cum se scrie corect sugeameai

Nu ai vorbit la perete ci ai vorbit CA un perete. :))) M-am poticnit de cuvantul "fica" scris gresit desigur si-s alergica la greseli de genul asta. Automat imi zic si ma intreb: cum poate fi cat de cat inteligenta o persoana de cetatenie cat de cat romana care nu scrie corect limba romana? De aceea am evitat sa scriu ce gandesc despre asa numita intrebare. Despre profunzimea ei...hmmm...las inteleptii cafenelei sa-ti raspunda. :)

Acea persoana ar fi trebuit sa-ti dezvolte capacitatile de scrie corect romaneste... ;))

Eu cred ca problema porneste de la ce trebuie sa faci pentru a depasi ce-ti ofera scoala. Adica la scoala, in principal inveti sa citesti si sa scrii, primesti undita.
Problema se pune aici nu cum scrii sau vorbesti, adica cat de corect gramatical, e vorba de continut nu de forma, ce scrii sau vorbesti.
Scoala incearca sa te obisnuiasca cu deprinderea de a citi, de a capata un bagaj de cunostinte care sa-ti permita sa te exprimi dar si sa traiesti, pe scurt, "cultura" sau altfel spus experienta de viata.
Studiile superioare, in afara de cele la obiect unde te specializezi exact in acest domeniu al "culturii", iti ofera doar o specializare tehnica.
Asta ar ar functiona doar in cazul in care scoala produce ceteni care au o baza consolidata avand macar instrumentele pentru a incepe sa acumuleze. Din pacate astazi este dificil sa-ti iei dipolma de bacalaureat. Multi nu sunt in stare sa se exprime sau sa scrie corect, dar sa mai aiba si ceva de spus... :)))))

la minut: (de gasit la cautari recente in poza de mai sus):

intr-un mediu lingvistic elevant
in loc de elevat

cum se scrie corect dale bani
dă-le bani
sau mai bine nu

La cutari ???
ma simt depasita

asteptarea sub o coarja de nuca
asa-i daca o iei pe coaja...

Puteti scrie in continuare ideile voastre...Insa cineva mi-a dat raspunsul care eu il consider cel corect si cel care ar trebui respectat.
Multumesc,OM!

In sfarsit...

Introducerea limbii maghiare este corecta la fel ca si introducerea limbii germane ca limbi oficiale in afara de romana in special in regiunile locuite de unguri , sasi si germani.
Ne pretindem a fi o democratie dar inca mai avem de invatat de la alte tari cum sa ne descurcam cu minoritatile conlocuitoare.

de cate ori se vorbeste si se scrie, in tara sau in occident, ma doare sufletul...
nimic nu se schimba, nimic nu inainteaza spre o viata mai buna facuta cinstit, constat ca un fel de inertie perpetuala...

unii fura, jegmanesc si traiesc aproape in palate, care rasar ca ciupercile dupa ploaie...

majoritatea populatiei devina fatalista, nu mai face eforturi ca se intreaba la ce bun?
asteapta sa le faca altii, sa le cada mura'n gura

o parte, convinsi ca nu-i nimic de facut in tara, pleaca in strainatate, facand sacrificiul de a pleca in necunoscut, departe de familie, prieteni si traditii

o minoritate, curajoasa, idealista si optimista se lupta si se zbate sa prospereze cinstit prin munca in tara, dar sunt inundati, pierduti in marea majoritate

Din multe puncte de vedere, pentru omul de rând din România, nivelul de viata este inferior celui de inainte de 1989..
dupa 14 ani de la revolutie...

De cati ani este inca nevoie pt a regasi nivelul 1989? de cati altii pentru ca fiecare sa poata manca carne in fiecare zi, sa se incalzeasca corect si sa aiba un minimum de confort???

