comentarii

cum scrie la carte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pai daca discuti... - de nanu la: 30/10/2003 09:06:21
(la: se pa&re ca nu mai avem voie..?)
....de tactica,fa si tu o statistica a "anularilor de mesaje" si a banarilor!
Tu cand incepi?
Ca se pare ca "ai cam aceiasi scoala".
Si de ce-ti dai atata silinta sa o aperi pe JCC?
E intradevar ceeace sustin cei care o cunosc?(Cecilia?)
Poate stii tu in ce imprejurari a parasit Romania(se poate scrie o carte de "aventuri si suferinte"?)

Tu care de la 4 anisori nu mai esti pe plaiuri mioritice,de unde cunosti "tacticile ceausiste"?Din povestiri batranesti?Sau si la "tine in familie" exista o traditie care trece din generatie in generatie?
#2719 (raspuns la: #2716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Racovitan, aceste car - de LaSalsa la: 18/02/2004 12:07:29
(la: Cum sunt crescuti copiii de unele mame romance)
Domnule Racovitan, aceste carti au fost recomandate chiar si fara sugestia dvs. mai de multisor, pe acelasi site:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=5856
...mai exact in urma cu aproape un an...
Asta nu inseamna ca toate mamicile au dat buzna sa citeasca ce scrie prin cartile cu pricina. Nu inseamna nici ca toate mamicile din lume ar trebui sa-si creasca odraslele absolut identic. Fiecare dintre noi este un individ unic si cred ca generalizarile chiar nu isi au rostul.
De ce nu spuneti si cum isi cresc parintii francezi copiii??? Pe citi nu i-am auzit dind sfaturi "pretioase" de genul: "lasa-l sa plinga citeva nopti, pe urma se dezvata!", "nu-i da sa manince cind ii este foame, bebelusii trebuie sa aibe un program" etc. De cite cazuri de copii morti in bataie si maltratati nu auzim in Franta? Putem spune: "mamele franceze isi maltrateaza copiii"? Doar pentru ca la "journal" luam cunostinta regulat de astfel de cazuri nefericite???
Ce parere aveti de un pediatru francez care sfatuieste mamica unui bebelus de doua luni, ceva cam agitat, sa il lase sa se uite la desene animate??? Si sa tina regim, ca in prima luna de viata a luat cam mult in greutate, 1 kg? Si totusi, nu am generalizat, nu am zis "toti pediatrii francezi" sunt asa... Dar dvs. da, "cum sunt crescuti copiii de mamele românce". Adica dvs. credeti ca TOATE mamele românce isi cresc copiii ca acele citeva mame care au raspuns la subiectul in cauza. Nimic mai eronat!
Si sa nu uitam faptul ca noi toti am fost crescuti de mame... tot românce!
Cu respect...
#9952 (raspuns la: #9935) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
V-ati duce sa va opereze de a - de Crisa la: 20/02/2004 08:43:52
(la: Facultati particulare)
V-ati duce sa va opereze de apendicita un medic despre care stiti ca a terminat o facultate particulara? E dificil pentru facultatile de stat, cu traditie, cu vechime, sa asigure o baza materiala pe care se poate exersa (sali de disectie, cadavre pentru anii mici, practica efetiva in spitale pentru anii mari). A merge la stagiu si a sta intr-un amfiteatru 4-5 ore cat tre musai sa stai acolo, sau, si mai rau, a nu te duce deloc pentru ca "medicii nu vor sa fie incurcati" nu ajuta cu nimic. Din povestiri stiu si eu sa fac operatia de extragere a unui apendice, fiecare pas, unde si cum sa tai, cum sa caut sacul lui Douglas... dar nu m-as incumeta sa o fac chiar daca vreun inconstient ar apela la serviciile mele.
Nu stiu daca e corect spus ca studentii vor sau nu sa invete. Oricum nu e suficient. Probleme sunt mai multe. De ce se merge la particulara? Pentru ca la foarte multe se intra mai usor decat la facultatile de stat. In ultima vreme a devenit chiar o practica, dai intai la facultatea particulara, unde intri mai lejer, apoi la stat, daca intri acolo, e super, ramai la stat, daca nu... macar esti agatat undeva. Facultatea particulara e un soi de parasuta de rezerva.
O data intrat, vrei sa inveti. Si... trebuie sa iti cumperi cartile in totatlitate sau sa apelezi la o bibioteca a unei facultati de stat (prin relatii desigur, ca daca nu esti student acolo, nu poti imprumuta carti) sau la o alta biblioteca din oras care are, intamplator, cartile pe care ti le recomanda profesorii. De ce? Pentru ca facultatea particulara ale carei cursuri le urmezi nu are biblioteca! Nu are spatiu pentru asa ceva, nu are fond de carte. De foarte multe ori profesorul iti recomanda o carte proprie, si nu doar sa o citesti, ci sa o cumperi chiar, cu indicatia ca acea carte e "cea mai noua, cea mai buna".
E vorba de partea practica apoi. Inveti din carti, dar cat din ceea ce ati invatat din carti se pupa cu ceea ce faceti practic, in cazul in care va practicati profesia pentru care v-ati pregatit? Imi aduc aminte ca in facultate, in perioadele de practica, ma revoltam fata de inginerii din rafinarii care spuneau ca "una invatati voi la scoala, alta e practica aici". Atunci nu realizam, dar chiar aveau dreptate. Cum poti spune ca se lucreaza in autoclava, daca tu nu stii sa o regasesti in instalatie? Cum vrei sa repari un vas de sange cand tu nu stii decat din carte ca arterele sunt rosii, venele sunt albastre si tu gasesti in plaga doar ceva alb-galbui?
Ajungand la profesori te intrebi de unde provin ei. Sunt o parte si din cei care predau si la facultatile de stat. Doar ca acolo nu sunt titulari. Adica locul lor de munca nu e acolo, sunt profesori asociati, in regim de "plata cu ora". "Anul asta avem studenti la anul 3, deci ne trebuie un profesor de .....! Pai il cunosc eu pe X, lucreaza la Camera de comert (sau la Spitatul H, sau e avocat....). Bine, intreaba-l daca vrea." Iar omul vrea, cum sa nu vrea sa isi rotunjeasca veniturile? Si, ulterior, cand studentul de la particulara e intrebat pe cine are la cutare materie, raspunde cu incredere "pe X, e prof. si la voi, la universitatea de stat". Ca nu stie sarcu' culisele....
Nu neg ca exista si profesori bine pregatiti sau bine intentionati, dar cati sunt aceia? Cati din cei care predau la facultatile particulare isi pregatesc cursul sau seminarul dinainte, temeinic? A scrie o carte despre o activitate pe care o practici zi de zi nu e acelasi lucru cu a transmite altora continutul acelor carti. Nu mai comentez cum sunt, de multe ori, scrise acele carti.
Cat despre partea cu examenele platite... am auzit si la facultatile de stat de practicile acestea; personal nu le-am vazut, dar sunt convinsa ca exista. Dar facand un raport intre cati studenti la facultatile de stat spun ca au luat examenul cu plic, si cati dintre cei de la particulara ("trebuie sa fiu doar prezent in sala"), inclin sa cred ca in cele particulare examenele se trec mult mai usor. De alfel, nu cred ca am auzit de studenti de la particulara care sa fii ramas repetenti din cauza ca au picat examenele, ceea ce .. iti da de gandit.
Poate ca invata mai cu ravna, stiind ca o fac pe bani, dar exista si la stat studenti in regim "cu taxa", deci dau bani si pierd ani din cauza nepromovarii examenelor.
Cred ca invatamantul particular in Romania este inca prea crud si ca va mai dura ceva pana sa inspire tuturor incredere.
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
pentru ozzy si altii ca el... - de (anonim) la: 04/03/2004 16:00:38
(la: Droguri)
ce ma deranjeaza pe mine cel mai mult e ca aici pe acest forum de discutii pot intra si copii, tineri, adolescenti...care citind aberatiile despre cit de placut si cit de extraordinar e sa folosesti droguri (oricare ar fi ele) incep a crede si ei si sint tentati a le incerca.
E clar ca cei ce au scris ca folosesc droguri pentru ...nici nu stiu pentru ce...(ii consider nefericiti), nu au copii. Ozzy a spus ca nu are, celalalt adept al drogurilor..banuiesc ca nu are...
Eu ca parinte, citesc ce ati scris aici si ma crucesc...O sa mi se spuna probabil ca nu tin pasul cu evolutia in bine a omenirii..or cine stie ce alte bazaconii....
Ozzy darling, spui ca te lupti sa muncesti ca sa mai stringi cite ceva pentru a nu o lasa pe sotie doar cu .."vila"..oare nu ar fi fost bine daca ai fi putut sa-ti faci planuri ca traiesti inca 40 de ani de acum incolo si ca te bucuri impreuna cu sotia de acea vila?? De ce trebuie sa ridicati in slavi ce ati facut sau ce faceti...????
E adevarat, e asa cum spui tu..fiecare face ce doreste, dar revin la ce am spus la inceputul acestui mesaj si anume, sint multi tineri care citesc ce ai scris tu care inca nu stiu ce e bun si ce nu e bun pentru ei, si care vor fi poate tentati sa incerce ...uffff
Chiar ma intreb de ce iti spun toate astea..oricum nu o sa ajute..dar imi spun si eu parerea..
Mi-ar place sa apara mesajul asta, chiar daca apare a fi de la un "anonim"...Am sa ma inregistrez ca utilizator in urmatorele minute, dar sincer..am fost atit de intrigata de ce am citit incit nu am avut rabdare sa ma inregistrez.

