comentarii

cum se scrie corect verisoara mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Perfecta dreptate ... - de Dinu Lazar la: 21/05/2005 21:02:22
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sunt multi fotografi foarte buni in Romania care ar putea ajuta la evolutia artei fotografice in Romania.De ce nu o fac?De ce nu ajuta?"

Stimate domn, permiteti-mi sa nu fiu de acord cu Dvs.
Ca sunt foarte multi fotografi in Ro e adevarat; romanul s-a nascut artist si cum mai ziceam are o deosebita atractie pentru cuvintele care incep cu F, printre care si fotografie, la care toti se pricep din nastere aici.
Ca ei, adica fotografii romani, sunt buni, aici am dubii.
Daca ar fi, fotografia romaneasca nu ar fi cea mai jalnica din Europa si imaginile comerciale pe care le vedem la tot pasul nu ar fi de toata voma si as mai putea da exemple dar nu vad sensul.
Fotografii nu trebuie sa ajute la evolutia fotografiei in Ro; ei trebuie sa fie buni profesionisti, sa nu faca nici un fel de concesii, sa creeze, sa arate, sa discute, sa comunice si cu imagini dar si cu ceilalti, sa creeze o bresla puternica si respectabila.
Cum astea nu se intimpla si cele amintite sunt numai niste cuvinte fara sens, mergem inainte cu ce se poate si cu ce avem, fiecare cu barcutza si tagirtza lui, pe apele involburate de la malul creatiei, undeva intre creatie si suficientza.
Pe de alta parte ar trebui sa existe niste distinctii clare; nu putem vorbi de arta foto in general.
Dupa parerea mea, as imparti aceasta activitate cu aparatul in mina in trei branse; fotografia comerciala si editoriala, fotografia de salon si cea facuta de cei care nu traiesc din fotografie ( foarte adesea superioara fotografiei comerciale) si in cele din urma fotografia experimentala, mai apropiata de artele plastice, de grafica, de instalatii, de video, si de alte curente colaterale.

"dar problema ca acei fotografi nu acorda nici un sprijin acelora care vreau sa avanseze. Singurul lucru ce se poate face, este sa continui sa faci poze si sa iti dai seama singur de anumite lucruri, ceea ce necesita timp mult, experienta. Daca ne-am ajuta intre noi acest timp ar fi mult mai scurt, dar nu e asa cum trebuie sa fie."

Parerea mea e ca daca fotografii avansati ar acorda sprijin celor care vor sa avanseze, ar fi jale si prapad; nu trebuie sa confundam maiestria si perfectiunea cu aptitudinile didactice; de cele mai multe ori, un artist poate fi vizitat de sfintul duh si de muzele creatiei, dar poate fi incapabil sa invete pe altii, sau sa lege doua cuvinte fara sa mori de ris.
Sunt multi care creeaza dar nu o au cu comunicarea; cei care pot sa fie si mentori sunt putini si afara, poate citeva procente la o mie de profesionisti.
Eu am fost la niste cursuri de fotografie prin Europa si nici unul din profesorii pe care i-am ascultat sau de la care am invatat nu era artistul lu` peshte, dar era perfect ca profesor; si am cunoscut si multi fotografi mari, dintre care numai o mina de oameni puteau sa se si exprime apropo de fotografie. E ca la dans; una e sa fii dansator profesionist, alta sa predai dansul.

Cred ca totusi eroarea fundamentala la noi este ca lumea pune mina pe un aparat, declansaza, iese ceva acolo, si gata, toti sunt fotografi; mai e si stupida credinta ca scule bengoase produc poze perfecte, si de aici pina la ideea ca ce sa faca omul sa scurtcircuiteze niste etape si sa ajunga profesionist nu e decit un pas.
Cu pile, relatii, mishmashuri de tot felul, unii chiar cistiga cite ceva; altii imping tava sau interesul pe la redactii; cu inconstienta fata de breasla, altii accepta sa faca pactul cu diavolul si sa vinda imagini pentru citiva firfirei, contribuind la taiarea cracii unei intregi industrii foto; foarte multi dintre acestia, la urma urmei cam 99,99%, nu au treaba cu comunicarea prin imagine, pentru ca la urma urmei nu au ce comunica; hiba, buba fundamentala, este ca se uita ca fotografia e o arta care are nevoie de celelalte mai mult decit s-ar parea, si daca fotografului nu ii place sa citeasca o carte buna, sa asculte o muzica buna, sa vada un teatru bun sau un film bun, asta se vede in imaginile sale.
Cum s-ar zice, e usor a scrie versuri, cind nimic nu ai a spune.
Cred ca ar trebui mult mai multa atentie acordata culturii in general, culturii vizuale in special, si daca exista dorinta de exprimare se vor gasi si modalitatile tehnice; nu trebuie mers invers.
Nu conteaza practic aparatul, obiectivul, modalitatea tehnica; cu orice giorsotanie, pe film, pe hirtie, cu albumina sau cu pixeli, se pot face fotografii senzationale; daca omul are ceva de spus si e vizitat de sfintul duh si are cultura si are si ceva noroc, va crea chestii uluitoare; daca nu, poate sa aiba si marK doiul lu` peshte ca degeaba.
Toata vinzoleala care se face la capatul cu tehnica este inutila; fara cultura, intrebari, cautari si alergari dupa fumurile creatiei, nu se poate face nimic.
Ca sa inchei, nu trebuie asteptat ajutor de la cei aflati mai sus pe scara; la modul ideal ar trebui sa cream fiecare ce credem si cum credem si sa ni se rupa de parerea altora, si timpul va descilci ce e de descilcit.
Esenta pe care ar trebui s-o inteleaga cei aflati la inceput este urmatoarea: este mult mai usor sa faci o fotografie proasta decit o muzica de rahat sau o poezie timpita.
Daca la muzica sau poezie ne dam seama din prima de rateu (mai exista ceva zatz de cultura din liceu, sau se zgirie timpanul), la imagine din cauza inexistentei culturii plastice in special - si a culturii in general - orice facatura devine neica creatie.
Ce se poate face? O imensa munca individuala de invatare a mesajului plastic, de pozitionare a fiecaruia pe craca creatiei, si de raportare la ce se intimpla si la ce mai exista prin lume.
Dar fara cultura nu se poate crea, asa cred eu in prostia mea.
#50328 (raspuns la: #50318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gigi2005, anisia... - de Intruder la: 22/05/2005 15:39:59
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
"mi-as vinde" nu-i totuna cu "il vand"..."il voi vinde"...
"mi-as vinde", exista o portita de scapare, o posibilitate de alegere la urma urmei (ori, ori...poate da, poate nu..)
la o intrebare pur retorica de amorul artei raspunsul meu a fost (voit) pe acelasi calapod...am mai spus: cine sa aiba nevoie de sufletul meu?...nu sunt Faust si nu cred ca exista nicaieri vreo "Margareta" care sa merite un atare sacrificiu din partea mea...si chiar daca exista, probabil ca as fi prea las ca sa-l fac...