Fratilor, homosexualitatea a aparut din plictiseala si din lipsa de frica de Dumnezeu si de preocupari majore. Este impotriva naturii, a legilor logicii si a legilor lasate de Dumnezeu, pe care daca nu le respectam s-a ales praful de noi, o sa putrezim in iad. Pe de alta parte homosexualii trebuie ajutati si nu judecati, dar nu sa prolifereze legalizand homosexualitatea, ci sa se indrepte. Mai ales in Romania, parca s-au terminat femeile, sau invers barbatii, sau cel mai bun lucru care il poti spune unei femei, in loc sa incerci sa o cunosti cu adevarat, este : "Stii, prefer un barbat, imi pare rau !". Ca e genetic sau nu, cine poate sa corecteze erorile genetice ? Cel care a intemeiat codul genetic, adica Dumnezeu. Acolo e solutia. Nu a spus Domnul nostru Hristos :"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ?". Cine cauta in alta parte, isi pierde timpul si sufletul din pacate.
Oricum, sa nu aducem anormalul la rang de normal si invers. Desi scrie in Biblie ca asa se va intampla.
Sorin -Dallas

Tu zica ca Diasporeanu' scrie fiindca STIE si vrea recunoastere.

Dar daca scrie fiindca STIE si vrea ca si altii (Mellinnnddda) sa STIE? Ca poate recunoasterea o are de mult....

Ca sa-ti raspund corect am nevoie sa stiu: cati ani ai trait in Franta si cu ce statut?

Multumim! Scrie-l si pe celalalt! :)

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?

Fiecare poate scrie ce vrea, chiar si aberatii...scrie una si "uita" alta...
citez din articolul dat de Catalina :

"O lupta pentru putere a dus la rebeliunea legionara din 19-20 Ianuarie 1941, in care au fost ucisi 120 de evrei in Bucuresti si cca. 30 de alti evrei in provincie in special in Ploiesti si Constanta. Rebeliunea a fost inabusita si Conducatorul miscarii legionare Horia Sima impreuna cu alti lideri legionari s'au refugiat in strainatate. "

Autorul articolului, dl Lupescu, asimileaza luptele de strada in timpul unei rebeliuni, cu un holocaust!
Curios, cum "uita" dragul de el, sa mentioneze si câti legionari au fost omorâti atunci.. la "înabusirea rebeliunii...

Continui cu citarea:

Odata cu izbucnirea razboiului contra Rusiei Sovietice Iunie 1941, fortele germane impreuna cu politia antonesciana la care s'au alaturat elemente ale Garzii de Feir au comis atacuri impotriva evreilor ca Pogromul de la Iasi 29 Iunie 1941 si "trenurile mortii", si alte atacuri in Moldova soldate cu 7.500-10.000 de victime".

Dragutul de el, :) autorul, uite ca i-a facut prieteni buni pe Antonescu cu legionarii!
Ce-a facut Antonescu?
I-a bagat pe toti legionarii in inchisoare! Nici de cum sa-i asocieze in guvern..

Catalina, nu tot ce zboara se manânca! In cazul de fata, nu orice este publicat pe net este adevarul istoric sau devine litera de lege...

Mi s-a parut cel mai corect reportaj despre Romania pe care l-am vazut pana acum pe un post francez. In felul asta, France3 si-a mai spalat din pacate.

Mi-a placut concluzia, care a pus accentul pe speranta, in ciuda saraciei lucii, a coruptiei si a distrugerilor lui Ceausescu.

Un documentar cu adevarat profesionist.

pentru a avea adresa corecta, randul al doilea trebuie alipit primului

..................................................................................
"miemi place artele" (sic)

corect!

kilu de rosii( in GE) era 3,0 DM iar acum e 2,70 Euro( ca. si de ex); iar noi ne bucuram ca putem concura cu dolaru