By the way, traiesc in North America, intr0un loc unde drogurile sunt interzise, unde am vazut enorm de multe familii nenorocite din cauza drogurilor. Tineri din familii de emigranti, care au avut nenorocul sa discute cu unul ca Ozzy sau ca cealalta persoana de foloseste canabis, si care au fost prinsi de ideea: "ce minunata ar fi viata, daca as folosi droguri, as avea niste ani de glorie....apoi mi-as reveni...as pune stop atunci cind vreau...si mai apoi la 49 de ani..am sa spun sus si tare ..wow ce viata minunata am avut..nu regret nimic, ..as putea chir scrie o carte...ehhhh ficatul e facut zob..si inima o duce greu......dar ce conteaza...macar pe sotie sa o las cu o vila si ceva bani...."..YAAAKKKK... TI SE PARE EXTRAORDINAR OZZY????

Camelia R.
#11349 (raspuns la: #11332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsul exista ! - de hgrancea la: 20/03/2004 04:46:33
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Da ..exista raspunsuri la toate intrebarile tale si ele sint scrie in carti...
nu ramine decit sa le cauti si sa le citesti ...
Una din aceste carti pe care ti-o recomand cu caldura este
'Din tainele vietii si ale universului' scrisa de Scarlat Demetrescu intre cele doua razboaie mondiale, in prezent cartea a fost editata si reeeditata de multe ori, daca te interesaza iti pot da adresa editurii.
Despre subiectul asta se poate vorbi la nesfirsit dar ... nu parerea unuia sa altuia conteaza ci a celor care au studiat asta o viata intreaga si care au aptitudinile necesare acestui studiu.
Multi cred ca despre acest gen de subiecte nimieni nu stie nimic lamurit
pentru ca la scoala nu se invata asa ceva iar stiinta oficiala nu se amescteca in astfel de subiecte... dar toate astea au o explicatie ...
In scoala nu se invata despre asta pentru ca nu toti cei care fac scoala
au realmente nevoie de astfel de informatii si aceste informatii predate cu forta mai mult dauneaza decit sa ajute la ceva. Asa ca omul e lasat liber daca il intereseaza cauta si citeste ..daca nu ..nu.
Stiinta nu abordeaza aceste probleme pentru ca isi da seama ca folosind instrumente materiale nu poate pune in evidenta aspecte de dincolo de materia comuna, asa cum nu poti masura curentul electric cu instrmente de lemn.
Singurul instrument cu care spiritul poate fi analizat e spiritul insusi dar o astfel de experienta nu poate avea girul obiectivitatii, tot ce se poate face spre a obtine o anume obiectivitate este sa comparam diverse experiente subiective intre ele ... si diverse carti ... si vom vedea ca in esenta lor cele mai multe spun aceleasi lucruri.
Si in final un ultim sfat cei care cauta raspunsuri la aceste intrebari minati doar de o curiozitate superficiala si doar ca sa alunge plictiseala sa nu se mire daca nu vor gasi nimc lamurit.
Cu bine !
--------------------
Horia Grancea
Altfel de Paste - de SB_one la: 10/04/2004 06:07:59
(la: Christos a inviat si Paste fericit pentru toti!)
Altfel de Paste