nu stiu ce legatura are ce am scris eu atunci cu conferinta de fata...gigi2005 era mai corect sa ma "abordezi" personal, nu crezi?...eu asa as fi facut dupa sufletul asta pe care (inca) il am...
cui nu-i convine ce am scris eu pe conferinta lui G.V. e problema fiecaruia...nu-i vina mea ca acesta a devenit personna non grata.

anisia, da-mi voie sa citez din poezia ta care-mi place cel mai mult:

ridică-mă Doamne din neputiinţă
dă-mi voioşia de demult…sclipirea…tinereţea mea
.................................................................................................
viaţă… e tot ce îmi doresc la cină...


(din poezia "At last" publicata de anisia la 07/03/2005 - 15:01; sectiunea "poezii" - www.cafeneaua.com)



#50487 (raspuns la: #50479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e greseala mea ca am spus tot - de gina_alberta la: 22/05/2005 19:27:48
(la: descrierea unui tablou de-al meu)
e greseala mea ca am spus totul fara inteles...in fata voastra apare titlul care se refera la un tablou, dar textul e pus la eseuri si, dupa cum zici tu, pare a fi o poezie.......in esenta lui tabloul contine un text scris, text pe care l-am publicat aici...de ce la eseuri?...pt ca este un mic eseu despre mine...
#50528 (raspuns la: #50332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parearea mea este ca a minti - de gigi2005 la: 23/05/2005 15:45:15
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
Parearea mea este ca a minti echivaleaza si cu a ascunde adevarul. Orice omisiune se numeste tot minciuna. Dar poate fi o omisiune benefica.
Cand iesi de la examen si intra altul dupa tine ii urezi succes, nu-i spui: vezi ca am fost 5 in sala, profesorul i-a frecat pana la oase, vezi ca e nervos si pica tot, chestii d'astea! Chiar daca e rau, mai bine sa intri optimist.
E valabil si in cazul medicului care menajeaza bolnavul. Sti ca exista "efectul placebo" care la unele organisme functioneaza cu succes.
religie si credinte - de cattallin2002 la: 24/05/2005 12:17:11
(la: Putem vorbi de o Europa cu radacini crestine?)
Legat de radacinile crestine ale Europei, se impune o evidentiere: pina la "schisma" din 1054 se putea vorbi de o Europa care avea o singura biserica si credinta era pe unul din primele planuri al vietii locuitorilor din acea Europa, chiar daca in fapte nu se vedea intotdeauna la toti.
In 1054 nu s-a despartit Biserica in doua, nu s-a farimitat, pentru ca IIsus a zis ca pina la sfirsitul veacului Biserica pe care El a intemeiat-o nu v-a putea fi biruita si distrusa. Biserica a ramas una si ne bucuram ca si noi romanii facem parte din ea. Ortodoxia insasi se traduce ca "dreapta credinta" si asta nu este doar o figura de stil.
Sa stam drept si sa judecam: biserica ortodoxa nu a schimbat nimic din ce a ramas de la IIsus si de la sfintii apostoli. Slujba a ramas aceeasi, crezul la fel, trairea asijderea.
Noi putem sa stam si sa judecam cu gindirea noastra limitata cum e mai bine si care ar fi adevarul, dar un sfint luminat de Duhul lui Dumnezeu, zice din capul lui sau de la Dumnezeu? Si biserica noastra nu face sfinti pe oricine, care cum are o "viziune" e deja de la Dumnezeu. In vechime calugarii care aveau o vedenie, viziune, mergeau la un calugar cu viata sfinta care avea darul inainte vederii pantru a-l intreba daca au avut o viziune de la Dumnezeu sau o amagire de la diavol.
Insasi miscarile protestante au aparut ca un protest la exagerarile bisericii catolice, a indepartarii acesteia de la dreapta credinta, de la iubirea lui Dumnezeu.
Religiile orientale propaga ideea ca fiecare are adevarul, adevarul este dupa cum il vede fiecare om. Sa ne gindim daca este chiar asa;
Eu acum scriu de la un internet intr-un oras din Romania (Brasov). Rog citeva persoane care nu cunosc adevarul sa se gindeasca unde ma aflu: cineva poate zice ca in Romania, dar nu stie orasul, altcineva in Galati, unul in Italia, altul in Bucuresti si un altul in Brasov. Toti au avut dreptate? Fiecare s-a apropiat mai mult sau mai putin de adevar.
Dar acestea au fost numai pareri. Adevarul este unul singur in privinta asta, nu ma aflam in mai multe locuri deodata.
Asa este si in ceea ce priveste religia si adevarul despre Dumnezeu: ca o fi cum zic musulmanii, ca o fi cum zic hindusii sau catolicii sau ortodoxii, sau undeva la mijloc, adevarul e tot unul singur in toate amanuntele. Dumnezeu nu poate fi si exclusiv in afara lumii create cum spun crestinii, si inglobat in fiecare parte a lumii cum spun hindusii si budistii. Ori are unul din cei doi dreptate, sau poate este si in afara lumii si in fiecare particica a lumii, dar adevarul este unul singur.
Noi putem afla adevarul cautindu-l, cei pe care i-am intrebat la ce internet sint pot afla daca se intereseaza sau ma intreaba pe mine.
Dupa aceasta lunga paranteza revin la subiectul pus in discutie: radacinile crestine ale Europei. Ce importanta are pentru un ateu (liber cugetator, datator cu parerea) daca Europa are radacini crestine, doar din punct de vedere istoric (si asta tine de trecut)? Ce importanta are pentru un ortodox daca in viitoarea constitutie a Europei unite se va scrie ca e si putin crestina. Ce putem sa discutam noi in cadrul miscarii ecumenice? Facem si noi compromisuri si catolicii si protestantii pina ajungem la un punct comun care sa ne cuprinda pe toti. Poate pentru ortodoxi ar fi bine sa renunte la Fecioara Maria si protestantii vor accepta ceva din cultul nostru.
