comentarii

cum se scrie corect instare sau instare


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nici o problema, imi place o - de relu la: 30/10/2003 16:26:57
(la: Ce este romanii?)
Nici o problema, imi place o discutie deschisa. Sint de acord complet ca R a ramas intr-un stagiu imatur, si-am observat-o demult si eu. Cu toate ca nu este important, eu mi-am facut bagajele din-ainte de revolutie. Dar, nu sint de acord cu urmatoarele: "nimic mai mult..." De ce nu? Adica daca problemele financiare au fost anulate, nu mai e nimic de facut in viata? Prin absurd, hai sa zicem ca telul vietii mele e sa scriu prostii din-astea din care scriu acum pe internet. Vezi, fiindca nu trebuie sa lucrez (presupunind ca am bani berecsau), scriu, si scriu, ...
Sau "o casa spiritual goala." Nu inteleg de ce crezi ca poti sa fii spiritual numai daca esti sarac lipit pamintului in Romania, incercind sa intelegi de ce nu poti sa ai o viata decenta pentru ca esti om cinstit.

Si nici nu sint de acord cu predictia ta. Predictia mea:

Scenariul 1: toate tarile sarace, in afara de Romania, o sa inainteze pentru ca cele bogate fac investitii sa profite de munca ieftina (exemplu Taiwan, China, Korea N, etc.). Romania ramine pe ultimul loc in lume, pentru ca romanul are prea multa mindrie sa munceasca cinstit o munca de jos, care e platita prea putin. Dupa o vreme, isi da seama romanul ca e pe ultimul loc, citeste biblia, isi da seama ca mindria l-a adus la ruine. Aha, hai sa punem mina pe munca, astia care am ramas acolo (pentru ca n-am avut bani sa plecam, sau rude, sau eram prea patrioti). Celelalte tari, vazind ca romanul s-a umilit, incepe sa investeasca. Unele firme, magarii, platesc foarte putin. Alte firme (e un curent nou aici in vest -- "fair trade" -- dupa care firmele vor sa-i plateasca pe muncitorii din tarile sarace salarii comparative cu cele din vest), cu mai multa constiinta, ii platesc pe romani mai mult. Dupa citiva ani de munca serioasa (10-20) romanii si-au schimbat atitudinea. Romanii din strainatate isi dau seama si incep sa vine acasa (unii) si sa investeasca in Romania, sau pur si simplu numai investesc.

Scenariul 2: daca nu, presupunem ca lumea e instarita (toate tarile, cu exceptia Albaniei, Afganistanului, Romaniei, si toata Africa (fara cea de sud)). Toate celelalte tari realizeaza ca romanul nu poate sa-si razbeasca firea, pun mina de la mina, si le da "ajutor social" acestor tari sarmane, ca alfel extraterestrii nu vin sa faca contact, ca zice ca Terra e inapoiata.

Care scenariu zici ca e mai bun? :)

Numai bine,
-R
#2759 (raspuns la: #2755) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Multumim! Scrie-l si pe celal - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 08:06:06
(la: Hartia aurie de impachetat)
Multumim! Scrie-l si pe celalalt! :)
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fiecare poate scrie ce vrea.. - de Coralie la: 07/01/2004 11:39:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Fiecare poate scrie ce vrea, chiar si aberatii...scrie una si "uita" alta...
citez din articolul dat de Catalina :

"O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie in special in Ploiesti si Constanta. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. "

Autorul articolului, dl Lupescu, asimileaza luptele de strada in timpul unei rebeliuni, cu un holocaust!
Curios, cum "uita" dragul de el, sa mentioneze si câti legionari au fost omorâti atunci.. la "înabusirea rebeliunii...

Continui cu citarea:

Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice Iunie 1941, fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi 29 Iunie 1941 si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime".

Dragutul de el, :) autorul, uite ca i-a facut prieteni buni pe Antonescu cu legionarii!
Ce-a facut Antonescu?
I-a bagat pe toti legionarii in inchisoare! Nici de cum sa-i asocieze in guvern..

