comentarii

cum scap de timiditate


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Timiditatea e teama de de ese - de Alexandros la: 11/08/2006 13:51:11
(la: metode contra timiditatii)
Timiditatea e teama de de esec sau de penibil.
Dar e nevoie de ceva sensibilitate pentru a te teme de parerea celorlalti.
O persoana timida e o persoana sensibila si nu lipsita de inteligenta.
Timiditatea incepe din copilarie, din familie chiar, cand parintele te descalifica pt fiecare nereusita.
Ca parinte nu e bine sa distorsionezi calitatile copilului insa putina supraevaluare a vointei lui ajuta(tu poti sa faci asta, esti cel mai bun, meriti ce e mai bun,etc).
In acelasi timp trebuie ajutat sa si ajunga la performantele anticipate , trebuie sa i se insufle dorinta de competitie, trebuie sa invete a lua in calcul si esecul(dar nu renuntarea) pt ca altfel doar stiind ca e cel mai bun si nefacand nimic pt asta risca sa plece in viata cu un handicap.
Si la maturitate se poate scapa de timiditate.
Se spune ca teama de a vorbi in public e mai mare decat teama de moarte.
Sant cursuri de retorica, sant carti cu sfaturi.
Daca esti timid nu incerca sa pozezi in altcineva pentru ca nu-ti iese si atunci mai tare se accentueaza timiditatea.
Daca vrei sa fii sigur pe tine pregateste-te. Nu intra in discutii in contradictoriu pe subiecte ce nu le stapanesti.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Draga Ana - de owlet la: 20/01/2006 12:50:21
(la: Tmiditatea)
Multa lume are "boala" ta, numai ca probabil fiind prea constienta de propria timiditate nu o remarci pe cea a celor din jur. Iar daca este vorba asa cum imi pare mie de timiditatea fata de sexul opus, cred ca majoritatea lumii, mai ales la tinerete are dificultati. Ca doar care este subiectul atitor comedii romantice? Stingaciile oamenilor, de ambele sexe, in diferite ipostaze: cum s-o abordeze, cum sa-i zica natafletului ca e pantaloni scurti cind trebuiau sa mearga la restaurant, cum sa se poarte cind se intilneste cu parintii lui etc.



Serios vorbind, sfatul lui donquijote mi se pare excelent. Esential insa mi se pare sa vorbesti/flecaresti/discuti cu cit mai multa lume. In felul acesta vei incepe incet, incet sa capeti incredere in tine pentru ca vei invata cum sa interactionezi cu cei din jur. Problema cu timiditatea este destul de delicata pentru ca o persoana timida este foarte atenta la orice indicii (indicii pe care o cineva care nu este timid le ignora) care par sa sugereze ca va fi dificil sa se descurce in situatia respectiva si evident vor afecta negativ persoana timida. Ca sa scapi de timiditate, cred ca e nevoie de o autoimpusa doza de indiferenta. Pina la urma, multe imprejurari care tie ti se par catastrofale, multa lume nu-si va aduce aminte de ele a doua zi. Si cred ca nu e nimic mai folositor pentru tine si cei din jur sa tratezi situatii jenante cu umor. Un zimbet si vorba lui Britney Spears "Oops, I did it again" te pot scoate adesea din necaz.



Leacul de timiditate este intr-un fel similar cu leacul pentru fobii. Trebuie sa te obisnuiesti cu ceea ce-ti face frica. Si asta o faci prin a te pune constient si repetat in ipostaze de care te temi. Si mai este ceva, nu-ti face griji de parerea pe care ai facut-o asupra unei persoane, mai ales de sex masculin. Barbatii sunt si ei adesea timizi, si le trebuie sa se simta confortabil ca sa te abordeze si sa-ti transmita in mod explicit ca te plac, ceea ce nu se intimpla decit dupa o vreme.