Poate daca spunem ca Iisus a fost un mare invatator putin mai mare decit Budha sau asemanator vom putea sa ne unim religia si cu budistii, in ton cu ecumenismul mai larg propovaduit in prezent, inclusiv de fostul Papa.
E ca si cum ca sa-i impac pe tori pe care i-am intrebat as zice ca sint la Cluj ca sa fiu la distanta egala de toti si sa-i impac pe toti. Asta nu ar fi o minciuna? Si daca continui as trai in minciuna.
Asa ca dragilor, sa cautam mai intii adevarul si cind l-am gasit va fi o mare bucurie. Si nu va mai trebui sa cautam prin gunoaie sau sa analizam fiecare idee emisa de mintea de mintea unuia sau altuia, in marea lor majoritate "luminati".
Spun toate astea din propria experienta, am fost ateu, apoi atras de paranormal (reiki, reviste de apranormal) pina am gasit adevarul. Si atunci nu a mai trebuit sa caut ceva acolo unde nu era. Fiind de putin timp credincios, ma iertati pentru putina mea stiinta in acest domeniu.
Cu dragoste multa pentru toti si Irina.
Catalin
mda ... - de gyo la: 26/05/2005 12:14:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
am intrat si eu in echipa chiar acum de 2 minute, cautam si eu sa citesc ceva despre moarte si am dat de "cafeneaua" asta minunata .... 1 la mana am citit niste comentarii care mi se par aiurea ... cum ca ... mai bine nu ne-am gandii la moarte .... ei , imi permit sa caracterizez persoanele alea niste persoane care nu-si folosesc creierul ... oricine ar trebuii sa se gandeasca la asa ceva pt ca e normal: vi pe lume (te nasti), traiesti (fiecare "cat poate"), si MORI. E regula ... chestiile astea fac parte din viata ca vrei ca nu vrei treci prin toate astea ... ceea ce pe mine personal ma face sa cred ca totusi suntem niste sclavi (poate e cam deplasat termenul "sclavi" dar eu scriu ce gandesc si asta mi-a fost in cap) si anume de ce suntem sclavi? pai va explic eu .... are dreptu vreunu dintre noi ca la nastere sa zica "Eu nu vreau sa traiesc"? NU, nu poate dupa un timp chiar incepi sa te obisnuiesti cu viata si chiar poate sa inceapa sa-ti placa sa traiesti, nu ai ganduri, nu ai probleme (asta in copilarie intra anii 0-6 ani), putem gandii ca viata asta e chir si un "virus" eh` .... unde am ramas? ca ma luasi cu vorba ..... aha .. te nasti traiesti si mori ... ei sa-mi zica unu dintre voi ca nu s-a gandit la moarte ca ii si dau IGNORE, te gandesti normal ca te preocupa ... oare ce va fi .... cei credincioasi gandesc in felul urmator " va acea grija de mine D-zeu", eh` ... nu vreau sa intru in religie prea mult dar eu unu zic ca biblia e o legenda reusita (parerea mea), as vrea sa ma insel chiar mi-as dorii .... dar .... in fine .... sa nu intru in subiectul asta .... moartea? pai hai sa gandim logic si la rece, cand omori un porc (de craciun cand il tai in spatele blocului :) ), porcul ala ce face dupa ce moare? merge intr-o alta viata sa mai traisca 6 luni sa-l omoare si ailalti? ii merge energia in alta dimensiune? (daca are energie, dar din moment ce corpul lui e cald banuiesc ca trebuie sa aiba si energie ca doar la fel e si corpul omului) si daca ar fi adevarata chestia asta cu energia, cum ca merge in alta dimensiune si prostii de-astea ... sunt DOVEZI? nu sunt ... dar noi asa vrem sa credem ca e adevarat la fel ca si cu biblia sunt dovezi clare? (nu povesti ca asa scrie in biblie ca asa sunt si povesti despre ulise si zei si mai multe chestii) o dovada clara ca exista D-zeu este? NU cu parere de rau o spun ca nu exista .... pt cei care vor zice ca sunt ateu va anunt ca nu sunt ateu si va spun sincer ca as vrea din toata inima ca sa fie adevarata chestia cu D-zeu dar nu exista nici o dovada clara iar dupa povesti eu nu ma iau .... viata? uitati-va in jurul vostru ca peste tot e viata ... un porc, o gaina, o maimuta (ca vb aia din maimute ne tragem), chiar la un om uitati-va se naste, cum se naste? prin contact sexual prin unirea celulelor totul e fizic, si + nici macar nu tinem minte cum e la nastere cum e sa te nasti, stie cineva cum s-a nascut? tine minte prima aniversare? de fapt spiritual si gandirea pe care o avem se naste cu mult timp dupa nasterea fizica ..... in fine ... parerea mea: traiti cat aveti de trait, ce a fost inainte de nastere nu stim, ce va fi dupa moarte nu stim .... vom murii toti si ganditi-va daca nu e nimic dupa moarte? daca e capat de "linie"? am descoperit ce e ala curent electric, ce e un foc, ce e INTERNETUL, ce e dincolo de nori, ce avem in noi (corpul uman), din ce e facuta o materie (fier, aer, lemn) DAR de ce nu stim ce e viata? ce e dupa moarte? ce se intampla cand mori? parerea mea: NIMIC, capat de drum ... desii as vrea sa fie ceva frumos dar, domnii mei, doamnele mele, cred ca e doar dorinta noastra pt ca e aiurea sa se termine totul asa dintr-o data (din cauza unei boli sau a unei intamplari nefericite).
Va multumesc mult pt atentia acordata si imi cer scuze daca am jignit pe cineva sau am suparat indirect, dar eu am zis ceea ce gandesc. (cred ca am scris prea mult dar daca tot suntem la cafenea ..... )
donquijote - de Simeon Dascalul la: 27/05/2005 10:57:19
(la: Este posibil al 3-lea razboi mondial?)
Polonia atacată de nemţi a avut parte de un tratament mai blând de la ruşi?
Sau Bulgaria aliată cu ei a încasat-o mai rău? Sau a rămas cu Cadrilaterul primit de la cei ce se deranjaseră să întoarcă armele? Proastă afacere am făcut.
Poate e numai impresia mea, dar mi se pare că imperiul sovietic a rămas cu o simpatie pentru frăţiorii slavi ortodocşi din sud – moştenire de la Rusia ţaristă.

