comentarii

cum scapam de vraji


Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
Depinde.. - de Dora C la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)

când e vorba despre mine , daca as putea alege intre a fi Claudia Schiffer ori Maica Tereza, as prefera sa fiu Caludia.

Intr-o prietenie ar conta mult mai mult , bunatatea maici Tereza decât frumusetea Caludiei.

Daca-i vorba de de un amant, l-as prefera pe Brad Pitt lui Albert Einstein.

Cât despre dragoste , toata lumea stie ca-i oarba. Nu conteaza nimic. Degeaba iti zice o lume ca nu-i fain ori ca-i o canalie... Dupa ce trece, dupa ce te scapi de vraja, te tot intrebi ce naiba ai vazut la el. Mai ales de il revezi dupa mai mult ani.

Dar daca ar fi sa aleg la rece sotul , ar conta in primul rând statutul lui social, apoi trasaturile lui de caracter, (responsabil, plin de compasiune, generos, just, sincer, fidel, curajos, vesel, cinstit, sociabil) ar conta si inteligenta. Pe ultimul loc ar veni aspectul fizic, totusi sa fie cât de cât acceptabil, un Kevin Spacey mi se pare perfect. Adica un barbat pe care sa ma pot sprijini, care sa fie un bun sot si sa asigure un camin propice pt cresterea progeniturii.


Ar mai fi o varianta - de Dora C la: 27/12/2005 11:17:31
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
N-ar fi exclus ca babutica, sa fie lesbiana si sa fie inamorata pâna peste urechi de biata fata. Problema ei e ca e o femeie foarte scurpuloasa, cu "printipuri" care refuza sa-si asume sexualitatea si rezista eoic tentatiei. Se autoflageleaza zilnic, ia fel de fel de prafuri, ba a mers de chiteva ori pe al o ghicitoare/vrajitoare sa o scape de vraja. Si cum nimic nu functioneaza se razbuna pe cea care-i provoaca atâta suferinta.
Baiatu n-are nici un rol in toata treaba asta e doar decor/umplutura.
nyx - de donquijote la: 20/01/2011 15:20:51
(la: Caut vrajitoare buna)
de fapt, daca ma gandesc bine si adanc, daca-i scapi de vraji faci o fapta buna, deci e moral sa le iei lovelele...
#593039 (raspuns la: #593026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E ceva care-mi scapa :-)) Sa - de (anonim) la: 14/09/2003 19:56:11
(la: Iubire nebuna, 1.005.000lei (cu TVA))
E ceva care-mi scapa :-)) Sa inteleg ca e scump un buchet de flori la 1.000.000 de lei ? 20-30 de eur ? Pt. cineva care castiga 1500 eur / 10.000 eur pe luna in Romania ? Pe cat poate parea de incredibil, mi-a fost dat sa intalnesc multe persoane in acest caz. Nu vorbesc aici de cei ce sunt la limita legii si care probabil au venituri cu mult superioare ...

