comentarii

cum se scrie corect sor-mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sor-mea - de zaraza sc la: 17/01/2014 09:27:37
(la: Munca voluntara!)
Ca si cu fi-su! ;)

sor-mea e corect. Poti scrie tot corect: sora mea, soră-mea, surioara mea, a mea surioară, surorile mele (a naibii limba romana).

sora mea a avut nunta in sept - de the underqueen la: 08/11/2005 10:03:44
(la: Obiceiuri de nunta)
sora mea a avut nunta in septembrie. intr-adevar au alergat ei peste tot . da ' asa au vrut ei . s-au ocupat singuri de tot. ca sa nu se bage nimeni in borsul lor. si tot asa am de gand sa fac si eu (sper sa reusesc). oricum , abia am fixat data nuntii. am sa va tin la curent cu toate pregatirile (si problemele inerente) pe masura ce ele au loc.
cine e sora mea???:))) macar - de Prophet_slim la: 11/12/2005 16:32:23
(la: vreau sa sinucid pe cineva!)
cine e sora mea???:))) macar sa stiu!:)))

---------------------------------------------------
negrul este alb si albul este negru deci sunt cenusii???
#94383 (raspuns la: #94338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Malreaux se scrie corect Malr - de zaraza sc la: 27/03/2006 13:16:12
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Malreaux se scrie corect Malraux.

cere si ti se va da
#113715 (raspuns la: #113604) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sor'mea - de Intruder la: 10/10/2007 23:16:09
(la: Eu vreau sa cresc MIC)
s-a plimbat cu carutzul meu...nu mai tin minte dar mi s-a povestit.
aveam vreo 7 luni si sor'mea aproape 4 ani.
scoate mama carutul si cu moi in fata blocului si-i spune la capra sa aiba grija pana se-mbraca ea, sa mergem nu stiu unde. capra de sor'mea ma da jos din carutz si se pune-n locul meu. :))))))
cand a venit mama, eu nu mai eram unde ma depusese sor'mea, o luasem in 4 labe de nebun, prin noroi...era iarna, dar nu era zapada si era chiar soare. norocul meu ca eram incotosmanit, altfel cine stie unde ajungeam. :D
#242664 (raspuns la: #242655) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum se scrie corect... - de danico la: 07/06/2009 13:28:31
(la: Este prea mult sa cerem sa se scrie corect romaneste?)
cum se scrie corect: "hai zi!" sau "hai zii! ? si de ce?
romania mea - de miraz la: 18/06/2004 11:46:48
(la: Utopia in Romania)
e chiar o provocare. a trecut ceva vreme decand nu am mai scris compuneri libere.
dar sa vedem.
vreau o tara in care sa se injure mai putin, in care sa nu primesc pe email mesaj de genul "mai kkkt de om, nu mai trimite mesaje infectate". (de parca e vina mea ca serverul pare sa aiba o viata proprie si trimite mesaje numai unde vrea muschii lui). vreau o tara in care sa nu vad oameni in toata firea cum arunca ambalaje pe jos, exact in centrul orasului, iar daca le spui ceva iti sar in cap. si toti ceilalti trecatori stau si se uita ca boii la poarta noua. vreau o tara in care sa nu fiu bulgarita pe strada de copii de clasa a III a pe care nu poti sa ii tragi de urechi ca de, molestezi copilul, dar daca il duci la tat-su sau la ma-sa (scuze de cuvinte) e cel mai cuminte copil de pe lumea asta. poate te alegi si cu o injurataura sau o scatoalca dupa ceafa. vreau o tara in care in noaptea de revelion sa nu trebuiasca sa ma feresc de artificii ca de bombe.
vreau o tara in care sa nu imi fie frica sa ma duc la doctor ca poate nimeresc peste unul care in loc sa ma face bine, ma lasa fara deget (caz real in familie). vreau o tara in care sa nu se faca experimente cu sistemul de invatamant. vreau o tara in care tot elevul de clasa 9a sa stie scrie corect romaneste (cel putin). ca la ce-mi aud urechile de la prietenii mei profesori mici a scrie sau a citi nu mai este ceva valorizat de catre unii.
VREAU O TARA FARA MANELE.
as vrea o tara in care sa nu inspir fum de tigara pe strada (de cladiri - publice sau private, ce sa mai zic).
si as mai vrea eu multe dar o sa inchei spunand ca tot ce am spus se reduc la doua chestii: respectul fata de ceilalti si respectul fata de educatie.
qed.
deparaiate - de Jay la: 08/08/2004 11:51:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
La consultatie :
- D-le doctor , acum un an mi-ati recomandat sa evit umezeala din cauza reumatismului.
- Si ?
- Am venit sa va intreb daca as putea face deacum o baie .
**
Dintr-un dialog feminin :
-Vai tu ce rau arati ! Auzisem ca o sa te lase sotul , dar nu chiar de la etajul trei .
***

