|
te provoaca sa gandesti
cum sa blestem pe cineva
am sa primesc precum ofranda
blestemele din lumea mare blestem cu fericire pe oricare blestem mi-arunca in ograda. Din variantele numite, ca sa ma apropii de ce a vrut autorul, aleg si binecuvintare si blestem...binecuvintare pentru ca si eu mai scriu poezii ca orice roman ;) dar ca la multi altii poeziile mele sint pentru satisfactia personala, pentru altii poeziile mele or fi chin...blestem pentru ca nu poti trai din ele, daca nu combini talentul cu o meserie care sa iti aduca un venit cit de cit, esti sortit pieirii...ferice de cine are talent si o astfel de meserie.
cere si ti se va da O sa incerc sa explic din ce punct de vedere a fi poet inseamna un blestem...
Pentru mine un poet adevarat trebuie sa fie un om deosebit de sensibil ...un om pe care sa il bucure bucuria celorlalti si sa il doara durerea celorlalti ... dar cum durerea e mult mai frecvanta decit bucuria... a fi poet poate fi un adevarat blestem... -------------------- Horia Grancea hgrancea@yahoo.com blestemul este doar o inchipuire a oamenilor de a se impaca cu esecurile, dind vina pe el. Doar gindul ca esti blestemat inseamna ca te astepti la ceva rau pe viitor, iar cind aceasta se va intimpla (oricum asa va fipentru ca omul are si rau si bine in viata)vei spune negresit ca este un blestem. Insa acestea vor fi doar propriile greseli. Asa ca trebuie doar sa ne rugam ca dumnezeu sa ne de-a intelepciune ca sa u facem erori. Mult succes!!!
N-am crezut in blesteme mica fiind, asa cum n-am crezut in blestemul pe care l-a aruncat sora mea asupra oricui ii citeste jurnalul, blestem scris pe prima pagina a jurnalului respectiv, scria acolo ca blesteama pe cel care trece de acea pagina sa nu fie niciodata fericit si desigur eu am facut-o. uite ca asta se intampla acum mai bine de 10 ani si cand privesc cum e viata mea acum incep sa cred in puterea acestui blestem. Spuneti-mi ce sa fac sa ma eliberez de el, pt ca usor usor devin obsedata si disperata!Fie prin Biserica fie prin descantece trebuie ca este o solutie. Multumesc!
despre un altfel de iubire - logica unui blestem
- de
cosmacpan
la: 09/09/2008 09:01:14
Modificat la: 09/09/2008 09:02:07
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?") Daca viata omului ar fi un bat de chibrit, atunci plecarea definitiva in strainatatwe ar avea poate efectul unei doze suplimentare de fosfor la mijlocul acestuia: arv mari lumina si ar insufleti flacara, prin sperantele renascute in tirajul fortat al acestui gest grav si fatal.
Insa cata durere, cate suferinta, cata spaima trebuie sa acumuleze un suflet pentru a muta taramul sperantei in lumea de dincolo de granitele tarii in care s-a nascut? .... Autocondamnat (prin renuntarea la lupta) sa ramana suspendat intre doua lumi: locul vechi pe care s-a decis sa-l paraseasca si locul cel nou in care isi doreste sa se incuibareasca, istoria a oferit poporului nostru doua categorii de motive pentru care sa plece in bejenie: politico-militare si economice. ..... Blestemul care ii va urmarii pe parcursul restului vietii eset unul aproape logic: pot pleca romanii din Romania, dar Romania din romani dispare ceva mai greu... (Dilema veche.nr 238 - Logica unui blestem de Calin Diaconu) Ufff mai Papadie67...este tare greu cu tine! Am citit tot ce ai postat in ultimele zile. In parte iti dau dreptate, dar doar in cea a perpetuarii speciei... Astazi fiind o zi proasta pentru mine, imi lipseste cu desarvarsire imaginatia si coerenta in idei. Homosexualitatea este o realitate. Ce ai sa faci? Ii vei pune pe toti "bulangii" la zid numai pentru ca vad altfel viata decat tine? Te revolta intr-atat incat UITI defectele tale personale care ii pot face pe ceilalti sa te puna intr-o postura similara? Bucura-te ca sunt mai putini care pot atenta la femeia de langa tine..si in acelasi timp iti pot ramane mai multe femei la dispozitie! De ce te inversunezi pe o idee ce te depaseste avand in vedere ca niciodata nu vei avea capacitatea sa o explici. Ei traiesc astfel pentru ca ...cine stie...au de ispasit pacate dintr-o viata anterioara... Nu li s-a dat acest "blestem" fara vreun rost. Invata sa tolerezi penrtu ca altii la randul lor sa te poata tolera!
