cum sati pastrezi sufletul curat

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.


Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre.

Aproape de fiecare data cand ajung in Iasi, locul unde mi-am terminat studiile, intru in acest anticariat.

Oricati bani ai scoate din vanzarea lor, personal sunt sigura ca are destui bani si fara aceste valori culturale. Daca nu si-o pune la adapost acum, e posibil ca dupa moartea lui sau la o varsta inaintata, sa fie imprastiata munca de o viata.

Si tatal meu a strans niste carti, dar la care nu le-am stiut si nu le stiu nici acum valoarea. A murit pe neasteptate si acum cartile ne incurca foarte mult, asa ca am donat unele la cele doua biblioteci din sat. Restul le voi imparti intre mine si fratele meu. Sunt sigura ca tata si-ar fi dorit sa le pastram, dar nu avem spatiul necesar! Am fost la acest anticariat, dar am renuntat pana la urma sa dam ce era mai valoros, de teama sa nu fim fraieriti. Nu il cunosc pe domnul Grumazescu, ce fel de om e, dar ne-a facut o impresie buna. Dar cati nu sunt tentati sa speculeze ignoranta unora?

praf!!! mult praf.
murdarie, mirosuri neplacute, zgomot, claxoane, trafic de nedescris (mi-a trebuit 1 ora azi dimineata sa fac 15 km), autostrazi care in alte tari nu s-ar califica pentru drumuri de tara, trafic in contrasesns pe "autostada".
Vaci, camile, porci, magari, cativa cai care nu au mai vazut iarba de cateva luni, oi, capre, si un elefant sau doi pe saptamana - vietutoare care impart "autostrada" cu motorete, took-tooks (3 wheelers), masini lovite si zgariate (nu am vazut inca o masina fara sa fie lovita), camioane care in alte tari ar fi fost scoase din circuilatie acum 20 de ani (azi, fiind blocat in trafic, am vazut ca roata de rezerva a unui camion avea o gaura de bagai pumnul prin ea, dar legea e ca trebuie sa ai roata de rezerva, dar cum legea nu spune in ce stare trebuie sa fie roata....)
muste, tantari, milioane de tantari, cockroaches (gandaci de bucaratie) tot timpul pe fuga in restaurante de lux, miros de mirodenii, miros de transpiratie, miros de hoit in putrefactie. oameni care nu se sfiesc sa-si faca nevoile in public (cel putin #1). Mii si mii de oameni.
Cersetori la fiecare intersectie. Copii la care li se taie mainile sau picioarele, si care sunt fortati dupa aceea sa cerseasca. Copii de 4-5 ani, in pielea goala, care-ti bat in geam la masina sa le dai ceva bani.
Si praf. Sa nu uit de praf!!

din Aprilie voi schimba orasul, si noul meu oras e exact opusul!!! curat, civilizat, pe o insula aproape de ecuator. oricum sunt norocos. intre vechiul ooras si noul oras voi trage o fuga pana in satul meu. unde e tot timpul verde si liniste. si nu e praf

Ciudat cit de retinuta erai cu un an in urma.Si mai ciudata schimbarea ta cu 360 grade din ultimele luni:(
Ce sa fie, ce sa fie?
Si daca te-au dezamagit NISTE oameni
pe aici, nu ar fi mai bine sa spui deschis ce ai pe suflet decit sa tot faci apropouri si insinuari?Asta macar pentru a pastra linia cu care ne-ai obisnuit;)

Sa nu credeti ca fericirea vine de undeva la Kg. sau la galeata, ea se aduna picatura cu picatura in fiecare zi, spilul este sa stii sa o pastrezi intotdeauna intr-un coltisor al sufletului tau si atunci cand ai o pasa proasta sa o activwzi de acolo!

trăirile, zgribulite
s-au adunat în suflet
clănţănind de frig,
incontrolabil.
Am deschis larg ferestrele
Să iasă frigul din suflet
Descâlcind temerile,
m-am lăsat pe pervaz
şi-am vomat
până la epuizare
toate enormităţile
închise de-a valma,
depăşisem limita
normalităţii.