Nu cred că finlandezii au scăpat că au fost mai pe fază, ci fiindcă aşa au fost calculele geopolitice – urăsc cuvântul ăsta. Putea România să fi fost anti-nazistă din 1940 încontinuu, ce şanse ar fi fost să scape nehărtănită şi capitalistă între ţări comuniste?

Am mai întânit ideea cum că aliaţii s-au supărat că am intrat cu bocancii pe pământul sfintei Rusii şi i-au lăsat pe ruşi să ne hăcuiască să ne învăţăm minte. Adică dacă ne vedeam lungul nasului nu mâncam aşa de rău bătaie.
Ghici care din aliaţii din 1918 a refuzat să recunoască unirea Basarabiei cu România? Informaţii ajutătoare – era între învingători şi în al doilea război. Şi nu-i vorba nici de Franţa, nici de Anglia.
Asta pentru cei ce cred că lipsa de bune maniere ne-a aranjat atunci.

Oricum toate astea nu-s relevante acum. România de azi nu dispune de mai multe instincte războinice ca o moluscă subnutrită. Are energie cât să-şi aleagă aliaţii – atât.
Tot ce putem spera e că Băse a făcut o alegere mai inspirată ca Antonescu. Nimeni nu poate vedea în timp. Poate peste vreo cincizeci de ani pe un forum se va scrie „ce şanse am avut noi la început de mileniu! numa că ne-or băgat inconştienţii ăia în alianţă cu americanii care era evident că vor pierde”
"O definitie revizuita a intelectualului roman" - de cristiscu la: 27/05/2005 23:48:56
(la: Telectualu' si studiile superioare)
Acum cateva luni am scris cateva articole pe marginea subiectului, cu referinte si la unele gasite pe Cafeneaua. Articolul complet "O definitie revizuita a intelectualului roman" se gaseste la http://www.scrie.com/topic.asp?l=0&t=669. Il redau partial aici:

Definitia intelectualului

Persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică şi lucrează în domeniul artei, al ştiinţei, tehnicii etc.; persoană care aparţine intelectualităţii. [DEX 98]

Persoană care se ocupă cu munca intelectuală; om cu pregătire specială care lucrează în domeniul ştiinţei, artei, învăţământului etc. [NODEX]

Persoana ce-si foloseste mintea in mod creativ. ("a person who uses the mind creatively" [WordNet, engleza]).

Persoana cu un intelect mult dezvoltat. ("a person with a highly developed intellect" [Oxford English Dictionary, engleza])

Persoana inteligenta: cineva cu abilitate mult dezvoltata de a gandi si a intelege, in special daca e de asemenea bine educat si interesat in arte sau stiinte, sau daca il atrag activitatile implicand un efort mintal apreciabil. ("intelligent person: somebody with a highly developed ability to reason and understand, especially if also well educated and interested in the arts or sciences or enjoying activities involving serious mental effort" [Encarta, engleza])

Persoana a carei profesie cere la baza o activitate a spiritului, a mintii (comparativ, la polul opus, a celei manuale) sau care are un gust afirmat (o inclinatie) pentru activitatile spiritului. ("Personne dont la profession comporte essentiellement une activite de l'esprit (par opp. a manuel) ou qui a un gout affirme pour les activites de l'esprit" [Larousse 92, franceza])

Intelectualul este o persoana ce-si foloseste intelectul sa studieze, sa reflecteze si sa speculeze pe o varietate de idei diferite. In unele situatii, cu precadere in discursurile jurnalistice, termenul de intelectual se refera la academicieni, in general din stiintele umaniste, in special filozofice, care vorbesc despre diferite aspecte ale arenei sociale sau politice. Acestia sunt asa-numitii intelectuali publici - de fapt comunicatori care fac puntea intre producerea de cunostinte si societate ("An intellectual is a person who uses his or her intellect to study, reflect, and speculate on a variety of different ideas. In some contexts, especially journalistic speech, intellectual often refers to academics, generally in the humanities, especially philosophy, who speak about various issues of social or political import. These are so-called public intellectuals — in effect communicators that bridge knowledge production and society" [Wikipedia])