de George Cosbuc
Las' ochii, mamă, las' sã plânga! Tu-n leagăn tot cu mâna stângă Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt Nătângă! Dar n-am pus doară jurământ, Sã merg neplânsă în mormânt! Nu plâng ca mi-e de Leana teamă, De ciuda plâng eu numai, mamă. Cuvintele ei nu le ieu In samă, Dar mi-e ruşine şi mi-e greu, Că scoală satu-n capul meu. Ea duce sfat din casă-n casă, Ca n-am broboadă de mătasă, N-am sort cu flori - şi dacă n-am Ce-i pasă? N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam, Si n-o sã-mi meargã neam de neam. Stă-n drum de vorba cu vecine Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine, Auzi tu! Sã se prindă ea Cu mine! Sti ieri la moară ce spunea? Că-s proastă foc şi gură-rea! Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră, S-ajunga ea Lucsandrei noră! O, meargã-i numele! N-o vezi La horă? Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi, Fă cruce, fã, sã nu-l visezi. Nu l-aş purta nici de poruncă! Ce poarta ea, alt om aruncă C-un rând de haine-o văd mergând La muncă, La joc şi hori acelaşi rând, Il poarta-ntr-una, şi de când! Lucsandra-i doară preuteasă, Ea-şi cată nora mai aleasă, S-o ducă-n bunuri şi-n duium Acasă. Ea n-a ajuns, oricum si cum, Sã-si stringă nora de pe drum. Sã-şi ieie nora pe-o Satană? Ca e saracă şi golană, De ce nu vine ca sã-i dau Pomană? Nu-i casa lor în care stau Si-n casă nici cenusa n-au!" Auzi tu. mamă, câte-mi spune? Si-aleargă-n sat sã mai adune Si câte porecliri pe-ascuns Imi pune. De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns, La câte legi am fi ajuns! Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară, Si daca tac, îi vin călduri Sã moară. Sã vezi tu, mamă, -njurături! Ca ea cu mã-sa-s zece guri. Cu gura mãsa bate-o gloată, Si-i de otravă Leana toată - Mi-ar pune capul sub picior, Sã poată. Dar lor pe plac eu n-am sã mor, Ca n-am ajuns la mila lor. De foame nu dau popii ortul! Eu iarna singură-mi ţes tortul Si umblu şi eu cum socot Că-i portul. De n-am mătăsuri, am ce pot, Nici bun prea-prea, nici rãu de tot. Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată Dar cum mã prind? Ea e bogată, Ce haine mi-am fãcut ca ea Vr’o dată? La joc mã poţi oricând vedea Cu fetele de sama mea! Ori am vorbit cu dânsa glume? O fac de râs şi-i scot eu nume? Ori ies, gătita-n ciuda ei, In lume? Ii ştiu eu focul - ochii mei! Lisandru e, ca alta ce-i? Dar ce? Il ţiu legat de mine? Il trag de mânecă? Ba bine! El vine-aşa, de dragul lui, Când vine. Eu nu pot uşa sã i-o-ncui, De sta prea mult, eu cum sã-i spui? Sunt eu la urmă vinovată, Că Leana umblă ca turbată Sã-l vadă-n casa lor intrând Odată? Si dacă lui nu-i dă prin gând, Ea blestemă de nu-şi dă rând! Dar poate da ea bobi cu sita! O fierbe ciuda pe urâta, Că-s mai frumoasă decât ea, Si-atâta! Sã aiba Leana-n frunte stea, Nu-i partea ei ce-i partea mea. Că boii-s buni, bine-i bogată, Dar dacă pui flăcăii odată S-aleaga dinşii cum socot O fată: Bogata-s pupă boii-n bot, Imbătrânind cu boi cu tot! AM CANTAT"
Virgil Carianopol Am cantat cat am voit Nimenea nu m-a oprit Am iubit cat am putut Orice dragoste m-a vrut Toata tara cat e ea Am purtat-o in vremea mea De la munte pana la pom Intr-o inima de om Unii-au dat cu vorba-n mine Astazi poate li-i rusine Altii multi cati au trecut Nici macar nu m-au vazut Impacat acum salhui Stau in trenul timpului Si astept plutind in zbor Halta unde-am sa cobor Nu blestem,nu strig, n-arat Nu-ntorc capul indarat De era in altfel dat Nu stiu daca-as fi canta "NU" Virgil Carianopol -Hai cu mine-alaturi, mi-a strigat Timpul dinapoi care tacu. Pot sa-ti dau ce nimeni nu ti-a dat! Am raspuns fara tristeti: -NU! -Iti dau aur, daca vrei, mi-a spus, Timpul urmator care ma vru. Ai orice daca-mi vei fi supus! Am raspuns cu indarjire: -NU ! -Hai cu mine, mi-a strigat Minciuna, Stiu lumini ce nimeni nu le stiu Am sa-ti dau ce vrei, intotdeauna! Am raspuns ca si-nainte: -Nuuu ! -Esti nebun, mi-a spus Nefericirea, Am sa-ti stau-nainte... si-mi sezu! -Du-te! ma-mpinse Stralucirea. Am raspuns si de-asta data: -Nuuuu ! Cat mi-as face viata de amara, Ca oricarui care ma ceru Tuturor ce nu sunt pentru tara , Voi raspunde totdeauna: -Nuuu !