Sunt salariati romani care lucreaza pt. firme straine sau institutii staine in Romania, cei care sunt asociati in diverse firme care merg bine, si sa nu uitam, din ce in ce mai multi straini "expatriati" in Romania.
Din "Adevarul" - de anita47 la: 30/12/2003 03:24:01
(la: Decembrie 1989)
Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, si-a incheiat anul prin acuzatii extrem de grave la adresa Romaniei, poate cele mai dure atacuri lansate vreodata de la Chisinau la adresa autoritatilor de la Bucuresti. "Romania a ramas unicul imperiu din Europa, constituit din Moldova, Dobrogea si Transilvania. Romanii ba se vor frati, ba spun ca ne vor acorda ajutor in Europa. Dar noi niciodata nu i-am rugat sa ne ajute. Daca nu vor inceta sa aiba asemenea atitudine, problema relatiilor moldo-romane va iesi din hotarele noastre. Vom ruga comunitatea internationala sa intervina. Alta cale de a scapa de aceste rude nu avem", a declarat Voronin in cadrul unei interviu acordat, la sfarsitul saptamanii trecute, postului de televiziune NIT din Republica Moldova. Mai mult, Vladimir Voronin considera ca autoritatile de la Bucuresti "ataca liderii de la Chisinau din cauza ca vor sa distraga atentia opiniei publice din Romania de la problemele existente in aceasta tara". Trecand apoi la atacul la persoana, Voronin a zis: "Ion Iliescu se afla la finele celui de-al doilea mandat. El ar vrea sa plece frumos si destoinic, dar societatea romaneasca vrea sa afle raspunsul la unele intrebari, inclusiv legate de decembrie 1989. Presedintelui Romaniei niciodata nu i-a fost comod sa raspunda la asemenea intrebari. De aceea, acum, au loc aceste atacuri asupra noastra". Voronin - care sustine ca stie "foarte bine" ce s-a intamplat in 1989, deoarece la momentul respectiv ocupa functia de ministru de Interne al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti, parte a fostei URSS - il acuza pe Iliescu de implicare in uciderea familiei Ceausescu. "Este vorba despre refuzul repetat al autoritatilor URSS de a permite avionului familiei fostului conducator roman, Nicolae Ceausescu, sa aterizeze la Bolgrad, in Ucraina, cand in Romania a izbucnit revolutia. (...) De ce atunci Iliescu si Gorbaciov n-au permis avionului lui Ceausescu sa aterizeze? De ce Iliescu nu raspunde acum la aceasta intrebare? De ce presedintele roman se uita peste gard, dar nu in ograda sa?", se intreaba Voronin, incercand sa provoace raspunsuri la aceste intrebari din partea presedintelui Iliescu. Raspunsurile insa se mai lasa asteptate, asa cum se lasa asteptata si o reactie din partea oficialilor de la Cotroceni, care se pare ca au fost luati prin surprindere de aceste atacuri, sau poate doar sunt prinsi in vraja sarbatorilor de sfarsit de an.




#7445 (raspuns la: #7207) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intrebarea de ca re nu scapa - de Daniel Racovitan la: 06/03/2004 06:20:29
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Intrebarea de ca re nu scapa aproape nici un invitat: care sunt ultimele 5 carti pe care le-ai citit?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
cartea marele mister.... - de cosmacpan la: 25/09/2004 21:37:25
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poezii traduse - de (anonim) la: 25/11/2004 00:45:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sunt Adela Vasiloi
Am vazut pe acest site si poezii traduse, sau poezii ale poetilor englezi, francezi etc. Va propun o corana de sonete, scrisa de poetul rus Vladimir Solouhin, in traducerea mea:

1

Cunună de sonete - nobil vis!
Să gust ale canoanelor mistere,
Ce modelează forma cu-al lor scris -
Pierzându-şi forma, frumuseţea piere.

Suport cu greu un chin de nedescris
Al tonului amorf, fără putere,
Până la scrâşnet, până la durere...
Mai bine-atunci tăcerea - am decis!

Petrarca nu-i, venit-au timpuri noi,
Ci-al poeziei sale ritm vioi
Cadenţă dă şi undelor marine...

O, dacă eşti maestru, tu, poete,
Suna-ţi-va cântecul şi-n clasice sonete -
Cea culme-a formei pure, cristaline

2

Cea culme-a formei, pură, cristalină,
E floarea vie - crin, lalea, bujor,
Trifoi, garoafa, astră ori gherghină,
Ori trandafirul - floare de amor.

Orice boboc de floare ia-l in mână -
Vei fi cuprins de-un negrăit fior,
Căci n-a admis măiestrul creator
Nici un cusur - perfectă e si fină,

O mostră e de artă preacurată...
Iar noi o mai privim câte odată,
Ci drum prin suflet florii n-am deschis.

Desi e frumuseţea trecătoare,
Spre ea mă plec, când inima mă doare,
Când existenţa-mi pare un abis.

3

Când existenţa-mi pare un abis,
Durerea-n inimă nu-şi află loc
Şi-n colţul gurii taie-al său abris -
Atunci deschid un volumaş de Blok.

