cum recunosti platina

Nimic nu te face mai fericit, nicicand nu suferi mai mult si mai intens, si cel mai dureros este cand recunosti Marea Iubire abia in momentul in care ii dai drumul.
...sau poate vorbesc despre iubire in general
...sau poate despre Prima Mare Iubire... pentru ca este singura pe care am intalnit-o... si pe care am lasat-o sa plece...

Ca sa recunosti un prieten/iubit trebuie sa ai ochii deschisi pentru asta.
Iar daca asta se intampla... restul vine de la sine.
Totusi... fiecare om iti poate fi un potential prieten.
Ca iubit... e putin diferit. :))

Ma mai recunosti, iubito?
Sunt eu,
Cel care in ochii tai vedea
luminile indepartate ale Cosmosului.
Eu,
Cel care in soaptele tale auzea
murmurul enigmatic al Oceanului.

Daca nu recunosti ca ai gresit, nu poate fi intelegere, pentru ca ar insemna sa fie doua adevaruri.

Platina este un metal mult mai pretios ca aurul,a fost utilizata de mii de ani,multi au confundat’o cu argintul ,abia in 1735 a fost izolata ca element chimic de cele doua metale pretioase, aurul si argintul.Chimic este inert ca metal,foarte rezistent la coroziune .Fuziunea metalului la topire este foarte exigenta,se topeste foarte greu abia la temperatura de 1773 grade celsius si din aceasta cauza creaza o mare dificultate bijutierilor la prelucrare.Abia in anii 20 ,noua tehnologie a permis ca platina sa fie prelucrata si modelata mai usor in bijuterie.
Din platina se pot creea coliere si bratari minunate, ornate in diamante safire si rubine.Sincer platina mai reprezinta ultima parte din dragoste si din viata !Nunta de aur,nunta de argint si ultima este nunta de platina,daca mai apucam s’o facem si p’asta.
Hai dragii mei nu fiti pesimisti !
De ce nu ?
Exista oameni fericiti in iadul asta?
Marele filozof Sami,spunea o data: ca noi toti traim in iad si ce’l care doreste paradisul si iubirea trebuie sa se catere pe ruina altora ca ajunga in rai.
Exista o data un tigan cu mustati rasucite .In satra i’se spunea Benga (dracul),toata satra si toti oamenii care’l cunosteau aveau frica de el.Parea la prima vedere un monstru pentru ca era putin aplecat si purta o cocoasa enorma pe umarul drept.Se spune ca Benga vorbea cu Satan si cu Dumnezeu,.Eu personal nu l’as fi crezut,dar intimplarea a facut ca eu sa aflu despre el ,tocmai din gura bunicutei mele.Bunica a trait 97 de ani si a invatat cite ceva de la Benga,in perioada anilor 1920 ,cu vre’o 25 de ani mai devreme de evenimentetul acela,cind o parte din tigani si evrei au fost trimisi la Bug in Transnitria.Bunica mea era impreuna cu mama si amindoaua erau de origine evreiasca,acolo mama l’a intilnit pe Petrache Caramidaru zis Nicu ,care m’ai tirziu a devenit tatal meu.
Cred ca si-au unit frica si mizeria,in acest fel, am luat eu fiinta !
Imediat dupa sfarsitul razboiului au intrat in Romania,prin Cahul ,una din provinciile romanesti ciordite de rusi de la noi de la romani ,impreuna cu Bolgrad si Izmail.Bunica mea era impreuna cu Benga :cred eu,asa ca doi prieteni,ca nimeni n’avea curajul sa faca dragoste cu Quasimodo din Carpati.
Se spune ca Benga era expert in plante si din ele facea cele mai bune arome la mincare si cele mai reusite afrodisiace,da si cele mai puternice otravuri !De’acolo cred ca bunicuta mea a mostenit aceasta meserie rara, de a prepara cele mai letale otravuri din plante.

Am manipulat nitzel lucrurile, cand n-am terminat fraza. E mai rau sa-ti spuna altii ca esti saracutz, decat s-o recunosti singur. De-aia m-am gandit ca merit sa ma pocneasca si altcineva...continuand ce-am scris eu despre mine.
Mi-am zis ca doar un handicapat poate sa gaseasca metafore acolo unde nu-s. Muiere proasta!
Si, ca sa nu ma dezmint, am ascultat "Dance me to the end..." pan-am simtit ca-mi zboara creierii. Cat de simple sunt cele mai frumoase lucruri din lume!
PAPADIE67, tu si cand zici ca esti fericit, tot cu cinism o faci. Usor sarcastic, adanc ironic ...aparent detasat...
Poate ca Leo m-a priceput mai bine decat l-am priceput eu pe el...zici.
Daca si pe mine, limitata, m-a priceput - fin’ca altfel muzica lui nu mi-ar fi tremurat in suflet niciodata - inseamna ca nu e totul pierdut!
Ce frumos stie un cinic sa ofere speranta...:)
Merci, merci encore une fois!

ca frecventa violurilor ar scadea. Animalele alea nu se vor duce niciodata la felinarul rosh’ cu gandul ca au o "pornire". Pornirile se justifica prin fapta care precede gandul.

Ce tocmai zicea Papadie67 era o judecata de barbat mintos care, fara false pudori, recunostea ca vorba aia din popor, cum ca barbatii vor ca toate femeile sa fie curve (mai putin mama, nevasta si fiica) e cat se poate de adevarata.

NU legea prostitutiei lipseste, Sanjuro, ci educatia, sub toate formele ei. Dupa ce ne educam copiii (nu inainte de a fi invatat noi insine), dupa ce crestem frumos in lumea din jur, abia atunci, gradul de civilizatie la care vom fi ajuns ne va dicta si legea prostitutiei, pe care n-o condamn!

O lege a prostitutiei ACUM ar trimite toate fatucile sarmane la "produs" (de data asta si pentru Stat), le-am condamna, caci n-au ce sa munceasca cu 10 clase-n buzunar si burta goala. Se duc si-asa, ai sa spui, la "produs". Da’, dar statul ar stoarce impozite de pe urma lor, si noi suntem statul, si-atunci suntem niste perversi cu totii!
Nu-i inca timpul, cred!

Discutia a inceput sa capete o nuanta personala, dar de dragul artei cuvantului voi continua de data asta si numai atat, nu conteaza ce vei raspunde.
1.Nu muzeul din USA ci cel din Tel-Aviv iti va da raspuns exact la
cele "cautate" de tine.
2.Nu trenuri catre lagare de exterminare ci trenuri de exterminare.
Vagoane de marfa, supraancarcate de evrei, au facut naveta Iasi
Podul Iloaiei, cateva zile, cu cca. 10km/h, fara apa si mancare, cu
cu opriri periodice pentru aruncarea afara a mortilor. Oamenii
de sete beau urina, de groaza si disperare inebuneau si se
sinucideau.
3.Da, evreii au fost trimisi in lagare de "munca", vezi Transnistria,
de unde putinii intorsi, in afara de povesti de groaza, au adus
cu ei moartea, s-au intors bolnavi si terminati sufleteste.
Macar din bun simt, incearca si nu continua sa dezvinovatesti sau sa nu recunosti situatii existente.
Cu bine, si de-a Domnul ca tu si familia ta sa nu aveti parte de cele ce mi-au fost povestite de mama si cei ramasi in viata,
in urma acelui Holocaust, ce dupa tine n-a existat.
Asa cum am promis, este ultimul meu raspuns

Am sa explic de ce.
De multe ori,te ratacesti pe drum, ca intr-un labirint, in propria ta casa, in propriul tau suflet.
Adesea, doua suflete ratacite in propriul lor "caush" ("caca rapace" caci bine-a zis!)se intalnesc, si fac greseala sa creada ca de sunt ratacite sunt la fel, si-atunci semneaza hartii si intemeiaza familii, convinse ca se-aseamana!
Mai rau e ca fac copii si-abia apoi realizeaza ca singura asemanare fost-a "ratacirea" de atunci.
"Sa ne unim singuratatile!" uite marea greseala, pe care-o facem cu totii.
Dup-aia-i simplu: ratacim in caca-rapace, pana ne dam seama ca de fapt si asta-i o iluzie, creata tot de noi si ne temem.
Si inventam alte scuze s.a.m.d.