Politistul catre sofer :
- Esti beat , da-i doamnei sa conduca .
- Sunt beat , dar nu nebun.
**

O tanara in tren are dureri de dinti , un tanar de langa ea ii spune
- Daca o sa va sarut o sa va treaca imediat durerea ..
&! gt; Un batranel din compartiment :
- Tratamentul dumitale e bun si la hemoroizi ?
**

Intre surori la spital :
-Nu cred ca pacientul de la salonul trei mai are mult de trait.
-Asi ! Azi m-a inghesuit intr-un colt si m-a sarutat.
- Tocmai de aia ! A aflat nevasta-sa
**

La spital sotia isi intreaba sotul aflat in stare grava :
" Cum se scrie corect inmormantare ,cu a^ sau cu i^ ? "
**

Aviz pe usa unui cabinet medical :" Nu bem flori si bomboane ".
**

Doctorul :- Cat alcool consumi pe zi
Pacientul :- 8-10 sticle de bere.
D: - Eu nici apa n-as putea sa beau atata .
P: -Apa n-as putea nici eu ..
**

Dialog :
- Piciorul de lemn imi provoaca dureri .
-Cum asa ?
-Cand nevasta-mea se infurie , imi da cu el in cap.
**

Sora : - Pacientul e mai bine , a vorbit cu mine.
Doctorul : - Si ce a spus ?
Sora : - Ca se simte rau.
**

Gardianul : - Care ti-e ultima dorinta ?
Condamnatul ; - Doar un pahar de ceai .
Gardianul : Cu cat zahar ?
Condamnatul : Cu zaharina , am diabet.
**

Omul de pe targa catre infirmieri :
- Unde ma duceti ?
- La morga.
- Dar inca n-am murit.
-Pai , inca n-am ajuns...


"Un om cade de pe o schela... Singurul martor la accident este un copil.
Un politist vine si-l intreaba:
-Ma copile de ce a cazut omul ala de pe schela?
- Pai l-a batut D-zeu.
- De ce l-a batut D-zeu?
- Ca a injurat..
- Si cum a injurat?
- f**u-ti D-zeii ma-tii de copil, nu mai scutura schela!!!
*** - de mazariche la: 30/04/2010 09:21:55
(la: Scriitura de minute 5)
Nu pot filozofeli, profunzimi si dramatisme.
Ma gandesc ca n-o sa pot scrie cine stie ce, dupa ultimul test nu reusesc decat vreo douazeci de cuvinte pe minut, nu toate corecte. Ma mai gandesc ca nu m-am dat cu crema pe maini si arata de parca s-a uscat var pe ele si inca n-am terminat munca in pamant. Sor-mea cica sa-i conduc masina in drum spre tara, mie-mi tzatzaie curu' de frica, abia m-am invatat cu a mea, de ce m-or chinui astia?!
Astept copilu' de la scoala, asta macar o sa se bucure de alergatura, sa nu uit sa iau un strugurel, are niste buze parlite...
Gata, mi-a expirat timpul.
papadie...taica - de SB_one la: 11/01/2004 07:02:38
(la: Point et…à la ligne!)
1- raspunsul cred ca mi-a fost adresat( sic) in semn de incurajare , ca prea vorbesc la peretzi pe aici.
Papadie , sint aici - inca- ptr. ca cineva scrie ( si gindeste) ca tine, Alice, saniuro si altzii ca voi. Hai sa-l pun si pe Athos ptr. ca mi-au placut cei 3 muschetari.
Mi-ar parea rau sa va pierd.

