cum sa blestem pe cineva

un blestem? de unde pana unde? doar nu facem voodoo in versuri :)))
ce sa zic... cu variantele astea de raspuns, ma simt nitel... indecis :)


________
j'ai marché si longtemps, je viens de loin...

ArkAngel,
Intotdeauna un poet are propriii lui demoni si ingeri care il fac sa scrie in felul in care o face.
Un poet este poate singurul om atat de aproape de perfectiune incat isi permite sa o exprime in cuvinte si s-o cantareasca in volume publicate.
Un poet nu este niciodata blestemat mai mult decat vrea el; adica el este cel care-si decide singur destinul.

E interesant ce spui,insa cred ca mai mult decat un om sensibil ,poetul e un om extrem de imaginativ , cu o mare energie creatoare a unei lumi tangente sau chiar paralele la cea exterioara.De aceea ,el se poate disocia de bucuriile si durerea care-l inconjoara,creandu-si un fel de fortareata din care sa iasa cand isi cauta hrana inspiratiei.El poate vedea durerea din spatele unui zambet cat si bucuria ce urmeaza durerii..asa ca blestem sau nu,depinde de el , de ce anume doreste sa construiasca pornind de la ce i se ofera.

sa fii poet e un lucru frumos....fiecare are o modalitate prin care se exprima: unii prin muzica, altii prin desen, altii prin cuvinte..fiecare cum simte ca ii este mai usor sa exprime ceea ce simte...eu de exemplu ma exprim si prin muzica si prin desen, dar simt ca mai bine ma pot exprima prin aceasta arta a cuvantului...de aceea cei care scriu au aceasta cale deschisa si trebuie sa fie fericiti ca pot impartasi sentimente astfel sau transmite un mesaj...cred ca e gresit a zice ca a fi poet e un blestem (e o gandire total gresita, pesimista)...de aceea bucurati-va de darul pe care-l aveti si continuati sa faceti arta din cuvinte! :D

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Domule Muresh,

Nu ma sint jignit in credinta mea crestineasca. Stati linistit. Ma irita doar oamenii care se avanta si sunt mai inteligenti decat fraierii aia care pierd ani din viata cocosati pe nu stiu ce texte ce se numesc izvoare. Si dupa ce se chinuie si cred ca au gasit un raspuns multumitor vine un nenea si zice "Mestere lasa-ma sa-ti explic eu ca tu nu stii nimic!". Nu este cazul domniei voastre din fericire. Vad ca se trece asa usor peste sute de ani de exegeza si de munca critica. Acum stiu si eu... sunt si oameni masochisti studiaza o viata texte neautentice sau false. Stiti ce ma uimeste cel mai mult? Nici un nume respectabil din comunitatea stiintifica (specialist in biblice) nu pune la indoiala autenticitatea vreunei carti din canonul scripturistic. Se gasesc insa o gramada de pigmei dornici de publicitate care reinventeaza roata. Ultimele gaselnite sunt de pe taramul american. Ceea ce este ciudat (si aproape ca imi pare rau ca trebuie sa fiu atat de transant) este faptul ca America nu a avut, nu are si probabil nu va avea foarte multi specialisti in domeniul la care ne referim. Si acei cativa cu adevarat demni de luat in seama sunt etapati de colegi (al caror efort academic este zero) prin teorii care de care mai ciudate si mai originale a caror proba nu o fac insa niciodata. Da domnule este usor sa arunci bombe. Cu un pic de cunostinte si o gramada de inconstienta se pot face multe daca in spate sta o dorinta acerba de recunoastere sau de parvenire. De multe ori sunt oameni care vorbesc despre Biblie fara sa fi parcurs nici macar ca simplu cititor aceasta carte. Si totusi nimic nu-i poate opri din asa cum plastic v`ati exprimat "datul cu batul". Ce sa mai vorbim despre cunostiintele de arheologie biblica care in cele mai multe cazuri sunt nule. Sa vedem pe nu stiu ce site ce mai spune nu stiu cine. DIn cate cunosc (desi prea putine din pacate) munca critica se bazeaza pe studiu, analiza, comparatie nu pe compilatie. Asta este blestemul scolii. Ofera o viziune de bloc si da impresia fiecaruia ca poate sa stie tot. Din pacate stiinta nu inseamna doar concluzii. Inseamna munca, ipoteze si din cand in cand cate o certitudine. Daca nu tinem seama de certitudini tot efortul nostru este munca de sisif (sa ma ierte am vazut ca este si un utilizator cu acest nume, nu ma refeream la domnia sa). Probabil ca nu v-am spus nimic nou. Consider totusi ca din cand in cand trebuie sa o luam de la alfabet. Dupa aceea ne putem ocupa si de stele.
Cu respect,
Homo Stultus