Am omis intentionat lucrurile frumoase: cuvantul "mama", o mana pe frunte cant ti-i rau, un dans intr-o noapte cu luna, un vin bun, siguranta ca maine cineva iti spune "’neatza" de cealalta parte a patului, s.a.m.d.

Sa fac marturisiri? Are cineva curajul?
Chiar cu protectia de-anonimat sub nas!!?
Sa-l vad, si-atuncea mea culpa-mi fac!
Sau nu, voi sari cu dintii pe el si am sa-l sfartec drept pedeapsa c-a rupt tacerea...

Prostii ce spun, iata evidenta, Imm!
tu vrei sa-ti vorbim de tabuuri...nu cred ca se poate.:)
Nu de teama ca vor afla altii.
Dar daca ne-om trezi ca recunostem ce nu vrem?
Hm?

I-am intrebat pe ai mei de ce-am plecat. Raspunsul nu e ca era atata de rau in tara (economic), ci mai mult datorita imaginii (gresit) facute despre occident. Cum s-a precizat si mai sus, majoritatea care sun pe afara "isi pierd accentul" si vorbesc de rau de tara... Pararea mea e ca acest fapt, un foarte multe cazuri, se datoreaza faptului ca e greu sa recunosti ca poate decizia de a pleca a fost gresita, si ca odata ce am ajuns in occident nu am gasit cainii cu covrigi in coada de care povesteste lumea si care ne-au fost promisi.

Referitor la intrebarea cit de procesate sunt imaginile mele... as spune ca intre mult si foarte mult. Cu Glen Allison ( al carui interviu poate fi citit pe www.fotomagazin.ro) sunt intru totul de acord in multe privinte...
In extemis, sa ne aducem aminte de primele fotografii, facute pe placi de cupru, mercur, cort si vrajitorii; pe urma au aparut uni care faceau poze pe placi de sticla si care au scandalizat pe cuprishti, ca aia nu e fotografie, adevarata arta e sa simti mirosul mercurului si al albusului de ou; pe urma pelicula de celuloid a scandalizat sticlarii, ca ce grosolanie; si tot asa. Melies, realizatorul genial care a facut la inceputul secolului 20 acea "Calatorie de la Pamint la Luna" pe film de 35 mm, a facut sa curga riuri de cerneala cu trucajele sale, ca e bine, ca nu e bine, ca e blasfemie, ba nu, ca e arta, etc.
Fiecare decada a adus in fotografie noi curente, tendinte, aparatori, detractori; chiar acum, pentru unii, ce nu e facut cu un aparat cu burduf pe planfilm nu e fotografie, pentru altii ce e scanat si procesat nu e fotografie, cei ce folosesc Leica se uita de sus la canonishti si exemplele pot continua.
Personal, cred ca idealul e ca fiecare trebuie sa-si gaseasca un stil si o unitate de exprimare, in sensul ca daca vezi o imagine sa zici imediat "iata o noua bumbutziada"; mai cred ca fiecare fotograf trebuie sa incerce numeroase carari pina sa isi gaseasca drumul propriu, si unii pot sa caute toata viatza, si nici asta nu e o rusine; fotografia e ca o casa, ca un culcush, si asta poti sa-l ai si in copac, si in pestera, si cu termopane si cu chirpici.
Important e sa faci ceva , sa cauti, sa arati, sa vezi, sa incerci, sa inveti, sa realizezi ca exista si stenope dar si lomografie sau fotografie cu Sinarul, si imagine printata digital cu iarba pusa din alt peisaj si imagine facuta cu platina si saruri de aur.
Important e sa mucesti enorm, dedicat, si sa ai norocul sau energia , asa cum am mai spus, sa faci fotografie pentru tine, fotografie care sa iti placa tie si sa te regasesti tu in ea; restul e simplu... adica restul, la urma urmei nu conteaza. Ca e fotoshopista sau nu, e mai putin important. Mergi si vezi o raza de lumina pe o scara si parca auzi un filfiit de aripi; faci un colaj si pui deci o pasare unde nu era dar unde ai simtzit-o cu ochii mintii; e important ca era sau nu pasarea in fapt sau starea si mesajul imaginii? Fotografia poate fi clasica sau apropiata de grafica si de pictura; granitele sunt din ce in ce mai difuze azi; parerea mea e ca e important sa spui ceva, nu cum spui acel ceva. Totul se schimba, totul devine, o imagine poate fi facuta cu degetul pe nisip sau cu un complicat sistem digital cu milioane de tranzistori. Care imagine e mai buna, mai imagine de imagine? Ca in extremis ambele sunt digitale...
La urma urmei fotografia imi pare ca o credintza, daca imi e permisa aceasta blasfemie. Asa cum exista mai multe moduri de a vedea, de a intelege si de a accepta o imagine, exista si mai multe credinte, fiecare cu obiceiul si dumnezeul sau; lupte intre ele si si istorii sumbre, cit cuprinde; fiecare spune ca asa trebuie si nu altfel. De...

1, nu esti proasta si sigur nici naiva nu esti
2, a deosebi adevarul de minciuna este greu dar nu imposibil.
Cu rabdarea treci marea.
3, consecinte fatale in timp nu exista. Ce intelegi tu prin fatalitate? Ceva neguros care te copleseste?
Nimic mai simplu: inchide ochii si vezi soarele din inima ta.
4, asta apreciem mai toti dar cine a spus ca in viata lupta este dreapta? Tu trebuie sa fii pregatit: pritenenul cel mai bun poate avea in maneca un sis sau o floare...
5, eu dispretuiesc adevaratii golani, tatele si ipocritii
6, pe umarul unui invins nu trebuie sa plangi decat daca merita
7, nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma
8, asta depinde numai de noi. Daca pentru tine aflarea valoarii este un tel, o tinta, nimic nu te opreste sa o vezi si sa o recunosti.
9, frustrari avem cu totii, mai mari sau mai mici. Noi trebuie sa le invingem. Daca avem puterea si daca ne dorim cu adevarat.
10, nimic nu este perimat

Cu drag,
Cata si/sau mama

Adevarati soldati ai lobby-ului romanesc, romanii de aiurea
sunt marginalizati sistematic de politicienii de la Bucuresti
=============================================================