Cum sună versul aprig şi precis
Acestui trist şi mândru prooroc -
Călit e bronzul verbului la foc
Al sufletului liber şi deschis.

O, Blok! Eşti zeul meu - mă scapă!
Fă să renasc din lut, din aer, apă,
Din foc, din a viorilor suspine...

Curat e-al poeziei tale rod,
Invaţă-mă sa tac - să strig mai pot...
Fiinţa-mi se avântă către tine!

4

Fiinţa-mi se avântă către tine,
O, Patrie, să fie-un vis fugar?
Depun buchetul cu arome fine
Pe-acest mormânt sub pin, ca pe altar,

Şi sub mesteacăn. La Tarhan, în fine,
Şi jos, lângă cavoul mortuar.
Poeţii dorm, răpusi sau de pahar,
De greaţa lumii sau de mâini haine.

Iar noi ne zbuciumăm, trăim - o gloată.
Suntem perfizi - si sinceri câte-odată,
Acela n-are cruce, acesta n-are vis...

Sunt lucruri importante-n astă viaţă,
Şi tu încă-mi răsai mereu în faţă -
Paloarea foii pure de narcis.

5

Paloarea foii pure de narcis -
Nici pată nu-i, nici urmă de cerneală,
Şi nici un gând - tăcere de abis,
Hârtie oarbă, rece, neutrală...

Ce greu e, primul pas pân- l-ai comis,
Cat ea-i nemărginită, pură, goală -
Să fii naiv sau plin de îndrăzneală,
Nu tai cu barda, ce-i cu pana scris!

Teribilei porniri nu te supune,
Nu pângări cea candidă minune
Cu-n gest grăbit sau cu idei meschine -

Aceasta-i calea şi destinul tău,
E roaba ta şi Doamna ta, mereu
Izvor de doruri sumbre si suspine.

6

Izvor de doruri sumbre şi suspine
Ni-e veacul tot, care ne-a fost sortit,
Ci cât n-am bea licorile divine
Am soarbe-amarul lor la infinit.

Acest coctail nu-i mestecat prea bine -
Când acru, când cu miere îndulcit,
Dar bem din zori si pân-la asfinţit,
Cât timp un ban mărunt ne mai rămâne.

Bem pentru ploaie! Soare! Primăvară,
Azurul cerului, parfum de lăcrămioară,
Şi pentru tril de ciocârlii, în fine!

Trăiască floarea! arborele! spinul!
Trăiască cea, ce ne-a-ncălzit destinul -
Femeia dulce cu priviri senine!

7

Femeie dulce cu priviri senine...
Ai planuri mari, şi treburi, şi idei,
Dar totul piere la surâsul ei,
Făcând un rob - si un erou din tine.

Eşti mare, important şi plin de sine -
Poet, ministru, jude - ce mai vrei?
Dar pleacă ea - nebun de dorul ei
Vei delira cu-n glonte... Ce-ti rămâne?

Puţin ai vrea - să fii cu ea un tot,
Dar dacă nu - te-aşteaptă peste tot
In nopţi pustii mirajele din vis...

O rază de speranţă te mai ţine
Şi dintre nori sclipind peste ruine
O stea - al nopţii clar surâs.

8

O, stea, al nopţii clar surâs!
Cu tine şi cu drumul stau în faţă,
Să-mi spui acum, unde mă chemi în viaţă,
Ce depărtări, ce taine mi-ai deschis?

Trec ani, evenimente... M-am deprins
Cu-al lor şirag multicolor pe aţă,
Şi feţe, feţe... Sumbră, zâmbăreaţă...
Acestea toate-n suflet le-am cuprins.

Veni-va Judecata pentru toţi -
Ce-ai fost mai ieri, ce-ai devenit, ce poţi,
Tu - victima - răspunzi de tot ce faci,

Căci tu vei fi si propriul călău
Pe eşafod... Rămâi ce-ai fost mereu,
Nu te grăbi altora să le placi.