Pentru evrei, Pesahul inseamna sarbatorirea scaparii din robie




Raluca Ion
Steluta Voica
Sambata, 10 Aprilie 2004


Obiceiurile difera de la o confesiune la alta, la fel si canoanele care trebuie respectate de credinciosi
Lenesi, mincinosi, circotasi sau pofticiosi se chinuiesc in Saptamina Mare, daca nu in tot postul Pastelui, sa-si tina firea in friu si sa se poarte cum scrie la Cartea Sfinta. Ortodocsii intra in curatenie generala: spala pacate, se zgircesc la placeri, limpezesc spiritul sau macar pun casa in dreapta rinduiala. Nici cei de alte confesiuni nu stau sa le pice din cer gratia divina. Indiferent de ce inseamna Pastele pentru fiecare, toti se straduiesc sa-i faca pe plac lui Dumnezeu, chiar daca asta inseamna doar sa renunte la o prajitura Tiramisu.

Anglicanii, care celebreaza Invierea la aceeasi data cu catolicii, spun ca la ei e democratie. Tin un post mult mai putin riguros, renuntind, la libera alegere, doar la un lucru care le place: friptura, bere, ciocolata, tigari sau orice altceva de la care tot anul nu se pot abtine. “E un fel de sacrificiu. De exemplu, nu mai maninc prajituri Tiramisu. Postul vostru e mult mai greu”, spune Alison Mutler, ziarista la Associated Press, care s-a hotarit anul acesta sa tina postul ortodox. “In primele cinci saptamini am postit cite doua zile. O iau incet, sint ca o atleta. Nu pot sa incep sa alerg direct la maraton. Mi se pare bun pentru spirit, te ajuta sa te controlezi. Noi sintem niste fiinte cu alegere libera: putem sa alegem sa ne ghiftuim cu ciocolata sau sa facem putin sacrificiu. Azi dimineata mi-a venit sa pun lapte in cafea si am spus: “Nu! Astazi nu pui lapte in cafea!””, se destainuie Alison, care ne mai spune ca putini anglicani tin post si se spovedesc. “Daca iti vine sa te duci la preot sa te spovedesti, te spovedesti. Dar cred ca am facut asta de trei ori in viata. Nu exista ca preotul sa-ti puna intrebari. Ii spui tu singur ce te apasa, uneori chiar la o cafea sau la o bere. Desi anglicanii nu se inchina la icoane, in biserica noastra din Bucuresti gasesti citeva tocmai pentru ca sintem intr-o tara ortodoxa”.
Jurnalista britanica ne-a mai dezvaluit ca toleranta anglicana se vede cel mai bine in timpul rugaciunilor si predicilor. “Orice enorias poate sa vina sa citeasca din Biblie (trebuie doar sa aiba talent la citit in public) si chiar sa serveasca la impartasanie. Eu, de exemplu, am facut rugaciuni si am tinut predici. O predica la noi e un fel de editorial cu citate din Biblie. Sau asta e pentru mine, ca sint ziarista”, spune Alison.


Text complet:
http://www.expres.ro/social/?news_id=151640


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#13658 (raspuns la: #13657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce sfaturi ati da unui tinar care ar dori sa se faca fotograf ac - de Petre Buzoianu la: 11/04/2004 19:25:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Lazar.
Acum douazeci si ceva si mai bine ani, pe vremea cind locuiam in Romania, fotografia era pentru mine un miracol atit de mare incit aproape ca credeam ca in fiecare aparat locuieste un Dumnezeu micut care face poze.
Intre timp, sa nimerit ca am ajuns in America, sa nimerit sa fiu poate mai mult, poate mai putin din intimplare in locuri si momente prielnice, si astfel sa facut ca am avut privilegiul de a fi platit sa invat fotografie.
Ce sa spun, in primii 2-3 ani eram convins ca stiu totul, dar absolut totul.
Ceva m-ai tirziu, am incept sa ma prind ca pe masura ce invat, stiu din ce in ce mai putin.
Si mai tirziu am realizat ca incep cu adevart sa invat fotografie, abea in momentul in care uit ceea ce am invatat .
Astazi dupa atitia ani, amintindu-mi de Dumnezeul acela micut de care va pomeneam la inceput, acum, va garantez ca El exista, si ca traieste in fiecare aparat .
Sunt momente in care stiu ca trebuie sa fac o fotografie impotriva tuturor regulilor si a tot ce scrie in carti. Si simt ca daca nu o fac ma doare fizic. Intotdeauna o incerc si intotdeauna imi iese. :)
Asta este miracolul fotografiei .
Adevarat insa, la genul de fototografie pe care o fac eu, nu am niciodata timp sa gindesc o imagine mai mult de jumatate de secunda. O fac si gata .
Ce as mai putea sa spun...
Poate ceea ce am mai spus si unor studenti de ai mei cindva.
Cind faci o casa incepi cu fundatia iar ultimul lucru pe care il faci te muti in ea.
To asa si cu fotografia.
Imaginea, compozitia, o construiesti ca pe o casa. Incepi cu fundalul si adaugi fiecare element in ea pe masura ce te apropii de primele planuri. Subiectul fotografiei, este ultimul element pe care il introduci in compozitie.
De spus ar mai fi o multime, mi-e teama insa ca as supara o groaza de lume daca as spune tot ceea ce cred ca un tinar fotograf ROMAN ar trebui sa stie :)
Totusi, nu ma lasa inima sa inchei fara a comenta un mic "narav"
in special al incepatorilor.
Nu echipamentul face poza. Un fotograf adevarat trebuie sa fie in stare sa faca poze si cu cutia de conserve.
Domnule Dinu va multumesc pentru urari :
Petre Buzoianu
#13707 (raspuns la: #13701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Indienii si rromii - de Dantimis la: 30/04/2004 11:54:55
(la: Ce uita Europa cand e vorba de tigani ?)
Desdemona: am lucrat in Toronto/Canada aproape 5 ani intr-o fabrica unde 95% din angajati erau din Asia, marea majoritate indieni, iar restul pakistanezi. La un moment dat, cateva luni am fost singurul alb din fabrica. Zici ca nu-i cunosc? As vrea eu. Timp de 5 ani de zile am trecut, de voie de nevoie, prin toate sarbatorile lor religioase, am ajuns sa le deosebesc diferitele feluri de mancari dupa mirosurile spicy care emanau din sala de mese unde nu am avut curajul sa intru niciodata. Stand cu nasul in calculator puteam sa recunosc oricare coleg care se apropia in spatele meu, inainte ca acesta sa deschida gura, in special after lunch hours.