A murit exact de ziua mea. Am fost atat de agitata zilele trecute incat nu am fost in stare sa fac un tort.
Stii cine sunt eu?
Meseanul care se tot aseaza in locul cel mai modest...Si vine Iisus si-mi zice: NU, nu aici e locul tau!
Si ma poarta in fata. De la sat m-a dus la oras, de la oras mic la oras mare, de la saracie la bogatie, din Ro in It.
De la plans la ras.
Stii cum trebuie sa ne comportam in fata mishtoului? Cu o mare compasiune.
Multumesc, Sami! Te rog din suflet sa fii bun cu cei rai, ok? Daca suntem buni cu cei buni, nu avem nici un merit.
Pupici cu lipici! Am s-o intreb pe Adina care-i semnul...:)

FACI FOARTE BINE CA NU CREZI IN MINE,dai dovada de prudenta, intelepciune. Pentru mine nu e nici o problema. Sunt extremista, incerc sa ma moderez,temperez, etc, uneori reusesc, alteori nu. Poza m-a rugat cher sa o schimb, am facut-o. Daca tu imi ceri o portocala sau sa nu te deranjez, sau sa cred ca nu ma crezi,eu respect parerea ta, esti complet libera, daca am sa-ti dau ce-mi ceri,poti fi sigura ca-ti dau.
Fur de la altii ca sa iti dau, :))), asta e extremism curat! Nu te forta cu nimic in ceea ce ma priveste,ok?
Faci foarte bine ca nu crezi! Nu ca nu as merita eu incredere, dimpotriva, dar nu-ti forta sufletul pentru mine.
Azi sunt,maine nu,tu ramai cu tine in continuare. Imi place prezenta umana, dar mai mult imi place sa umblu singura prin lume.O cafea, oricand! O dai tu! :)) Pai ce ,tu chiar crezi ca sunt in Italia si ca am bani? :)))))Noapte buna!

Iti spun eu ce se intampla: copiii merg la scoala in uniforma. La intrare ii asteapta profesorii de serviciu si paznicul scolii, si verifica daca au uniforma. Daca nu o au, consemneaza, ii trimite acasa. Daca nu mai vin in ziua aceea la scoala, la finalul programului profii suna acasa, si anunta parintii.

Tot acolo, elevii au sali de clasa curate, bine echipate, laboratoare dotate in care toti elevii au un loc si microscopul lor, nu se inghesuie 5 pe 2 aparate defecte, profesorii stau in liceu pana la ora 17, desti toate cursurile se termina la ora 15 cel tarziu, pentru a fi disponibili sa explice orice, oricarui elev care vrea asta.

Elevii de bani gata, care cred ca-si pot permite sa se ia de profesori sunt sanctionati disciplinar, pana la exmatriculare, fara clipire.

Ah da, si elevii care participa si castiga olimpiadele, nu mai platesc taxa, cu conditia sa isi pastreze toate mediile peste 8,50 si sa participe la toate olimpiadele din domeniul lui.

mi-am scos spinul iubirii
dintre fibrele sufletului
aruncându-l.
am ars pe rugul vremelniciei
toate regretele.
am scos credinţa
din carnea tumefiată
şi le-am dat-o.
mi-am tras rădăcinile
din trecutul vostru
şi m-am lăsat
în voia curentului.
te-am uitat
ca să-ţi pot reda libertatea
de ce plângi acum?
trebuia măcar să fi întrebat.


Adaugand la cele spuse de tine, fara dorinta de a fi off-topic

"Romanul de aici isi mai aduce inca aminte de obiceiul de demult al fetelor si baietilor, care, in ziua lui Dragobete, se primeneau in haine curate de sarbatoare si porneau cu voie buna inspre padure, pentru a culege ghiocei, viorele, tamaioasa (...) Inspre ora pranzului, fetele porneau in goana inspre sat, fuga fiecareia atragand dupa sine cate un baiat(...)"


Te rog sa pomenesti ce se intampla si cu numai putin inainte de ora pranzului, (adica asa, la vreo 15 minute inainte de ora pranzului), cand cate una din acele fete primenite in haine curate de sarbatoare se dezbraca de caracter in spatele vreunui copac si isi impletea degetele ca un nod marinaresc prin parul vreunui baiat in speranta obtinerii celei mai ieftine metode de slabire. Dupa care incepea goana inspre sat pe care o pomenesti mai sus.