9

Nu te grăbi altora să le placi -
O fi vre-unul mai deştept ca tine,
Dar vei găsi răspuns cu mult mai bine
Tu singur la problemele ce-ţi faci.

Degeaba plângi şi-n şapte te desfaci
Să scapi de întrebările străine;
De ale tale - cu atât mai bine,
Deci fă ceva cu viaţa să te-mpaci.

Nu fiecare înţelege-ndată,
Că viaţa nu-i poveste fermecată -
Nu ai răgaz, popasuri... Mii de draci!

Povara anilor ţi-e tot mai grea,
Ci dacă-nfrunţi epoca - vei putea
Tu inima-n făclie s-o prefaci!

10

Tu inima-n făclie s-o prefaci!
Rezistă lesne gerului de fier
Un alb mesteacăn, bradul conifer,
Pustiului arid - un caragaci.

Primejdia-nsă veşnic s-o ataci
Al traiului sătul. Ce-i efemer -
Minciuna, proza, lenea - să n-o placi,
Salvează cântecul prin sete de-Adevăr!

Din slove e ţesut frumosul tort
Şi-ţi pare uneori că-i viu - ci-i mort;
Dar dacă ai simţit vre-un grăunte

În miezul lui, mocnind încă de jar,
Prin pâcla deasă sus ridică-l iar -
De vântul vremii sufletul n-ascunde

11

De vântul vremii sufletul n-ascunde,
Apărătoarea coifului n-o pune,
Cu steagul Adevărului în frunte
Când zbori la luptă-n iureşul furtunii.

Nici mucegai, nici forţă nu pătrunde
În inimă... Nici moartea n-o supune.
Osanna soartei! Steaua nu-ţi apune,
Eşti viu si teafăr - asta-nseamnă multe:

Cu tine-s arbori, cerul azuriu,
Şi torţa inimii mai arde viu
De chinu-acestui vaiet omenesc.

Acest miracol vezi de-l ţine minte,
Drept vrajă contra răului-nainte
Păstrează-n piept curajul bărbătesc!

12

Păstrează-n piept curajul bărbătesc,
Ca praful cel de puşcă-n alte dăţi,
Ba şi merindea-n albele cetăţi
De mucegai cu grijă o feresc.

Plecat-a iarna cu ai săi nămeţi,
A fiert în arbori mustul tineresc,
Ne-a ars şi vara cu-astrul ei ceresc -
Iar toamna rupe norii în bucăţi.

Ca-n miez de iarnă, beznă e afară,
Dar vinul vechi de casă, din cămară
Aprinde-n noi un sânge vitejesc.

Veniţi, amici! Pun sfeşnicul pe masă,
Să fie zi în inimi şi în casă -
Luminile din beznă mai sclipesc!

13

Luminile din beznă mai sclipesc -
E imposibil să se stingă toate:
Ferestre, ruguri, stele-ndepărtate,
Cuvântul bun şi ochiul femeiesc.

Minciuni şi calomnii neruşinate,
Că e-n putere haosul drăcesc
Să-oprească-n cale soarele ceresc,
Lungind măcar cu-o oră neagra noapte.

Dar umbra creşte, vine tot mai mare -
Atomi şi suflete-n dezagregare;
Metalul ca un cancer ne pătrunde.

Dar prin această-oribilă stihie
Ard focuri vii de sfântă poezie -
În întuneric pas să se cufunde

14

În întuneric pas să se cufunde
Timida luminiţă ce o port
Ba viguros, ba de-oboseală mort
Că ce iţi este scris, ţi-e pus pe frunte.

Adesea singur am rămas pe punte,
Busola inimii m-a dus din port în port...
Greşeli - un car, dar totuşi sunt pe bord
Şi soarta crunt mă clatină pe unde.

Nu pot să iau nimic de la-nceput.
Nimic să sterg, să rup... Cum am putut
De bine, de frumos am scris ce-am scris.

În zori - la drum, ci până mâine iată
Că - Slava Domnului! - e-aproape terminată
Cununa de sonete - nobil vis!