Iad in California
>
> Aer
- de
SB
la: 27/10/2003 08:12:30
(la: Incendiul din California- sunt români acolo??) Iad in California
> > Aer greu de respirat mirosind a lemn ars, atmosfera galben-cenusie ca o sepia din alte vremi, undeva sus soarele s-a transformat intr-un glob rosu care pluteste printre norii de cenusa din care cad fulgi peste case, masini, pomi. > O fierbinteala inabusitoare usuca totul. Gatul parca-i o rana, ochii te ustura si-ti lacrimeaza. Prietenii in San Diego au strans cate ceva in cutii si asteapta din moment in moment sa le puna in masina si sa fuga din fata valvatailor ce vin din toate partile. Mai ingroziti sunt cei din Simi Valley - Valea Vantului, in vechea limba a bastinasilor - pe care autostrada inchisa si intr-o directie si in alta ii tine captivi in locul, care ca un blestem al indienilor disparuti sau alungati, a devenit un cazan de flacari. > Arde si in nord de Los Angeles, si in sud, si la rasarit. Doar la apus este oceanul care acoperit de nori desi de cenusa nu lasa nici pasarile sa zboare, si nici avioanele sa decoleze sau sa aterizeze. Sa fie oare, asa cum se zice, cel mai mare incendiu al secolului din aceasta parte de Californie? > Si previziunile sunt sumbre, cel putin alte 36 de ore pana cand vantul provocat de curentul fierbinte care vine dinspre desert se va mai potoli. Morti, sute de case arse, schelete de masini, oameni ramasi doar cu hainele de pe ei se uita cu ochi pierduti la vartejul de cenusa in care s-a transformat agoniseala de o viata. > O caprioara epuizata primeste oxigen de la o masina de salvare si intinde botul disperata sa mai respire o gura. Trunchiuri de pini pe care rasina arde ca o torta in timp ce crengile inca verzi se zbuciuma parca cerand ajutor. > Imagini de infern din Sudul Californiei in aceste zile de parjol. > Si acum, abia acum ne aducem aminte de El. > Numai Dumnezeu ne mai poate ajuta sa scapam din Iad. > Doamne Dumnezeule ! > > Mircea Popescu > California de Sud > 26 Octombrie 2003 > Exista IUBIRE
Si totusi exista BLESTEM. Dau lumii, dau lumii de stire: IUBESC, AM CURAJ si MA TEM. mie mi se pare una dintre cele mai frumoase poezii...