2- concluzia? tocmai asta e. Care-i concluzia? "2B or not 2B"?

Pina una alta mai stau pe aici si o sa mai lichidez pe unul sau pe altul care-si da in petec.

asta la vista baby!

ps
nestiind sa folosesc( unde sint?) semnele alea glumetze, astept corecturile gramaticale. atentzie: sora-mea a predat gramatica lb .romane pin'la pensie


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#7911 (raspuns la: #7909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vizita in Romania - de (anonim) la: 11/02/2004 14:27:16
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Multe contradictii - si bune si rele. Si taximetristi excroci si mitocani ( marea majoritate ) dar si taximetristi amabili, punctuali, corecti etc.
Mizerie pe strazi, cel mai rau din acest pdv mi s-a parut in Bucuresti. In schimb mi-a facut multa placere sa revad orase precum Brasov, Sibiu, Sighisoara ...
Daca ai nevoie sa inchiriezi o masina, ghinionul tau. Preturile sint de 2, 3 sau chiar 4 ori mai mari decit in occident, iar masinile in general se prezinta in stare deplorabila.
Am stat 10 zile la Poiana Brasov ( Hotel Alpin ) si 4 zile la Sinaia ( Holliday Inn ) . La Poiana a fost exceptional - mincare buna si foarte ieftina. Personalul hotelului in general foarte amabil si foarte serviabil. In cele doua saptamini nu am avut decit o discutie neplacuta cu o toanta care ne repartiza la mese la micul dejun.
Sistemul de teleschi mai bun ca in Colorado, cumperi o cartela cu sa zicem 200 de puncte pe care le folosesti cind vrei si cum vrei - nu expira la sfirsitul zilei. Asta este perfect daca intr-o zi nu ai chef sa schiezi sau e vremea urita, nu ai pierdut banii.
Cam peste tot au aparut o serie de restaurante bune si foarte bune. In Brasov intr-o mica maghernita am avut cea mai buna pizza care am mincat-o vreodata.
In concluzie, dupa vizita din 2003 in Romania pe care nu o mai vazusem din 1987 am vazut si bune si rele. Ma asteptam sa vad mai multe schimbari in bine dar probabil ca ia timp. Dar una peste alta este mai bine ca inainte, parerea mea. Magazinele sint pline cu tot ce vrei, nu am vazut cozi, si cea mai placuta surpriza, oamenii care lucreaza in turism au incetat sa mai creada ca turistii straini sint niste lighioane care vin in Romania sa le manince mincarea si sa strimbe din nas.
Fata mea care cu aceasta ocazie a vazut Romania pentru prima data, a fost pur si simplu incintata mai ales ca a invatat sa schieze ( pe aceiasi pirtie unde a invatat si tatul ei - pe Bradul si pe Rosu si ultima zi pe Carp ). Nepotul meu de la sora mea a fost si mai incintat, el are 11 ani si la fel ca si fata mea a vazut Romania pentru prima data. La vara vrea sa mearga inapoi in Romania !