Orice strategie vei alege, fii convinsa ca nu esti ratata doar pentru ca esti timida. Iti sugerez un exercitiu: in urmatoarele zile, cind intilnesti pe cineva pe strada sau in alte parti, fii prima care saluta sau eventual deschide discutia. Iar daca stai in dubii daca sa saluti sau nu o persoana pe care o cunosti doar din vedere, salut-o si zimbeste-i :) Noroc bun!

onutza - de Alexandros la: 13/08/2006 17:09:21
(la: metode contra timiditatii)
chiar nimic? nu as zice...fiecare are momente sau persoane fata de care manifesta o anumita timiditate.
Daca tu ai vorbit intr-o piata publica sa nu-mi spui ca 95% din timiditatea ta nu a disparut!
Eu stiu sigur ca cel mai bun mod de a scapa de timiditate, e sa vorbesti unei adunari de necunoscuti(daca sant cunoscuti cred ca e si mai greu).
Da, e adevarat ca sant persoane in fata carora ne simtim sau chiar santem timizi, insa aceste persoane sant percepute de noi ca superioare si remediul ar fi efortul nostru de a micsora distanta dintre noi se ele.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138947 (raspuns la: #138803) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alexandros - de onutza la: 14/08/2006 23:39:05
(la: metode contra timiditatii)
cum stii tu ca vorbind unei adunari scapi de timiditate. eu am facut asta si o fac aproape in fiecare zi, dar sunt momente in care...chiar te simti intimidat...de persoane, situatii in sine. de obicei eu scap de meteahna asta dupa vreo 5 min de vorbit, in care imi dau seama ca ma descurc.
#139111 (raspuns la: #138947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doro - de zaraza sc la: 18/08/2006 23:50:33
(la: metode contra timiditatii)
Am suferit si eu in copilarie din cauza timiditatii. Abia la 39 de ani pot spune ca am inceput sa o controlez. Si fiica mea de 16 ani s-a confruntat cu problema si se mai confrunta.
Ce ne e comun la toate trei ;) e ca nu ne plac petrecerile. Mie mi-ar mai place, daca sint cu persoane simpatice, ca de-acuma vreau sa recuperez ce am pierdut :)), dar fiica mea nu. Ei i-ar place de exemplu sa mearga la o petrecere unde sa stea deoparte si sa asculte muzica. Tu cred ca trebuie sa fii ajutata de specialisti. Ai nevoie de sfaturi si indrumari de aproape ca sa iti invingi cit de cit timiditatea.

Nu e nevoie sa mergi la petreceri, dar trebuie sa te poti autoapara, atit fizic cit si spiritual. Uite, de exemplu ti-ar putea folosi artele martiale, gen karate (nu ma pricep;) ). Ar fi foarte bine daca ai locui intr-un oras mare, ai avea mai multe posibilitati.
E important sa te straduiesti sa faci niste pasi inainte. Sa nu ajungi ca mine sa simti ca trebuie sa recuperezi timpul pierdut. Dorinta ta de razbunare trebuie folosita in mod constructiv daca vrei sa scapi de timiditate. Propune-ti scopuri usor de atins, dar care sa insemne totusi pasi inainte.

Ceea ce nu stiam despre mine si aflu abia acum :)) e ca ma caracterizeaza tenacitatea, adica sa duc un lucru la bun sfirsit. Am parerile mele proprii chiar daca nu le-am spus multa vreme. Stiam ce vreau, dar nu-mi dadeam seama. Lipsa asta de comunicare te face sa nu te poti cunoaste cu adevarat. Esti o fata hotarita, dar te impiedica emotiile astea enervante. Poti fi la fel de buna ca ceilalti, daca ai curaj!

Incearca sa iei totul ca pe un meci, ca pe o partida de tenis. Dupa cum scrii sint sigura ca te vei vindeca! Trebuie doar ceva timp si rabdare. Succes!