RUGÃCIUNEA UNUI DAC Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor, Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna, Cãci unul erau toate si totul era una; Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã, Pe-atunci erai Tu singur, îmcât mã-ntreb în sine-mi: Au cine-i zeul cãrui plecãm a noastre inemi? El singur zeu stãtut-au nainte de-a fi zeii Si din noian de ape puteri au dat scânteii, El zeilor dã suflet si lumii fericire, El este-al omenimei izvor de mântuire: Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i, El este moartea mortii si învierea vietii! Si el îmi dete ochii sã vãd lumina zilei, Si inima-mi împlut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers, Si tot pe lângã-acestea cersesc îmc-un adaos: Sã-ngãduie intrarea-mi în vecinicul repaos! Sã blesteme pe-oricine de mine-o avea milã, Sã binecuvinteze pe cel ce mã împilã, S-asculte orice gurã ce-ar vrea ca sã mã râdã, Puteri sã puie-n bratul ce-ar sta sã mã ucidã, S-acela între oameni devinã cel întâi Ce mi-a rãpi chiar piatra ce-oi pune-o cãpãtâi. Gonit de toatã lumea prin anii mei sã trec, Pân ce-oi simti cã ochiu-mi de lacrime e sec, Cã-n orice om din lume un dusman mi se naste, C-ajung pe mine însumi a nu mã mai cunoaste, Cãci chinul si durerea simtirea-mi a-mpietrit-o, Cã pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o Când ura cea mai crudã mi s-ar pãrea amor... Poate-oi uita durerea si voi putea sã mor. Strãin si fãr de lege de voi muri atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulitã l-arunce, S-aceluia, Pãrinte, sã-i dai coroanã scumpã Ce-o sã amute cânii, ca inima-mi s-o rumpã, Iar celui ce cu pietre mã va izbi în fatã, Îndurã-te, stãpâne, si dã-i pe veci viatã! Astfel numai, Pãrinte, eu pot sã-ti multumesc, Cã tu mi-ai dat în lume norocul sã trãiesc. Sã cer a tale daruri, genunchi si frunte nu plec, Spre urã si blestemuri as vrea sã te înduplec, Sã simt cã de suflarea-ti suflarea mea se curmã Si-n stingerea eternã dispar fãrã de urmã! (1879, 1 septembrie) Psalmul de tainã
O, tu aceea de-altadata, ce te-ai pierdut din drumul lumii! Care mi-ai pus pe suflet fruntea si-ai luat intr-insul locul mumii, Femeie raspandita-n mine ca o mireasma-ntr-o padure, Scrisa-n visare ca o slova, infipta-n trunchiul meu: sacure, Tu ce mi-ai prins de cantec viata cu brate stranse de grumaji Si m-ai oprit ca sã mi-o caut la tine-n palme si-n obraji Pe care te-am purtat bratara la mana casnica-a gandirii. Cu care-am nazuit alãturi sã leagan pruncul omenirii. Pur trandafir, batut în cuie de diamant, pe crucea mea Si care-n fiece miscare pierzi cu-o petala cate-o stea. Pãmânt figaduit de ceruri cu turme, umbra si bucate. Tu care mi-ai schimbat cararea si mi-ai fãcut-o val de mare, De-mi duce bolta-nsingurata dintr-o valtoare-ntr-o valtoare, Si tarmii-mi cresc în jur cat noaptea, pe cat talazul mi se-ntinde Si ai lasat sã rataceasca undele mele suferinde; Unde ti-s mainile sã-ntoarca în aer caile luminii? Unde sunt degetele tale sã-mi caute-n cununa spinii? Si soldul tau culcat în iarba, pe care plantele-l cuprind Si-asculta-n sanul tau suspinul iubirii, cucerit murind? Tu ce nfiori pe sesuri plopii când treci din crestet la picioare, Si prinzi de tot ce te-ntalneste o plasa calda de racoare. Tu ce scrutezi, scotandu-ti sanii pe jumatate din vestminte Ca sã-i sarute focul gurii, cuprinsi de maini cu luare-aminte, Pustia vremii, strabatuta de soimi de scrum si de nisip, Carora vantul le-mprumuta o-nfatisare fãrã chip; Tu te-ai pierdut din drumul lumii ca o sageata fãrã tinta, Si frumuseatea ta facuta pare-a fi fost ca sã mã minta. Dar fiindca n-ai putut rapune destinul ce-ti pandi faptura Si n-ai stiut a-i scoate-n cale si-a-l pravaIi de moarte, ura; Ridica-ti din pãmânt urechea, în ora noptii, când te chem, Ca sã auzi, o! neuitata, neiertatorul meu blestem. NP: E una din favoritele mele...