a mon opinion - de ENERGIKA la: 18/06/2004 17:59:49
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
e adevarat ca mai mult sau mai putin toti gresim (de la stres sau de la tastatura, sau poate unii kiar nu shtiu sa scrie), dar parerea mea este ca ne putem corecta, nu?
comic de siutatie - de Alice la: 15/07/2004 11:20:19
(la: Test de limba engleza.)
ia uitati-va si voi: un anonim, care-l acuza pe altul (se-ntelege, tot anonim!) ca nu scrie corect.
acuzatorul, evident, maaare priceput in mecanismele frazarii elaborate si in limba romana, utilizeaza cu maestrie expresii superbe precum 'a-si da cu parerea' si 'a fi de parere ca' in mod succesiv, ca nu cumva sa picam in eroarea de-a banui ca opiniile ar fi ale altcuiva!

ma intreb cat de important e sa identificam 'pareri', atata timp cat sunt anonime, cat e de plictisitor sa deosebim anonimii intre ei, parerile aceluiasi anonim in noianul de pareri anonime, si daca, in final, n-ar fi posibil (iata, de ce nu?) ca anonimul acuzat sa fie el insusi acuzatorul.

lucru destul de putin probabil, fiindca cel care ortografiaza incorect 'engleji', ar putea sa fi facut-o in mod (nedeclarat, evident!) ironic, pe cand anonimul ce acuza nu-i decat o gura mare.

zic acestea, judecand dupa postul imediat mai jos, in care domnia sa nici n-a catadicsit sa indice 'andrisantul', nici n-a specificat despre ce tactica e vorba, ca sa nu mai vorbim ca n-am inteles deloc care-i 'chestia' cu bancul.

prin urmare:
stimabile anomim,

te instiintez ca ai mare noroc de ti-a aparut mesajul la cafenea.
sunt, de-asemenea, convinsa ca multe posturi anonime mult mai interesante ca al dumitale au fost sterse, din lipsa de timp.
parerea mea e (sic!) ca nu stii sa te exprimi suficient de bine in romaneste, ca sa-ti permiti sa vorbesti de-atat de sus.

fiecare are dreptul la o opinie, asa-i.
baga de seama insa ca respectul e si el la fel de important si ca fiecare avem DREPTUL asta, chiar daca ortografiem incorect vreun cuvant.

chiar si-atunci cand dumneata consideri ca mesajul de fata 'n-are rost'.

tate shele buni.



#17886 (raspuns la: #17869) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
se irita femeia!!! (pentru denysa) - de dinisor la: 10/10/2004 19:23:30
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
...da ce te oparishi asha dragutza? sa fie musca si caciula?

eu nici nu zisei ca ai citat fraza. chiar mi-ai intarit banuiala. fraza intr-adevar itzi apartine! merci;

sa ma invartesc "continu" ? in primul si in primul rand "continu" se scrie corect CONTINUU (si daca gresesc , hai sa-l intrebam pe AlexM, ca el imediat vine cu forma corecta din DEX). in al doilea rand, libera am fost si voi fi intotdeauna...ca pasarea cerului. he he!

punctuatzie originala? nu! deloc! in primul rând ca nu era o paranteza de încheiere (si de aceea inutilitatea uneia de inceput...). mai citeste odata mesajul anterior si ai sa vezi ca nu era decat un emoticon. adica asta : ;) , care nu inseamna altceva decat ca îtzi faceam cu ochiul. de ce? pai credeam ca o sa-tzi dai seama...

iar daca nu itzi place ceea ce sunt, nu itzi ramane decat sa ma adaugi pe lista ta de "ignoratzi". dar ce te faci atunci cu curiozitatea? ca nu vei mai putea citi nimic ce se naste din "dotarea mea"...

eu am sa continui sa cred ceea ce ochii pot vedea si sa intzeleg ceea ce prin vorba-i povestea...
_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!
#24626 (raspuns la: #24592) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspunsuri pentru Axel si Florin - de Hypatia la: 12/10/2004 08:02:16
(la: Cine conduce lumea?)
Rimann, daca asa s-o scrie corect, este un matematician neamt de pe la inceputul sec.XX, care incearca saarate matematic ca lumea nu e la fel de clasica precum e matematica euclidiana sau fizica newtoniana. Alt exemplu: rimanian, suma unghiurilor unui triunghifaca 180 de grade doar in caz particular, iar apa fierba la100 grade Ctot in caz particular. Personal, am citit despre asta in cartea lui Nicolae Steinhardt, "Daruind vei dobandi", unde autorul exploica rimanian modul de a fi al calugarului.. Eu mi-am permis sa merg mai departe si sa spun ca toti cei care gadesc ALTFEL, toti cei care nu se lasa manipulati, cei care ies din rand, traiesc si ei rimanian. Parerea mea.