Despre romanii de aiurea, romanii din tara nu stiu prea multe lucruri, iar aceasta lacuna nu este altceva decat o consecinta a politicii paguboase dusa de Romania ultimilor 50 de ani. De la incheierea celui de-al doilea razboi mondial in tara nu numai ca a fost interzis sa vorbesti de Basarabia sau Nordul Bucovinei, dar si despre cei plecati prin cele strainataturi. Revolutia din decembrie 1989 ar fi fost indreptatita sa readuca lucrurile in starea lor fireasca, insa, asa cum au decurs lucrurile in Romania post-revolutionara, aceasta revenire nu a avut loc. Primul organism guvernamental insarcinat cu gestionarea relatiilor cu romanii de pretutindeni, si vorbim aici de circa 13 milioane, a fost Consiliul pentru Romanii de pretutindeni - birou ce nu si-a propus foarte multe. In februarie 1998, la conducerea nou-infiintatului subsecretariat de stat pentru romanii de pretutindeni a fost numit Mugur Vasiliu. In pofida evidentei ca la nivel national, guvernamental, problema romanilor din intreaga lume nu reprezinta nici cel mai mic interes, subsecretariatul a inceput sa lucreze de-adevarat. Mugur Vasiliu si-a asumat sarcina de a restabili relatiile cu toti romanii, indiferent de locul in care s-ar afla ei sau de convingerile lor politice, intelegand ca Romania are si obligatia morala de a-si tine conationalii aproape, de a-i cointeresa in viata patriei-mama. Primul pas a fost elaborarea unui proiect prin care subsecretariatul sa devina departament de stat - un statut egal cu cel al minoritatilor din Romania - insa, deocamdata, demersul sau nu a beneficiat de interesul guvernului roman. Dupa zece luni de gestionare a subsecretariatului iata ca Mugur Vasiliu ofera politicienilor romani un document de capatai care trebuie sa fie cunoscut de factorii de decizie din Romania: Memoriu "Intru apararea romanilor de pretutindeni" cu privire la starea de fapt si de drept a legaturilor statului roman cu persoane si comunitati romanesti din lume. Din pura precautie, la sfarsitul cartii se gaseste un capitol in care sunt prezentate organismele similare din alte state. Si din acest punct de vedere Romania se pacaleste singura. Avand milioane de conationali in afara hotarelor, ea nu stie sa comunice cu acestia chiar cand plange ca este marginalizata, ca Occidentul ii intoarce spatele. Prima mana de ajutor ar putea veni de la ei, romanii de pretutindeni, insa pentru ca acest lucru sa se poata petrece firesc, Romania trebuie sa intinda si ea mana. O relatie in doua sensuri.

Italia

Diaspora romaneasca din Italia numara in prezent, dupa unele estimari, circa 25.000 de persoane, caracterizandu-se prin structuri destul de eterogene. In ultimii 20 de ani s-au constituit comunitati romane in zonele oraselor Roma, Milano, Torino, Bari, Verona, Florenta, cu precadere in jurul bisericilor ortodoxe romanesti. In Italia functioneaza mai multe asociatii culturale, centre de studii, fundatii cu caracter romanesc, dintre care unele editeaza si publicatii in limba romana.

Franta

Primii emigranti romani la Paris au fost intelectualii atrasi de ideile Revolutiei franceze din 1789. In 1939, romanii din Paris s-au organizat intr-o Societate Romaneasca, avand biblioteca proprie, constituindu-se colonia romana. In contextul istorico-politic interbelic si in perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, numarul emigrantilor romani din Franta a sporit semnificativ. In prezent, diaspora romana din Franta numara aproximativ 60.000 de persoane. Caracteristica principala a emigratiei romane din Franta o constituie faptul ca majoritatea acesteia, mai veche sau mai noua, are o pozitie pozitiva fata de patria de origine. O parte importanta a intelectualitatii de origine romana a fost si este unanim apreciata in viata culturala franceza. Emigratia romana din Franta este concentrata in marea ei majoritate la Paris si in unele orase, intre care Marsilia, Bordeaux, Montpellier, Metz, Grenoble, Saint Nazaire, Narbonne, Avignon, Valance, etc.

Germania

Emigratia din Germania s-a constituit in valuri succesive, indeosebi dupa 1940. Se estimeaza ca numarul sasilor si al svabilor din Romania este de circa 550.000 de persoane, iar cel al azilantilor proveniti din Romania de circa 150.000. Avand in vedere particularitatile emigratiei romanesti din Germania, Biserica Ortodoxa Romana, ca singura forma institutionala acceptabila, ar putea juca un anumit rol, prin Mitropolia Ortodoxa pentru Germania si Europa Centrala si prin parohiile sale din Hamburg, Munchen, Offenbach, Salzgitter, Baden-Baden si Nurenberg, in cultivarea traditiilor romanesti si pastrarea identitatii lingvistice si religioase.

Austria

Comunitatea romana din Austria numara peste 23.000 de persoane, organizati initial in doua asociatii. In prezent, aceste asociatii si-au pierdut rolul si nu mai au capacitatea de a polariza activitatea comunitatii romane. Un liant al comunitatii il constituie Comunitatea Ortodoxa si Parohia Romana din Viena, precum si cea din Salzburg.

Elvetia

Numarul romanilor stabiliti in Elvetia se ridica la cateva mii, fiind concentrati in jurul celor doua mari orase Geneva si Lausanne, precum si in Elvetia germana sau in Ticino. Etnicii romani din Elvetia au constituit comunitatea romana care grupeaza aproximativ 10% din umarul acestora. Din 1991 la Geneva functioneaza biserica "Sfantul Ioan Botezatorul", la care serviciul religios este oficiat de un preot roman. Tot la Geneva functioneaza bisericile ortodoxe "Invierea Domnului" si "Nasterea Maicii Domnului", iar la Lausanne, biserica "Sfantul Gheorghe".

Spania

In Spania traiesc aproximativ 2.500 de romani in zone ca Madrid, Barcelona, Bilbao, avand o puternica parohie in capitala tarii, scoli si sectii in limba romana la Madrid si Salamanca. Au fost create unele asociatii romanesti, cum sunt "Comunitatea romanilor din Spania", cu sediul la Barcelona, "Fundatia culturala romana", la Madrid.

Belgia

Se apreciaza ca diaspora romana din Belgia numara, inainte de 1990, circa 700 de persoane. Imigranti romani mai vechi sau mai noi, in general cu un nivel de pregatire universitara, s-au integrat in mod firesc in societatea belgiana, fara a ocupa, insa, pozitii importante in plan politic sau economic. Din 1990 s-au mai stabilit in Belgia circa 2.500 de cetateni romani, din care 2.400 au cerut azil politic. Din punct de vedere juridic, o parte insemnata a acestora a renuntat la cetatenia romana.