Aici sint nisipuri miscatoare si ne misca pina la lacrimi.
#140073 (raspuns la: #139975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut 21 - de cosmacpan la: 07/10/2008 19:51:09
(la: salut)
am 25 de ani = multi inainte si bine ai ajuns unde trebuie. (se spune ca profesorul nu apare pana cand studentul nu este pregatit)

nu am avut o relatie serioasa = oamenii seriosi cu relatii serioase, ori imbatranesc urat, ori se sinucid ori o iau rara pe langa drum cautand ghindele de purici saltareti (logo: noi nu suntem normali!, la vol max si orisiunde te infiltrezi).

sunt timid = ceea ce nu ne surprinde pentru ca aici de obicei intra cine apuca si de plecat nu prea se mai poate - tot din cauza de timiditate (cantec de atatat fetele)

cum sa fac pentru a putea simti ca traiesc - pai eu zic sa respiri (in primul rand) sa mananci, sa bei apa si sa alea-alea...(dupa cum te indeamna cerintele si piramida lui maslow)

metode de a scapa de timiditate = cea mai sigura metoda este sa te simti bine in pielea ta si sa te placi asa cum esti (cu astea doua mergi la sigur...si daca cineva vrea sa ia pielea de pe tine, sa nu te lasi pana nu ...)
Va fi posibil ? - de cosmin4you la: 25/05/2009 10:10:24
(la: metode contra timiditatii)
Nu sunt oarecum in varsta.am doar 14 ani.dar stiu sa analizez si eu in felul meu situatia ..
Ma impresionat optimismul si carcaterul k kre abordati timididate ..Ei bine,eu sunt unul dintre acei oameni kre ma consider timid.Nu`mi cade bine deloc de aceea mereu incerc s`o alung,sa incerc sa scap de ea dar uneori lupt singur..
Sa dau si un exemplu: In zonele q aglomeratie dak sunt q o persoana cunoscuta si scopul nostru este de a ne intalni k alte persoane pe kre eu nu le cunosc dar prietenul meu da,ei bine atunci sunt chiar timid ..Nush,vorbesc q acele persoane dar nu prea mult.Daca o fata ma intreaba ceva din acel colectiv raspund rpd apoi pun capul in jos! ..Stiu k nu abord bine situatia de aceea va`s cere un sfat.Uneori chiar imi doresc foarte mult sa scap de timiditate dar nu reusesc.Intru`n colectiv colectiv mai redus park uit de timiditate ! Dar uneori nu intervin k si km mi`ar fi frik esuez sau ma fac de ras..Chiar dak uneori nu ma consider atat de timid,dar stiu k in mare asta sunt! Si chiar nu inteleg mi sa`r purea absurd deoarece la scoala cu prietenii cu prietenele vorbesc la fel si la ore..Dar in acest wekend am fost la bunici ,iar seara am iesit q unchiul meu kre nu e tocmai in varsta pentru a ne intalni k niste prietene de ale lui nu prea in varsta si ele q 1 an sau 2 mai mari dekt mine,iar atunci imi venea sa`mi smulg parul nu aveam curaj nu ma bagam in seara si chiar nu spuneam nimic,iar ele mi`au spus k sunt timid eu luad pentru mine k un repros faptul k sunt timid..Nu sunt fericit deloc k aceasta "virtute" asa qm o numea un baiat de aici.
As fi de acord cu parerea chiar si una de rau dar makr sa stiu km sa ma manifest in alte situatii pentru k la a 2 vizita a mea la bunici sa am placerea sa vad k timiditatea din mine a disparut
proletaru - de cuminte la: 08/07/2009 15:15:39
(la: REMEDII)
:))))))))) Eu mă apuc să fac platforma program, tu strânge semnăturile. :))
Mai greu o să fie cu Areal, da-i propun o decentă eşarfă de mătase cu care să se lege la ochi, astfel scapă de timiditate, gospodinele îşi fac treaba-n continuare la pană şi el scapă cinstit de căldură. :)
#459580 (raspuns la: #459574) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
timiditatea e boala grea - de Yuki la: 05/10/2005 08:52:28
(la: Timiditatea)
unii se nasc cu ea si doar cu ajutorul celor din jur, in prima faza, pot scapa de ea; mai sunt si din cei care se autoeduca singuri, la maturitate si incerca sa si-o infranga., dar si din cei care nu se lecuiesc de ea niciodata.
Oricum, daca te-ai nascut timid, dar te-ai tratat, va exista ih mod sigur inh viata ta cel putin o situatie care sa te incurce rau.
timiditatea - de OanaCraiu la: 03/03/2006 15:11:28
(la: Tmiditatea)
Trebuie sa va maturisesc ca si eu sunt o timida innascuta. Dar mai pot sa va spun ca am acceptat chestia asta la mine. De timiditate nu poti scapa niciodata. Dar poti depasi anumite praguri.

