comentarii

cum se descanta sarea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Continui, - de gigi2005 la: 02/08/2005 02:17:30
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
iar, cu precizarea ca eu nu am facut ritualuri din acestea. Dar ca orice scorpion care se respecta, ma fascineaza...
Reiau citatul:

Sporirea puterii magice
Te asezi comod pe scaun, cu spatele in pozitie perfect verticala. Privesti spre nord. Te concentrezi asupra unui punct de pe trupul tau, situat exact sub buric si iti imaginezi acolo o flacara (cat flacara unei lumanari), care devine din ce in ce mai stralucitoare si mai calda. Incearca sa simti acea dogoare si ramai in aceasta pozitie mai multe minute, respirand profund si lent; nu te gandi la nimic altceva! De fapt trebuie sa te eliberezi de orice gand parazit inainte sa incepi exercitiul. Camera este bine sa fie in penumbra, cu geamurile inchise, ca sa nu auzi zgomotele exterioare. Acest exercitiu iti intareste energie aurei, te ajuta sa deprinzi intrarea in starea de meditatie si te face sa constientizezi puterea energetica personala. Se practica zilnic, timp de cel putin 15 minute.

Sarea si apa neinceputa
Iei un litru de apa neinceputa, de la fantana sau dintr-un izvor. Iei apa in primele secunde dupa miezul noptii. Mai ai nevoie de 10 ml de mercur. Le amesteci intr-un vas nemetalic pe care l-ai tinut 10 minute sub apa curgatoare. Pui deoparte o mana de sare de bucatarie simpla (nu iodata, marina), pe care o descanti conform ritualului de mai jos. Astepti prima noapte cu luna plina si, la miezul noptii, faci urmatorul ritual, care este "botezul" tau ca vrajitoare. Ca mijloc de iluminat, folosesti doar o lumanare. Vei practica ritualul initierii prin apa neinceputa si sare. Te relaxezi si intri in starea de liniste totala. Asezi in fatza ta vasul cu apa si mercur. Iei sarea si o presari in vas. Trebuie sa-ti imaginezi o lumina slaba albastruie, care invaluie vasul. Restesti cu toata puterea vointei tale urmatoarea incantatie:
Dracoaicelor, duhuri ale flacarii, vantoaselor, duhuri ale cerului, Zanelor, duhuri ale apelor, Spiridusilor, duhuri ale pamantului, alung din voi toate murdariile si va supun vointei mele. Imi veti sluji numai mie!
Restesti aceasta formula de 3 ori la rand. Ramai apoi linistit cateva clipe si intinzi incet mainile deasupra vasului cu apa, mercurul si sarea. Pastrezi lichidul intr-o sticla inchisa la culoare, bine astupata si ascunsa de privirea si atingerea altcuiva, intr-un loc rece si intunecos. Prezentza sa in casa ta iti va spori energia spirituala si puterile vrajitoresti.

Descantarea sarii
Acest ritual magic se face inaintea initierii apei neincepute. Sarea care va fi aruncata in vas trebuie sa fie neprelucrata, cat mai aproape destarea in care a fost scoasa din mina. Ea va fi descantata rostind urmatoarele:
Ca spiridusii, duhurile harnice de sub munti, care lucreaza aurul, argintul, piatra si sarea, asa sa fi si tu in apa mea neinceputa. Iute ca vantul, tare ca stanca, harnica si folositoare.

(continuare, mai sus)
#62935 (raspuns la: #62919) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sara pe deal ...tot a lui Paunescu - de Ingrid la: 22/11/2003 11:09:02
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sara pe deal
Iese amurg dintr-o bataie de clopot
caii culeg iarba din ultimul tropot,
pasari adorm daca amurgul le-atinge,
sus la izvor, sus la obirsie, ninge.

Case cuprind sufletul zilnicei fringeri,
oamenii sint umbre tacute de ingeri,
nimeni aici legea cereasca n-o calca,
sufletu-n plop, trupul se-apleaca in salca.

S-a auzit de peste uliti o veste,
un nou nascut viu intr-o iesle mai este,
lemne de foc, oarbe carute mai cara,
ultim sarut, ca o pecete de ceara.

Misticul sat luneca in rugaciune,
nimeni nimic, inspre pamant nu mai spune,
toate se-ntorc ireductibil spre ceruri,
florile tin sipete de adevaruri.