SUA

Statisticile oficiale nord-americane au inregistrat pentru prima data in 1881, 11 emigranti din teritoriile romanesti. In prezent, se estimeaza ca in SUA traiesc peste un milion de americani de origine romana. Cea mai mare concentrare a originarilor din Romania se afla in orasele din nord-estul SUA - in statele Ohio, Indiana, Michigan, Ilinois, Pennsylvania si la New York.
Comunitatea romana din Statele Unite reprezinta, dupa standardele americane, un grup etnic de marime mijlocie. Conform recensamintelor, aproape 400.000 de cetateni americani se declara de origine romana, plasand comunitatea romana pe locul al 20-lea ca marime in randul celor 71 de grupuri etnice de origine europeana recunoscute oficial.
Ca o nota generala, adevarata viata a comunitatilor romanesti se desfasoara cu preponderenta in jurul bisericilor, unde se manifesta autoritatea morala si spirituala a preotului.Sunt remarcabile eforturile unor comunitati care, pe masura ce se incheaga si se constituie in noi parohii romanesti, se mobilizeaza pentru construirea unei biserici, sau eforturile comunitatilor mai vechi care, la un moment dat, simt nevoia construirii unei noi biserici. Nu lipsesc nici aici, insa, disensiunile si sciziunile. Nu e lipsita de relevanta, din acest punct de vedere, existenta in SUA a doua episcopate ortodoxe romanesti.

Fosta URSS

Potrivit recensamantului din 1989, in fosta uniune romanii erau raspanditi aproape in toate republicile unionale, dupa cum urmeaza : Rusia - 172.671, Republica Kazaha - 33.098, Republica Uzbeca - 5.593, Republica Bielorusa - 4.964, Republica Lituaniana - 3.223, Republica Gruzina - 2.842, Republica Turkmena - 2.466, Republica Azerbaidjana - 1.415, Republica Kirghiza - 1.875, Republica Letona - 1.215, Republica Tadjica - 859, Republica Armeana - 525.
Din surse neoficiale, rezulta ca numarul romanilor din fosta URSS este mult mai mare, aproape dublu fata de cel din statisticile oficiale.

Canada

Primii emigranti romani si-au facut aparitia in Canada intre 1882 si 1918. Al doilea val poate fi considerat cel de dupa primul razboi mondial, pana in 1929, nefiind foarte consistent. Al treilea val este consemnat la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, iar al patrulea poate fi apreciat ca fiind in perioada anilor 1970 si 1980. Conform statisticilor, in 1986 erau inregistrati peste 60.000 de romani-canadieni. Dupa 1990, circa 3.000 de romani s-au stabilit anual in Canada (tara care incurajeaza multiculturalismul etnic/emigratia).
In prezent, in Canada traiesc aproximativ 100.000 de romani si originari din Romania. Cei mai multi se afla in Ontario, Quebec, Alberta, Montreal, Vancouver, Edmonton si Hamilton.

Australia

In Australia se afla, in prezent aproximativ 50.000 de persoane originare din Romania, cifra care include, in afara de romani si etnici maghiari, greci, evrei, germani, sarbi, croati proveniti din tara noastra. De la inceputul aparitiei fenomenului de imigrare, dupa constituirea statului federal, autoritatile nu i-au definit pe nou-venitii drept "minoritari", ci "grupuri etnice". Ignorand ca fiecare dintre aceste etnii au adus in Australia traditiile proprii poporului din care provine, autoritatile au incercat, initial, sa practice o politica dura, de asimilare fortata a noilor veniti - care nu a dat rezultatele scontate.

Argentina

In Argentina sunt stabilite circa 10.000 de persoane de origine romana, majoritatea fiind concentrati in Buenos-Aires, iar in grupuri mai mici in Mendoza, La Plata, Cordoba si Rosario. Emigratia romana se poate imparti in doua categorii: emigratia economica (stabilita inaintea primului razboi mondial si in perioada interbelica) si emigratia politica (venita la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial).

Brazilia

Primele concentrari de romani au aparut in perioada interbelica, in zonele Rio de Janeiro si Sao Paulo, alcatuind emigratia economica. Incepand cu 1960, in Brazilia s-au stabilit, prin casatorie, reintregiri de familie etc., un numar relativ mare de persoane, in special tineri cu pregatire superioara in diverse domenii.

Columbia

In Columbia traiesc circa 40 de persoane de origine romana.

Mexic

Emigratia romana din Mexic este alcatuita din circa 50 de familii, majoritatea locuind in capitala. 80% dintre acestia sunt etnici evrei, unguri si germani plecati din Romania.

Peru

Diaspora romana din Peru s-a constituit prin emigrari, dintre care majoritatea au avut loc pana in 1970, sau prin casatorii mixte. In 1987, in Peru traiau aproximativ 100 de romani.

Venezuela

Diaspora romana de aici este formata din 10.000-12.000 de persoane, prezente in cercurile financiare si comerciale ale statului.



Cifre exotice

Turcia

In Turcia traiesc mai multi romani decat cei 800 atestati statistic. Adica 30.000.

Africa de Sud

Manati de mirajul prosperitatii, circa 3.000 de originari romani au emigrat aici.

Israel

Din datele oficiale reiese ca in Israel ar trai 450.000 de evrei originari din Romania.

Suedia

In Suedia traiesc circa 13.000 de originari din Romania, in cea mai mare parte de origine romana.

Danemarca

In Danemarca traiesc aproximativ 2.000 de romani, fata de 800 in Norvegia si alte cateva sute in Finlanda.

Marea Britanie

Circa 1.500-2.000 de romani s-au stabilit in Marea Britanie, concentrati in special la Londra, Birmingham si Nottingham.

Luxemburg

Aproximativ 300 de romani traiesc in Marele Ducat de Luxemburg.

Statele maghrebiene

Pentru aceste state, cifrele releva prezenta a 1.400 de persoane originare din Romania.

Maroc

In Maroc sunt astazi circa 150 de originari romani, iar in alte state arabe 2.000.



Romanii din jurul Romaniei

Comunitatea ortodoxa a romanilor din Ungaria, foarte puternica la sfarsitul secolului trecut, avea biserica proprie in Budapesta. Prin asimilare si schimbarea raportului intre etnii, actualmente, Biserica Ortodoxa a Romanilor a fost transformata in Biserica Ortodoxa maghiara. Maghiarii explica fenomenul prin sintagma "asimilare naturala". Problema restituirii patrimoniului comunitar si ecleziastic al minoritatii romane din Ungaria cade sub incidenta legii privind retrocedarea sau despagubirile cuvenite pentru bunurile confiscate de regimul comunist ungar. In schimb, patrimoniul imobiliar si mobiliar nu face obiectul cadrului legislativ deoarece acesta nu apartine in totalitate Bisericii Ortodoxe a romanilor din Ungaria sau minoritatilor romanesti din aceasta tara. Numai o mica parte revine comunitatii romanilor.
In sensul repunerii in discutie la nivel interguvernamentul a intregului patrimoniu al Fundatiei Gojdu, subsecretarul de stat Vasiliu a initiat cuprinderea acestei probleme atat in protocol, cat si in propunerile comitetului de specialitate pentru colaborare in problemele minoritatilor. Romanii din Ungaria nu pot accede in Parlament. Desi legal a fost prevazut dreptul minoritatilor de a folosi numele traditionale care sa fie inregistrate ca atare in actele de identitate, autoritatile ungare practica sistematic inscrierea numelor romanilor cu grafie maghiara in absolut toate documentele de identitate. Singurele nume scrise pana de curand in limba romana erau cele de pe crucile din cimitire.