O persoana inteligenta si educata (profesional), ce petrece mult din timpul sau gandind sau discutand problematici complicate ("an intelligent, well-educated person, who spends a lot of their time thinking about complicated ideas and discussing them..." [LONGMAN DCE])


Perspectiva istorica

Dupa cum se observa, multe din definitiile simple ale intelectualului, preluate din dictionare, sunt nu doar semnificativ diferite, dar si relativ simpliste si chiar conflictuale. Nu se poate afirma nici ca se completeaza reciproc. Ambiguitatile si carentele din aceste definitii sunt la originea multor neintelegeri de azi pe tema intelectualitatii, si chiar a degradarii in sine a notiunii de intelectual. Multe definitii s-au pastrat intocmai de pe timpurile cand accesul la educatie era inlesnit cu precadere celor mai bogati, nu foarte multi, proveniti in special din randurile aristocratiei. Nu cu foarte mult timp in urma, a fi considerat intelectual te incadra de asemenea automat si in partea superioara a unei elitei sociale. In ziua de azi, cand accesul la studii superioare e mult inlesnit si devine practic o necesitate pentru cei multi, asistam la o banalizare a termenului, daca vom continua sa consideram definitiile simpliste ce-l asociaza doar cu exersarea unei profesii sau indeletniciri ce presupune un oarecare efort creativ. Nu-i de mirare ca unii au inceput chiar sa se intrebe daca intelectualitatea exista cu adevarat (vezi discutiile "Nu exista intelectuali" si Mai exista elita intelectuala in Romania?, pe Cafeneaua.com).


Identitate, nu eticheta

A fi intelectual e o stare in sine, o identitate, nu o eticheta pusa de altii sau de sine insusi. Esti intelectual daca nu te poti incadra prin definitie in alta categorie sociala.

Nu te poti declara intelectual daca nu ai acea tendinta naturala inevitabila spre judecarea lucrurilor intr-un mod relativ complex si cat mai realist. La fel cum poetul e caracterizat prin starea spre visare, combinata cu acel mod de exprimare specifica. Eticheta de intelectual pusa de altii - in mod fie admirativ, fie peiorativ - nu spune nici ea nimic daca nu se raporteaza la definirea si intelegerea corecta a termenului.
parerea mea ca nu putem gener - de bill la: 28/05/2005 15:02:48
(la: Romancele - neam de curve ??)
parerea mea ca nu putem generaliza ca asta ar fi neamul. probabil ca italienii s-au intalnimt mult mai des cu aceasta categorie, destul de bine reprezentata procentual, sa recunoastem. pb e ca ar trebui facuta o analiza ampla a cauzelor care au determinat ca acest fenomen sa ia amploare.eu cred ca problema economica e cea care a generat totul( pt ca de aici pleaca si educatia si motivatia muncii etc) .Daca vb de partea economica atunci vb de coruptie, abuzuri, nedreptati sociale si am ajuns in acelasi cerc vicios in care ne invartim de prea mult timp.Solutia ne e la indemana : nu trebe sa incercam sa le schimbam lor parerea ci trebe sa ne rezolvam noi probleme aici. Ramane chestiuta aia simpla:CUM?
RSI, - de Hypatia la: 28/05/2005 20:16:42
(la: La religie toata lumea se pricepe...)
Cu tot respectul, voi explica ce a ramas neclar in mesajul meu anterior. Dezvoltarea stiintei se face prin interogarea teoriei cunoscuta si considerata valabila pana la acel moment. Foarte important de retinut este faptul ca atunci cand se formuleaza ipotezele de lucru in baza carora se porneste noua cercetare, omul de stiinta pleaca de la niste premise in care crede. Stiti cum se formuleaza o ipoteza de cercetare: Daca......... atunci ....... . Indiferent de domeniul de cercetare. Pai, ceea ce pui dupa DACA, e ceea ce crezi, ceea ce te-a convins din acumularile anterioare sau din observarea unor fenomene etc, etc. Dupa "atunci" vine rezultatul pe care - ATENTIE!- CREZI ca il vei obtine. Pai de unde stii tu ce vei obtine? Ce te face sa crezi ca vei obtine ceea ce scrii in ipoteza de lucru a cercetarii tale?
Cei mai multi teoreticieni din domeniul cercetarii vorbesc de intuitie, de act revelator etc. etc. .
Uneori ipotezele se confirma, alteori nu, Atunci se revine la teorie, se fac noi evaluari a teoriei de pana acum si de multe ori se ajunge la noi orientari in teoria clasica, sa zicem asa, a domeniului respectiv.In mod similar au luat nastere achizitiile de la inceputul sec. XX in fizica. In unele domenii, cum ar fi stiintele sociale, fizica a dat teoria campurilor, care ajuta foarte mult la intelegerea unor lucruri. Insa deja mesajul acesta e cam lung. Tot ce vreau sa zic, e ca in stiinta astazi se demonstreaza ca fiind extrem de importanta constiinta cercetatorului fata de obiectul studiat. Asta scrie si Capra in cartea lui si exemplifica cu particulele accelerate in Acceleratorul de particule de la Geneva, CERN, parca ii zice.
Ei bine, religia pune altfel problemele, iar evolutia tine strict de constiinta celui ce doreste progresul lui spiritual, celui ce face cercetarea, sa zicem. Daca el nu conlucreaza cu harul divin, nici o ipoteza nu va fi demonstrata ca valida, iar intoarcerea la teorie va fi ca "cercetatorul" va nega tot ce credea initial, schimbandu-si orientarea ( religia)... :) parerea mea e ca asa au si luat nastere religiile, si in mod special denominatiunile crestine. Parerea mea. Daca am gresit, scuze anticipate.
Hypatia
#52057 (raspuns la: #51838) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Optiunea de a fi sau a nu fi homosexual - de lupdestepa la: 29/05/2005 21:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.
gigi - de zaraza la: 29/05/2005 23:06:15
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
exact. depinde ce intelegi prin afaceri curate. daca incerci sa fii corect, iti dau altii in cap, asa ca daca vrei sa supravietuiesti, trebuie sa intri in sistem. de exemplu, daca incerci sa recuperezi tva-ul, te calca automat garda financiara. e imposibil sa iesi curat dupa un control al garzii, pentru ca exista cel putin 3 legi contradictorii. daca respecti una, o incalci pe alta. asa ca toti dau spaga in prealabil, ca sa fie linistiti. in opinia mea, asta nu e afacere curata. ca insusi statul te obliga sa incalci legea, e alta treaba.