In Enciclopedia Catolicä i, 193 se spune:
In timpul creştinismului timpuriu, in Africa de Nord nu a existat un text official latin al Evangheliilor, preferat altor texte care erau in circulaţie in acel timp.
Episcopii din Africa de Nord in mod intenţionat au läsat ca textele ce le aveau sä fie corectate si noi referinţe sä fie introduse in textele greceşti (atunci cänd le considerau necesare). Cu unele excepţii, textul Septuagintei era cel care în cazul (asa zisului) Vechiului Testament a prevalat până in secolul patru (era curentä). In cazul noului Testament manuscrisele erau de origine vestică. Pe aceastä bază au aparut o multitudine de traduceri şi interpretări.
In afară de discrepanţele ce se pot gäsi între citate din acelasi text, care aparţin diferiţilor autori, iar uneori ale aceluiaşi autor, acum stim cä existau anumite cärţi ale Scripturii in versiuni absolut independente unele de altele. "

Episcopul Victor de Tunnunum, care a murit in jurul anului 569 (e. curenta)despre a cärui activitate se spune în Enciclopedia Catolicä, "ar avea o însemnatä valoare istoricä", spune cä in secolul al cincilea, "În consulatul lui Messala, din porunca Împäratului Anastasius, Sfintele Scripturi fiind scrise de Evanghelişti idioţi, sunt corectate si amendate" (Victor de T., Chronica, p. 89-90; citata de Dr. Mills, Prolegom. to R.V., p. 98.)

Aceasta ar indica o cârpäcealä substanţialä a “Sfintelor Scrieri”, care proces a fost unul continuu, pentru cä aşa după cum spune Enciclopedia Catolicä: “Vulgata latinä, dupä ani de reviziuni, a atins forma actuala sub Sixtus V (1585-90) şi Clement VIII (1592-1605). Iar textul “Vulgatei” care in mod vehement a fost denunţat ca fiind deosebit de corrupt, a fost declarat ca fiind de origine divinä, de cätre Consiliul din Trent in 1546 iar cel care se indoieşte de acest lucru sä fie blestemat de Dumnezeu!

In 1902, dupä ce “sfântul” Consiliu din Trent, in 1546, pusese blestemul lui Dumnezeu peste cel ce face orice altă modificare a “Bibliei inerente”, "sfinţenia sa" Leo XIII a numit o comisie de cardinali, numitä Comisia Pontificatului Biblic, pentru a amenda (modifica) ” Divina inspiraţie”.