Draga Ana, ai facut foarte bine ca ai scris pe forum daca altcuiva nu te poti adresa. Stii ca se spune ca oamenii timizi sau introvertiti au calitatea de a nu fii superficiali, de a pune pasiune in ceea ce fac. Poate problema ta cea mai mare este ca iti doresti sa fii o persoana extravertita si placuta cum deschizi usa si intri intr-o incapere cu necunoscuti. Probabil ca apreciezi foarte mult persoanele de genul asta si te gindesti ca tu nu esti ca ei si ai vrea tare mult sa fii asa. Dar trebuie sa-ti spun si sunt singura ca asta este si parerea ta ca de astfel de persoane te plictisesti repede. Cand incerci sa le cunosti mai bine itzi dai seama ca nu prea ai multe de discutat cu ele.

Sfatul meu este sa incerci sa identifici ce e bun in tine. Si nu-mi spune ca nu ai calitati deosebite pentru ca fiecare are ceva deosebit, doar ca in lumea in care traim nu prea avem timp sa exploatam si partile astea.

Eu cred ca timiditatea o poti depasi facand cu pasiune ceea ce faci. Gandeste-te ca sunt actori foarte buni care sunt timizi. Scriitorul Garcia Marquez este un tip extrem de timid. Deci ca sa ajungi undeva iti trebuie incredere in tine si in ceea ce faci. Gandeste-te la o mama care trebuie sa apeleze la cineva necunoscut ca sa-i ajute copilul. Crezi ca ii mai pasa ca e timda sau nu? Important e sa-si ajute copilul.

Cand ma refer sa gasesti ceea ce bun in tine sa nu intelegi ca va trebui sa ai o calitate care sa te faca celebra. Stiu si eu poate iti plac copii si ai vrea sa ai grija de ei, poate iti plac limbile straine apoi invata o limba straina astel incat sa fii cea mai buna. Vei vedea ca in felul asta vei avea un cuvant de spus. Daca iti place sa mergi la munte fa din asta o pasiune. Ai sa vezi ce cei din jurul tau se vor uita altfel la tine.

Iti mai recomand sa citesti carti de pshihanaliza te vor ajuta foarte mult sa vezi ca de fapt toti suntem la fel si gandim la fel doar ca ne exteriorizam. O carte plina de optimism care mie mi-a placut este Etica Noului Mileniu de Dalai Lama.

Viata e atat de frumoasa e pacat sa o pierzi plangand ca nu esti altfel. Simplul fapt ca existi si esti sanatoasa trebuie sa iti dea increderea in tine.
#109346 (raspuns la: #57865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E ceva care-mi scapa :-)) Sa - de (anonim) la: 14/09/2003 19:56:11
(la: Iubire nebuna, 1.005.000lei (cu TVA))
E ceva care-mi scapa :-)) Sa inteleg ca e scump un buchet de flori la 1.000.000 de lei ? 20-30 de eur ? Pt. cineva care castiga 1500 eur / 10.000 eur pe luna in Romania ? Pe cat poate parea de incredibil, mi-a fost dat sa intalnesc multe persoane in acest caz. Nu vorbesc aici de cei ce sunt la limita legii si care probabil au venituri cu mult superioare ...