zaraza
#52258 (raspuns la: #52208) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Apropo de peisaje - de Dinu Lazar la: 30/05/2005 16:10:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"O alta discutie despre cersetorie: http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=61162 sau cum sunt unii mai smecheri ca altii."

Pai, problema e mai ampla, si are radacini adinci, cauze multiple, forme diverse de manifestare si leacuri, deocamdata, inexistente.

Pe de o parte, in Ro nu exista nici o asociatie sau o uniune sau un sindicat al fotografilor, care sa dea un ucaz, o epistola, o norma, o judecata de valoare, si sa spuna ca in cutare caz o poza costa atit si in cutare caz, atit.

Nu exista nici macar citiva fotografi in Ro care sa apere partea economica a meseriei, si discutii despre asta pe web-ul romanesc, ioc, zero, vid; vid absolut; sigur, nu exista nicaieri in Ro de fapt nici un fel de discutii despre meseria asta, dar trecind peste asta, senzatia mea e ca ai batrini care au fost se dusera si in locul lor nu au aparut alte figuri, deci se dusera personalitatile creatoare, culturale, pivotii oricarei culturi ale unei natii in ale imaginii, asa cum erau la vremea lor Mihailopol, Ghe. Serban, Edmund Hoffer, Heddy Lofler, Iarovici, etc - adica oamenii care sa faca si poze, dar sa si scrie despre fotografie, sa motorizeze breasla, sa monitorizeze creatia, sa spuna si sa jaloneze, sa fie elemente de baza ale unei arte, cred eu, respectabile.

Conditiile fiind alea care sunt, in fotografie cultura in general fiind in aer si cea financiara, sub pamint, este deci normal sa apara tot felul de oameni, clienti, intreprinzatori care sa aiba pretentia sa primeasca poze gratis pentru a le folosi in diverse feluri, de la realizatori de situri gen spirit la consulate, centre culturale romanesti, care saracele nu au fonduri, numai niste amarite de sute de miliarde de lei, ce sa mai ramina si pentru fotografia de Pasti sau de Craciun, care tre` sa arate gigea, ca doar ajunge la masa la Putin si la Casa Alba.
Pe bune.
Asa ca in loc sa se nasca o generatie de manageri care sa isi foloseasca energia in realizarea unui proiect cultural de genul mai petrom, mai renault, mai medicamente, mai orange, mai statule, mai uniune europeana, vrem sa facem un sit cu poze bengoase romanesti si finantati-ne sa putem plati fotografii, oha, se naste o generatie de shmecheri care zice mai fotografilor, voi tot faceti poze gratis, ca uite, n-aveti nici o treaba, ia dati si mie niste poze gratis si tara va va fi recunoscatoare, imaginea ei va fi grozava si te vei face cunoscut.

Pur si simplu - dar sunt si cauze obiective - in mintea romanului normal poza e ceva asa, care nu costa nimic, care o faci din pasiune si atit, care nu are nici o valoare si care e un adaus pe care nu merita sa dai nici un ban.

Si, la avalansa de poze comerciale si editoriale dar nu numai, timpite, care ne inconjura, nu pot decit sa fiu de acord mie in suta cu aceasta asertiune.

Orice am zice si orice am face, la noi se vor gasi mereu criminali care sa dea poze pe de-a moaca, shmekeri care sa le ceara si sa le foloseasca, nu vad nici o solutie in clipa asta sa vedem si la noi niste baremuri de pret in fotografie cum sunt la alte bresle si in alte tari.

Dar, vina cea mai mare pentru ca s-a ajuns la aceasta faza este lipsa de cultura economica a fotografilor, lipsa de personalitate si de unitate, si inexistenta unor analize ale "cost of doing business" in acest domeniu.

Cit ar costa o poza, daca un fotograf nu ar avea aparate si accesorii ciordite sau aduse sub fusta, ci platite aici cu factura si accize, daca ar folosi un computer cu toate programele cu licenta, daca ar plati toate taxele si impozitele la zi, daca ar dori si el si un salariu decent din fotografie?

Asa ca, parerea mea e ca cel putin 90% din imaginile pe care le vedem si pe care s-a dat ceva sunt facute prin ocolirea legilor si impozitelor bune sau proaste pe care le avem, si peste 75% din fotografi - dar nu le pot spune fotografi, hai sa le spunem persoane care orbiteaza in jurul fotografiei - sunt intr-un fel sau altul pe linga lege.

Pai atunci ce sa ne mire ca se intimpla ce se intimpla si ca vedem ceea ce vedem.

Daca o imagine nu valoreaza nimic, atunci o poate face oricine, si atunci se pot cistiga bani de la fraieri.

Cum ar fi: toate ciorile zboara, toate ciorile `s negre, si atunci logic, tot ce e negru zboara, sau tot ce zboara e negru.