Iarasi amurg, dangatul parca revarsa,
cucii dispar langa clopotnita arsa,
cade-n fintini ziua sa urce iar, miine,
in amintiri satul miroase a piine.

In cimitir, oile nu mai pasc iarba,
mieii o pasc, pofta din ei este oarba,
nevinovati, anii se-ncarca de vina
cum ne-ating, fiintele cum le declina.

Sara pe deal seamana cel mai ades cu
sara pe deal cum o scria Eminescu
sara pe deal e si-aici cum si-ntr-insul,
sara pe deal, fetisizindu-ne plinsul.

Sara pe deal, parte din noaptea eterna,
sara pe deal, capul se-apleaca pe perna,
sara pe deal, totul deodata invie,
sara pe deal, muzica din poezie.

Caii in apus pasc magnetismul chindiei,
omului bun, casa puternica fie-i,
noi intre noi sa mai gustam cat se poate
sara pe deal, cea mai de pret dintre toate.

Si sa privim cerul cu tragice stele,
care mai ia forma poruncilor grele,
oamenii trec, nici nu vom sti unde pleaca,
iar dupa ei se mai aude o toaca.

Urmele lor sint sau copiii sau munca,
intr-un temei lasa intreaga porunca,
sara pe deal nu e dacat un amestic
de fabulos, de nebunesc si domestic.

Ziua s-a stins, zeama de zarzara cruda,
tipa guzgani, cine-are timp sa-i auda,
carii batrini de-o vesnicie lucreaza,
printre copii zgomotul lor isca groaza.

Daca intinzi mana cu-o mica lumina
ai sa si simti vrejuri crescind in gradina,
niste pindari, haulituri isi arunca,
fetele mari grup se intorc de la lunca.

Poarta in sini dorul de-o mana barbata,
cei cautati mult mai tarziu se arata,
podul pe rau scirtie si se indoaie,
mustele bat, semn de-nnorare si ploaie.

Lina-n fuior in turbioane se leaga,
creste-n dovleci dor de saminta intreaga,
parca de ieri luna rasare-nspre miine,
plange-un copil, sau parca latra un caine.

Plaurii morti, cresc dintr-o apa uitata,
sfinti intelepti celor cuminti li se-arata,
sara pe deal, uite un minz care moare,
suflet din el, ca si o seara apare.

Dulce-albastrui cauta suflet de iapa,
ea nu mai e, alta va sti sa-l inceapa,
ultimi copii striga pe ulita noastra,
blinde bunici ii insotesc din fereastra.

Sara pe deal, cumpana sinea nu-si strica,
sara pe deal e ca un duh de bunica,
fruct zemuit imprastiat pe tot locul,
coacem porumb, unde ai nostri fac focul.

Sara pe deal, dulce vinare de vara,
azi nici un om nu are dreptul sa moara,
sara pe deal, fum doborit dintr-un sfesnic,
cade pe om, parca-ntrupindu-si-l vesnic.

Sara pe deal, cinepa fumega bice,
cei pedepsiti, nu au curajul s-o strice,
toate ramin, precum au fost in natura,
starea de om trece spre starea cea pura.

Sara pe deal, spune ca asta ni-i rostul,
sa o numim suflet din sufletul nostru,
sara pe deal, sufletul mare al lumii,
sara pe deal, ochii in lacrimi ai mumii.

Iar cand noi toti vom murmura ce ne doare,
tu sa ne dai o crestineasca iertare,
sara pe deal, nu a murit idealul,
sintem aici: Oamenii..Sara..Si Dealul.


Sari cam repede la concluzii, Hypatia - de JCC la: 21/04/2004 10:38:49
(la: Subiecte pe tema "evrei, holocausturi, arabi, Palestina, etc".)
Hypatia draga, nu sari asa de repede la concluzii, constat ca tu pui intrebarile si tot tu iti dai singura raspunsurile... :))
si raspunsurile nu reflecta realitatea.. :(

Ah, Anita... daca n-ar exista, ar trebui creat!
Una dintre putinele persoane prezente pe forum cu care mi-ar place sa discut de "vive voix" (sa-l intalnesc in realitate), chiar daca n-avem aceleasi opinii.
Si eu regret ca nu-l "aud" pe alte subiecte, m-ar interesa opiniile lui...
Injurios, spui? mai repede tachinarie amicala...