Sunt salariati romani care lucreaza pt. firme straine sau institutii staine in Romania, cei care sunt asociati in diverse firme care merg bine, si sa nu uitam, din ce in ce mai multi straini "expatriati" in Romania.
Un sandwich - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:17:16
(la: Un Craciun perfect)
Te poti droga cu absolut orice. Prietenul meu Kerouac se drogheaza cu sanwichuri, cu placinte, pateuri, hot-doguri, hamburgeri etc. Toti il considera un om nebun, sau cel putin dus de pe fix. Ce face Kerouak, ca toti sa-l priveasca cu suspiciune?

Mie mi-e mila de Kerouac. Este atat de timid, saracul. Si foarte singur. Seamana cu un gandac de bucatarie salvat prin minune dupa ce semenii lui au fost sprayati. De aia incearca sa manance tot, toate placintele si sandwichurile. E o chestie de timp. Sprayul pana la urma il va prinde si pe el, va manca si el din acele seminte otravite, de aia e foarte singur si trist. Este atat de bun Kerouac si atat de deplasat. Mi se pare ciudat ca cineva sa fie suparat pe el

Si totusi sunt atatia suparati pe el, ca nu le-a intors cartile, datoriile, atatea altele. Dar Kerouac, cred, nu face lucrurile astea intentionat, pur si simplu e foarte singur, ii trebuie un sandwich si nimic altceva. Poate o bere. Dar se lasa de atatea ori de baut. Caci prietenia, galagia de la betie e falsa, totul e extrem de fals in capul lui Kerouac, de aia vrea sa scape. Dar falsitatea il cauta, il loveste, se vede pe el fals si vrea sa se sinucida, nu mai stie unde sa fuga, peste tot a fost, nicaieri nu a scapat de sine, peste tot a dat de obsesiile sale, peste tot gandaci, sobolani, fluturi, flori galbene.

Vorbesti despre el ca si cum i-ai cunoaste toate gandurile si simturile.

Un drogat, am in vedere unul care stie sa se drogheze, simte durerea, bucuria, simte atmosfera care macina. Cu Kerouac te gruzesti daca nu-l prinzi in jocul tau, sa stii ca poate fi foarte vesel si asta e cel mai amuzant, cel mai haios si mai sincer ras. Mi-a placut intotdeauna de el, desi uneori fluturii lui ma intristau.

Si Kerouac nu se drogheaza?

Ba da. Cu sanwichuri.

Cum asa?

Pai, nu l-ai vazut cum mananca un sandwich, zici ca a uitat tot, de existenta lui, de lume. El e sandwich atunci. Traieste gustul, timpul in care mananca. Aceasta uitare mi se pare un drog. Daca l-ai droga pa bune pe Kerouac, cred ca n-ar avea nimic. Poate ti-ar cere un sandwich.

Unde e acum el? Nu zicea ca mai trece pe aici?

Ba da, dar e bine daca el ar stie unde e. El urmareste doar jocul gandacilor lui din piept, la altceva nu e atent, nu ca nu ar vrea, dar nu poate, uneori am impresia ca daca i-as rupe un deget (sunt des tentat) i-ar curge toti gandacii, fluturii si sobolanii afara

Dar ce ar ramane atunci din el? Il stiu dintotdeauna cu ganganiile astea. Ce ar ramane?

Un sandwich.


Crede si nu cerceta!...
Pantalonasii cu puiuti - de Alice la: 05/01/2004 09:40:22
(la: forever)
Ca veni vorba ...
Mi-amintesc ce cam uitasem.
Pantalonasii cu puiuti ...ce-i mai uram, cum ma strangeau. Facuse Buna la elastic nod amar care-mi intra in piele hotarat, lasand un semn rotund si mancacios, la zece milimetri de buric.