Aplicat in fotografia in Ro: toate pozele e bune ca e multe si nu costa nimic si se pot folosi si ciordi in liniste.
#52327 (raspuns la: #52317) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rodi - de om la: 31/05/2005 04:19:49
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Iti apreciez comentariul din care am extras ceva inexactitati, dar si puncte bune; de exemplu:"identitatea sexuala vs. orientarea sexuala".
In rubrica inexactitati as pune :
(i) teoria HORMONALA; nici eu si nici Cassandra nu spunem din cauza HORMONILOR, doar am dat exemple in care hormonii pot "scrie" male sau female un creier (care pana la urma ne conduce in TOATE actiunile noastre)-demonstrate stiintific.
(ii) "...vreti sa-l convingeti pe rien ca are fenotipuri feminine..."; Intrebarea mea avea un context si multumita lui Rien 2 Loin si explicatiilor sale nu cred ca CINEVA vrea sa-i convinga de asa ceva sau altceva.
(iii)"...se pare ca voi vreti sa-i convingeti chiar pe homosexuali ca s-au nascut asa, desi unul mai jos ti-a spus ca nu s-a nascut asa..."; logica intrebarii mele catre god is a DJ (inca mai astept raspunsul) era urmatoarea:
-homosexualitatea este o "varianta" in abordarea sexualitatii
-sexualitatea este FIZICA
-a fi complexat de propriul fizic poate genera o abordare diferita de...comportament si nu numai
-propriul fizic este generat de gene
Daca intergrezi suma celor de mai sus ar suna cam cu am pus intrebarea catre God is a DJ!
Daca ai citit mesajele mele (si nu numai) ai realiza ca acceptam homosexualitatea si profitam de CAFENEA ca sa schimbam idei/informatii despre un FENOMEN COMPLEX din mai multe puncte de vedere, fara a pune verdicte! Din aceasta cauza nu iti comentez ultimul tau paragraf si iti urez sa fi asa cum te simti!
#52461 (raspuns la: #52340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Premisa este corecta, dar... - de riusma la: 01/06/2005 08:53:12
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Este corect si legal tot ceea ce ai spus? Prin prisma cumparatorului sau a celui care inchiriaza sau imprumuta o opera muzicala asa ar fi, dar..., dar... diferenta dintre a copia o opera pentru care s-a platit pretul suportului, pretul aparatului de copiat, sau pretul inchirierii (toate acestea au incorporate si drepturi conexe de autor) si a o difuza (in copie "asa zis" legala sau in copie original) este foarte mare.
Tarile civilizate, si acum evident si Romania au facut aceasta diferentiere chiar in legea la care se face referire ma sus, 8/1996 cu modificarile ulterioare.
Toate drepturile de autor mai sus pomenite, fac referire doar la dreptul de a detine o copie originala a respectivei opere, copie facuta de producatori autorizati (de catre titularul drepturilor de autor) sau de catre cei neautorizati (respectiv fiecare dintre cei care au un sistem de copiere oarecare). ATAT !
Despre difuzare domnilor, nu cred ca am vorbit pana acum. Difuzarea produsului, prin reproducere sonora sau nu, pe suport matarial sau virtual (in cazul nostru, radio, discoteca, restaurant, nunti, internet etc.) este un alt capitol, cu drepturi de autor distincte, bine precizate. Detinerea legala a suportului ce contine opera respectiva nu inseamna ca ai dreptul sa o difuzezi, vezi micutul anunt aflat pe orice CD sau caseta audio dupa semnele © detinator de "copywright" - "DIFUZAREA, COPIEREA, MULTIPLICAREA ETC. PRIN ORICE MIJLOACE A ACESTUI... ESTE INTERZISA FARA APROBAREA DETINATORULUI DREPTURILOR DE AUTOR". Vezi Legea 8/1996, etc...
Din pacate "Metoda reducerii la absurd" porneste de la o premisa corecta dar sfarseste lamentabil, confuzia dintre copiere si difuzare nu poate fi depasita.
Q.E.D. - Legea si reglementarile nu sunt gresite, sunt doar prost aplicate, aici si aiurea in lume.
Pentru detalii pe mail: riusma@yahoo.com - fost inspector pentru drepturi da autor in Romania
#52582 (raspuns la: #1329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartile, - de PROUDFRECKLED la: 01/06/2005 18:45:27 Modificat la: 07/10/2008 15:42:02
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Eu stiu de la inceput ca scriu pentru mine. Nu stiu citi vor citi, or ce importanta are pentru altcineva, dar pentru mine retrairea acestor momente de viata uitate intr-un colt de suflet are valoare terapeutica. Recomand oricarei gospodine blonde, prinsa intre doua feluri de mincare, o alergatura la piata si golitul pubele. Asta, ca sa nu aveti pretentii prea mari... nu-i asa?Ce poate fi mai fara pretentii in ale scrisului decit o gospodina blonda? A da da....o casnica blonda si buna gospodina!!! Acum, ca mi-am facut autoportretul, va spun ca prima carte, foarte importanta pentru evolutia mea ulterioara si implicit a fiului meu este «Cartea Junglei» Rudyard Kipling. Cartea a citit-o tatal meu si a indragit-o. De cite ori ma ducea el la culcare o reinventa pentru mine. Ani de zile Baghira, Ka, Baloo, mi-au populat visele si imaginatia. Ideea existind, tatal meu a extins actiunea pe toate continentele si m-a familiarizat cu o multime de animale. Ceea ce la rindul meu am transmis copilului. Amindoi suntem mari iubitori de animale cu respect pentru tot ce este natura. Crescind, am ajuns sa citesc si eu incepind cu Basmele frumos ilustrate ale lui Ispirescu, Cepelica, Pinochio si bine