Evul Mediu? Da' esti specialist in istorie, Hypatia?
#14243 (raspuns la: #14234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...sar'mana! SB ......... - de SB_one la: 04/07/2004 22:38:40
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
...sar'mana!

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#17300 (raspuns la: #17280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anon, Prevad ca o sa sara - de mya la: 12/01/2005 06:36:20
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Anon,

Prevad ca o sa sara mesajele indignate de nepatriotismul mesajului tau. Poate ai bafta insa si scapi ;-)...de data asta, da' nu garantez nimic.

Inteleg ce vrei sa zici cu rudele insa frumos e sa le duci ceva, macar simbolic, dupa 24 de ani, nu? Te duci sa-i vezi, nu sa le cari cadouri, sigur, da' asa ceva..."americanesc", nu stiu ce anume, vezi tu.

Nu trebuie sa te indispui de dinainte de plecare, poate o sa ai experiente placute in "patria muma", nu se stie niciodata, nu? Cat despre Bush si America, nu poti sa ceri unor oameni comentarii inteligente cand ei vad zilnic la tv si citesc zilnic din ziare o chestie si numai una (stii tu care ;-)). Asa e in Europa, lumea e mai "deschisa" la minte, "elitele" sunt mai presus, stiu ei mai bine care e adevarul adevarat. Poti sa eviti subiectul si sa le zici ca esti satul pana in gat de politica...ca sa nu te certi cu ei.

E ca lumea si in Atena...este, de ce sa nu recunosc?! Da' si la Sibiu poate sa fie tare, zau! In orice caz, concediu placut si nu te indispune daca or sa urmeze in sir indian mesaje pline de "ganduri bune"!

P.S. Un sfat scurt: nu intra la subiecte despre politica mondiala aici, pe forum. Sau intra daca tii cu tot dinadinsul sa razi cu lacrimi sau sa plangi in pumni :))
#33205 (raspuns la: #33121) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oooopa, o sa sara pasunistii - de mya la: 08/02/2005 22:26:05
(la: Comunitate Romaneasca din Occident)
Oooopa, o sa sara pasunistii pe tine ca nu esti patriot, ca nu esti "roman de-al nostru", ca esti egoist etc. Da' ai dreptate, recunosc :)).
#35705 (raspuns la: #35695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu sar si peste comentarii sc - de Honey in the Sunshine la: 17/06/2005 18:09:41
(la: Comentariile lungi)
Eu sar si peste comentarii scurte sau medii :)
Si am citit si cateva foarte lungi dar interesante.
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
ce-mi place de voi - de Belle la: 29/07/2005 14:59:45
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
cred ca-i prima conferinta cu comentarii lungi care le citesc de la cap la coada fara sa sar un cuvant (sau vreun comentariu, chiar daca nu retin chiar totul) ... cel putin ce-a povestit gigi imi da fiori pe spinare ca atunci cand am citit "la tiganci"

si mi-am adus aminte de ceva... se zice ca persoanele cu sprancenele impreunate au putere (chiar involuntara) de deochi. cu ani in urma cand fi-miu era mic vreo 3-4 ani probabil (si o frumusete de copil, acum e ca orice adolescent, nici cal nici magar desi eu tot frumos si puiul mamii il vad) a venit pe la noi cineva care-mi vedea copilul pentru prima data. mai tarziu, s-a facut ora somnului si ne-am dus la culcare. copilu' nici n-a adormit bine ca s-a trezit si l-a apucat un plans cu sughituri de n-am reusit sa-i fac nimic sa-l opresc. atunci mi-am adus aminte de barbatul cu sprancene impreunate ca nu se mai oprea din a-mi lauda copilul cat e de frumos si m-am gandit "mai, sa stii ca l-a deocheat". asa ca brusc mi-am adus aminte c-am "furat" de la cineva descantecul de deochi (se pare ca asa ceva se "fura", nu "se invata") si am facut incercarea (desi mi s-a parut ridicol) sa-i descant. nici n-am terminat bine ca s-a oprit din plans la fel de brusc cum incepuse, s-a intors pe partea cealalta si-a adormit la loc. si eu si maica-mea ne-am crucit iar dl. belle a zis ca-s "periculoasa" ;)))))