15

Cunună de sonete - nobil vis,
Cea culme-a formei dure, cristaline...
Când existenţa-mi pare un abis
Fiinţa-mi se avântă către tine,

Paloarea foii pure de narcis -
Izvor de doruri sumbre şi suspine,
Femeie dulce cu priviri senine
Şi stea - al nopţii clar surâs.

Nu te grăbi altora să le placi,
Ci inima-n făclie s-o prefaci...
De vântul soartei sufletul n-ascunde,

Păstrează-n piept curajul bărbătesc -
Luminile din beznă mai sclipesc,
În întuneric pas să se cufunde!

Sper ca v-au placut?







esti fara scapare! - de helena la: 14/01/2005 17:01:24
(la: Oare ce sa fac???)
Oricare din metode ai aplica, sigur ai sa regreti. Este greu sa iei o hotarare, de aceea ai grija, nu te mai implica, incearca sa-ti impui sa nu te mai gandesti asa mult la ea. Cum? Gaseste-ti ceva captivant de facut, incearca sa te intalnesti si cu alte fete. Daca stai in casa si vorbesti numai cu ea pe net, te gandesti numai la ea, te intalnesti numai cu ea, nu ai scapare.
Eu in locul tau nu i-as cere sa se desparta de prietenul ei, las-o sa ia singura hotararea. Daca intr-un final o sa-ti spuna ca nu poate renunta la cealalta relatie inseamna ca nu te merita si poate e mai bine sa nu fiti impreuna. Nu dispera foarte tare, gandeste-te ca asa cum a facut cu tine, poate face si cu alta persoana?!
Eu te sfatuiesc total dezisteresata, nu te cunosc, doar ca poate mi s-a intamplat si mie sa traiesc aceiasi poveste .....
unire cititori unire, si lumea va scapa de ei... :-))) - de Dr Evil la: 01/04/2005 09:20:06
(la: Este Comunismul de vina pentru caracterul Romanilor?)
Salut cititoru-le,

In mare parte iti dau dreptate si nu o sa discut despre asta. As vrea sa discut despre ce nu-ti dau dreptate. Suna bine, nu-i asa? Ca romanul impartial...:-)

Prin "unire" nu se refera nimeni la ajutorul reciplroc pe care ni-l putem acorda in caz de nevoie, sau prin a petrece timpul impreuna... etc. 23 de milioane (sau citi au mai ramas) nu pot sa fie toti prieteni intre ei. Dar pot sa fie uniti in idealuri si ideologie.
Toti vorbesc (si au vorbit) pe la colturi si si-au exprimat nemultumirea (in particular) dar cind cineva a avut curajul sa ridice vocea?!... toti ceilalti au tacut de frica! chiar daca au agreat cu s-a spus!
Toti isi exprima nemultumirea dar nu se unesc sa reprezinte o opozitie serioasa. La noi nu a existat o "SOLIDARITAEA" pentru ca toti am fost lasi! La noi nu a existat opozitie serioasa regimului comunist pentru ca nu am fost uniti si nu am sprijinit pe cei care au avut curajul sa ridice vocea. I-am lasat sa suporte consecintele actiunilor lor si noi toti ceilalti am bagat capul in nisip, ca strutzul!
Daca am fi fost uniti nu ar fi existat MINERIADE - sa ne facem inca odata de rusinea lumii, si poate regimul lui Ceausescu ar fi cazut fara interventie din afara. Daca am fi fost uniti nu ar fi fost in situatia de a alege "neo-comunismul" lui Bunicutza... si le-am fi dat un shut in c__r la toti golanii "eroi de revolutie fabricati". Am fi avut si am avea un guvern democrat si competent nu o sleahta de jefuitori corupti!

Imnul Internationala spunea:
"Unire muncitori unire
Si lumea va scapa de ei"

Si "Internationala" a reusit sa-i uneasca pe muncitori si sa implementeze socialismul. Dar tot socialismul a reusit sa-i dezbine ca sa-i poata domina si controla. Asta este unirea de care vorbim!