"Cum cucerim un suflet de femeie? Simplu, taindu-i respiratia, astfel sufletul iese si se revarsa asupra sufletului mascul !"

Ai mare dreptate, si sa fiu al naibii daca nu e senzatia cea mai tare din lume cand ii tai respiratia unei femei!!! Acele secunde de imponderabilitate... oare cum s-o numi?

pot sa inteleg ca ai copiat acest text de pe blogul madamei Georgescu dar ma intreb de ce?
"[...] A ne pastra copilaria spirituala inseamna a incerca sa devenim in mod progresiv copii, sa ne regasim inocenta, sa descoperim simplitatea si frumusetea sufletului -
desi, conform intelepciunii lumii acest lucru pare inexplicabil, intrucat stabileste o inversare de valori si de judecati [...]" - m-ai spart! sa inteleg ca impartasesti aceasta viziune?
ok, atunci te rog sa explici cu cuvintele tale conceptul de "copilarie spirituala", care e relatia progresiva, etapele sau stadiile de "nustiuce", legatura cu "intelepciunea lumii" si de ce acest lucru e "inexplicabil" in raport cu "inversarea de valori".
in caz contrar voi trage concluzia ca tot ce spui e un bla-bla fara nici o valoare, o adunatura de cuvinte iar tu un mare papagal cantator. te rog sa nu ma faci sa ajung sa cred asta!

sa te puna "'al de sus" sa copiezi vreo "intelepciune" de pe net...

"dar aici acest subiect minunat postat de tine intalneste batjocura si nerusinarea"

dar nu i asa, acolo unde exista raul exista si binele, acolo unde i intuneric intra pina la urma si lumina
sau macar o raza
in cazul de fata personificata de brava noastra abecedar, pre numele ei de mireanca, in secret si in facto tereza, mereu atenta, mereu in lupta demna si vai, atit de grea cu formele subtile, insinuante si covirsitoare ale mizeriei umane

te rog iarta mi ratacirea de zilele trecute, am uitat pentru o vreme ce dur este acest martiraj
am fost slab, da, recunosc
am vazut ce i bine dar am vazut si spinii din drumul tau
s am dat chix
dar stiu, sufletul tau mare si curat ma va primi din nou drept cel mai umil si devotat mucenic al tau
o, tu singura raza in intuneric, abecedar, care esti

draga max,
iti citesc povestile cu sufletul la gura.
cu greu imi infranez emotia cand vad ca ai mai postat ceva.
sunt convinsa ca vei avea un viitor stralucit si vor exista si altele care vor astepta cu emotia infranata povestile tale.
azi imi venea sa plang. ca deh, pe mine nu m-au dat la scoala astia-i mei, si-a trebuit sa astept dupa bunica, cu ciorba ei de cartofi cu tot. m-a obligat aia batrana sa curat ceapa, sa astept sa dea in clocot, sa bag in mine... si de abia la ora pranzului m-ai intins pe recamier, am inchis ochii si am ascultat-o cum tuseste si-mi citeste asta cu pupicul.

la sfarsit am lacramat amandoua. bunica, n-a vrut sa recunoasca. a zis ca lacrimile-s de la ceapa. da io n-o cred. ca nah. esti sensibil mai. mult prea sensibil pentru lumea asta dura care ne starnge-n pumnul ei.

cu drag,

margioala

Sala Palatului
21 august 1992, km zero al vietii mele.Am intrat in "sanctuar" pus pe glume proaste, duhnind a bautura si tutun, cu mintea naclaita de ganduri-pofte, avand o imaginatie nerusinata. Acolo am aflat ca exista Dumnezeu, ca El ma iubeste, ca are un plan de salvare pentru sufletul meu si ca imi daruieste tooootul, in ceea ce priveste viata si evlavia. Am aflat ca Iisus Hristhos, din dragoste pentru mine, a indurat batjocora si rastignirea ireversibila. am crezut ca prin sangele Lui sunt curatit de murdaria pacatelor mele, am simtit cum lumina Cuvantului Sau a spulberat cusca poftelor, in care imi dezumanizam sufletul. Am iesit din Sala Palatului un om liber si am primit un cuvant " Acuma pentru ca esti liber, mergi , dar nu mai pacatui sa nu ti se intample ceva mai rau. "Mi -a ramas in suflet un mesaj, o chemare , un indemn . Numele IIisus Hristhos, Emanuel.
cu prilejul Sfintelor Sarbatori, ma rog ca Dumnezeu sa te binecuvanteze. Amin!

sunt coplesit de-atata morala...nu stiu cum pot unii sa se pastreze curati-luminati, ca lacrima de fata mare!