Catalina, nu tot ce zboara se manânca! In cazul de fata, nu orice este publicat pe net este adevarul istoric sau devine litera de lege...
Mi s-a parut cel mai corect r - de Daniel Racovitan la: 10/01/2004 05:43:11
(la: delta dunarii pe France 3)
Mi s-a parut cel mai corect reportaj despre Romania pe care l-am vazut pana acum pe un post francez. In felul asta, France3 si-a mai spalat din pacate.

Mi-a placut concluzia, care a pus accentul pe speranta, in ciuda saraciei lucii, a coruptiei si a distrugerilor lui Ceausescu.

Un documentar cu adevarat profesionist.
#7876 (raspuns la: #7863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru a avea adresa corecta, - de Daniel Racovitan la: 30/01/2004 14:16:13
(la: Spovedania tortionarului de la Aiud)
pentru a avea adresa corecta, randul al doilea trebuie alipit primului

..................................................................................
"miemi place artele" (sic)
#8645 (raspuns la: #8643) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cooperativa?... impreuna, toti ca unul? - de (anonim) la: 03/02/2004 01:49:23
(la: Preturi)
JC vorbim despre acei romani minunati din Ro.
by the way, stiti ce a fost in Ro pe 24-25. 03., da, anul trecut in ajun?
un post de radio a pus la dispozitia sinistratilor o linie telefonica pentru cine avea mobil-si ii rechema-pentru a spune unde se afla si de ce are nevoie. in vestita localitate Florica, -pe la buzau pe acolo parca-au ramas oamenii inzapeziti in masina, cu copii cu tot, vreme de 14-16 ore si mai mult!!! si au batut pe la portile celor din localitate, si nu i-a primit nimeni!!! era o doamna cu doi copii disperata: pentru ca le era foarte frig; in final, proprietarul casei in poarta caruia se afla aceasta familie, a iesit sa isi ia...tigari, oamenii s-au rugat de el, pentru copii-si sotie, i-a primit, le-a dat un ceai-NU MAI MULT!!!-si a spus ca nu i-a primit in casa pe motiv ca el este foarte instarit si a crezut ca asta este motivul pentru care au batut la usa lui: adica"hai la asta ca asta e bogat, ne lipim noi de ceva".
a durat emisiunea aia toata ziua, erau disperati reporterii de la radio-jos palaria pentru ei!! a fost o emisiune dramatica-si se intrebau: DOMNE, UNDE E PRIMARU COMUNEI??? este o coloana de masini blocate prin comuna mea, oamenii aia stau de o zi aici, eu, cum sa-i ajut?

probabil draga JC...se gandea la cooperativa...la binele colectiv.

#8784 (raspuns la: #8748) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
corect! kilu de rosii( in - de SB_one la: 03/02/2004 11:24:16
(la: LEUL ROMANESC VA FI DENOMINAT)
corect!

kilu de rosii( in GE) era 3,0 DM iar acum e 2,70 Euro( ca. si de ex); iar noi ne bucuram ca putem concura cu dolaru


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8815 (raspuns la: #8782) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unele mici corectii - de RSI la: 05/02/2004 03:44:58
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Imi cer scuze dar ca un iubitor al limbii romane trebuie sa te corectez. Presupun ca traiesti in afara Romaniei de un numar de ani.
La obiect:nu se spune sclavagie ci sclavie, sau daca referinta este la contextul social: sclavagism.
In legatura cu Biblia si relatia ei fata de sclavie, Vechiul Testament stabileste asa cum ai spus ca si sclavul are dreptul la ziua de odihna saptamanala. Mai mult, tot in Vechiul Testament sunt prevazute urmatoarele: stapanii n-au dreptul sa-si omoare sau chinuie sclavii, iar dupa 7 ani ei sunt eliberati. Toate acestea sunt concepte revolutionare din punct de vedere social, in comparatie cu restul lumii in perioda respectiva-in imperiul roman sclavii publici de pilda cei ce lucrau la minele de aur ale statului erau pusi sa lucreze pana la epuizarea totala si moarte.
Evident, si eu privesc lucrurile din perspectiva istorica si nu religioasa.
Nu a trebuit sa fie o decizie - de (anonim) la: 06/02/2004 18:14:22
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.
#9064 (raspuns la: #5551) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Corect, de smecheri e plina - de SB_one la: 09/02/2004 11:48:25
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Corect,
de smecheri e plina lumea!