In strainatate?!... Well, aceeasi poveste!
Ungurii sint uniti in jurul asociatiilor lor comunitare, isi sprijina liderii si au un lobby foarte puternic. Instiga opinia publica despre drepturile ungurilor din Romania si ataca direct reputatia Romaniei in lume. Noi?!.. nu-i putem combate, desi nu sint in numar mai mare ca al nostru. Dar noi nu sintem uniti si organizati si de asta nimeni nu ne ia in seama.

Evreii sint uniti peste tot in lume si au lobby puternic pe linga toate guvernele tarilor in care traiesc. Din cauza asta Israel isi poate permite sa ignore 256 rezolutii ONU, si este singurul conflict serios din lume unde nu se trimit armate ONU pentru mentinerea pacii.

Cite exemple de "unire" sa-ti mai dau? Sint sigur ca nu mai este nevoie si ca ai inteles despre ce este vorba.

All the best,

Dr Evil
#41518 (raspuns la: #41344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cine nu se ocupa nu-i dauneaza - de donquijote la: 29/07/2005 12:19:53
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
intr-adevar, regula sanatoasa.
una e sa vindeci niste dureri reumatice sau de spate prin transmiterea de energii (ceea ce face si masajul de exemplu) sau sa faci putina telepatie (bineinteles fara intentii negative) si alta sa te ocupi de invocari, blesteme,legari, dezlegari.
dar, e bine sa fii constient ca lucruri de astea se intampla ca uneori n-ai alta scapare. eu merg in continuare pe ideea de energii pozitive/negative.

din exemplele date de gigi hai sa-l luam pe ala cu tipul de 75 care a murit ca s-a 'lipit' de el blestemul indreptat impotriva sotiei de catre amanta.
nu-i chiar asa. invocarile, mai ales cele negative 'se platesc'. adica cineva care vrea sa-i faca un rau altuia, in mod indirect isi atrage energiile negative asupra sa sau cuiva apropiat. 'lipitul' nu a fost intamplator sau pentru ca a gresit vrajitoarea care l-a facut.

aspectele negative din viata apar nu neaparat in urma unor vraji (manipulare constienta a energiilor) ci din 'greseli' facute fara intentii rele.
de exemplu in feng shui una din cele mai puternice interdictii e sa tii la vedere fotografia sau obiecte personale a unei persoane decedate, in afara de cazul in care era o persoana foarte apropiata si a avut o existenta pozitiva (n-a cunoscut evenimente tragice in cursul vietii). si chiar in aceste exceptii fotografia trebuie sa fie de format mic si plasata spre nord.
aviz amatorilor de vraji - de donquijote la: 04/08/2005 01:19:11
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
daca apelati la gigi, chiar daca nu cere rsplata, serviciul trebuie platit intr-un fel sau altul ca altfel se pierde vraja. un guiness sau o casata e deajuns:)
ok..pistrui - de Ivy la: 05/08/2005 22:59:55
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
prima data, doream sa-ti spun ca am fost foarte,
foarte impresionata despre ce ai scis tu acolo la
chestia cu vrajile...remember??

si chestia cu contractul..no big deal..m-am enervat
pe realtorul meu si vreau sa scap de el...in fine..
#63585 (raspuns la: #63581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de gigi2005 la: 06/08/2005 02:33:13
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
nu le preamaresc pe vrajitoare!!! De unde-ti veni ideea asta? Eu am repetat si repet mereu: tot ce am povestit s-a intamplat unor oameni apropiati mie. Cam multe coincidente sa nu fie adevarat. Iar explicatii stiintifice nu prea ai cum sa gasesti...

- nu esti vrajit daca te insori si nu preacurvesti! Ha, ha! Adica fidelitatea ar insemna vraja! Din experienta mea e ... vrajeala! Nu pot fi fidel unei femei toata viatza...Nu am sa cred nici un barbat care spune chestia asta. Nu e vorba de iubire ci de tentatia de a gusta din fructul oprit...
Ar fi ceva in neregula daca vrei s-o faci si nu poti, adica...ma intelegi.

