poate ca sunt si parinti care citesc ce postam noi si invatza ceva util despre copiii lor. In al treilea rand, sper ca toti cei care cred ca Tamora sa inteleaga ca si in acest caz, ca in multe altele, un baiat a fost crescut intr-un mediu heterosexual, fara "influente diverse", etc, etc; a avut relatii heterosexuale ca adolescent si tot homosexual este. Teoria ca mediul e cel mai important factor cade cu zgomot. De altfel nici in America nu sunt decat cativa medici (dati afara din APA, ca Dr. Niccolosi,) care o sustin.

#132951 (raspuns la: #132884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la o carte la alta - de Marghiolita la: 14/07/2006 00:41:35
(la: cum reusiti sa 'inodati' intre ele cartile?)
Interesanta interogatia dv., un subiect care incita la meditatie. In ceea ce ma priveste nu mi-am pus niciodata intrebarea asta, poate unde sunt o bulimica de lectura. Dintotdeauna am citit asa, la kilometru : cum am terminat o carte am inceput alta, desi se intampla sa am si doua-trei incepute in acelasi timp. Pentru mine lectura este ca un drog, nu pot trai fara sa citesc cateva zeci de pagini pe zi. Nu am nici o dificultate sa trec de la o carte la alta, si nici sa citesc mai multe carti in acelasi timp (o carte prea voluminoasa ca sa o trambalez dupa mine pe tren sau pe metrou o citesc acasa, in geanta - lectura pe transporturile in comun - o carte in format de buzunar, de preferinta de peste 300 pagini, o alta pe care tocmai am primit-o prin posta si care face parte dintr-o serie in curs de traducere...). Am perioade in care citesc preponderent literatura stiintifico-fantastica si pe ici pe colea romane politiste, fantezie medievala, sociologie, biografii... cam ce imi cade in mana sau sub ochi si mi se pare interesant. Cand subiectele sunt foarte diferite nu mi se pare dificil de trecut de la una la alta, ideile nu se amesteca. Cred ca ar putea fi dificil pentru cineva sa citeasca una dupa alta sau in acelasi timp carti cu subiecte foarte asemanatoare, ar putea exista riscul sa se incurce intre personaje. Fiecare avem felul nostru de a ne insusi o lectura, fiecare o "integram" intr-un mod diferit. In ceea ce ma priveste si eu imi imaginez locurile, personajele, situatiile, caut chiar sa ghicesc in ce fel va reactiona unul sau altul dintre personaje cand intriga se complica, dar nu mi se intampla sa ma incurc in ele, ca si cum fiecare s-ar aranja de la sine intr-o casuta undeva in memorie si nu ar avea conexiuni decat cu casutele personajelor care fac parte din aceeasi poveste. Am cunoscut persoane care nu puteau citi carti in care actiunea se dezvolta pe mai multe planuri : fiecare capitol trateaza actiunea vazuta de un personaj diferit, din punctul lui de vedere, un fel de simfonie literara in care linia melodica se impleteste din "sunetele" mai multor personaje iar rezultatul ramane totusi armonios. Mie imi plac, le gasesc stimulante, te obliga sa fii tot timpul atent, cu memoria in alerta.
Sper ca nu v-am ametit cu explicatiile mele care nu au drept scop decat a va ajuta sa nu va faceti complexe pentru ca aveti o mica dificultate in a "insira" cartile una dupa alta. Cred ca sunteti o persoana foarte sensibila, cu multa imaginatie, si care "traieste" foarte intens ceea ce citeste. Personajele va devin apropiate, cu unele chiar ca identificati temporar, si e normal sa va vina greu sa va despartiti de ele, de atmosfera in care au evoluat ca sa treceti imediat la alte personaje, care evolueaza intr-o perioada diferita, dupa o intriga diferita. Mi s-a intamplat si mie sa regret cand termin o carte fiindca ma atasasem prea mult de personaje. E cazul romanelor seriale (asa le-o zice?), in genul lui "Dune" al lui Frank Herbert.
Cred ca important nu este daca insiram cartile una dupa alta sau facem o pauza intre ele, important ramane faptul ca citim si, mai important, sa o facem intotdeauna cu placere si sa ne foloseasca la ceva : sa-i intelegem mai bine pe ceilalti sau cel putin sa-i acceptam asa cum sunt, pentru calitatile lor si cu defectele lor cu tot.
de ce să nu rămână? - de Simeon Dascalul la: 11/08/2006 14:46:31
(la: Irinel si MoniCA COlumbeanu)
au toate şansele să stea împreună câte zile mai are Iri, dacă nu se întâmplă ceva neplăcut gen să se dezgroape escrocheria Bancorexului; dar cred că o dragoste aşa de mare ar rezista şi într-o garsonieră închiriată şi igrasioasă sau cu ea ducându-i lui pachete la penitenciar; ori peste vreo doişpe ani Iri cel veşnic verde poate s-o consideră prea vârstnică pe biata Moni, să-i dea papucii şi să-şi caute alta prin licee; dar dacă eliminăm aceste eventualităţi neplăcute şi improbabile vor trăi fericiţi mult timp de-acum încolo pe ecranele noastre

da, Ilie Năstase are nevastă mai tânără; Tăriceanu şi ministrul apărării şi-au schimbat vechile consoarte ieşite din garanţie cu bucăţi cu un sfert de secol mai fragede; cred că şi pe Cărtărescu îl despart câteva decenii de nevastă; dar toţi ăştia îşi manifestă ceva mai decent generozitatea faţă de noile achiziţii; oricât ar fi de încântat Tăriceanu de look-ul nevestei nu dă banu’ la FHM să-şi blocheze site-ul pe timpul votului şi după aia să i-o scoată în vârf de top; nici Cărtărescu nu a cadorisit cu bac şi facultă o tipă care-i discutabil şi cum a trecut de capacitate

îi înţeleg pe elevii ce se enervează când după toceală până la intoxicare văd cum plouă cu zece peste Moni; nu că bacul ar fi în regulă, şi în tranşa mea s-a copiat şi s-a favorizat, la mate de exemplu eram patru care am făcut toate subiectele bine, iar restul sălii au copiat / s-au corectat după ciornele ce le dădusem să circule
dar nici unul dintre cei cu notele umflate nu afişa insolenţa manechinului studios; fie recunoşteau cinstit „mersi, că fără voi nu-mi luam bacu”, fie tăceau ca porcu-n cucuruz, nici unul nu se dădea superinteligent şi nu-şi adjudeca meritele tăticului, mămicii, unchiului, mătuşii, prăjiturilor de casă cu care se hrănise comisia, etc.

în fine, bacul e o prostie; dar când ajungi la facultate – de o facultate solicitată vorbesc – deja iei locul altuia; cum s-o fi simţit ultimul picat ştiind că pierde un an fiindcă mireasa lui Iri a avut poftă de-o diplomă?

Artemiss, nu-s de accord cu tine, gândeşte-te ce distracţie pierzi dacă tipa nu se înfiinţează la facultă; n-ar fi fain să-i vezi prestaţia la un seminar, poate se nimereşte un prof care chiar s-o întrebe ceva :)

încerc să închei sociologic: cred că enervarea ce-o stârnesc ăştia doi nu-i de natură puritană, ci socială, am citit undeva o expresie care mi se pare că descrie destul de bine situaţia „când ai bani arunci cu ei şi-n câini”



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...