val

Cred că aveam vreo şase - şapte ani cînd, într-o vară, a venit circul la Comăneşti, judeţul Bacău, România. De fapt, era un cort cu patru pereţi de pînză albă, fără acoperiş, montat pe cîmpul viran din centru, între alimentara lui Zavadovscki şi Farmacia nr.1 . Un panou de carton era prins de cei doi pari care marcau intrarea. Pe el erau pictate grosolan, în culori violente, două fiinţe uluitoare: Omul cu Faţă de Bou şi Fata Fără Mîini. Îi aşteptam, ştiam că fuseseră cu o săptămînă înainte la Moineşti. Trepidam de emoţie, mai ales că Omul cu Faţă de Bou, înfăşurat într-o mantie de mătase neagră, umbla prin băcăniile din tîrg ca să-şi cumpere de mîncare. De la spate arăta ca un uriaş, cu umerii largi şi pălăria cu boruri mari de ţigan ardelean. Avea jumătatea dreaptă a feţei acoperită cu o eşarfă roşie. Ochiul care se vedea era de un verde strălucitor. N-o fi fost şi ăla de sticlă? Da’ cum vedea cu el? La cîrciuma lui Paisa ceruse o tescovină. Băieţii îl văzuseră cum îşi dezgolise pentru o secundă faţa ca să dea ţoiul de duşcă, cu buzele groase şi pline de bale. Se şoptea ba că arătarea se născuse în urma unui incest, ba că maică-sa se culcase cu un bou adevărat, ba că, de fapt fusese om normal, pînă pe la douăzeci de ani, cînd se îndrăgostise nebuneşte de o îngeroaică măritată cu un vrăjitor. Unii jurau că-i văzuseră copitele şi coada. Sigur era că era blestemat.
Pe la ora cinci a intrat în cort şi noi ne-am înghesuit în faţa intrării, fiecare cu un leu de hîrtie în mînă. Cu un leu cumpărai atunci o îngheţată Doina pe băţ.
În sfîrşit, iată-ne în cort, pe băncuţele soioase de lemn. Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pentru prima oară în oraşul dumneavoastră, minunile secolului : Omul cu Faţă de Bou şi Frumoasa Fără mîini! Cei bolnavi de inimă sunt rugaţi să părăsească sala. Banii se restituie la ieşire. Lume, lume ! Pentru prima şi ultima oară în oraşul dumneavoastră, circul nostru prezintă două fiinţe unice pe pămînt. Încarnarea blestemului ! Lume, lume, vino să vezi minunea!
Chiar dacă aş fi fost bolnav de inimă, n-aş fi stat acasă.
Un cerşaf jegos s-a ridicat şi un răpăit de tobă ne-a tăiat respiraţia. Încet, cu o mişcare studiată, Omul cu Faţă de Bou şi-a dat deoparte năframa roşie. Pe obrazul lui drept creştea păr galben, ţepos, iar ochiul imens emitea o lumină roşie. Din tîmplă îi ieşea un cucui absurd, ascuţit ca un corn. În locul unde ar fi trebuit să fie bărbia şi gîtul supura o plagă roşie–vineţie. Brusc se făcuse frig. Ceafa era umflată ca o băşică de porc. Priveam hidoşenia numai o fracţiune de secundă şi îl ascultam uitîndu-mă la vîrful tenişilor mei de cauciuc. Dacă am murit vreodată de scîrbă, atunci am murit. Făptura se fălea cu copita braţului drept de pe care, cu aceeaşi încetineală, scosese mănuşa din piele neagră. Era maiestuos şi în acelaşi timp, ridicol. Inima mi se urcase în gît şi îmi venea să rîd şi să plîng. Vocea lui gravă, insidioasă, ne suspenda între realitate şi poveste. Spunea că se simte om, că nimic nu-i mai grozav pe lumea asta decît dragostea şi că durerea lui e că l-au respins la recrutare. Apoi, a scos dintr-o valiză jerpelită o trompetă de aur cu care a început să cînte Silence. Înmărmuriţi, nu ne-am dat seama cînd s-a terminat cîntecul şi s-a dat deoparte altă cortină. Nimeni nu s-a gîndit să bată din palme. O prinţesă adevărată, cu pietre preţioase în coroniţă, se uita la noi de pe scena de scîndură. Ochi negri imenşi, părul solar şi trup de silfidă într-o rochie de mireasă care nu avea mîneci.
Fata Fără Mîini, bătea ritmul Ursului de la Asău într-o tobiţă de pionier cu beţele ţinute nefiresc între degetele de la picioare. Avea pielea albă şi, prin transparenţa ei, puteai să-i vezi sîngele curgînd. Îşi punea picioarele pe după gît, îşi scotea coroniţa şi se pieptăna. Putea să coase şi chiar împletea un fular din lînă galbenă. Ne holbam la pulpele ei rotunde şi la chiloţii albi care se vedeau de sub rochie. Degetele cu unghii de sidef se mişcau cu precizie şi agilitate. Ducea mîncarea la gură fără nici un efort, contorsionîndu-şi imposibil coapsele lungi de divă .
Vocea baritonală a monstrului pe jumătate om explica savant gesturile fetei. Era născută aşa, fără mîini. Blestem de neam. Dar prelungirile delicate ale tălpiţelor ei roz puteau face mai mult decît puteam noi să facem cu mîinile. La sfîrşit, ne-a dat autografe.
O chema Elena şi , după cum scria, cred că nu ştia să citească.
Totul era al naibii de adevărat şi, în acelaşi timp, nefiresc.
A doua zi, parcă nimic n-ar fi fost. Dimineaţa la şapte, cînd m-am dus să iau pîine de la Zavadovscki, cortul dispăruse.

De ani de zile, acelaşi sentiment de increat, de suspensie între neant şi viaţă, mă paralizează ca atunci cînd eram mic şi neputincios. Mi-e scîrbă că nu pot face mai mult ca respingătorul circ politic din ţara mea să ia sfîrşit. Şi mi-e milă de noi, copiii, că plătim atît de scump intrarea, doar ca să fim prezenţi la acest spectacol jalnic.

Adrian Fuchs :

Tocmai ascult un CD in memoriam Mircea Vulcanescu. Acum vorbeste Andrei Plesu. Despre Vulcanescu.
Unda seismica ... nefireasca ...

Asadar Beta carotenul !

Revenind la oile noastre ...

Da. Diminetile sunt un blestem si o facere de refacere.