E o mare diferenta intre indienii care au crescut in Anglia, cum era si seful meu, si cei veniti din India la varsta deja adulta. Cei crescuti de copii in tari civilizate sunt intradevar ceva mai slefuiti si macar daca nu apuca sa faca dus dimineata, folosesc mai mult parfum. Probabil ca acestia sunt cei pe care ai avut ocazia sa ii cunosti. Zici ca "Multi dintre indieni sunt civilizati si respecta o igiena stricta." Te-as intreba eu: Ce inseamna multi la un popor de peste un miliard de oameni? Probabil echivalentul unei picaturi intr-un ocean...

Spui ca "au in spate o cultura puternica, veche si interesanta." Foarte corect. Singura problema pe care o vad eu insa e faptul ca, desi obiceiurile lor sunt atat de vechi, marea majoritate dintre ei inca le mai urmeaza ca la carte. Un exemplu: si la noi se practicau acum 2-300 de ani in urma casatoriile aranjate. Dar cu timpul societatea a evoluat. Femeia a capatat si ea drepturi, altele decat sa faca copii. De ce nu se intampla acelasi lucru si cu indienii sau cu rromii? In fabrica unde lucram eu, toti, fara exceptie aveau casatorii aranjate. Iar nevestele stateau acasa crescand 2-3-4 copii. Inclusiv seful meu. Chiar se lauda caci atunci cand i-a venit timpul sa se insoare, pe vremea aia era inca in Londra, tatal lui i-a gasit 5 fete la alegere. Sa tot fii indian, nu-i asa? Acum nevasta statea acasa cu 4 copii, iar el mergea saptamanal la stripclub sa vada romancele. Iar cu rromii e la fel: in secolul XXI nu-stiu ce bulibasa din Romania isi forteaza fata de 14 ani sa se marite cu fiul altui bulibasa care nu avea nici ala mai mult de 18 ani. Iar cand fiica fuge de la nunta... scandal mare. Pana si aici in America sa imi crape obrazul de rusine cand unul din colegi ma intraba cum de in Romania se mai practica asa ceva si daca nu cumva si eu m-am casatorit la fel. Explica-i unui american diferenta dintre un rrom si un roman...

Asa ca Desdemona, cand e vorba de indieni as putea scrie o carte pe subiectul asta, numai nu cred ca ar arata nicidecat cu ceea ce ai vazut in filmele siropoase de la Bollywood (echivalentul indian al Hollywoodului, numai cu mult mai multe filme si mult mai putina calitate). Nu contest faptul ca unuii dintre ei sunt civilizati, manierati si curati. Dar acesti nu reprezinta intreaga populatie, asa cum cersetorii romani din Europa nu reprezinta Romania.

Dan

#14803 (raspuns la: #14771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Limba romana - de (anonim) la: 24/05/2004 02:21:40
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Este foarte adevarat ca am pierdut mult din grija de altadata pentru corectitudinea gramaticala.
Eu citesc zilnic informatiile teletext ale televiziunii romane.
Am putea scrie o carte cu ce se gaseste acolo.
Cu bine, Radu
Iluminare - de Dinu Lazar la: 24/05/2004 15:04:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In principiu iluminarea ar trebui sa fie un subiect important pentru cine face fotografie.

Zic in principiu, pentru ca asa cum compozitia nu mai e importanta pe aici sau cum limbajul plastic e deseori cam inutil, si iluminarea a devenit o necunoscuta - vedem asta mai ales cind ne uitam la un chiosc de reviste romanesti la publicatiile pentru dame, la coperti.

Daca pe coperta se pune si vedem una dintre cele mai bune poze, atunci fotografii romani ar trebui sa dea acatiste de trei ori pe zi la cel care a inventat iluminarea cu lumina difuza si umbrela... arta iluminarii se reduce acolo la o descriere cit mai rapida si mai ieftina a subiectului... ce atmosfera, ce stare, ce pictura cu lumina, astea sunt bancuri azi.

Daca vorbim de lumina in imagine - si s-ar putea scrie multe carti pe linga miile deja scrise pe aceasta tema - ar trebui sa vedem si sa memoram multa pictura, si sa analizam chiar si in fuga principiile de baza ale iluminarii cadrului.

De regula, exista o lumina principala, careia ii sunt subordonate celelalte lumini: lumina de umplere, adica de modelare a umbrelor, lumina de fundal, lumina de contur, lumina apicala ( cea care se vede in ochi) si accentele de lumina.

Din modelarea si raportul acestor lumini, din alegerea modalitatilor de iluminare ( concentrata sau difuza) si din alte citeva ingrediente, se poate orchestra un subiect si se poate modifica fundamental o atmosfera.

Acelasi subiect, cu un tip de lumina poate parea optimist, cu alta lumina poate parea dramatic; se pot schimba stari, forme, atmosfere si concepte, cu o folosire judicioasa a luminii.

In afara de folosirea artistica a luminii, treuie sa tinem seama de necesitatile obiective de expunere si de inscriere a tuturor elementelor din cadru in gama de straluciri pe care captorul digital sau filmul folosit le poate incasa.

Daca ar fi sa dau ca exemplu fotografiile mele, eu incerc pe cit posibil sa folosesc lumina existenta, si daca nu o am, sa creez cheia de lumini ca si cum ar fi lumina naturala; in exterior de obicei folosesc un blit pe aparat cu un softbox gonflabil, cu masurare a luminii intotdeauna TTL si deseori setez lumina blitului la -2 diafrgme fata de lumina principala; in interior de obicei la imaginile de reportaj folosesc mai multe blituri cu softboxuri, telecomandate de o unitate de comanda de pe aparat, care imi permite sa setez luminile intr-o gama de plus sau minus 4 diafragme fata de lumina principala; la imaginile unde nu timpul este esential, folosesc niste blituri de studio portabile ca lumina principala si bliturile TTL le folosesc cind fac o atmosfera mai complicata.

De mare folos este la fotografia digitala vizionarea pe loc a imaginii si analiza histogramei; partea dificila este ca modalitatile artistice de exprimare cu ajutorul luminii trebuie sa se combine cu necesitatile de expunere, astfel incit, daca se poate, sa nu avem zone mari in supra sau subexpunere fara detalii, mai ales daca imaginea urmeaza a fi tiparita...