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9229 (raspuns la: #9223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai dreptate - de Crisa la: 12/02/2004 14:11:23
(la: Un salariu decent in Romania)
Ai dreptate Daniel, nu se pupa deloc! Chestia cu 150 de dolari e o valoare medie, dar ridicata mult de salariile foarte mari ale unei minoritati. Cei mai multi nu ating suta de dolari. E drept ca daca vorbesti de o familie de medici stomatologi, sau de un medic ginecolog, sau de proprietarul unei firme, nu foarte mari, dar nici chiar mica, atunci acestia depasesc mult sumele pe care le-ai dat tu. Dar cati din romani au profesiile astea, cati au firme proprii care sa mearga bine cu adevarat, nu sa se tarasca de la o luna la alta? Stiu cazuri de medici primari chirurgi, foarte buni profesional, dar care, neacceptand plicul, traiesc dupa multi ani de profesat, intr-un apartament cu trei camere, cu doi copii, fara masina, cu concedii scurte la cort sau "la gazda".
Iar salariul decent e in functie de pretentiile fiecaruia; care... cresc mereu. Stii cum se spune: ai mult, atunci vrei si mai mult!
La ce ne raportam? Cred ca fiecare isi doreste sa nu mai suspine cand se uita pe tabelul de intretinere, pe factura de curent electric sau de telefon; sa isi poate permite cursele fara sa faca socoteli in minte sa vada daca ii ajung banii din buzunar sau de pe card pentru ceea ce a pus in cos; sa nu ofteze cand vede o carte nou aparuta; sa nu ia doar jumate din medicamentele prescrise de medic, doar ca sa faca economii; sa isi permita sa iasa cu familia la sfarsit de saptamana intr-o excursie sau macar la un restaurant, un concediu fara teama ca se termina banii... Si probabil ca mai sunt multe.
Ori ca sa ai toate astea, fie ai o stea cu adevarat norocoasa, care te aduce pe lume intr-o familie instarita sau te inspira in alegerea profesiei, fie .........
pentru o politica mai corecta - de andrei banica la: 13/02/2004 06:54:18
(la: Ati face ceva pentru Romania daca vi s-ar ivi ocazia?)
pentru o politica mai corecta creezi un partid mai corect, impotriva actualilor politicieni incorecti.
Un partid corect distruge incorectitudinea.
Asta e ideea.
#9561 (raspuns la: #9560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este corect si de incredere . - de (anonim) la: 14/02/2004 08:59:21
(la: Pe cine veti vota ca presedinte? (votul e anonim))
este corect si de incredere . inteligent, calculat si pragmatic
#9614 (raspuns la: #9569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
V-ati duce sa va opereze de a - de Crisa la: 20/02/2004 08:43:52
(la: Facultati particulare)
V-ati duce sa va opereze de apendicita un medic despre care stiti ca a terminat o facultate particulara? E dificil pentru facultatile de stat, cu traditie, cu vechime, sa asigure o baza materiala pe care se poate exersa (sali de disectie, cadavre pentru anii mici, practica efetiva in spitale pentru anii mari). A merge la stagiu si a sta intr-un amfiteatru 4-5 ore cat tre musai sa stai acolo, sau, si mai rau, a nu te duce deloc pentru ca "medicii nu vor sa fie incurcati" nu ajuta cu nimic. Din povestiri stiu si eu sa fac operatia de extragere a unui apendice, fiecare pas, unde si cum sa tai, cum sa caut sacul lui Douglas... dar nu m-as incumeta sa o fac chiar daca vreun inconstient ar apela la serviciile mele.
Nu stiu daca e corect spus ca studentii vor sau nu sa invete. Oricum nu e suficient. Probleme sunt mai multe. De ce se merge la particulara? Pentru ca la foarte multe se intra mai usor decat la facultatile de stat. In ultima vreme a devenit chiar o practica, dai intai la facultatea particulara, unde intri mai lejer, apoi la stat, daca intri acolo, e super, ramai la stat, daca nu... macar esti agatat undeva. Facultatea particulara e un soi de parasuta de rezerva.