Vintila Horia dixit : Dumnezeu s-a nascut in exil.
Ego dixit : hai sa exilam diminetile in alt sistem solar.
"La gunoi sau in mare".
Pur si simplu sa nu mai existe dimineti !
Acele monstruoase momente de inceput de zi ....

Fara vin ca sa va-nbete
Nu cu vorbe, ci cu tzuci.
Daca din greseala numai
Tu in loc de "tzuici scrii "tzuci",
Sa ai grija, ca blestemul
Zice ca ai sa te-usuci...:-))))

Ptiu, da' cam ai gusturi demne de o anume "insula greceasca"

Da, da' de Corfu... :o)

Cred ca aseara, dupa ce si-a dat seama ce a scris, a vazut filmul "NAPASTA", urmat de "ultimul cartus" si finalul de la Gost Dog (sepuku)....sunt curios ce haiku ne-a lasat mostenire :)))

Mai rau, Am vazut "Orient Expresul"! (pe bune)
La sfarsit parca ma calcase si pe mine trenul (plictiseala maaaare!).... horror! Ba nu.
HORRORRRRRRRRRRRRRRR! Sa fi fost blestemul Omului? :o/

Concluzia alex...lupul isi schimba parul, dar naravul BA si iar o sa dau iama printre voi NEVINOVATELOR :)))

Kitty, kitty, kitty! Asadar mai vrei o data? Ce sa mai taiem, mustati? :oP

Adrian Fuchs :

Nu. Categoric nu. Uite de ce. Membrele sunt in numar ce circa 4 (uneori mai multe sau, alteori, mai putine). Miriapodele nu intra in discutie ! Membrele sunt intotdeauna dispuse concentric, de unde si tendinta lor de a fi succesive ! Astfel membrele fondatoare sunt, precum le zice si numele, montate in ... fund. Cele productive insa sunt diametral aduse de spate, din cauza ca pe ele se sprijina ... produsul (de conceptie). De unde si confuzia care se poate si chiar trebuie sa se ishte !

Vezi ca le-ncurci cu arbaleta ? E vorba aici de un concept nou, si anume eradicarea prin export (vezi exceptionalele rezultate obtinute in cultura azteca).

Polutiile sunt POLUANTE. Inca din cele mai vechi timpuri. Marturie sta textul Cartii care le descrie ca nocive si de nedorit. De altfel primul ecologist este de drept si de facto, recunoscut ca atare (chiar si de Okham), nimeni altul decat batranul Adam. Da, cel cu marul ... Este in acelasi timp si primul care a avut polutie si Eva tare s-a ingrijorat.

Cafeaua nu e buna. Daca era , Domnul Dumnezeul nostru ne-ar fi dat-o inca de la inceput ... Diminetile raman in continuare un blestem ...

M-am gandit sa scriu de alcool pentru ca el a fost cel care mi-a luat aripile...El si inconstienta mea de moment...Si cat imi e de dor sa colind... Sa ma duc acolo unde am fost sa admir ce am admirat mai de demult sa simt viteza si sa ma bucur ca ma misc un pic mai repede...
Serviciul meu actual si functia de am primit-o de putin timp presupune multa responsabilitate si desi a trecut mai bine de un an jumate de atunci si acum imi blestem tampenia...Preot protestant? Poate m-as face da-s prea viciat..Ironii am zis ca nu ma afecteaza...
M-am gandit ca poate atunci nu se intampla chiar asa de usor si poate omoram pe cineva si nimeream dupa zabrele acolo cu toti infractorii....
Si asa se ducea toata munca mea de pana atunci si nu mai ajungeam acum sa fiu un mic sef peste ceva..Si ca sa va dau un indiciu poate si prin mine aveti tensiune la prizele de acasa...
Am zis ca ne gandim la poluare ca ne va lua aerul si va avea consecinte din ce in ce mai ciudate pe viitor asupra naturii si poate nepotii nostri nu vor mai avea parte de aerul totusi inca curatel de-l respiram noi acum...
Visele astea is pentru viitor si spre viitor ca sa ajungem tre sa trecem prin procesu asta de a arde fiecare secunda din viata si de a ne zbate de a face ceva... secunda aia putea fi intrerupta de mine atunci cuiva si chioar si acum regret si sunt suparat pe mine ca am fost atat de inconstient... Pe cine are curiozitatea sa ma mai citeasca de acu incolo l-as ruga sa mai citeasca si printre randuri si sa vada ca desi sunt poate banal, idiot, analfabet, ignorant, fara suflet,...cand ma pun sa scriu ceva imi iese cel putin o idee... Asta ar fi rugamintea mea: daca vreti sa scrieti vreun comentariu ganditi-va si aflati ideea... Poate de mule ori forma scrierii nu e cea mai fericita dar asta din alte cauze...
Poate in 2007 cand imi voi lua alt permis cel putin pentru masina care mi-o voi lua voi adapta un astfel de dispozitiv...