Acum, fiecare fotograf a incercat mai multe solutii si se regaseste intr-o experienta si intr-o modalitate de exprimare sau alta; pentru mine, perfectiunea o constituie tipul de imagine gen Yousuf Karsh sau Irving Penn, Philippe Halsman, si chiar Nadar!

Asta nu inseamna ca atunci cind vreau sa vad ce se face in domeniul iluminarii, sa nu ma uit cu invidie infinita la filmarile de reportaj de la Discovery, unde vedem deseori la portrete chei de lumina tip cleste de lumina, cu lumini dure si colorate, cu contururi pregnante, cu o lumina pe fata si o lumina colorata extrem de diferit pe fundal, genul cald/rece...

Cit de diferita este o imagine cu o lumina plata si inexpresiva de o imagine unde lumina este nu numai un catalizator al limbajului plastic, ci si o parte vitala a imaginii insasi.

...dar, retina nu doare ca timpanul; o vioara care scirtiie ingrozitor mai greu va gasi aplaudaci, pe cind o imagine proasta... asa ca traiasca umbrela si softboxu`...

Ca sa revenim la intrebarea initiala , eu blende nu prea folosesc...
#15814 (raspuns la: #15793) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Esbioanul? - de AlexM la: 04/08/2004 21:51:40
(la: Femeia)

io nu facui nimic cu el. Probabil daca a vazut ca sint prin zona, a considerat ca poate tot e mai bine sa faca un ocol. Proverbele batele vina, "nu trezi cainii care dorm" ar fi unul dintre ele:-))


Aici casele se contruiesc din caramida si lemn cum se cuvine la europeni. Din cate am inteles eu, firma care le-a facut era in prag de falimentare, ca atare imi imaginez de ce au facut o astfel de bulibasheala. In rest, e OK, calitate cum scrie la carte cand scrie made in g.
AlexM
#19032 (raspuns la: #19030) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Precizari - de AlexM la: 26/08/2004 00:04:08
(la: Cum gandim?)
Este putin dificil de a da precizari cand un clisheu se formeaza. Sincer vorbind, am citit multe dintre mesajele tale pe acest sit, printre ele mesaje in care iti manifestezi opinia vis a vis de credinta. Deoarece omul trebuie sa fie unul si acelasi , atunci trebuie sa existe si o continuitate in modul sau de a gandi si de a vedea lucrurile. Prin prisma a ceea ce ai scris despre credinta/religie/Dumnezeu trebuie ca tu vezi anumite lucruri legate de ea, de credinta( nici nu ma leg de anumite concepte creshtine care sint prezentate frumos impodobite chit ca ele au fost prezente si in alte religii si sint prezente si in alte religii, departe de mine ideea de a intra in discutii inter-religii). Ca atare este de inteles din punctul meu de vedere care este cauza a unei oarece obtuzitati aici. Cerand precizari ma faci aici sa-ti pun o intrebare la care poti raspunde cum vrei dar la care mi-ah dori sa-ti raspunzi in primul rand tie.

Ca fiinta rationala: care e ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca fiinta "credincioasa": care este ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca om care gandeste logic ar trebui sa te intrebi de ce D-zeu a creat pe om. In Biblie nu ne spune asta, ne spune numai ca a fost facut "dupa chipul si asemanarea sa" dar nu care au fost motivele pentru care D-teu a creat omul. A fost facut si pentru ca chipurile nu s-a tinut de porunca Domnului a fost azvarlit afara din paradis pe pamant ca sa-si ispaseasca acolo pacatele. Pana cand? Nu spune nimeni nici in biblie. Pe de alta parte, ni se spune in Biblie despre mitul "reinvierii" ca si cum toti cei care au murit se vor revigora biologic si din pamantul care au devenit se vor reface iar. Asta spune Biblia si cu asta se deosebeste de religiile mai vechi care shi ele credeau in nemurire dar de la care nu ne-au lasat amanunte asa de luxurioase sa stim daca ei gandeau in acele religii despre o renastere numai spirituala sau tot ca si Biblia, despre una absolut biologica. Am facut aceasta mica divagare pentru a ajunge tot la "banning" la alungarea in sine si la modul de recastigare al paradisului ( ca de fapt de acolo pornisem initial). Dupa Biblie, trebe sa avem un trai exemplar pentru ca atunci cand murim sa ajungem in rai. Nu sub forma pe care o avem azi, nu cu acest corp biologic. Nu stim cum si in ce mod, dar daca indeplinim ce scrie la carte ajungem in rai. Asa se zice. Deci, ce avem de fapt?
-necunoasterea cauzei aparitiei omului
-motivul neascultarii si a pierderii locului de viata ideal
-ispasirea unei perioade de pedeapasa ca specie pe acest pamant
-necunoasterea a cat de lunga este perioada de alungare
-obligatia de a folosi NUMAI calea aratata de Biblie pentru a ajunge de unde am fost izgoniti ca specie. Prin calea aratata de biblie, sinuciderea este interzisa, deci nu avem voie sa o comitem ca sa nu ajungem noi mai repede la telul presupus. Nici nu avem voie sa omoram pentru a nu trimite pe altul mai repede acolo.

De fapt aici e o mare brambureala in opinia mea. Undeva, un cuplu initial, primordial a facut o greseala, si a fost izgnoit. Toata specia care se va naste din acest cuplu trebuie sa plateasca o perioada nestiuta de timp pentru acea greseala care in fond a fost aparent nu chiar foarte grozava ci numai un semn de nesupunere sau poate simpla idiotenie. Pedeapsa data apare insa foarte grava dupa criteriile omenesti. Ca sa nu fie indestul, Dumnezeu trimete pe fiul sau pe pamant pentru ca acesta sa fie omorat. Scenariul facut si peceteluit deja. Pentru ca, intrebat fiind de apostoli de ce nu evita toata chestia cu omoratul, Isus le-a spus ca asa trebuie sa se intample ca sa se indeplineasca sfintele scripturi. Spus clar, daca scenariul e asa, asa trebuie jucat (1).
In afara de asta, Lucifer, era facut din lumina, era ingerul luminii pana cand si el a cazut in ispita si a luat un bobarnac in spate . El, el nu s-a nascut singur ci a fost facut de D-zeu. Asa se zice. Deci era creatia lui, fiul lui, cum si Isus era creatia lui fiul lui cum si Adam si Eva era creatia lui, fiul si fata lui. Interesant cam ce se intampla cu acesti copii de fapt. Sint facuti ca sa fie pedepsiti, fiecare in anume fel. Asta aminteste de vechile mituri semito-ebraice cu zeul Baal la fel cum ceea ce spuse Isus cu sfintele scripturi care trebuiesc indeplinite, aduce enorm de mult cu ceea ce spunea Zeus despre Moira ( daca nu cunosti pasajul, nu-ti fie jena, intreaba ca si eu intreb cinstit cand nu stiu un lucru, vazui doara).
Una peste alta, Isus mai afirma ca el ar fi "lumina". Dar lumina era deja de fapt luata ca "institutie" pentru ca lumina era de fapt Lucifer, ingerul facut din lumina.
Dom'le , e un balamuc intreg pe care un crestin cu mintea la cap evita sa-l priveasca in fata si mai bine prefera sa spuna "blasfemie" decat sa se apuce la dezghiocat subiectul.