gigico... eu te-nteleg cu pasiunea ta ca si sor-mea e scorpioanca si cand are timp imi tot da pe e-mail tot felul de chestii legate de mine si influenta zodiacala. le citesc de fiecare data cu mult interes si fascinatie, dar din pacate eu nu prea am "tzinere de minte" si in scurta vreme am uitat :(
#62156 (raspuns la: #62153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de gigi2005 la: 05/08/2005 01:40:55
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
de regula sarea descantata se foloseste pentru tinerea la distanta a dusmanilor. Se arunca de regula in urma dusmanului ("i se pune sare pe coada"). Aruncata in fatza usii poate face parte dintr-un ritual de paguba, sarea fiind singura. Daca era impreuna cu legaturi, sfori inodate, carpe cu "prosti" (pene, solzi, fire da par, pamant, toate amestecate) se poate sa-i fi facut de amutzire, saracire, sa-i ia sporul...
Este bine daca ti-ar spune mama ta daca in perioada aceea i-a mers mai altfel decat in alte perioade. Obiecte descantate se folosesc tot pentru transmiterea farmecelor. Ai facut bine ca ai aruncat ciorapii. Putea sa se imbolnaveasca, sa-i mearga rau, sa aibe vrajba in casa...

De pilda pot cadea victime farmecelor oameni nevinovatzi care calca din intamplare in "mizeria" pusa pentru altul. Nu stie nimeni si nici nu afla vreodata de unde i se trage decat daca consulta o vrajitoare buna.

De asemenea, daca mamei i-a mers "din plin" (cu opintelile firesti luptei in viatza) inseamna ca baba doar a vrut sa o tina departe de casa ei. Daca nu, s-ar putea sa aibe legatura cu aia. Tie daca ti-a mers bine inseamna ca vraja a ramas la mama (in cazul 2), daca viatza ta are neimpliniri (familie, copii, cariera) atunci ar fi bine sa consulti o clarvazatoare...
#63345 (raspuns la: #63263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sarea - de Dominique la: 05/08/2005 07:20:39
(la: Vrajitoare si ghicitoare in sec. XXI)
Sarea ar servi mai repede sa atragi, sa prinzi.
Nu se spune, daca vrei sa prinzi cocosul si sa-i tai gatul,
"pune-i sare pe coada" ?
#63360 (raspuns la: #63358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
honey - sarea şi cultura - de Simeon Dascalul la: 25/10/2005 14:51:15
(la: Bunul simt si bunul gust)
De unde începe exagerarea ? Unde, între un vârf de cuţit şi o lingură întreagă, stă limita admisă până la care se poate adăuga sare? Oricât aş sta şi m-aş gândi, tot n-aş putea s-o iau ca o ofensă personală dacă vecinul de masă îşi transformă supa în apa Mării Negre. Doar el o mănâncă, lui îi place aşa, probabil ar fi la fel de naşpa pentru el să mănânce supa nesărată, cum ar fi pentru mine dacă mi-aş turna solniţa în farfurie.

Sigur că toţi aici schimbăm păreri personale, nu proiecte de legi.
A mea de exemplu e că-i cel puţin ciudată orice constrângere, limitare în materie de gust al mâncării şi că singurul criteriu valabil ar trebui să fie plăcerea proprie. Şi aici intră orice pasibil de prohibire – cantitatea de sare, de pâine, combinaţia de pâine cu cartofi, ketchup-ul sau absenţa lui, temperatura vinului, combinaţia vin-mâncare etc.

Nu susţin că trebuie făcută tabula rasa şi că-i de preferat să se renunţe la toate axiomele gastronomice stabilite vreodată. Dar acceptarea lor ar trebui să ţină de liberul arbitru. Dacă nu-ţi place şi nu-ţi place vinul alb la peşte şi nu eşti dispus să înghiţi combinaţia nici din snobism, atunci nu văd nici o crimă în a bea lângă lostriţă vin roşu, ţuică, bere, cola sau orice-ţi pică bine.
Mănânci pentru stomacul şi papilele proprii, nu ca să-ţi manifeşti în public adeziunea la anumite valori.
Gazda care insistă să-şi converească invitaţii la gusturile ei, sau mai rău, la nişte gusturi „cuvenite” mi-o aduce aminte pe Chiriţa care impusese blanmanjelele în dauna alivencilor.


Şi stai liniştită văd că au sărit / or să sară mai mulţi pentru lipsa de cultură culinară naţională susţinută de mine, decât pentru raţionalizarea sării propusă de tine.

Nu-s de acord că doi, trei patru indivizi „culţi” culinar i-ar compensa pe restul care mănâncă la Mc Donald’s aşa cum Patapievici stă pe un talger al balanţei şi pe celălalt, să zicem, maneliştii.