Grecia

Procesul de constituire a diasporei romane din Grecia a inceput in contextul istorico-politic din perioada imediat urmatoare celui de-al doilea razboi mondial. Acesteia i s-a adaugat ulterior o emigratie formata in marea ei majoritate din persoane care s-au stabilit in Grecia ca urmare a casatoriilor mixte si intregirilor de familie. Se apreciaza ca diaspora romana numara 2.500 de persoane. Tot in Grecia se afla si cea mai importanta comunitate de aromani, denumiti "cutovlahi" sau "vlahofoni". Diferite surse estimeaza ca in prezent in Grecia traiesc intre 700.000 si 1.200.000 de cetateni de origine aromana. Potrivit prevederilor constitutionale, in Grecia nu sunt, insa, recunoscute minoritatile nationale. Astfel, aromanii sunt considerati greci romanizati, iar autoritatile manifesta o ostilitate fatisa fata de orice manifestare a apartenentei acestora la romanism.

Iugoslavia

Documentele iugoslave post-belice referitoare la componenta etnica a federatiei fac distinctie intre romani si vlahi, autoritatile de la Belgrad folosind prima denumire pentru locuitorii de origine romana din Banatul Iugoslav (Voivodina), iar cea de-a doua pentru cei care locuiesc in restul teritoriului si, mai ales, in Serbia de rasarit (Valea Timocului). Potrivit rezultatelor ultimului recensamant, din martie 1991, in Iugoslavia traiesc 38.832 de romani, aproape 2% din populatia Voivodinei, si 17.000 de vlahi, cifra mult inferioara numarului real al apartenentilor etniei romane din tara vecina. Potrivit reprezentantilor autorizati ai minoritatii romane de aici, numai pe Valea Timocului exista cel putin 600.000-700.000 de romani/vlahi. Situatia in cadrul comunitatii romano/vlahe din Serbia de rasarit, de pe Valea Timocului, ramane in continuare dificila, acestia nefiind recunoscuti ca minoritate nationala si, implicit, nebeneficiind de drepturile si libertatile aferente. Pornind de la ideea ca poate fi minoritate doar comunitatea etnica ce are o tara de origine, romanii/vlahii sunt considerati un grup etnic de origine necunoscuta.

Bulgaria

Porivit primului recensamant realizat in 1905, in Bulgaria fusesera recunoscuti aproximativ 80.000 de romani, cifra care apare si in statisticile din 1910. Dupa fixarea frontierelor, in 1920, recensamanturile arata ca in Bulgaria traiesc 57.312 romani de limba daco-romana si 1794 de limba macedo-romana. In 1926, statul bulgar recunostea prezenta a 83.746 de romani.
Desi in documentele datand din anul 1965 (ulterior nu s-au mai publicat date oficiale), in Bulgaria traiau 6.000 de romani, unii istorici si specialisti bulgari apreciaza ca, in prezent, pe teritoriul bulgar traiesc aproximativ 125.000-150.000 de romani, concentrati in partea de nord. Minoritatea romana este astfel a doua minoritate ca importanta si numar din Bulgaria, dupa cea turca.
Intrucat Constitutia bulgara nu recunoaste existenta minoritatilor etnice, nu exista structuri oficiale specializate care sa aiba in preocupare sprijinirea si monitorizarea activitatilor desfasurate de aceste grupuri.

Ucraina

Dupa semnarea si ratificarea Tratatului bilateral romano-ucrainean, la nivel local nu au fost materializate masuri si actiuni concrete care sa duca la indeplinirea prevederilor acestuia referitoare la comunitatile romanesti din Ucraina. Prin intermediul mass-media si in contactele directe la diverse intruniri cu reprezentantii localitatilor cu pondere romaneasca, autoritatile ucrainene acrediteaza ideea ca, in virtutea Constitutiei Ucrainei, statul a acordat in permanenta o atentie deosebita respectarii tuturor drepturilor comunitatilor romanesti, tratament care nu aplica etnicilor ucraineni din Romania, acuzand deschis statul roman de neadaptare la conceptiile moderne ale politicii fata de minoritati. In mod cert, in Ucraina exista si se manifesta activ cercuri antiromanesti care, incurajate sau sprijinite de autoritati, pun in practica politica de revigorare a sentimentului nationalist-extremist, caracterizat prin intoleranta etnica si anihilare a constiintei nationale a celorlalte comunitati. Este cert faptul ca, speculand anumite animozitati interne, autoritatile ucrainene controleaza activitatea unora dintre aceste societati prin elementele infiltrate in conducerea lor, organizand in acelasi timp, actiuni de discreditare a liderilor romani cunoscuti cu pozitii nationale si unioniste. Conform ultimului recensamant, din 1989, in Ucraina locuiesc 459.000 de romani, a treia comunitate numerica dupa ucraineni si rusi, impartiti in mod arbitrar de autoritati in 324.000 "moldoveni" si 135.000 romani.

Macedonia

Populatia aromana de pe teritoriul actual al Fostei Republici Iugoslave Macedonia, cunoscuta mai mult sub numele de vlahi, insumeaza intre 150.000-180.000 persoane, traind in grupuri compacte in Bitolia, Ohrid, Prilep precum si pe Valea Vardarului. Potrivit datelor oficiale, in Macedonia traiesc doar 7.764 de vlahi (aromani). Majoritatea aromanilor din Macedonia se considera un popor inrudit cu poporul roman, dar cu trasaturi proprii in ceea ce priveste evolutia, limba si cultura sa. In ultimii doi ani, conducerea de la Skopje, constienta de importanta elementului aromanesc in viata politica si social-economica a inceput sa manifeste intelegere fata de solicitarile liderilor aromani. Incepand cu anul scolar 1995-1995, aromanilor li s-a permis organizarea de cursuri facultative in limba materna la scolile cu populatie vlaha.

Republica Moldova

In Basarabia traiesc 2.794.749 de moldoveni/romani reprezentand 64,5% din populatie. Urmeaza ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, tiganii, bielorusii etc. Minoritatea ucraineana, cea mai numeroasa, este concentrata indeosebi in raioanele de sud ale Republicii, respectiv la Basarabasca, Ciadir-Lunga, Comrat, Taraclia si Vulcanesti. Comunitatea rusilor este dominanta in zonele urbane, in Chisinau, Balti, Tighina si Tiraspol.