Cereai precizari si eu ma intreb ce precizari sa-ti dau de fapt? Vedem lumea fiecare prin prisma noastra ori aici sint enorm de mari diferente probabil de aceea , crezand eu ca miros aceste diferente am spus sa nu mai batem apa in piua si sa discutam pe un alt subiect pentru ca acesta aici nu ar fi altceva decat o linie moarta de manevra a unui tren la care nici o locomotiva nu mai e cuplata...

Nu stiu daca intelegi de fapt ce am vrut sa spun, recunosc, este destul de confuz ceea ce am scris, foarte probabil pentru ca nu am lasat ideile sa se crisatlizeze in mine pentru a le putea da un luciu si o forma bune de privit.

Cu stima,

AlexM
#20363 (raspuns la: #20297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine sunt teroristii? - de mya la: 06/09/2004 23:40:33
(la: Osetia de Nord - Ostatici in prima zi de scoala)
Or fi americani te pomenesti, ca vor sa le ia petrolul si lor... Stai un pic ca apar pe felie astia cu teoriile lor, incep unii sa scrie niste carti, sa faca niste filme, tre' sa manance si ei o paine...deh.

Se stie ca au fost 10 arabi intre terorosti, pardon ... insurgenti sau militanti - d-aia care au impuscat cu sange rece in spate copiii (cand incercau sa fuga). Oameni si ei atentatorii, deh...cu probleme si necazuri. Ce mi-e acu' o suta sau doua de copilasi nevinovati.

Tot americanii sunt de vina, ei si cu evreii...Arabii fundamentalisti, teroristi si fanatici? Nooo - ei sunt doar produsul imprejurarilor...
#21187 (raspuns la: #21186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mirela:) - de dinisor la: 16/09/2004 10:52:54
(la: Zodii)
stiam ca scorpionii sunt foarte activi in viata sexuala. norocul lor, nu ;-)? o citii pe-aia cu porcul. chiar am comentat la un moment dat intr-unul dintre subiecte. nu ma intreba cand , unde, ca in labirintul asta de subiecte, ca sarim cu totii ca finu' lui sis, nu imi amintesc.

din ce stiu, ma inteleg bine cu racii, scorpionii si leii. asta din experienta proprie. ce scrie la carte, tu cred ca stii mai bine ca mine. ideea e ca racii imi asigura certitudine, liniste, calm. scorpionul imi umple viata de suspans, action si provocare. iar leul incearca saracul disperat sa ma domine si mi-e al naibii de drag sa il intep cu acusoruuuul cu venin...nu de alta, dar prea se crede regele padurii...! lasand gluma la o parte, m-am inteles bine cu leul pentru ca are o personalitate puternica, si tantalaii ma obosesc rau!

altfel, ma fascineaza sa citesc despre zodii. ca titlu informativ. caci e mult mai fascinant sa descoperi fiecare individ(a) in parte. e bine sa stii ce trasaturi e posibil sa aibe la baza,data fiind zodia, dar e super sa cunosti omul si firea lui/ei. daca ai niste link-uri despre zodii, trimite-le ca m-as bucura :D
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22472 (raspuns la: #22415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bella, multi inainte tu!!!! D - de Ivy la: 17/09/2004 18:00:39
(la: Zodii)
Bella, multi inainte tu!!!! De ce zici ca e dezastruoasa? Asa scrie la carti? Cunosc si eu cuplu taur-geaman...un team grozav in tot ce isi propun..Probabil ca si voi la fel..
#22655 (raspuns la: #22632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Paianjenul - de ueit la: 28/10/2004 10:21:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"- IMPRESIONANT.

(...Mai citeste totusi respectivul material... S-ar putea ca pina la urma sa ajungi la concluzia corecta, ca ZECE inseamna de fapt ZECE...)"

Haide sa mai vedem, odata pentru totdeauna, intreg textul despre care vorbim (Exodul 34):