Poate nu-i potrivită comparaţia matematică, dar văd cultura culinară ca implicând mai multe condiţii necesare, dar nu suficiente.

Prima ar fi calitatea produselor. Nu ştiu cum era înainte de război, bunicii mei povestesc de ficat de gâscă îndopată de vânzare la piaţă, dar comunismul cred că a făcut praf mai tot ce însemna calitate şi recuperarea-i destul de grea.
Apoi ar fi o prosperitate larg distribuită. Nu-i văd prea preocupaţi de rafinarea culinară pe cei care în ultima săptămână dinainte de salar / pensie îşi compun meniul din cartofi, pâine şi iaurt.
Mai aş adăuga interesul, pasiunea pentru mâncarea bună şi suficient timp pentru gătit.

Nu m-am luat ca etalon pe mine, ci am vorbit gândindu-mă la toate familiile pe care le cunosc. Şniţele, pireu, tocană, friptură de porc, chiftele, grătar, cartofi prăjiţi, paste cât încape, foarte rar ostropel, supă de găină sau ciorbă de salată, zacuscă, işlere, gogoşi, clătite, baigli şi cozonaci – toate mâncăruri universale sau importate. Până şi sarmalele ni-s moştenire otomană.

Când am citit cartea lui Radu Anton Roman - „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, am avut impresia că lecturez poveşti cu zâne sau tăbliţele de la Tărtăria descifrate – ceva fascinant, dar fantastic sau demult pierdut.
inainte sa sara Jimmy Cecil - de bingo crepuscule la: 27/10/2005 10:30:39
(la: revarsare de senzualitate)
inainte sa sara Jimmy Cecilia & co. cu gura recomandandu-ti calduros site-uri cu fantezii unde sa-ti postezi textul, tin sa spun ca... mi-a placut intr-un fel sau altul. sunt niste alaturari de cuvinte (ex : "si parul meu amestecat cu mainile tale si cu buzele tale si mainile mele amestecate cu pielea spatelui tau si oasele tale care isi faceau simtita prezenta cu fiecare rasucire si rasturnare") care m-au delectat.
par contre, mi s-a parut un pic ciudata (ciudata in adevaratul sens al cuvantului. nu spun "ciudata" in sens de "proasta" sau "aiurea". pur si simplu ciudata) bucatica asta : "cuvinte, cuvinte multe, multe kilograme de cuvinte pentru ca am nevoie de cuvinte, de multe, multe cuvinte sa umplem aerul asta dintre noi si tacerea asta incarcata de unde erotice ".
de ce mi se pare ciudat? pai... pentru ca in clipele pe care le descrii tu (sau pe care le interpretez eu, poate)... linistea mi se pare (mie) cea mai... fireasca.
dar in orice caz... :) e doar o opinie personala, of course.



bingo crepuscule
cu sare si piper (asta a facu - de vaduva neagra la: 09/11/2005 16:30:30
(la: Cum se prepara o cafea buna?)
cu sare si piper (asta a facut tata ca sa nu incerc sa-mi stric "nervii" cica mistho nu?)
sara - de maan la: 06/12/2005 20:18:59
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
vine sara bine-mi pare
din pept mic inema-mi sare
ploaia o va creste mare
dai cu varga nu ma doaaareeeeee

ps. io stiu de 'cofa'/ 'cofer'/,'carafa'...
#93434 (raspuns la: #93425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este de fapt "sarea in bucate"? - de anisia la: 29/12/2005 14:36:55
(la: joc)
raspuns: sarea in bucate este ca muzica in dans

intrebare: ce este misculatia?
_________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit! "
#97640 (raspuns la: #97611) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pretu' fericirii - de maan la: 30/12/2005 18:42:18
(la: felii de cozonac)
Incepea de fiecare data cu mamaie, care zicea clipind siret: “de-amu’-ncepe postu, Ionele!”
Si-ncepea cu fasole cu ‘muratori’, varza acra au ceapa sparta-n pumni si frecata bine-bine cu sare “sa-i mai taie din iuteala”, felii de mamaliga rece coapate pe plita in parf de sare grunjoasa, cartofi copti, orez bulgaresc si-alte minuni de cari nu-mi amintesc acuma.
Incepea, cum nu, cu tata-mosu’ care se caznea cum putea si el sa nu maraie a ‘anafuri’, ‘biserici’ (era sa zic ‘cristelnite si calapoade, putain et bordel de merde!’ ma scuzati!) ori ‘grijanii’. Nici ‘potochi-te-ar sa te potocheasca’ n-avea permis a zice, ca nu se mai intelegea cu à batrana zile de-a randu’ ori asta nu se facea-n Post, s-o pui adeca pe mamaie sa sada suparata.
Incepea, cum va spui, cu-un soi de furnicaturi ce zumzaiau a neliniste si-a nerbdare in sufletu-mi de copil.