Albania

Ramura sudica a poporului roman, despartita de trunchiul principal, aflat pe teritoriul Daciei istorice, prin interpunerea populatiilor migratoare slave este cunoscuta, in general, sub numele de aromani. Aromanii au alcatuit in Albania comunitati compacte, grupate in jurul principalului centru de civilizatie aromaneasca din Balcani, Moscopole, in apropiere de orasul albanez de astazi Korcea. La inceputul secolului al XVIII-lea, in Moscopole erau inregistrati 50.000 de locuitori si peste 12.000 de case, 14 bresle de mestesugari, o tipografie, o biblioteca, o academie, o casa a saracilor, un orfelinat, 24 de biserici si zeci de alte edificii. In anii 1760-1790 orasul a fost ars de Ali Pasa din Ianina si de trupele albaneze, determinand emigrarea populatiei. Moscopole mai numara astazi 1.000 de locuitori. Trebuie mentionat ca aromanii din Albania au fost supusi unui tratament brutal de deznationalizare in perioada comunista. Totusi, la 13 martie 1913, Guvernul Romaniei a sprijinit printr-un "Pro-memoria" trimis Foreign Office-ului, crearea unui stat albanez independent care avea sa cuprinda cat mai multe teritorii locuite de aromani. Autoritatile de azi de la Tirana nu au raspuns solicitarilor aromanilor pentru sprijinirea renasterii lor lingvistice, culturale si spirituale si, in general, nu agreeaza un tratament diferentiat pentru populatia aromana.
(moldova.go.ro)

UN FOTOGRAF AL BUCURESTILOR
*

Reconstituirea vietii de zi cu zi a Bucurestilor
dintre cele doua razboaie mondiale ar fi imposibila
fara tezaurul de imagini ladsat de fotograful Nicolae
Ionescu (1903-1974). Szathmari, Duscheck, Baer,
Spirescu sunt nume de pionieri ai fotografiei citadine
bucurestene. Ca viziune, מnsa, מntre creatiile lor si
cele ale lui Nicolae Ionescu este aceeasi distanta ca
מntre o pictura academica si una impresionista. Desi
fotografiile lui Nicolae Ionescu sunt cunoscute, de
multi chiar foarte bine, viata acestui artist pare sa
nu fi preocupat pe nimeni. Un motiv מn plus pentru a-l
evoca מn paginile Magazinului istoric.

Nascut מn prima zi de noiembrie a anului 1903, Nicolae
Ionescu a urmat cursurile primare si gimnaziale la
scoala "Enachita Vacarescu", una dintre cele mai vechi
din Bucuresti, situata lגnga intersectia Caii Serban
Voda cu Bulevardul Neatגrnarii, astazi Marasesti. Deci
la doi pasi de Mitropolie si de Piata Unirii, locurile
pe care le va imortaliza mai tגrziu pe pelicula
fotografica. Invecinarea cu unele cartiere
negustoresti, ca Rahova, Radu-Voda si Vacaresti, sau,
cu cele rau famate, precum "Crucea de Piatra" si
"Flamגnzii", cu zonele industriale Filaret, unde se
afla uzina Wolf, si Lגnariei, cu Uzinele Lemaגtre si
fabricile de מncaltaminte, i-au revelat o tipologie
umana si cadre sociale extrem de variate.

Izbucnirea primului razboi mondial l-a מmpiedicat pe
elevul Nicolae Ionescu sa se מnscrie la liceu. In
timpul ocupatiei straine a fost obligat sa se
מntretina singur, angajגndu-se ucenic la tipografia
"Fortuna". In 1918 a ajuns zetar, sub מndrumarea lui
Dimitrie Demetrian, unul dintre specialistii eminenti,
care se perfectionase מn Germania si pe care מl evoca
astfel: "Ma lua la el acasa duminicile si, cu o
bunavointa de parinte, מmi punea la dispozitie
colectii de ani מntregi din reviste de specialitate
germane, franceze si, mai ales, elvetiene. Aceasta a
constituit baza, pe care am adunat apoi toate
celelalte cunostinte tehnice ale mele".

La sugestia maestrului a cautat noi locuri de munca.
In 1922, dupa o scurta sedere la tipografia "Minerva",
Nicolae Ionescu a fost angajat provizoriu la "Cultura
Nationala", o tipografie moderna, construita de
Aristide Blank pe Calea Serban-Voda. In acest fief
liberal i-a cunoscut pe Vasile Pגrvan, I.G. Duca, dr.
C. Angelescu, Eugen Lovinescu si altii, care
supravegheau personal tiparirea cartilor. Discutiile
avute cu acestia מl determina sa se מnscrie מn toamna
aceluiasi an, 1922, la Liceul "Sf. Sava", la cursurile
serale, pe care le-a absolvit מn doi ani. Totodata, a
מnvatat limba franceza si germana: "Aveam - מsi
amintea el - un manual german de fotografie si
fotografia era marea mea pasiune". In 1927 a fost
numit corector, iar dupa efectuarea stagiului militar
s-a מncadrat מn Serviciul Fotografic al Armatei
Regale, Fotografiaza intens Bucurestii iar, din "anul
1927 - relateaza el - מn fiecare vara am colindat tara
pentru a-i fotografia metodic cele mai reprezentative
colturi, adunגnd clisee pentru organizarea unui muzeu
de fotografii". Proiectul era מndraznet, entuziasmul
mare, dar lipseau fondurile necesare.

Obligat sa amגne construirea muzeului, se abandoneaza
cu totul fotografiei. "Progresele mari realizate מn
fotografie m-auz determinat sa ma ocup si de
cinematograf". Cel putin un "documentar" despre
Bucuresti, vizionat nu demult pe micul ecran, poarta,
dupa opinia noastra, amprenta de neconfundat a lui
Nicolae Ionescu.

In 1928 s-a casatorit. "Din banii nevestei mi-am
cumparat aparate perfectionate, mi-am instalat
laborator cu electricitate si alte מmbunatatiri". Doi
ani mai tגrziu pleaca מn Franta. "Am lucrat o vreme -
cam doua luni - la Lyon, la Uzinele Lumiטres, dar
mi-am dat seama ca-mi pierd timpul si am trecut la
Paris. Aici, printr-un compatriot, am fost prezentat
la Pathי Nathan. Angajat operator asistent, am fost
pus la diverse lucruri marunte מn asteptarea unor
misiuni mai importante. Dupa 4 luni, vazגnd acalmia
care domnea מn studio, m-am hotarגt sa ma מnapoiez מn
tara si sa ma consacru muzeului, al carui gגnd ma
muncea tot mai mult".

S-a angajat la Imprimeria Nationala "cu conditia ca 2
luni pe vara" sa-si vada de fotografiat. Existenta se
complicase enorm. "Atelierele lucrau מn doua echipe,
iar eu - povesteste Nicolae Ionescu - eram singurul
revizor si mai tot timpul eram obligat sa lucrez מn
doua echipe. Pe de alta parte, aveam nevoie de
material fotografic si trebuia sa lucrez fotografii
pentru librariile din oras, asa ca de multe ori ma
culcam pe la 3-4 dimineata, iar la 7 eram la servici!"
In plus, banii cגstigati erau reinvestiti מn material
fotografic, "pentru a grabi realizarea muzeului".

Cinci decenii mai tגrziu, doamna Constanta Ionescu,
rememora cu zגmbetul pe buze acei ani de eroism, cגnd
existenta sotului ei devenise aproape imperceptibila
pentru ea. In primavara anului 1937, Eugen Lovinescu,
numit la 23 ianuarie 1937 מn Consiliul de
administratie a Societatii "Adevarul", i-a propus
vechiul sau prieten functia de director tehnic.
Societatea era condusa de Emanoil Tatarescu, fratele
primului ministru. "In noul meu serviciu - מsi amintea
N. Ionescu - am avut de la מnceput mari dificultati
din cauza intrigilor si diverselor interese care se
ciocneau מn aceasta מntreprindere". Sperantele de
prosperitate aparute מn 1937 se vor materializa rapid.
In vara lui 1938 si-a construit o casa "pe terenul
mamei". Avea un salariu lunar de 11 000 lei (un ou
costa 1 leu). Va ramגne מn aceasta functie pגna מn
noiembrie 1940, cגnd a fost retrogradat de noua
conducere legionara. Motivul? "Intrucגt ai colaborat
cu jidanii, dumneata nu mai poti ocupa functia de
administrator si vei ramגne sa vezi numai de
Tiefdruck".