"1. Zis-a Domnul catre Moise: "Ciopleste doua table de piatra, ca cele dintai, si suie-te la Mine in munte si voi scrie pe aceste table cuvintele care au fost scrise pe tablele cele dintai, pe care le-ai sfaramat.
2. Sa fii gata dis-de-dimineata si dimineata sa te sui in Muntele Sinai si sa stai inaintea Mea acolo pe varful muntelui.
3. Dar nimeni sa nu se suie cu tine, nici sa se arate in tot muntele: nici oi, nici vite mari sa nu pasca imprejurul acestui munte".
4. Deci a cioplit Moise doua table de piatra, asemenea cu cele dintai, si, sculandu-se dis-de-dimineata, a luat Moise in maini cele doua table de piatra si s-a suit in Muntele Sinai, cum ii poruncise Domnul.
5. Atunci S-a pogorat Domnul in nor, a stat acolo si a rostit numele lui Iahve.
6. Si Domnul, trecand pe dinaintea lui, a zis: "Iahve, Iahve, Dumnezeu, iubitor da oameni, milostiv, indelung-rabdator, plin de indurare si de dreptate,
7. Care pazeste adevarul si arata mila la mii de neamuri; Care iarta vina si razvratirea si pacatul, dar nu lasa nepedepsit pe cel ce pacatuieste; Care pentru pacatele parintilor pedepseste pe copii si pe copiii copiilor pana la al treilea si al patrulea neam!"
8. Atunci a cazut Moise indata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu,
9. Zicand: "De am aflat bunavointa in ochii Tai, Stapane, sa mearga Stapanul in mijlocul nostru, caci poporul acesta e indaratnic; dar, iarta nelegiuirile noastre si pacatele si ne fa mostenirea Ta!"
10. Domnul insa a zis catre Moise: "Iata, Eu inchei legamant inaintea a tot poporul tau: Voi face lucruri slavite, cum n-au fost in tot pamantul si la toate popoarele; si tot poporul in mijlocul caruia te vei afla tu, va vedea lucrurile Domnului, caci infricosator va fi ceea ce voi face pentru tine.
11. Pastreaza ceea ce iti poruncesc Eu acum: Iata Eu voi izgoni de la fata ta pe Amorei, pe Canaanei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Hevei, pe Gherghesei si pe Iebusei.
12. Fereste-te sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, in care ai sa intri, ca sa nu fie ei o cursa intre voi.
13. Jertfelnicele lor sa le stricati, stalpii lor sa-i sfaramati; sa taiati dumbravile lor cele sfintite si dumnezeii lor cei ciopliti sa-i ardeti in foc,
14. Caci tu nu trebuie sa te inchini la alt dumnezeu, fara numai Domnului Dumnezeu, pentru ca numele Lui este "Zelosul"; Dumnezeu este zelos.
15. Nu cumva sa intri in legatura cu locuitorii tarii aceleia, pentru ca ei, urmand dupa dumnezeii lor si aducand jertfe dumnezeilor lor, te vor pofti si pe tine sa gusti din jertfa lor.
16. Si vei lua fetele lor sotii pentru fiii tai si fetele tale le vei marita dupa feciorii lor; si vor merge fetele tale dupa dumnezeii lor si fiii tai vor merge dupa dumnezeii lor.
17. Sa nu-ti faci dumnezei turnati.
18. Sarbatoarea azimelor sa o pazesti: sapte zile, cum ti-am poruncit Eu, sa mananci azime, la vremea randuita in luna Aviv, caci in luna Aviv ai iesit tu din Egipt.
19. Tot intaiul nascut de parte barbateasca este al Meu; asemenea si tot intaiul nascut al vacii si tot intaiul nascut al oii.
20. Iar intaiul nascut al asinei sa-l rascumperi cu un miel, iar de nu-l vei rascumpara, sa-i frangi gatul. Toti intaii nascuti din fiii tai sa-i rascumperi si nimeni sa nu se infatiseze inaintea Mea cu mana goala.
21. Sase zile lucreaza, iar in ziua a saptea sa te odihnesti; chiar in vremea semanatului si a secerisului sa te odihnesti.
22. Sa tii si sarbatoarea saptamanilor, sarbatoarea pargei, la secerisul graului, si sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul toamnei.
23. De trei ori pe an sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeului lui Israel toti cei de parte barbateasca ai tai,
24. Caci cand voi goni popoarele de la fata ta si voi largi hotarele tale, nimeni nu va pofti ogorul tau, de te vei sui sa te infatisezi inaintea Domnului Dumnezeului tau de trei ori pe an.
25. Sa nu torni sangele jertfei Mele pe paine dospita si jertfa de la sarbatoarea Pastilor sa nu ramana pana a doua zi.
26. Cele dintai roade ale tarinii tale sa le aduci in casa Domnului Dumnezeului tau. Sa nu fierbi iedul in laptele mamei sale".
27. Si a mai zis Domnul catre Moise: "Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe cuvintele acestea inchei Eu legamant cu tine si cu Israel!"
28. Moise a stat acolo la Domnul patruzeci de zile si patruzeci de nopti; si nici paine n-a mancat, nici apa n-a baut. Si a scris Moise pe table cuvintele legamantului: cele zece porunci. "

Ca sunt sau nu zece nu este problema mea, nu eu am scris Exodul, iar Moise denumeste acest "legamint" "cele zece porunci". Ce poate fi mai clar de atat? In locul ironiilor ar fi de preferat sa expui modul in care ai ajuns la concluzia ca textul de mai sus nu reprezinta cele 10 porunci, in ciuda faptului ca Moise zice ca sunt.

"- Este corect deci sa afirmam ca

orice cercetator "al carui obiect de cercetare are relevanta in problema discutata de noi (biologie, genetica, paleontologie, etc.)"

se include in mai sus amintitul ansamblu...

si, implicit (!),

se califica si ca "membru al comunitatii stiintifice?!..."

Este corect. Trebuie insa ca rezultatele cercetarii lui sa fie publicate in reviste de specialitate. Un profesor care publica doar in Paranormal, pe Internet sau care scrie o carte nu se incadreaza in comunitatea stiintifica.
#26603 (raspuns la: #26598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. ueit - de Paianjenul la: 30/10/2004 18:29:19
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"In locul ironiilor ar fi de preferat sa expui modul in care ai ajuns la concluzia ca textul de mai sus nu reprezinta cele 10 porunci, in ciuda faptului ca Moise zice ca sunt."

- Foarte simplu.

Doar in versetul precedent (Exodul 34:27) celui pe care tu il invoci (Exodul 34:28) ca sa demonstrezi ca cele zece porunci gravate in tablele de piatra de insusi degetul lui Dumnezeu, au fost de fapt mai multe decit zece, Dumnezeu ii spune lui Moise:

"Scrie-ti cuvintele acestea, caci pe temeiul acestor cuvinte inchei legamint cu tine si cu Israel" (Exodul 34:27, traducerea Cornilescu).

Intrebarea mea:

daca Dumnezeu scrisese deja pe cele doua table de piatra toate cuvintele legamintului pe care tocmai il rostise, (si nu doar cele zece porunci - asa cum apar in Exodul cap. 20:2-17 si in Deuteronom cap. 5:6-21).... ce cuvinte ii mai ramasesera de scris lui Moise?!... sau de ce trebuia sa mai scrie inca o data... aceleasi cuvinte (pe suluri de piele/papirus>whatever)?...


"Trebuie insa ca rezultatele cercetarii lui (ale membrului comunitatii stiintifice) sa fie publicate in reviste de specialitate."

- Cum verificam daca articolele publicate in "revistele de specialitate" ne spun adevarul... si nu doar speculatii (concluzii interpretabile/chestionabile) ale unor cercetatori care nu au cum sa demonstreze pina la urma ca sint mai informati, mai obiectivi, mai onesti (din punct de vedere academic), mai imuni la tendinte loialiste unui curent/idei/filozofii preconcepute, si deci, mai competenti decit colegii lor cu orientari creationiste care

si-au obtinut diplomele/certificatele/credentialele in aceleasi institutii de educatie... (sau in altele de acelasi prestigiu academic)...

isi desfasoara activitatea in aceleasi domenii de cercetare... cu acelasi nivel de exigenta in ce priveste competenta profesionala...