In dimineata de Ignat m-ascundeam in odaie la buna (buna-mi era mama lu’ tataie si-a avut tot timpul o suta de ani! De-aia-i mai ziceam ‘mamaie batrana’) si-acolo, cu capu-ntr-o bondita ce traznea a seu de oaie, asteptam sa se stinga junghiul de guitz-a-moarte, ce trecea ca un cutit prin tot satul.
Veneau la noi nea Neculai a lu’ Grama cu Vasile-a lu’ Suta sa taie porcu’, ca pe tataie mereu il lua rematismul atunci si nu putea …
Repede-repede si porcul devenea o dihanie ciudata ce ardea-n cuibarul ei de paie, cu palalai pana-ncer … vedeam asta-n gand si-mpotriva vointei mele, cu tot cu gaura din gard prin care indraznisem odata a privi macelul.
Ma luau din pat cu forta si radeau cand ma vedeau cocotata calare pe namila parlita si faceau haz de lacrimile mele neputincioase “las’asa s-ai noroc la anu” ziceau, in timp ce buna ii boscorodea si ma salva mereu din mijlocu monstrilor care-mi dadeau ca ofranda codita ne-mbarligata. P-asta io duceam lu’ mamaie tinand-o cat mai departe de mine, ca semn ca-i timp sa toarne apa fiarta-n oale …pentru spalat.

Nu dupa mult timp, chelfaiam prima bucata de soric care-mi spala cu grasime obrajii si constiinta de lacrimile compasiunii, asteptand ca tataie sa umfle chisca ce-aveam s-o alerg frenetic prin zapada, preferand-o oricarei mingi colorate de la oras.

Se facea pomana porcului, din carne prajita marunt in ciaun pe pirostrii, chiar pe locul sacrificiului. Atuncea aveam voie sa-mi inmoi degetuzu’ (care vream io) in ceasca de tuica fiarta a lu’ tata-mosu’mieu.

Veneau apoi cozonacii lui Intruder, da’ io trebuia sa ceresesc indelung coca pe care-o modelam in om-de-zapada si-o mancam pe furis, desi stiam c-ar sa ma doara napraznic burta, dupa aia. Cozonacii astia erau copti in curte, in cuptor de lut, pe jar de ciocanei si aromeau de-ti intra-n piele.
Tot atunci mancam ceva special numit ‘calahie’ (cititi precum ‘calarie’). Asta-nsemnand mierz de paine fierbinte, inmuiet in vin rosh indulcit cu miere…mmmhhh…

Ma rugam si io cu-n cutitash in mana sa fiu lasata sa toc maruntaie pentru toba ori caltabosi, da’ n-aveam spor decat la tinut de carnati si, cateodata, la pus bucatelele de carne in masina de tocat …
Asa ca ma duceam in curte la tataie ca tare-mi placea cum mirosea pe langa el cand taia lemne. Ma alunga si de-acolo, sa nu-mi saie fo aschie-n ochi si sa se nenoroceasca copkilu. Aveam si-aici o bucurie … ajutam la carat cosu’ cu lemne, si tataie nu mai contenea cu multumirile ca, vezi treaba, singur nu-l putea cara.
Pentru munca asta mai primeam o bucata de sorici sau vreun colt de prajitura din taieturile de pe marginile foilor de ‘alba-ca-zapada’ ori un merisor mic si rece.
Uneori, daca se nimerea, aveam si-un strugure din cei pastrati in pod direct pe corzile de vita infipte bine-n barabule.
Desi eram cpoil cuminte, mai turnam intr-o doara cate-o cana de apa pe trepte, ca tare mi-era draga mamaie cand aluneca pe jos, cu tot cu ligheanu-i de carnati…