Pe timpul rebeliunii s-a opus din rasputeri si, din
fericire, cu succes, ideii unor subalterni evrei care,
מnfricosati de zvonuri, au intentionat sa incendieze
cladirea. Va ramגne מn functie de sef al sectiei
Tiefdruck pגna מn aprilie 1947. Prin aprilie 1945
pusese bazele unei edituri - Enciclopedia fotografica
- destul de rentabile pentru ca, מn sfגrsit, מn banii
obtinuti sa-si realizeze mult visatul muzeu
fotografic. In 1947 a constatat ca "munca la editura
s-a מncetinit. Pricepusem cam tגrziu ceea ce ar fi
trebuit sa מnteleg mai curגnd si am מnceput sa
lihideze editura".

Se instaura comunismul... Munca מl מndepartase de
pulsul zilei. Se recunoste מnvins. Visul muzeului,
pentru care מsi sacrificase cei mai frumosi ani ai
vietii, מn care investise si cel din urma leu, s-a
naruit. Artistul care obtinuse premiul al II-lea la
Expozitia O.N.T., organizata sub auspiciile "Lunii
Bucurestilor", are o licarire de speranta la finele
anului 1948, cגnd a fost numit profesor la "Scoala
tehnica de arte grafice" de pe strada Anton Pann: cel
putin demnitatea מi va fi salvata. S-a מnselat si de
data aceasta.

A trebuit sa se recunoasca iarasi מnvins, izgonit cu
sentinta de "mare mגncator de evrei". Legionarii מl
acuzasera de colaborationism cu evreii, comunistii מl
acuzau de antisemitism... Nu scapa de perchezitii,
confiscari, distrugeri de bunuri materiale, de anchete
si alte umilinte absurde. L-a salvat mai putin
"originea sanatoasa" - erau condamnati cu zecile de
mii si altii cu o origine la fel de sanatoasa - cגt
recunostinta unor evrei pe care pe care מi protejase
מn scurta existenta a statului national legionar.

Va lucra sporadic la diverse edituri si la revista
Flacara, iar מntre anii 1956-1962 ca fotograf la
Institutul de Istoria Artei. Dupa pensionare se va
מngriji sa transfere o parte din materialul fotografic
adunat pentru "Muzeul de fotografie al Romגniei", la
Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei, unde se
pastreaza si מn prezent.
(dbnet.ro)



__________________________________

Asa cum spune Dantimis furtul mege mana in mana cu saracia. Poate ca a spune ca romanii sunt caracterizati de hotie este cam mult dar din pacate e ceva ce oricine poate vedea Crisa! Cred ca anii de comunism au transformat poporul roman intr-un mod unic! Hotia a deventit o boala cronica si din pacate nu s-a gasit inca un remediu eficient ( medicii sunt si ei atinsi de boala). Sa recunosti asta nu inseamna ponegrire dupa cum sa spui despre cineva ca este bolnav de cancer si are nevoie de dratament nu inseamna a acuza persoana respectiva.
Cat despre alte meleaguri bineinteles ca si pe acolo se fura. Dar e o diferenta: POTI SA-TI ALEDI UNDE SI CU CINE TRAIESI! ESTE SCUMP DAR FACE! De 6 ani de cand am emigrat in USA locuiesc in acelasi loc si sunt pe deplin multumit. Criminalitatea este aproape 1% si se resuma de cele mai multe ori la "imprumutatul" de biciclete si apoi abandonarea lor (adolescentii si copii se amuza!) sau ceva violenta domestica. Nu betivi pe strada, nu scandaluri in public iar masinile mele ca dealtfel usa de la intrarea in casa, stau neincuiate. Pentru asta platesc si asta am pentru mine si familia mea. In Romania nu am putut sa gasesc un astfel de loc!
Sunt de acord insa ca hotia nu este cel mai bun subiect de discutie si ca nu asta trebuie subliniat cand vorbim de tara si poporul nostru. Este usor de criticat, mai greu este sa gasesti o solutie! De asta cred ca sunt tot mai putini scriitori si poeti: toati vor sa fie critici!
Sa auzim de bine

Eu am fost model, aveam 48 kg. la 1.71m, asa am fost din clasa a IX-a pana in ultimul an de facultate. Nu faceam mare lucru, abdomene, mergeam mult pe jos, nu mancam dupa 19.00, tineam posturile cu strictete, si mancam mai mult mancare gatita din legume dar asta pentru ca imi placea. In ultimul an de facultate m-am despartit de prietenul meu de atunci pe care il iubeam nespus de mult si incet, incet am descoperit mancarea, si din cauza ca nu mai vroiam sa ies prea des din casa. Am ajuns la 79 kg. in aproximativ 1 an, urmam si cursuri post-universitare, dupa anul asta nu m-am mai putut suporta, chiar nu-mi dadusem seama cum am ajuns acolo, nu ma mai recunosteam si am pus piciorul in prag, m-am gandit ca asa voi pierde cei mai frumosi ani ai vietii mele, simteam ca nu ma pot bucura de viata, eram mereu depresiva, nemultumita, a fost groaznic.

Am inceput sa mananc din nou mai mult legume dar mai degraba cruditati decat preparate, m-am ferit sa fac sport pentru ca mi-a fost teama sa nu-mi formez muschi, asa ca am facut masaj mult, foarte putin inot si mult, mult mers pe jos si activitate, calatorii la munte si mare, schiat etc. Am folosit si produsul Siluet R care m-a ajutat enorm, contine toate vitaminele necesare zilnic, si minerale si poti inlocui chiar si toate mesele dintr-o zi cu preparatul asta. Eu inlocuiam mai mult masa de seara, si aveam zile cand le inlocuiam pe toate, luam zilnic 1 sau 2 pastile de Eurovita Multiminerale pentru ca am avut de mica probleme cu asimilarea mineralelor in special calciu si magneziu, am luat tot timpul Gluconolactat de Calciu cu Magneziu efervescent si am facut si injectii cu mineralele astea (recomandate de medic), beam 2,5 de apa plata, Zizin mi se pare ce-a mai potrivita pentru ca un bidon de 5 litri il foloseam la 2 zile si are si multe minerale, plus tarate cate o lingurita in apa plata zilnic dimineata, argila pusa de seara si bauta dimineata tot pentru minerale si eliminarea toxinelor, si foarte multe ceaiuri in special diuretice sau de slabit, de codite de cirese, de matase de porumb, ceai verde de slabit sau alet ceaiuri. Nu in ultimul rand o VOINTA de fier!, ai cateodata momente cand simti ca nu se mai termina si n-o sa-ti mai revii niciodata, eu m-am rugat mult la Dumnezeu, am mers la biserica, am tinut posturi si am avut o gandire pozitiva "strong" :), am citit si multe carti motivationale si de slabit, dupa ce am dat in jur de 15 kg jos in modul asta am inceput sa fac si putin sport, cu abdomene, si multe alte exercitii. Pot spune ca acum am 53 kg. si arat mai bine decat am aratat vreodata, ma simt in forma si fizica si psihica si cu siguranta ma simt tonifiata, imi permit sa port absolut orice, peste 3 luni implinesc 26 de ani dar ma simt si arat de 21.