...avind acces la aceleasi baze de date/informatii?...

Ai dori sa citezi citeva titluri de publicatii pe care tu le consideri autentic stiintifice?...


"Un profesor care publica doar in Paranormal, pe Internet sau care scrie o carte nu se incadreaza in comunitatea stiintifica."

- Cum demonstram ca materialul publicat de un profesor "in Paranormal, pe Internet sau intr-o carte" este neaparat si automat maculatura... (mai cu seama atita timp cit nu putem demonstra ca materialele publicate in "revistele de specialitate" sint 100% scutite de erori si prejudecati!...)?...


PS.
Cele doua link-uri de mai jos prezinta fiecare cite o lista cu numele unor indivizi care,

in virtutea diplomelor pe care le detin,

si

date fiind domeniile in care isi desfasoara activitatea,

isi reclama statut de oameni de stiinta. Arunca te rog o privire peste informatiile furnizate de respectivele site-uri referitoare la identitatea profesionala a acestor indivizi... incearca sa faci o evaluare onesta si - pe cit reusesti - obiectiva (a identitatii lor profesionale)... si spune-mi daca gasesti vre-unul caruia tu i-ai recunoaste creditul de "om de stiinta"...

http://www.icr.org/creationscientists/biologicalscientists.html
http://www.icr.org/creationscientists/physicalscientists.html




#26993 (raspuns la: #26603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce? - de Sedna10 la: 17/11/2004 18:14:43
(la: Fahrenheit 9/11)
Dumnezeu a creat portocalele, nu sucul de portocale
..ti se pare incredibil ca o egipteanca sa poarte doliu pentru Arafat?? El a fost egiptean de origine si in lumea araba a fost unicul leader palestinian ( si desi palestinienii sint denigrati de statele arabe din jurul Israelului si sint considerati cetateni de clasa a IIa, cand e vorba sa ia apararea unei cauze, toti arabii spun ca Palestina ar trebui sa fie recunoascuta!.....stiti cum e cu copii mici? :daca au facut ceva rau tre' sa dea dovada de maturitate si sa ia responsabilitatea-adica sa o ia pe cocoasa/ cand vor la o petrecere, un film, sa stea mai tarziu la tv:sint prea mici si sa ma asteapta sa creasca!!)
Inteleg cumva hipnoza asta in masa a islamului, solidaritatea araba, inexplicabila europenilor, doar pentru ca am locuit in Israel...
Personal, cred ca Arafat a fost un oportunist militar, si odata intrat in joc a trebuit sa pozeze in "tatal" protector.A fost un manipulator criminal si un leader care ar fi putut face mult mai mult pentru palestinieni, ca sa le asigure o viata in pace. Si de el a depins ca vietile atator oameni sa fie crutate (israelieni si palestinieni). Nu-i pe lista persoanelor care ma induioseaza ca au disparut dintre noi.

Si dupa ce am terminat divagarea de la subiectul despre Fahrenheit 9/11, sa revin, spunand ca am citit cartea lui Michael Moor "Stupid White Men" si m-a lasat cu un sentiment ca domnul Moor are aceeasi naivitate a unui liceean, dar si-o etaleaza cu inteligenta stilata a unui matur educat si cu intentii sincere de a ajuta lumea de a se purifica de plagi contermporane gen hotia, minciuna, indiferenta.
Dar ce reuseste el sa faca, este doar sa scrie o carte amuzanta, curajoasa, copilaroasa in anumite capitole, dar deloc socanta in contextul in care America are din ce in ce mai putini admiratori, iar americanii cred ca stiu prea bine ce fel de animale le umbla in curte!
#29048 (raspuns la: #28812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opinie - de Grettel la: 11/01/2005 16:37:56
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
Sunt femeie, am aproape 30 si sunt deocamdata singura, n-am tata potential pentru copilul meu. Ma intreb daca il voi gasi vreodata.
Mi-as dori ca la un moment dat sa fiu mama. Imi doresc foarte mult. Deja visez noaptea copilasii care se strang la piptul meu. Numai o femeie poate intelege aceasta nevoie de implinire. Este lafel de puternic ca al barbatilor de a se imperechea. Poate ca atunci cand voi gasi un tata voi descoperi ca am nevoie de ajutorul stiintei. Si poate ca asta va fi doar cand voi avea 55 de ani. Si atunci va tebui sa cantaresc toate argumentele care s-au dat pe acest forum. Voi oscila intre a fi rationala si nevoia imperioasa de a-mi implini menirea.
La 14 ani aveam crize existentiale, ca probabil multi altii la acea varsta. Am intrebat un preot care e menirea mea. Mi-a spus ca menirea femeii este de a fi mama.
As vrea sa cred ca dupa ce ma voi gandi si oscila inte atatea argumente rationale, sa imi implinesc totusi menirea, chiar daca voi avea 67 de ani.
Inteleg si sunt de acord cu argumentele - rational, dar, acum, daca ar trebui sa aleg, as alege sa nasc, caci acesta este miracolul: realizarea imposibilului.
mereu am vrut sa spun asta, dar m-am abtinut. Acum nu mai pot: Cel mai tare ma deranjeaza (nu doar la acest topic) modul in care persoane ce par scolite, citite, culte si intelepte, gasesc de cuviinta sa isi exprime opiniile: nu numai ca si cum ar fi detinatorii adevarului universal, (ceea ce e jignitor pentru orice hommo sapiens ce indrazneste sa-si afirme pozitia, oricare ar fi ea) ci si reactionand cu vehementa, duritate, dusmanie si lipsa de respect.
Nu cred ca vreunul dintre noi poate judeca o astfel de chestiune. Ar tebui sa ne intoarcem mai mult catre inima noastra, libertatea de a simti inseamna a trai frumos si nu a face ceea ce scrie in carti. E bine sa fi rational, in stiinta; cand vorbim de sentimente, ar trebui sa ne apropiem de oameni cu mai multa delicatete. (am vazut interviul la televizor, iar femeia avea o privire mai tanara decat mine si am invidiat-o pentru curajul ei fantastic).



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...