Treceti batalioane romane Carpatii
- de
Ingrid
la: 25/11/2003 04:02:38
(la: Cele mai frumoase poezii) La cenaclu "Flacara" se canta varianta de mai jos:
Treceti batalioane romane Carpatii Un cintec istoric ne-aduce aminte Ca fratii in veci vor fi frati Un cintec de lupta, batrin ca Unirea Voi compatrioti ascultati. Treceti batalioane romane Carpatii La arme cu frunze si flori V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii Cu inima la trecatori Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama Nadejdea e numai la noi Saruta-ti copile parintii si fratii Si-apoi sa mergem la razboi 'Nainte! 'Nainte spre marea Unire, Hotarul nedrept sa-l zdrobim Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul De-o fi sa ne-ngropam de vii. Cu sabii facuram Unirea cea mare Spre Alba cu totii porneam Toti oamenii tarii semnau intregirea, Vointa intregului neam. Cu totii eram regimente romane: Moldova, Muntenia, Ardeal Fireasca unire cu patria muma Ne-a fost cel mai sfint ideal. Aceasta-i povestea Ardealului nostru Si-a neamului nostru viteaz. Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe Traieste-n unirea de azi. Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii Si tara e frunza si flori A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii Traiasca in veci trei culori. Vrem liniste-n tara si pace in lume Dar daca-r veni vreun blestem Carpatii si fratii sari-vor ca unul Urmind comandantul suprem. Treceti batalioane romane Carpatii La arme cu frunze si flori A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii Traiasca in veci trei culori.
Comentariu
- de
(anonim)
la: 12/12/2003 04:15:34
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii) nii dor de ochii tai
nu stiu daca cuvantul dor are echivalent in alta limba in sensul lui profund de exemplu sotul meu, cand simte ca mi-e dor de casa ma intreaba ceva de genul: te gandesti la casa ta? - Hast du Heimweh?!(el fiind german) feati si ficiori gioaca'n hora hora -dans specific romanesc ficiori si gioaca - intalnit in dialect zona Brasovului feati imi suna a ceva cu influenta latina s'l ardze peara focului sa-l arza para focului - un fel de blestem dar nu in sensul cel mai rau al cuvantului -intalnit de asemenea in dialect zona Brasovului para vine dupa mine de la forma flacarii; sau ,arzal-ar focu' (tot acolo) aidi pi atzel munti". aidi nu inteleg dar intuiesc atzel este Etzel cred. Ce parere aveti? Cata
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade.
- de
Daniel Racovitan
la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi) Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat. Un articol din Observatorul Cultural: " Nu trageti in ambulanta Dan UNGUREANU Viorica ENACHIUC Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere Editura Alcor, 2002, 400.000 Autoarea Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu. Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse. Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin. Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc. Manuscrisul Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament. Limba manuscrisului Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem! Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere: „Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57) Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este... Restul cartii e cam la fel. Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte. Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic. Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta ! Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii. Concluzii Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara. Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot... Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat. Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi. Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice. P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István. Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“." Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266
Citind comentariile de pe ace
- de
(anonim)
la: 13/01/2004 05:44:20
(la: De ce ati ales sa emigrati?) Citind comentariile de pe acest forum, mi-am amimtit de replica unui vecin grec care m-a "incurajat " zicindu-mi la scurt timp dupa ce am sosit aici ( Australia) :"Cam dupa 30-40 de ani te vei simti ca acasa" - el era deja aici de 50 de ani!
Si fraza dintr-o carte citita recent - "E un blestem sa iubesti doua tari" ! Cred ca se aplica la o buna parte dintre noi. Aussie
genetica - traim vremuri apocaliptice
- de
(anonim)
la: 20/01/2004 02:15:16
(la: Traim vremuri apocaliptice?) Barbatii se transforma intr-o specie pe cale de disparitie, ceea ce inseamna ca insasi specia umana ar putea disparea in 125.000 de ani, este de parere un profesor de genetica de la Universitatea din Oxford (Marea Britanie). In cartea sa “Blestemul lui Adam”, profesorul Bryan Sykes afirma ca cromozomul Y, care decide sexul masculin al unui copil, este o ruina genetica, care se dregradeaza cu o viteza alarmanta. “Nu mai este un secret pentru nimeni ca barbatii sint, de fapt, femei modificate genetic. Din acest punct de vedere, evolutia noastra poate fi considerata drept un experiment gigantic de modificare genetica. Degetul acuzator se indreapta spre unicul fragment de ADN pe care barbatii il au, si femeile nu: cromozomul Y”, scrie Sykes.