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Imi cer scuze dar ca un iubitor al limbii romane trebuie sa te corectez. Presupun ca traiesti in afara Romaniei de un numar de ani.
La obiect:nu se spune sclavagie ci sclavie, sau daca referinta este la contextul social: sclavagism.
In legatura cu Biblia si relatia ei fata de sclavie, Vechiul Testament stabileste asa cum ai spus ca si sclavul are dreptul la ziua de odihna saptamanala. Mai mult, tot in Vechiul Testament sunt prevazute urmatoarele: stapanii n-au dreptul sa-si omoare sau chinuie sclavii, iar dupa 7 ani ei sunt eliberati. Toate acestea sunt concepte revolutionare din punct de vedere social, in comparatie cu restul lumii in perioda respectiva-in imperiul roman sclavii publici de pilda cei ce lucrau la minele de aur ale statului erau pusi sa lucreze pana la epuizarea totala si moarte.
Evident, si eu privesc lucrurile din perspectiva istorica si nu religioasa.

Nu a trebuit sa fie o decizie daca sa imi invat sau nu copiii romaneste. Traim in Canada, in zona de limba engleza. In casa s-a vorbit romaneste pentru ca asa era firesc. Cu copiii am vorbit romaneste pentru ca am avut impresia ca este limba in care ma pot impune. Si eu si sotul vorbim alte 2 limbi pe linga romana, dar nici una atit de bine ca lb. romana, si atunci, de ce sa nu ii vorbesti copilului tau in limba pe care o stapainesti cel mai bine. A nu se intelege ca nu vorbim engleza corect. Copiii, in virsta de 10 si de 5 merg la scoala in limba franceza. Fetita noastra la doar 10 ani, vorbeste cele 3 limbi perfect, fara nici o greseala. La scris poate ca are ceva greseli la limba romana, insa stie sa scrie. Am petrecut timp cu ea, desi intradevar oboseala era imensa.Dupa 6 ani am mers in vizita in tara si bunicii au fost uimiti de cit de bine vorbesc copiii limba romana. Ei si-au facut prieteni, si doar usorul accent avut in limba romana tradau ca nu sint crescuti in Romania. Am fost mindrii si atunci chiar am decis ca e bine sa stie si limba romana, atunci chiar a fost o decizie. Ajuta sau nu ajuta? De ce sa ne punem problema daca ajuta...Se trag din romani, traiesc intr-o casa in care isi aud zilnic parintii vorbind romaneste, deci e bine sa stie ce spunem. Este foarte adevarat ca e greu sa petreci timp in a face lectii in limba romana, dar..in joaca scriind o scrisoare, sau cititnd o carte ei pot invata a scri si a citi romaneste.
Intr-o zi, in casa unor romani de acici din canada, am intilnit mai multa lume noua. Am facut cunostinta, si de obicei ne dam seama cam din ce colturi ale romaniei venim. Uneori intreb:"Ardeal?"...sau"Moldova?"....Am intilnit o doamna dragutza care vorbea perfect romaneste gramatical, si care avea un usor accent..chiar funny..Am intrebat-o:"dar tu din ce zona a tarii te tragi, ca nu imi dau seama?" Mi-a zimbit si mi-a raspuns:"eu sint din El salvador, dar sotul meu e roman"...Am fost uimita..I-am cunoscut copiii care vorbeau perfect romaneste, engleza si spaniola..wow....Au 12 ani impreuna si nu numai ca ei au invatat limba celuilalt, dar si-au invatat si copiii..Deci se poate, si e frumos..e placut..e interesant..
Am intilnit in canada romani care spuneau, atunci cind erau intrebati din ce tara vin, ca ei vin din "Transilvania"...nu Romania...Si care nu isi invatasera copiii romaneste pentru ca.."e o limba care nu foloseste"...Ehhh asta depinde, fiecare are punctul lui de vedere..nu am acuzat, nu am comentat...asta este..daca omul asa considera, e dreptul lui..deci sa fie fericit.

Corect,
de smecheri e plina lumea!


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

pentru o politica mai corecta creezi un partid mai corect, impotriva actualilor politicieni incorecti.
Un partid corect distruge incorectitudinea.
Asta e ideea.