"Iar daca prin extrapolare ne comparam cu contemporanii lui Hristos ( tu ai spus-o... ) atunci pe aia din umbra cu cine sa-i comparam? Brrr...ne apropiem periculos de mult de luarea numelui lui Hristos in desert..."
In textul selectat, te-ai grabit de doua ori. Chiar nu stii cine sunt cei DIN UMBRA? Ei au fost si pe vremea lui Hristos si sunt si acum. De ce vezi tu
aici luarea in desert a numelui lui Hristos? Aici nu inteleg eu.
O zi buna!
Va mai raspund diseara...mai trebuie sa si muncesc.
Hypatia
#24786 (raspuns la: #24745) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hypatia - de Belle la: 11/11/2004 21:42:18
(la: Trancaneala Aristocrata)
taur get beget aici, nu stiu ascendentul desi saptamana trecuta mi l-a zis sor-mea (scorpioanca pasionata de astrologie, nascuta de ziua vrajitoarelor)

as fi tras cu ochiul da' nu pot sa intru in capul omului cu una, cu doua.... astept s-o scrie pe curat ca am impresia ca deocamdata e numai in imaginatia lui ;)))
#28510 (raspuns la: #28505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi roman - o incapatanare ???? - de (anonim) la: 02/01/2005 11:35:01
(la: Ma incapatanez sa fiu ROMAN!)
Nu stiu sigur daca e vorba de "incapatanare" in alegerea de a ma reintoarce in Romania. Am facut un doctorat "cum laude" in lingvistica franceza la Paris-Sorbona, sunt Conferentiar calificat de Ministerul Educatiei din Franta si totusi... la 31 de ani lucrez ca lector la Universitatea Ovidius din Constanta si locuiesc undeva la mal de mare. Incapatanare ? Sau o stare de bine pe care nu am regasit-o nicaieri altundeva in lumea pe care am batut-o ?
Nu ma simt nici conservatoare si nici nu cred ca nu as putea pleca (sora mea lucreaza de patru ani la Universitatea Laval din Quebec, daca mai era nevoie de argumente suplimentare...).
Cred ca, pur si simplu, mi-e mai bine aici. Cert, nu financiar. Castig o nimica toata si am preferat sa raman in concediu de crestere a copilului decat sa ma intorc cu adevarat la munca. Poate nici profesional (desi gasesc, inca, destule oportunitati pentru a iesi la colocvii si intalniri internationale, chiar daca mediul in care lucrez nu e deloc motivant).
Cred ca vreau sa-mi cresc copiii aici (e drept, sotul meu e navigator si reusim sa ducem o viata corecta) si nu in lumea cea mare.
Cred ca am preferat sa-mi acopar de aici dorul de plecare decat sa fiu nostalgica la infinit, de undeva de departe, cu gandul la atmosfera de Craciun de acasa.
Cred ca sunt romanca in ciuda statutului de "etre hybride" pe care mi l-au dat anii petrecuti la Paris.
Si cred ca asta nu se trateaza.
Nu am forta sa fiu incapatanata cu propria mea viata.
Pt. Coralie - de Paianjenul la: 22/02/2005 10:16:02
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
"cunosc aici pe forum muncitori români in strainatate, care au doar cateva clase, care n-au avut sansa ca noi sa faca studii superioare, nu stiu sa scrie corect..."