inteles multe traduceri din limba rusa ca asa era atunci. Si tot citind in stinga si-n dreapta, mi-au cazut in mina cartile fratelui meu cu sase ani mai mare, carti ce nu prea erau de nasul meu, dar va asigur... au avut o mare influenta asupra mea.:) Mai ales ca Dan, Dumnezeu sa-l ierte! nu prea era usa de biserica, citea doar ce era interzis. Carti de cinspe lei, Crimele Inchizitiei, Elevul Dima dintr-a saptea, Freud si altele pe care nu le amintesc aici. Erau ascunse bine sus pe dulap, unde era si locul meu preferat de citit cind nu era nimeni acasa. Si uite asa au trecut anii cu Dumas, Balzac, carti de anticipatie, despre Budism, tot ce–mi cadea in mina era bun de citit. Exact la momentul potrivit, daca stiti la ce ma refer, cind Zburatorul bintuie mintile infierbintate de fata mare, a inceput sa publice Petru Popescu. M-am indragostit lulea de el de la prima pagina. Asteptam publicarea unei carti noi cu sufletul la gura. In fiecare an cind mergeam la mare ma asteptam sa-l intilnesc, sa-l cunosc, sa-l cuceresc eventual pentru mine, sa fie al meu.:) Cred ca este definitia iubirii platonice ce traiam eu, fara doar si poate. In anul in care a parasit tara, m-am simtit si eu parasita... la un loc cu mine, cred ca foarte multi romani care l-au iubit. L-am urmarit multi ani cu gindul si ma intrebam, oare va mai putea scrie magic si pentru altii de alta cultura? Subiectele lui erau luate din noi si pentru noi, romanii martirizati de comunism. Raspunsul este...a mai scris dar nu magic. Ori poate magia a disparut doar pentru mine! Ma opresc aici, pentru ca, ce am citit apoi, am profunda convingere ca n-a mai avut de modelat nimic. Materia prima, ilogica si primitiva ce suntem in copilarie, devenita apoi fibra profunda, compusa din primele sentimente amintiri si crezuri,(Ron Kurtz)o data tesuta, restul devine doar adaus de cultura.
iubirea platonica - de sol la: 01/06/2005 22:00:52
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
Stiu ca exista. Se numeste agape si e forma cea mai inalta de iubire. E sau nu e sexuala? Greu de spus - mai precis cine spune ca sexualitatea se reduce la cea genitala? E tot mai greu sa eviti cliseele - si memoria lor - sexului mecanic, experimental, sport de camera, antidot la singuratate, la cine mai stie ce... in afara de iubire! Cred ca si ca agape se poate diferentia. Traiesc pe net o poveste mai intensa decat ar putea fi, acum, afara... si e categoric sexuala, pentru ca senzualitatea vine din cap, din dorinta de a cunoaste o persoana extraordinara. Afara ne mai ascundem in propria imagine... aici suntem cu desavarsire nuzi, nu foloseste la nimic sa te imbraci in idiosincrasii de vorbire. Dar am practicat si agape asexuata - e ingereasca atunci cand nu e insotita de nici un fel de traire de posesiune egoista, ziceti cinic daca vreti un fel de sex in grup: un fel de daruire, daruiesc celui/celor de langa mine iubirea mea, mai precis o transmit, nu vine din mine, vine din univers... iar ei au nevoie de ea, nimic nu valoreaza cat ea. Fizic, stiintific daca vreti, explicatia mea (primitiva, intuitiva, neconfirmata, neconfruntata pana acum) vizeaza natura noastra vibratorie: cred din inima ca daca acum ma acordez pe lungimile voastre de unda, ale tuturor, si-mi propun sa va transmit vibratiile de rigoare, cred ca sintiti in clipa asta un val de caldura, sde tandrete, chiar fizica dar mult mai mult de atat - ce am eu de pierdut daruind ceea ce-mi vine oricum pe gratis si nu ma costa nimic? As mai scrie un ceas, dar trebuie sa cedez randul la comp. remember, I love you!
#52686 (raspuns la: #51525) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de gigi2005 la: 02/06/2005 23:18:28
(la: Minciuna - pana unde poate merge)
ai dreptate. Mai ca imi vine sa cred ca eu daca sunt corecta sunt defecta. Fratilor, eu nu fac urmatoarele:
- nu dau shpaga si nu primesc shpaga
- nu mint si nu-i tolerez pe mincinoshi
- nu fur si nu tolerez furtishagurile
- ma lupt din tot sufletul in fiecare zi ca toate cele de mai sus sa dispara
- muncesc cinstit, traiesc din munca mea si traiesc bine fara a face cele de mai sus
#52928 (raspuns la: #52918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anisia - de cico la: 05/06/2005 19:33:41
(la: despre nimicul in sine)
Scrisesem initial "disertatie" si-am corectat cu "peroratie" ca aceasta din urma nu cere neaparat logica (cum scrie si don). Peroratia stiam ca-i genul de discurs insufletit in care spui vrute si nevrute mai mult ca sa convingi prin prezentare, nu esenta.

ps M-a surprins abundenta spontana de mesaje pe-aceasta tema (si remarcile de genul "sa vezi cita filosofie o sa se faca pe subiect"). Abia acum observ si lunga ta ... disertatie (nu peroratie!) :)
#53344 (raspuns la: #53308) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Problema mea - de gigi2005 la: 06/06/2005 01:39:53
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
nu o reprezinta TV-ul ci calculatorul. Jocurile gen Warcraft care nu-l mai scot "din retea" cu orele. Se scoala noaptea cand noi dormim si intra la joc. Chiuleste de la scoala sa mearga la "cyber caffe" la joc! Si are "capacitatea" peste doua saptamani! Asta e problema mea, nu TV-ul.
#53384 (raspuns la: #53238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...