Buna-mi cosea in schimb straitza noua pentru nuci … sa ma mandresc cu ea in ceata de pitici porniti cu noaptea cap sa strige pe la ferestri “ne dati, ori nu ne dati?”
Ba …ne mai dadeau si cate-o matza pe care-o puneau cu curu-n geam, dar las’ ca si noi aveam vorbe potrivite si le uram gazdelor cate-n luna si-n soare, inainte de-a o lua la sanatoasa inotand cu vitejie prin nameti.
Nu-mi amintesc vreodata ca mi-a fost frig asa cum imi e azi, pe timp de iarna.
Buna-mi impletea flanea, caciula, fular si mânusi pe cari le coloram impreuna cu galus ori buruieni uscate pe care numai ea le stia.
Ma gatea asa si, dupa ce ma descanta si plescaia ciudat din varful buzelor drept amin, ma trimetea la colindat.
- a cui esti, fa? ma-ntrebau … a lu’vasilica sau a lu’ lenuta?
- a iuliei, raspundeam minunandu-ma ca-mi aminteam ce ma-nvatase mama.
- ni la ea, costica, iete-asa vorbea si ma-sa cand se-ntorcea de la scoala pin vacante … ptiu, bata-te-ar norocu sa te bata!
… si ma scuipa pe bune de vreo trei ori, indesandu-mi covrigi, mere si nuci in traistuta fermecata.

*
“am venit si noi o data
la un An cu sanantate
si la Anu sa venim
sanatosi sa va gasim

si la Anu vom ura
un colac daca ne-ti da…”

daca Fericirea s-ar cumpara, pretul ei ar fi in amintiri ca acestea.
da’ io avui mereu mai mult noroc decat portia s-ar cuveni sa-mi fie.: )

sa ne traiesti, Intrusule!
#97895 (raspuns la: #97767) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sara buna - de maan la: 21/01/2006 17:20:12
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
buna sara.
ma lasati si cu tzagara
daca viu sa va urez
sa cant si sa bucurez
pe cutare sau cutare
...breaaaaaa
am gipa, nu v-apropiati!
cred ca i d'aia aviara.
de unde stiu?

pai, ieri dimineata, m-am dus la dus paine si unu' s-o uitat la mine is mi-o zis ..."arati ca o vrabie-nfrigurata"
io?
zburam!
#101519 (raspuns la: #101458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La cea care mi-ar sari prima - de Guinevere la: 09/03/2006 01:07:08
(la: calitatea numarul unu la o persoana ...)
La cea care mi-ar sari prima in ochi/ urechi! Si sper sa fie o calitate... :o)

Probabil ca remarci schimbarea mai intai. Poate fi data de o calitate sau de disparitia ei, in cazul mai trist. Ce ma "loveste" pe mine la o revedere este faptul ca imi face sau nu placere intalnirea, ceea ce inseamna ca desi pot remarca schimbarile, gandul predominant este cel pe care il aveam deja despre om. Stii, se spune ca adevarata parere despre o persoana ti-o faci in primele mcinci minute cand ai cunoscut-o. Adevarat sau fals, subiect de discutie. :o)
mie cred ca mi-ar sari in och - de zaraza la: 10/03/2006 22:59:14
(la: calitatea numarul unu la o persoana ...)
mie cred ca mi-ar sari in ochi fizicul: s-a ingrasat, a slabit, a facut riduri, a chelit, etc. calitatile "umane" probabil ca s-ar lasa descoperite in timp, insa nici prin cap nu mi-ar trece sa ma intreb daca are la fel de mult bun simt sau daca e la fel de binevoitor.

zaraza
De ce sari cuvinte si apelezi la prescurtari? - de DINU IONESCU la: 06/07/2006 19:23:41
(la: Iubirea....?!)
Dece, tocmai cand vorbesti de Iubire, sari litere, parti de cuvinte , apelezi la prescurtari si la ciudata ortografie aparuta doar in astfel de convorbiri?(bine, dar asta e alta tema...).
Iubirea? Ce este Iubirea? E ca si cum ai intreba : ce este Dumnezeu?Iubirea este Marele, Singurul Adevar al Vietii...Este singurul si totodata cel mai frumos lucru pe care ni l-a dat/insuflat Dumnezeu.Doar pentru asta merita sa traiesti...Si cand spun Iubire , nu ma refer doar la cea dintre Barbat si Femeie, ci , in general , la Iubirea de Dumnezeu, Iubirea de semeni ,s.a.m.d.
SAM.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...