E greu uneori sa spui nu. Mai exact, sunt oameni care nu stiu sa spuna nu. Ca altii il iau pe "nu" in brate inainte de a sti bine ce vrei sa spui si o tin asa, pana in panzele albe. Dar sa revenim la aia care nu stiu sa refuze. Astia se dau legati de bunavoie, isi amaneteaza timpul si nervii dintr-o politete gresit inteleasa, dintr-un bun simt ce frizeaza prostia.
Incerc sa evadez din categoria asta, cu rezultate nu tocmai spectaculoase:) Uneori imi mai iese, dar se intampla si sa pic in cealalta extrema si devin cam taioasa.
Incerc sa-mi impun un rationament de tipul: mi-e jena sa zic nu, dar daca nu zic, o sa suport consecintele (pe termen scurt, mediu sau lung) si o sa-mi blestem zilele ca am acceptat; mai bine zic nu, o sa mor de rusine pe moment, dar scap de corvoada, de neplacere, de nervi etc. Si ce usurare vine dupa aceea !!!
<->_____________________________
Lost without music in a world of noises

Sfinta Inchizitie a aparut oficial in 1184 pentru a-i "desfiinta" pe Catari, ceea ce a reusit . Pasajul biblic care justifica scopurile Inchizitiei este Deuteronomul 13:12-16 (era pasajul preferat in canonul oricarui inchizitor, pentru ca justifica crima impotriva oricui chiar si a membrilor propriei familii, care simpatiteaza alti zei):

"12 De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să locuieşti,
13. Că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut,
14. Caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău,
15. Să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul sabiei, s-o dai, blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul sabiei.
16. Iar prăzile ei să le aduni toate în mijlocul pieţii ei şi să arzi cu foc cetatea şi toată prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tău; să fie ea pe vecie dărâmată şi niciodată să nu se mai zidească."

Ultima parte era trecuta cu vederea, Biserica isi insusea proprietatile ereticilor, nu le ardea. Ii ardea doar pe eretici, ca oricum urmau sa arda in focurile Iadului.

Este. Altceva. Are un aer si-un farmec folcloric. Parca blestem, parca descantec (la urma urmei, sunt confundabile)... de dragoste.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

a incercat mama ta sa mearga la un preot? Are un parinte duhovnic sa o invetze ce sa faca? Cu acele e o prostie. Insa faptul ca nu are implinire in soarta poate fi rezultatul unui blestem. De obicei blestemele din neam sunt mai puternice si ating partea femeiasca sau barbateasca, dupa cum au fost numite.
Mai cerceteaza in familie daca mai sunt femei ce nu au avut implinire in soarta: vaduvie, divorturi, despartiri, certuri multe...
Mama ta mai are surori? Cum sunt? Bunica ta din partea mamei cum a dus-o? Cerceteaza tot. Daca totzi sunt OK inseamna ca asta ii este soarta (mostenirea karmica) si nu are ce face. Daca e blestem s-ar putea sa sufere si fetele ei - copiii. N-am retinut daca esti fata sau baiat, scuze!
Nu ar strica sa faca niste rugaciuni de seara, sa citeasca Psaltirea, sa citeasca acatistul si rugaciunea Sf. Ciprian. Si sa mearga la preot!

Nu are relatie cu ceilalti, poate veni numai de la ea. Cind ceea ce ne apartine este natural si in armonie cu natura, spatiul de viata este bun. Cind acesta este incarcat si in dezordine, nu este usor, motivatia schimba, energia noastra declarata din nevoia instinctiva de a rezolva ceva nu se poate canaliza si schimba actiunile.

Cei care cred ca zeul exista in cer vor crede ca vine de la blestem, dar depinde doar de ei rezolvarea problemei.

sfera cereasca gazoasa care emana lumina.
ce este blestemul?

Blestemul=cererea de a fi altul pedepsit
Ce este durerea?

cine nu crede ca zeul exista, devine impotriva tuturor religiilor, ceremoniilor si obiceiurilor ei, care i s-au daruit, desi nu este scopul.

daca aceasta credinta nu ar fi creat atitea, zeul ar putea fi discutat altfel si opinia ca exista nu ar fi atit de mare, mai mult cea ca nu pot exista, nici el nici toate cele care se spun despre el, pacatul, blestemul, raiul...