Si erau scurti, dar pantaloni, iar "ei" crapau cand nu vedeau chiloti atuncea cand priveau sub fusta mea, de jos, de sub cires.

In cires...
Vedeti, exista stransa legatura intre cires si-al meu elastic la pantalonii cu puiuti.
Cand venea vremea de ciresi, urcam in pom de fiecare data prima, zdrelindu-mi coate si genunchi, purtand strategic, pantalonii cu puiuti...:)N-aveam mai niciodata scara, sau ne era enorm de grea si cin’ cu scara in cires urca era un prost.

Acuma, fix in varf.
pai, spanzuram acolo, un om de carpa prea urat si-apoi ma speriam eu insami, de fiecare data ce-l zaream, clipind chioras la mine, de printre cirese.
Apoi carabaneam la fructe-n san si ma miram, vazand cum creste burta ca la vite, cand le scapi la lucerna si trifoi.
Da. Elasticu-si facea treaba lui tinand burtica sa nu pierz ciresile.
Elastic strans, ce chinuia ca naiba un copil ce blestema in chin sa moara nodul si nu ceda defel durerii...

Intr-un final, castron de tabla zmaltuit primea fo kila-doua de cirese mult-prea-ochioase.
Acuma, apa proaspata venea, si tot asa, vreo cana-doua, marmorata.
Alt gand aveam, ’nainte de sfanta imparteala, nu sa le spal.

Miraculos, ciresele cresteau sub apa si imi luceau ca fermecate.
bagam in apa mana sa n-o tulbuir, cu doua dejte dibuiam codita si-apoi trageam cireasa-ncet, pan’ la oglinda apei.

Dura putin...

S-apoi samanul sufla-n inalturi inima ciresei, ca semnal!!!
Mancam cu pumnii amandoi si maraiam ca fiare mici, de pofta si de bucurie.

Atunci uitam cat ma strangeau, uitam de nod, de pantalonii cu puiuti ce-mi piuie acum din departari.


Aleg sa fiu ce sunt, aleg o clipa din prezent, de dragul celei care-am fost, sperand in ce voi deveni,nicicand pierzandu-ma.
Caci ma intorc la mine azi in ieri sau in alaltaieri, cu usurinta unui zambet.Copilul din cires, adolescenta agresiv-timida, femeia ce inca nu mi-am devenit, sunt toate EU intortocheat - un joc in flori, in praf, pe pietre sau in nori.
Nu stiu sa zbor, dar port pe limba gustul inaltului ...am fost mereu mai mult de-o schioapa, c-o secunda.

...ca maine-i doar exact ce nu vom sti de se va naste.
...iar ce ne-a fost deja-i cu noi, ACUM.
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
Intrebarea de ca re nu scapa - de Daniel Racovitan la: 06/03/2004 06:20:29
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Intrebarea de ca re nu scapa aproape nici un invitat: care sunt ultimele 5 carti pe care le-ai citit?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ? - de ema word la: 25/03/2004 01:53:27
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)

Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#12783 (raspuns la: #12099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ema Word, Nevrand a ri - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:32:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Draga Ema Word,
Nevrand a risca o ipostaza delicata si nici de a ma arata aparator al poetului Florin Iaru si nici judecator al dumneavoastra zic urmatoarele intr-un total respect:
- oare declaratia lui Florin Iaru trebuie demolata si negata cu atata insurgenta? Poate ca nu declaratia lui Florin ci starea de lucruri. dar putem demola starea de lucruri? Nu e oare ratacire? Poate ca ar trebui sa impamantenim o conduita. Putem oare? Eu cred ca putem dar numai printr-o abordare curajoasa din partea femeilor! Atentie, calea feminismului e tocmai calea vulnerabila! Eu cred ca femeile trebuie sa puna sub semnul intrebarii domenii mari in care barbatii pretind ca au suprematia! Daca asta nu e o utopie si o ratacitre bufniliana atunci chiar dumneavoastra puteti porni lupta. E lupta cu simpozion. Cenaclitatea sau cenaclizarea a produs la noi efecte stranii, conduite fara substanta. Nu vreau sa va conving. Vreau sa spun ca va consider o luptatoare asa cum si Florin e, sub ochiul bufnilian, nevinovat si neimportant, un luptator.