"foc la carbuni + o bucata de haina" - asta i un blestem tare greu, scopul este sa arda sufletul tatalui tau de dorul mamei tale cum ard carbunii. bucata de haina era sa fie identificat corect destinatarul blestemului.

remediu - singura sansa sa scapi de blestemul asta este sa inconjori de 13 ori, in genunchi, casa, daca nu posezi casa va trebui sa inconjori blocul, in timp ce spui cu voce tare urmatoarele "du te rau din viata mea, adu mi doamne linistea"


"In alta zii a gasit tata o batista cu niste ierburi inauntru" - asta i si mai dur, mama ta vrea sa putrezeasca ca iarba, sa se uste tot, tot

remediu - iti trebuie doua giste, o cruce de lemn si psalmii. intai trebuie sacrificate gistele, prin decapitare, este putin mai dur dar ti am spus, e greu blestemul asta. singele de gisca avind rol purificator, trebuie picurat pe fruntea tatalui tau. el, rastimp, va tine crucea in mina stinga, aia care are corespondent direct cu inima, zic asta sa nu te incurci cumva, va esua tot proiectul, iar tu murmuri din psalmi pina se scurge ultima picatura de singe, din ultima gisca. evident, daca stii psalmii pe de rost nu mai ai nevoie de ei.


"Apoi ii stropea hainele lui tata cu ceva anume....spunea ca este aghiazma...daca era stropea direct din sticla nu din pahar.....iar aghiazma nu face verdeata pe fund ......a gasit tata sticla si avea verdeata pe fund...... [ce inseamna / ce poate fii acel lichid transparent?"

lichidul ala verde era o potiune speciala, tot ce stiu despre ea este ca poate fi fabricata doar de cei mai versati si bine pregatiti vrajitori si nu are antidot. din fericire pentru tine si tatal tau, scopul ei, a potiunii zic, este doar cistigarea procesului de partaj. asta inseamna ca o sa va pierdeti posesiunile materiale dar va ramin cele ale sufletului iar voi fiind barbati si in putere o sa va puteti cistiga usor existenta, lucrind in constructii sau in alte domenii la fel de utile pentru voi si societate



"Acum recent...tata a gasit o "furca" .... ca o furculita cu 2 tzepi.....iar coada era invartita.. (sper ca intelegeti) ma refer era intoarsa...ca si cum ai intoarce 2 fire.....si era pusa sub salteaua unde dormea tata cand erau casatoriti (Tata este cu alta femeie acum si doarme la acea femeie in braila) si as dorii sa stiu ce face aceasta furca"

furca aia i foarte periculoasa, este bine ca ai apelat la noi, poate mai este o sansa sa indreptam lucrurile. pusa in acest fel sub saltea, cauzeaza grave probleme de dinamica sexuala intre tatal tau si acea femeie. dupa cum remarc mama ta este destul de geloasa, lucru care nu i face deloc cinste. scopul blestemului este ca tatal tau sa devina impotent.

remediu - se ia furculita si se folosesti ca stimulator in jocurile si obiceiurile sexuale ale tatalui tau. este singura sansa ca el sa si pastreze virilitatea
sper ca tatal tau sa aiba imaginatie, daca nu, va trebui sa revii cu o alta conferinta pentru detalii suplimentare

suflet vulnerabil...Nashpa,primavara asta inflorita...:)

daca ar fi sa ma opresc numai la ce a spus Steinhardt: "Daruind vei dobandi", dar teama de a sfarsi proviziile ne indeamna sa strangem baierele desagilor...
dar vine-o vreme,
vine-o zi,
cand rau iti va parea,
dar cui vei putea darui,
caci dragostea ti-e putreda ca marul
ca il pastrai sa-l dai doar celui drag
si cand surasul va muri si el in prag
si dusu-te-ai si te-ai tot dus
puteai sa darui tot
si-ai fi avut indeajuns
dar timpu-i sus
nu a mai curs

PS: n-am vrut sa iasa chiar asa