- impotriva farmecelor singurul remediu este credintza in Dumnezeu si rugaciunea. Nu am intalnit inca pe cineva care sa reziste pentru ca nu este nimeni suficient de credincios; numai daca nu are ceva insusiri extrasenzoriale.
In fata farmecelor facute de "specialist/a" nu exista mijloace de aparare. Singura "scapare" sa spun asa ar fi ca cea care face vraja sa lase si "loc de intors". Daca "facaturile" se dau pe apa sau se ard, adios!
Sunt si vrajitoare care desfac astfel de vraji dar sunt rare, puternice si scumpe atat la bani cat si la vedere!
#63613 (raspuns la: #63612) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
qiqi - de om la: 06/08/2005 15:53:35
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
daca te-am inteles bine:
-chiar daca este rosu pe noi cat casa tot putem fi deocheati ?!
-vrajitoria lucreaza cam ca bioenergia ... perturband echilibrul energetic pe anumite zone tinta?! ( a se vedea ex doamnei V). Daca DA, bioenergoterapeutii (sau cum isi mai spun cei alde VANGA) te pot scapa de blestem?!
-"dat la intors" = actiune delimitata in timp si spatiu (ex: timp de 9 nopti si 9 ore sa nu te uiti la alta ca-ti ia parul foc...;-)) ; sau dupa ce mergi 9 sate, 9 vai si 9 dealuri ti se ia valul dupa fata si vazi cu ce muma padurii esti langa tine,brrr ?!
-facaturi se dau pe apa sau se ard = adica TOATA VIATA TA sau a vrajitoarei?! Daca moare baba-hanca vrajitoarea...vrajea se continua?! sau dispare?!
HAI sopteste raspunsuri, asta ca sa mentinem atmosfera pielei de gaina!
#63692 (raspuns la: #63613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vraja - de Cassandra la: 08/08/2005 19:28:21
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Alarma generala
Cred ca mi s-a produs o vraja in ...calculator. Nu, nu se uita la mine lung si nici nu ofteaza, doar ca serios mi-a aparut totul in limbaj HTML!!! Noroc ca-l inteleg. Hai sa nu mai vorbim de vecina, Belle, pliz :)
o 'vraja' utila - de donquijote la: 08/08/2005 22:30:55
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
daca ai ratacit vreun obiect, sau pur si simplu nu-ti amintesti unde l-ai pus, intorci un pahar cu gura-n jos si gasesti imediat:))
verificat, 100% proof (ca si vodca buna)...:)
o folosesc si la lucru. colegii deja stiu asta si daca ma vad cautand imi aduc un pahar (merge si cu pahare de hartie sau ple=polystiren expandat numai sa aiba forma de trunchi de con intors, nu cilidrice). i-am ajutat pe cativa sa gaseasca tot felul de chestii ratacite. (spuneau dupa aia ca nu-i vraja, deodata si-au amintit unde pusesera....lol - dupa ce au cautat de au inebunit).
stii ca Mr Bean imi scapase? - de cico la: 26/08/2005 17:55:01
(la: Barurile de streaptease)
stii ca Mr Bean imi scapase? :))) Eu m-am speriat la acel "ptr cico"! Frumos cadoul, dar mergea mai bine o masina de ras, nu de cusut :)))
#68211 (raspuns la: #68201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"A face vraji" - de PARIS la: 17/09/2005 13:57:09
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
"A face vraji" inseamna a actiona sau a te juca cu sau la nivelul energetic al celuilalt,a incerca sa-l influentiezi cumva,cel putin ii afectezi in bine sau rau aura, depinde de vointa.
Ca de ex. :Ierburile ce erau folosite inainte ca leacuri, erau folosite spre binele respectivei persoane in cazul unei eventuale boli. Desigur se executa metode si de a face rau din dusmanie sau invidie. In cazul acesta iti dai cu singurata singur seama...




Cauti rezolvarea subiectelor de la simularea bac-ului la matematica?
O gasesti la linkul de mai sus, la cursul 22, sectiunea 22.01 :)
www.prepa.ro
loading...