Cu deplina consideratie si admiratie,
Ovidiu Bufnila

Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ?
#12783, de ema word la Thu, 25/03/2004 - 09:53


Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#15492 (raspuns la: #12783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe bune! - de mya la: 22/08/2004 21:56:16
(la: De ce nu sunt femeile niciodata multumite?)
Daca tot ti s-a parut ca alea care zic ca sunt multumite...se mint singure...ce sa mai zic? Chiar nici una nu te-a convins? :-). Te cred!

Daca pe de alta parte erau genul care credeau ca au intotdeauna dreptate...si ca nu gresesc niciodata trebuie sa fi fost niste genii/sfinte...super-femei ;-). E nasol sa crezi ca doar tu ai dreptate mereu, inseamna ca nu mai ai dileme si daca nu mai ai dileme se cheama ca ti-ai blocat evolutia, ramai pe loc, vegetezi.

Adevarul este ca barbatii sunt mai rationali (conform cartii citate de tine, extrem de interesanta e drept) iar femeile mai emotionale. Asta nu inseamna insa ca femeile nu pot sa fie SI rationale cand e cazul asa cum barbatii nu pot sa fie SI emotionali la o adica. Cel mai bine ar fi ca unul sa invete de la altul si sa se completeze, ar avea ambii de castigat, in mod evident. Eu asa fac si trebuie sa-ti marturisesc ca sunt destul de multumita pe masura ce evoluez, iar sotul meu profita si el la randul lui de prezenta mea ca sa-si grabeasca evolutia.

Nu suntem asa de diferiti precum parem. Eu cunosc femei destepte si rationale care fac pe sensibilele si delicatele din diverse motive. Un exemplu interesant: sot si sotie emigreaza in Sua, el se duce la munca ca sa-si intretina familia si ea (nu proasta!) face pe sensibila si prefera sa faca un copil ca sa stea cu el acasa (ce sa se mai streseze cu munca? Tara noua...eforturi mari, nu are chef si gata). Tipa nu era genul de casnica cu copii (dimpotriva!) da' e mai comod asa pentru ea si in fond...zice ea...barbatul tre' sa aiba senzatia ca el e cocosul in casa, nu? Tipa mi-a zis de la obraz ca mai bine face un copil si scapa. Ce zici de chestia asta? Trebuie sa-ti marturisesc ca stiu mai multe cazuri de tipul asta...uimitor de multe.

Sau: stiu o tipa mai delicata si timida care e capabila sa mute muntii daca isi pune in minte. Nu pare genul...dar e mai tare decat multe "femei de cariera" care se dau atotstiutoare. Cand o vezi zici ca e zana zanelor...dar aparentele insala de multe ori. Pe de alta parte e genul care tace si face, nu-ti sare in ochi si nici nu se bate cu pumnul in piept (si nu, nu e celibatara!).

Depinde ce-ti doresti in ultima instanta...ca sa te multumeasca. Daca vrei chestii exterioare (lucruri, carpe, obiecte...cariera, bani...care sa-ti satisfaca Ego-ul pentru scurt timp) esti mereu nesatisfacut. Daca vrei chestii mai profunde, interioare - atunci multumirea de sine vine fara dubii intr-o zi (cu soare eventual!).

;-)




Sunt un pic timid, dar timidi - de Horia D la: 10/11/2004 18:00:55
(la: Trancaneala Aristocrata)
Sunt un pic timid, dar timiditatea nu cred ca a fost un impediment:))


The things that come to those who wait are what's left behind by those
who got there first.
#28324 (raspuns la: #28321) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?










Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...