O data intrat, vrei sa inveti. Si... trebuie sa iti cumperi cartile in totatlitate sau sa apelezi la o bibioteca a unei facultati de stat (prin relatii desigur, ca daca nu esti student acolo, nu poti imprumuta carti) sau la o alta biblioteca din oras care are, intamplator, cartile pe care ti le recomanda profesorii. De ce? Pentru ca facultatea particulara ale carei cursuri le urmezi nu are biblioteca! Nu are spatiu pentru asa ceva, nu are fond de carte. De foarte multe ori profesorul iti recomanda o carte proprie, si nu doar sa o citesti, ci sa o cumperi chiar, cu indicatia ca acea carte e "cea mai noua, cea mai buna".
E vorba de partea practica apoi. Inveti din carti, dar cat din ceea ce ati invatat din carti se pupa cu ceea ce faceti practic, in cazul in care va practicati profesia pentru care v-ati pregatit? Imi aduc aminte ca in facultate, in perioadele de practica, ma revoltam fata de inginerii din rafinarii care spuneau ca "una invatati voi la scoala, alta e practica aici". Atunci nu realizam, dar chiar aveau dreptate. Cum poti spune ca se lucreaza in autoclava, daca tu nu stii sa o regasesti in instalatie? Cum vrei sa repari un vas de sange cand tu nu stii decat din carte ca arterele sunt rosii, venele sunt albastre si tu gasesti in plaga doar ceva alb-galbui?
Ajungand la profesori te intrebi de unde provin ei. Sunt o parte si din cei care predau si la facultatile de stat. Doar ca acolo nu sunt titulari. Adica locul lor de munca nu e acolo, sunt profesori asociati, in regim de "plata cu ora". "Anul asta avem studenti la anul 3, deci ne trebuie un profesor de .....! Pai il cunosc eu pe X, lucreaza la Camera de comert (sau la Spitatul H, sau e avocat....). Bine, intreaba-l daca vrea." Iar omul vrea, cum sa nu vrea sa isi rotunjeasca veniturile? Si, ulterior, cand studentul de la particulara e intrebat pe cine are la cutare materie, raspunde cu incredere "pe X, e prof. si la voi, la universitatea de stat". Ca nu stie sarcu' culisele....
Nu neg ca exista si profesori bine pregatiti sau bine intentionati, dar cati sunt aceia? Cati din cei care predau la facultatile particulare isi pregatesc cursul sau seminarul dinainte, temeinic? A scrie o carte despre o activitate pe care o practici zi de zi nu e acelasi lucru cu a transmite altora continutul acelor carti. Nu mai comentez cum sunt, de multe ori, scrise acele carti.
Cat despre partea cu examenele platite... am auzit si la facultatile de stat de practicile acestea; personal nu le-am vazut, dar sunt convinsa ca exista. Dar facand un raport intre cati studenti la facultatile de stat spun ca au luat examenul cu plic, si cati dintre cei de la particulara ("trebuie sa fiu doar prezent in sala"), inclin sa cred ca in cele particulare examenele se trec mult mai usor. De alfel, nu cred ca am auzit de studenti de la particulara care sa fii ramas repetenti din cauza ca au picat examenele, ceea ce .. iti da de gandit.
Poate ca invata mai cu ravna, stiind ca o fac pe bani, dar exista si la stat studenti in regim "cu taxa", deci dau bani si pierd ani din cauza nepromovarii examenelor.
Cred ca invatamantul particular in Romania este inca prea crud si ca va mai dura ceva pana sa inspire tuturor incredere.
Corect, nici nu-l privesc pri - de nabab la: 24/02/2004 17:22:00
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Corect, nici nu-l privesc prin prisma lui papa... as fi preferat sa nu confirme "traiectul", e doar un pattern care se regaseste in societatea romaneasca contemporana...mi-a placut in postura de ambasador, cred ca face o figura onorabila in postura de ministru de externe.

Ai mei copii au 3 si 9, fete...ai mei stiu ca sunt americani, chestia cu originea nu e inca prea clara, cea mare in schimb doreste sa vorbeasca romaneste, ceea ce e rar pentru copii nascuti aici din parinti romani. Sper sa o tina.

Ar fi interesant sa putem comunica in particular, as fi interesat de un schimb de opinii pe tema unor initiative cum sint cele descrise de tine...am o initiativa oarecum diferita, cu un non-profit.
#10496 (raspuns la: #10490) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Uitati-va ce scrie Cartarescu - de gabriel.serbescu la: 03/03/2004 13:13:35
(la: Ajutor)
Uitati-va ce scrie Cartarescu, in Travesti: ¨...stateau goi, culcati pe spate, sub soarele fierbinte, tinandu-se de mana si privindu-se in ochi¨ unde e clar, e descrisa o scena de amor, intre o pereche tanara. Si continua ¨ totul era ca dintr-un vis vechi¨, evocand o stare imaginativa erotica, sau poate o experienta traita la nivel personal. Insa intervine pasajul urmator: ¨Pe cand ii priveam fascinat imi aminteam ca undeva in hipotalamus exista un centru al placerii, o gradina paradisiaca unde lumina orgasmului, aprinzand aerul in cercuri groase de aur, pierde orice caldura animala, etc etc

Atunci in ultima carte citita, dupa o descriere a unei intalniri sexuale, cele doua personaje incep sa vorbeasca despre corpusculii lui Krause, ce odata excitati produc o puternica emisie de endorfine la nivel cerebral. Faptul ca in ambele exemple se vorbeste despre sex e o pura coincidenta, sunt primele exemple care-mi vin la indemana.
Atunci mie mi-e foarte clar ca in afara esteticii umane exista ceea ce bine a numit Crinuf ¨motorul masinii¨. Pana unde se pot asocia diverse stari cu diversele procese cerebrale?
De la depresii la senzatiile de bine presupun, dar ce sunt endorfinele astea, cu ce se mananca? Unde traiesc ele? Sunt mici chinezi care rezida la mine in cap si-mi coordoneaza corpul? dar cum isi permit, fara sa-mi ceara voie :))?
Cred ca asta as vrea sa aflu. Imi place sa bag o plimbare cu masina dar uneori ajung chiar sa ma intreb, care e propulsia?

¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

#11240 (raspuns la: #11226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amoore - de amoore la: 04/03/2004 11:18:47
(la: Romani in strainatate)
Amoore
Multumesc pentru comentariu
Cred ca nu gresesc in a afirma ca fiecare are dreptul la o opinie...
Te inteleg perfect.
Poate ca nu intelegi (desi mi-e greu sa atmit) ca fiind in Uk nu intelegi unele lucruri
1 McDonalds
- imi vad copilul vitreg de 2 ori pe saptamina eu nu-i controlez "ce maninca" si daca esti in uk stii foarte bine ca sint obisnuiti cu "junk food" ....
si nu este gras de loc as spune ca e foarte slab pentru virsta lui

Intr-o zi cind a venit sa ne vada in weekend si a adus o punga mare cu jucari ,nimeni nu l-a rugat, nimeni nu i-a spus ....a decis singur...

Da admit ca sotul meu este instarit(web designer)la fel si eu...dar asta nu inseamna ca ne "omorim copilul" cum spui...
El are tot ce vrea;2 familii instarite, are o mama si una vitrega...un tata tata si unul vitreg.....ciudat ca prefera sa stea cu mine ca vrea sa invete roamaneste...nu pentru ca ii ofer cadouri ci pentru ca ii ofer dragoste( pe care mama lui nu o poate intelege)
Nu poti minti un copil cu cadori sau dulciuri...
Sora mea e profesoara intr-un sat in Romania
Unii copii nu au pixuri sau jucari sau dulciuri ....acolo se duc lucrurile si bani pe care le donez....
Si ai avut tu vreodata bucuria in inima ta cid auzi ce bucurosi erau cind au primit nimicurile astea...