“In mod ironic, desi cromozomul Y a ajuns sa fie sinonim cu agresivitatea masculina, el este intrinsec instabil. Departe de a fi viguros, acest simbol genetic al machoismului barbatilor se degradeaza cu o viteza atit de alarmanta incit, cel putin pentru oameni, experimentul modificarilor genetice se va incheia in curind”, sustine profesorul britanic. “Spre deosebire de cromozomii X, care se asociaza si schimba gene pentru a minimaliza mutatiile nedorite, cromozomul Y, care nu are pereche, nu poate repara pagubele provocate de mutatii. Este un cromozom muribund si va disparea”, avertizeaza Sykes. Profesorul britanic spune ca a ajuns la aceste concluzii prin simpla studiere a statisticilor. “Infertilitatea masculina este in crestere. In mod surprinzator, 7a din barbati sint sterili sau putin fertili. Exista o multitudine de cauze, insa o importanta proportie din rindul barbatilor, intre 1 si 2 la suta din total, sint sterili din cauza mutatiilor survenite in cromozomii Y. Este o cifra uimitor de mare. Cromozomul uman Y se distruge. Nu exista motive sa credem ca situatia se va imbunatati; mai degraba dimpotriva. Unul cite unul, cromozomii Y vor disparea pina cind, in cele din urma, va mai ramine unul singur. Cind acest unic cromozom va muri, barbatii vor disparea”, insista Sykes. Planeta femeilor Potrivit declaratiilor profesorului de genetica, fertilitatea va scadea la numai 1 la suta in 5.000 de generatii, ceea ce inseamna ca vom inceta sa mai existam in 125.000 de ani. Pentru ca, fara barbati, nu vor mai fi nici femei, doar daca nu cumva se va reusi performanta de a se fecunda ovule cu ovule. Procesul s-ar produce astfel fara ajutorul spermatozoizilor, fara cromozomi Y, adica fara barbati. Singura problema: copiii nascuti astfel vor fi doar de sex feminin, sustine Sykes. Aceasta adevarata apocalipsa poate fi totusi evitata, spune profesorul de genetica. Solutia ar fi ca insasi natura sa recurga la genele altor cromozomi pentru ca acestia sa “produca” barbati. Pentru aceasta, ar fi suficienta o mutatie care sa transforme o gena de asa maniera incit sa fie capabila sa faca treaba cromozomului Y. Totusi, ar fi un adevarat miracol sa se intimple acest lucru, spune Sykes. Mai este o varianta: ingineria genetica sa salveze cromozomul Y sau sa-l fabrice in laborator cu ajutorul ADN-ului. Fugit si eu in 1976 cu pasapoarte false.
Patria mea nu mai este Romania ci USA. Nu am nimic de regretat ca am lasat in Romania nici batalionul disciplinar unde am facut armata si de unde am iesit cu o boala care aproape ca m-a omorit in mai putin de un an si nici securitatea care ne urmarea peste tot. Ne-am lasat toata averea acolo in mina unor stabi care s-au mutat imediat in apartamentul mare pe care-l aveam.Nu am cerut despabubiri si nici nu voi cere desi cineva ar trebui sa plataeasca pentru crimele lor si cel putin pentru anii de puscarie facuti de tata in inchisoarea comunista de la Rahova si pentru batalionul disciplinar pe care l-am facut eu fiindca tata fugise inaintea noastra. O lume mai rea ca in Romania nu cred ca a existat si v-a exista pe acet pamint. Nici macar in Rusia. Majoritatea care se pling de dorul patriei pe acest forum si in general sint femei/romance care ,si asta este ceva foarte ciudat, nu se pot adapta nicaieri in lume. Mama nici ea nu s-a adaptat ,Dz-eu s-o binecuvinteze. A ajuta astazi Romania inseamna a-i ajuta pe securistii de la putere si pe cele citeva milioane de naivi care-i voteaza mereu la putere. Daca Romania s-ar dizolva astazi ca tara ar fi o binecuvintare si nu un blestem. Pacat ca securistii si comunistii care sint astazi peste tot la fel ca si inainte nu au fost bagati cu totii la zdup si dupa aia arunchate cheile de la celule in Marea Neagra... Un american fost roman.
|
 loading... |
(la: Femeia)
Femeia-i bucurie pentru cel ce-o vede!E privilegiu pentru cel ce-o are!Dar e blestem pentru acela ce-ncearc-a o-ntelege!Caci Femeia e Sopul suprem pentru cel binecuvantat cu forta de-a iubi!
Femeia e singurul Mister,pe lume,pe care barbatii nu-l pot in veci deslusi!
Din pacate insa,sunt tot mai putine FEMEI!