- Eu cunosc indivizi (romani) care nu au nici macar liceul, dar care scriu corect si se exprima romaneste impecabil...

...in timp ce altii "care au avut sansa ca dv. sa faca studii superioare", scriu

"doua statzi de metro"
"doi copi se jucau"
"nu-i cunosc pe parintii vostrii"...

...nu stiu care e diferenta intre "a-ti face" (infinitiv, II sing.) si "ati face" (conditional optativ, II pl.)...

...iar daca se angajaza intr-o conversatie al carei context presupune formularea unor fraze mai complexe... nu se descurca fara interventia interlocutorului...

(...Daca ne referim in mod specific la sistemul de invatamint din Romania, din perioada comunista, parerea mea personala este ca standardele didactice/pedagogice ale acestui sistem erau remarcabile... si inclin sa cred ca cei care n-au invatat sa vorbeasca si sa scrie corect romaneste pina la absolvirea scolii generale, n-au invatat nici mai tirziu, indiferent cite facultati au mai facut...)...
#37136 (raspuns la: #30426) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga mea lalea neagra - de Grettel la: 02/03/2005 12:01:51
(la: suflet ratacit)
sa stii ca am trecut exact prin aceeasi poveste, desi suntmai mare decat voi cu 6 ani. La 28 am plecat in Ge renuntand la tot: serviciu, familie, prieteni, casa, masina, obisnuinte, anturaj, stil de viata, doar cu cartile, muzica si hainele mele. Am plecat sa traiesc cu iubitul vietii mele, cu sufletul meu pereche, cu omul cu care ore in sir vorbeam la telefon, de mii de euro pe luna. Am plecat constienta fiind ca am deja 28 de ani si ca imi va fi destul de greu sa o iau de la capat, nici macar nu stiam limba decat la un nivel superficial. Am plecat insa fericita si increzatoare, constienta fiind ca orice ar fi vom izbandi impreuna, ca dragostea va amortiza toate hop-urile...
ei bine, din secunda in care am ajuns la noua casa (care acum era a noastra), lucruile s-au schimbat fundamental... adica exact opusul: nici macar buna seara nu-mi spunea cand intra in casa. In Romania nu-mi lipsea nimic, in afara de EL - acolo imi lipsea totul, inclusiv EL...si m-am incapatanat sa raman, sa ma schimb, sa fac mai multe eforturi, sa muncesc mai mult (am muncit in casa in care ne-am mutat ingrozitor de mult), am fost si la scoala sa invat limba, 2 module din 6, la al treilea m-a oprit. A urmat oprirea accesului la internet si la telefon (desi aveam conventie ca pot vorbi in max 50 de euro pe luna), nu am vazut decat magazine de mancare (cele mai ieftine, nu super-marketuri)... am stat singura, am citit si recitit cartile mele si am sperat ca n-o sa se razgandeasca in urmatoarele 3 zile si n-o sa-mi spuna sa plec, pentru ca tot el, cand ma vede cu bagajele pregatite sa plange in genunchi sa raman.
Desigur, dupa 6 luni am cedat psihic si am plecat acasa. La mama, pentru ca nu mai aveam nici casa, nici masina, nici job...
Ajunsa in ro, dupa 2 saptamani de plans m-am apucat sa-mi fac planul de supravietuire, si in intr-o luna am obtinut un job mai bun decat cel de la care plecasem, casa si masina (de la sora mea care a primit un contract de munca in strainatate)...
Acum, dupa un an de cand m-am intors si de terapie, pot sa spun ca sunt o alta persoana: am mai dat niste examene care imi lipseau, am un job pe care il controlez perfect, am tot ce imi doresc desi inca sunt singura. Dar sunt linistita si fericita... stii ce am inteles? ca Dumnezeu tine cu oamenii curajosi!
Va imbratisez si va doresc sa aveti curajul si puterea de a fi fericite!
#37890 (raspuns la: #37293) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...