Nu cred!
Si daca asta nu e gest de dragoste atunci nu stiu ce dragostea e....
In vara asta eu si sotul meu am decis sa aducem un copil de la aceasta scoala aici pentu o saptamana...un copil pe care nici nu-l cunosc, care nu mi-e ruda....
Cind m-am casatorit toti bani de la nunta au fost donati unei gradinite cu copii mai saraci
Au primit papuci de casa, dulciuri, baloane...Si eu am fost acolo cu lacrimi in ochi... da media a fost acolo si sint poze pe internet...
Dar asta e...
De ce "Charity" shops?
Sa donez bani pentru cei din Anglia?
Stii ceva copii saraci din Moldova nu au primit nimic de la marile organizatii...
Unde se duc banii aceasti?
Coincidenta - nestiind ca va avea o romaca in famile,Mama sotului meu,de 10 ani de zile face cadouri pentru "shoe Box" in romania, dar nu stiu unde se duc...

"sclavii si fiintele neumane pe care le-ai lasat in urma"

Eu nu am lasat nimic in urma, eu am ales o cale mai buna ca si tine de altfel, am venit intr-o tara unde esti acceptat co fiinta umana si esti tratat cum meriti
nu ca in Romania unde am lucrat zi de zi si a trebuit sa astept 3 luni sa primesc un salariu
Unde am vrut sa merg la facultate dar a trebuit sa platesc o groaza de bani...

Da sigur ca se munceste aici ....da esti platit

Tu de ce esti aici?
Pentru o viata mai buna?
Tu ce faci sau ce ai facut pentru cei de acasa?


'schimb de experienta' ai facut tu in 1994 cind aveai doar 17 ani...?

Viata nu incepe la o anumita virsta ...

Nestiinta e o binecuvintare...cunostinta e dureroasa
Cind iesi din tara pentru prima oara si vezi diferenta (mai ales cind esti norocos si ai experiente bune)suferii..
Pentru tine si pentru toti...cind vezi lucrurile si viata pe care cei din afara o au asa de-agata te doare.
As fi vrut sa nu realizez nimic in Franta sa ma intorc in tara si sa fiu la fel ca intotdeuna...
Dar am ales sa imi fac o viata mai buna pentru mine si celor din jurul meu


Stiu ca fiind aici am mai multe posibiltati sa aduc bucurie celor de casa...

Tu ai incercat pe bani proprii sa ai afaceri cu marile companii de aici sa le convingi sa investeasca in Romania.... sa deschida fabrici acolo?
Nu cred...
Am avut bucuria sa fac multe pentru cei din tara (persoane pe care nici nu le cunosc), care poate nu vor stii niciodata ...
Si asta ma face fericita


Copiii au nevoie de dragoste. Simplu si ieftin, dar imposibil pentru unii de a oferi.

Dragostea nu se ofera ... vine de la sine



#11324 (raspuns la: #11258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adelina - de Florin si atat la: 04/03/2004 16:50:29
(la: Romani in strainatate)
>1 Cind am gasit acest site nu am fost loged in... a fost un impuls sa comunic cu romani din afara despre viata mea'

Buna Adelina,
Vezi, acum poti sa-ti spun pe nume. Ma simt mai bine.

>2 NU cred ca cei din Romania au nevoie de ajutor
Cel mai primit dar e "sa dai cind nu se cere"

Poate citesti raspunsul meu la duduia din Canada. Opinie diferita...

>3 NU toti sitem la fel

Ai dreptate, nu ti-am cerut sa fi altfel decit cum esti.

T-as sfatui insa sa meditezi putin.
Daca spui la cineva in Anglia ca esti instarit, suna a 'showing off'...foarte cu nasul pe sus si nepoliticos...'patronize' etc.
Pe aici prin UK oamenii te judeca pentru ceea ce spui si esti, nu ceea ce ai.
Stii foarte bine ca poate pe strada urmatoare de la tine pot sa traiasca bogatasi sau saraci. Cum iti parasesti 'averea', esti in jungla umana.

>Daca ai avea ocazia sa ma cunosti personal ai realiza ce fel de persoana sint.

Cine stie, poate intr-o zi ne vom intilnii. Poate chiar am trecut deja unul pe linga altul...sint sigur ca nu in McDonalds...:)

Bine ai gasit Cafeneaua. Pe aici oamenii sint politicosi...persoanele care 'vorbesc' sint, bineinteles, scuzate.

Florin si atat
deocamdata

#11358 (raspuns la: #11344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...