Cred ca un om supraponderal trebuie ori sa se obisnuiasca, cu ideea (in cazul in care nu a depasit o limita care sa-i afecteze sanatatea) sau sa ia masuri, calea de mijloc este daunatoare psihicului, nemultumirea de sine duce la nefericire, asa ca trebuie sa alegi, ori o vointa puternica ori o pofta de viata de neegalat. La greutati mai mari poate ca regimul meu e cam dur dar poate fi adaptat, eu aveam si o zi la 10 zile cand nu beam decat lichide. Cele mai potrivite alimente (depinde si de sezon) sunt varza cruda, merele, telina, portocalele, ridichi negre, lamai, cat mai putina sare (eu nu mai mancam aproape deloc), morcovi, sfecla rosie, iaurt (degresat eventual). Si celelalte legume sunt bune dar unele nu contin deloc vitamine si minerale (rosia, castravetele etc), altele in cantitati mici, cartoful sau cerealele (depinde si de greutatea fiecaruia). Eu mancam cat putea zilnic salate din legumele mele preferate (varza in special), cu doar putin ulei de masline si lamaie sau otet de mere, si eventual sare fara sodiu luata de la Plafar (eu sunt pentru produsele naturale).

Multa bafta si sa stiti ca si altii au trecut prin asta si unii au si depasit situatia :).

O anonima :)

"Analfabetism politic
#10662, de Filip Antonio la Thu, 26/02/2004 - 13:38


Faptul că tu raportezi 800 de mii de VOTANŢI la numărul total al cetăţenilor inclusiv sugari mă face să cred că orice discuţie cu tine este inutilă. Efectele educaţiei komsomoliste sunt prea puternice."

Pai nu eu, ci tu i-ai adus in discutie, propunadu-mi sa-i consider drept UNICII exponenti ai mentalitatii basarabene, si, culmea!, argument pentru afirmatia ta ca TOTI basarebnii ar fi "instrainati ireversibil". E absurd! Te-am intrebat ce inseamna acelasi lucru, adica votul masiv pentru PRM, in conditiile din Romania - si NU ai raspuns. Deci, tacit, recunosti ca nu ai dreptate.

Si cred ca nu ai alte argumente. :)

"Analfabetism politic
#10662, de Filip Antonio la Thu, 26/02/2004 - 13:38

Faptul că tu raportezi 800 de mii de VOTANŢI la numărul total al cetăţenilor inclusiv sugari mă face să cred că orice discuţie cu tine este inutilă. Efectele educaţiei komsomoliste sunt prea puternice."

Pai nu eu, ci tu i-ai adus in discutie, propunadu-mi sa-i consider drept UNICII exponenti ai mentalitatii basarabene, si, culmea!, argument pentru afirmatia ta ca TOTI basarebnii ar fi "instrainati ireversibil". E absurd! Te-am intrebat ce inseamna acelasi lucru, adica votul masiv pentru PRM, in conditiile din Romania - si NU ai raspuns. Deci, tacit, recunosti ca nu ai dreptate.

Si cred ca nu ai alte argumente. :)

Cred ca ar fi util sa se stie ca ceea ce pare evident pentru toate ziarele din RM si Romania si pentru toti intelectualii de acolo, nu este DELOC evident pentru cei care nu s-au concentrat asupra studiului RM sau pentru muritorii de rand din satele RM. Exemplu: la sat in RM am fost foarte bine primita 'vai ce bine vorbiti moldoveneste'. Raspuns: 'normal, sunt din Romania'. Raspunsul lor 'Aa!' Pauza. Nici un comentariu. Data viitoare, acelasi tip: 'sa invatati acum si moldoveneste daca stiti deja romaneste'. Exemplul doi, din lumea universitara occodentala informata despre Europa de Est:'Oamenii din RM te recunosteau dupa vorba ca esti roman?' Raspunsul meu: 'Evident, am accent de Bucuresti', Replica lor: 'A, deci moldoveneasca e un dialect al limbii romane'. Eu: 'Nu, nu, toti vorbesc foarte frumos romaneste, au chiar un vocabular mai bogat'. Raspuns: 'Ei da, asa zic si ungurii despre maghiarii din Transilvania'. Sa ma bat sa le explic ca asta e realitatea, ca romanii nu-s o minoritate ci o majoritate in RM, majoritatea cunoscuta sub numele de moldoveni? Si ca romanii din Romania nu se duc cu nostalgie in RM ca in patria pierduta?Desigur, o fac cat pot aici, in mediul universitar (dar Doamne fereste sa ma inflacarez, ca nu mai dau doi bani pe ce le spun.). Dar acolo in sat e imposibil! Iar asta e un lucru recunoscut chiar si de studentii plecati din sat la studii in Romania. Daca revin si zic 'eu sunt roman', intelege lumea cel mult ca tipul a pus manuta pe vreun pasaport romanesc (tot conform comentariilor celor din sat: cica sunt bune pasapoartele alea romanesti, nu-s false, si cica se pot obtine si bulgaresti, nici alea nu-s false. Sa le explicati voi daca vreti ca statul roman nu face bisnita cu pasapoarte in RM ci ca e vorba de un proces serios de redobandire a cetateniei romane!!).
Eu munca de propaganda la sat ca sa le explic ca sunt si romani, nu numai moldoveni, nu fac. Tot ce ma intereseaza e sa se stie care sunt problemele din RM in Occident- asta e felia mea profesionala. Intrebarea mea este sub ce forma as putea sa fac mai mult decat sa scriu corect despre istoria si aspiratiile intelectualitatii din RM pt un public informat ultra restrans, intr-un mediu in care publicatia va aparea peste 2-3 ani (daca am noroc), in timp ce acolo arde.
(si cercetarile le fac intr-adevar la PS, caci nu ma duc acolo cu un permis de cercetare, doar oamenii din sat stiu de munca mea, nu si oficialitatile. Si n-as vrea zau sa afle. Deci daca poti sa ma intelegi si sa ma pasuiesti, ar fi tare bine. Crede-ma doar ca nu-mi inventez responsabilitatile)

Alice, casa fara femeie ar fi exact ceea ce e azi: electrodomestice, mancare semipreparata, calcul rational de proteine, totul instant, totul eficace:)
Acum sa recunostem, dupa citatul dat de tine, nici Iorga nu a inteles prea bine rolul miscarii feminine, pentru ca feminismul nu inseamna ¨scoaterea femeii din casa¨, ci implica in emancipatrea miscarii dreptul la vot, la un salariu retribuit egal cu al barbatului, la propietate etc, etc.
Pe de alta parte pozitiile pe care le ocupa uneori femeia in societate, sunt mai degraba pozitiile sau rolurile pe care le avea femeia inca din povesti: mama, printesa rapita, inchisa intr-un turn sau adormita, caritabila, sau pe post de vrajitoare. Rolul activ il ocupa barbatul.
Bine, exista mici exceptii, si Georgiana a remarcat, insa sunt exceptii, si una dintre ele se numeste Margaret Thatcher, insa sa-mi iertata rautatea, nu avea nimic de femeie:)


¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare