comentarii

cum se scrie corectm-a trezit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Din nou pentru Dan Calin - de Ingrid la: 14/10/2003 15:39:55
(la: A existat holocaust in Romania?)
Despre trenul mortii, plimbat pe ruta Iasi-Calarasi(Ialomita), iata "amintiri" culese dintr-un site probabil neolegionar :
"Viorica Agarici – mit si adevar in problema "Trenului mortii"

Din capul locului declar ca nu am intentia de a nega sau minimaliza tragicele evenimente petrecute la Iasi in iunie/iulie 1941, care s-au derulat pana in gara Romanului. Despre asta s-a scris si se va mai scrie mult, incat modesta mea contributie s-ar pierde ca o picatura de apa intr-un ocean de venin. In schimb, voi aduce cateva elemente noi legate de cele intamplate la Roman. Cititorii au latitudinea sa le arunce in talgerul balantei ce li se va parea mai adecvat.

Asadar, la gara din Roman - Era in fatidica zi de 3 iulie 1941, cand s-a anuntat sosirea, in tranzit, a unui tren cu evrei deportati din Iasi. Pentru fetele de la Cantina Crucii Rosii, ca si pentru personalul punctului sanitar din gara condus de doctorita Veronica Falcoianu (foto alaturata), situatia parea similara cu cea a trenurilor de raniti cu stationare scurta, avand alta destinatie. In acest rastimp, li se acordau, in vagoane, ajutoarele umanitare si medicale necesare. Totusi, judecand bine, medicul de serviciu la punct in acea zi, in unire cu echipele de la cantina, au inteles ca situatia actuala va fi oarecum diferita. Din aceasta cauza au chemat-o in ajutor pe doamna Viorica Agarici, presedinta Filialei locale a Societatii nationale de Cruce Rosie. Dansa a venit fara intarziere, insotita de vicepresedinta, d-na Eliza Vargolici si de medicul primar al judetului, dr. Stefan Pasov. In urma lor a sosit si seful Comenduirii Pietei, cpt. I. Cocaneanu.

Din primul moment, duduia Viorica a inceput a-si organiza echipa cu care avea sa intre in actiune. Din aceasta faceau parte: Sofia Lazarescu (sefa cantinei), invatatoarele Zoe Iacobescu, Elena Taune si Maria Curelescu, tinerele Mura Hagiaturian, Rodica Lazarescu si doua maici detasate de la manastirea Agapia. Intre timp, cpt. Cocaneanu a luat informatii suplimentare de la biroul de miscare al garii, de unde s-a intors foarte posomorat. Cand au iesit pe peron, cantinierele cu tavi si cosuri cu de ale gurii, 4 soldati cu caldari cu ceai, doctorita Falcoianu insotita de of. san. V. Toma si infirmierele voluntare de Cruce Rosie, purtand medicamente pentru urgente si material de pansat, Cocaneanu s-a apropiat de d-na Agarici, soptindu-i ceva la ureche. Cei prezenti au spus ca niciodata n-au vazut-o decat blanda si amabila, dar acum si-a iesit din sarite!

Deodata intra trenul in gara - o garnitura lunga cu vagoane de marfa ("bou-vagon" cu portierele zavorate) din care razbateau voci disperate, cerand ajutor si apa! Pentru acest tren insa era un Ordin de la Comandatura militara germana din Iasi, ca nimeni sa nu se apropie.



Interventia Reginei-Mama (Relatare a doctorului Nicolae Horga, radiolog sef la Spitalul Precista)

La aflarea acestui ordin d-na Viorica Agarici i-a cerut cpt. Cocaneanu sa intervina pentru a fi deschise vagoanele si a se putea acorda asistenta medicala celor din interior. Cpt. Cocaneanu l-a contactat telefonic pe generalul de Divizie Stefan Ionescu, prefectul judetului Roman care tocmai atunci se pregatea sa intampine pe Regina Mama Elena, sosita intr-o vizita la spitalul din Roman.

Prefectul i-a expus Reginei situatia disperata din gara chiar in Spitalul Precista Mare (atunci Z.I. 448). cand se faceau prezentarile si i-a raportat tot ce se intampla in gara. Revoltata, regina l-a trimis pe aghiotantul ei pentru a verifica daca informatia este adevarata. Cand aghiotantul s-a intors si a confirmat cele spuse de prefect, Regina i-a cerut generalului Stefan Ionescu sa-i inlesneasca legatura cu generalul Ion Antonescu, care se afla in trenul Patria, aflat in exclusivitate la dispozitia sa. Regina cerandu-i sa ordone deschiderea portierelor si acordarea asistentei medicale evreilor din tren.

In tot acest timp, d-na Agarici a dus o adevarata "batalie" cu soldatii germani care pazeau si ei trenul. Ea a pasit hotarata inainte, facand fetelor semn sa o urmeze. Trebuiau sa strabata distanta pana la linia a 4-a, unde fusese tras trenul cu deportati, semn ca nu va avea cale libera. Prioritate aveau atunci trenurile militare germane si romanesti, care goneau spre front. Asa incat avea de stationat un timp, exact cat era nevoie a intra cu ajutoarele cerute. Soldatii germani, cand au vazut ca grupul de persoane in alb se apropie hotarat de trenul lor, le-au iesit inainte, cu pistoalele mitraliera intinse si strigand: "Zuruck Verboten!" (Indarat! Oprit!). Era o prima somatie. D-na Agarici, fara teama, li s-a adresat pe acelasi ton: "Verflucktes Gesindel, auf die Seite!" (Creaturi blestemate, la o parte!). Cpt. Cocaneanu, stiind de ce sunt in stare acesti ostasi fanatici, din trupele SS, a venit in graba rugand echipa sa se intoarca pe peron, caci la o a doua somatie, acestia vor trage in plin. A fost un moment de panica. Fetele si soldatii cu caldari au facut cale intoarsa. Numai duduia Viorica Agarici s-a repezit ca un glonte in fata locomotivei, prinzandu-se cu mainile de ea si a inceput a striga cat tinea o gura ca daca nu se deschid portierele vagoanelor, pentru a se acorda ajutor detinutilor, ea ramane acolo pana ce va trece trenul peste dansa!

In timpul acesta, nemtii isi vedeau linistiti de treaba, asteptand momentul cand vor putea ordona pornirea trenului, cu riscul, de a strivi romanca aceea furioasa... La amenintarea cu pistolul in piept a unui ofiter SS, Viorica Agarici a raspuns: "Wenn Du mich schiesst, schiesst Du deine Mutter!" (Daca ma impusti pe mine, o impusti pe maica-ta!).

Intre timp, generalului Ion Antonescu, informat de cele intamplate la Roman si neavand autoritate asupra militarilor germani care nu permiteau asistarea detinutilor, a luat legatura cu Comandantul al Armatei a XI-a germana, generalul colonel Eugen von Schorner solicitandu-i aprobarea celor solicitate de regina Mama. Acesta, in cele din urma, a ordonat asistarea deportatilor din trenului cu evrei.

In sfarsit au fost date la o parte usile de la un vagon, le-a aparut o scena de infern: vii si morti, claie peste gramada, cu imbracamintea sfasiata zaceau intr-un namol de fecale si urina. Era prea din cale afara! Pentru a nu alarma populatia orasului (din care peste 7000 erau evrei), care prinzand de veste, incepusera a aflui spre gara, s-a convenit ca trenul sa fie impins indarat, la Sabaoani. Acolo fura deschise toate vagoanele iar cei morti, dupa ce au fost verificati de cpt. Dr. Radu Popovici, chirurgul Spitalului Militar (venit si el cu sanitarii sai, foto alaturata), au fost depusi intr-o groapa sapata ad-hoc in dosul garii.

Dupa intoarcerea trenului in gara dintre cei vii, cei bolnavi au fost consultati de doctorita Falcoianu, o parte din ei fiind internati in Spitalul Militar pentru ingrijirile necesare. Intre timp, dr. Stefan Pasov, medicul orasului, colaborand cu Presedintele Comunitatii evreiesti, dr. med. Reznic Meer, au organizat transportarea, cu randul, a tuturor deportatilor valizi la baia Companiei a IV-a Sanitara de langa gara, unde au fost curatiti, reechipati cu haine noi, hidratati si alimentati, cu ajutorul si pe contul Comunitatii. Bineinteles, sub paza severa, pentru a se evita dezertarile. La randul lor, prin grija Companiei a IV-a sanitare, toate vagoanele au fost spalate, dezinfectate si capitonate pe jos cu paie proaspete, peste care s-au intins cearceafuri.

A doua zi, 4.VII.1941, cu obloanele descuiate, trenul - fost pana aici ???al mortii" - s-a repus in miscare. Pe parcurs, oprind in garile mai mari, se deschideau usile vagoanelor pentru ca echipele de Cruce Rosie sa poata controla si asista deportatii. E drept, ici - colo se mai auzea si cate o huiduiala, venita din partea unora, dar asta nu a influentat cu nimic tinuta ocrotitoare a organelor oficiale. Ajunsi cu bine la Calarasi (pe Dunare), la predare in lagar au fost numarati 776 de oameni. Precum se stie, in 1944, au fost eliberati cu totii.



Epilog

1. Prin anii ‘50, dupa razboi, victimele, in numar de 53, dezgropate la Sabaoani (nu "370" cum gresit s-a scris!), carora li s-a adaugat mortii in numar de 360, depusi anterior la Mircesti, au fost aduse la Cimitirul Israelit din Roman, unde au fost reinhumate in doua gropi comune alaturate, peste care s-au turnat placi de beton cu dimensiunea de 3/10 metri. Din cele de mai sus rezulta ca, daca intre Mircesti si Roman, cale de 20 km, si-au pierdut viata inca 53 de oameni, fara "minunea" de la Roman, la Calarasi ar fi ajuns numai cadavre.

A fost in mod incontestabil, meritul duduii Viorica Agarici, de a-i fi salvat pe acestia. Dar nu numai al ei, singura; fara concursul tuturor persoanelor sus mentionate, n-ar fi reusit aceasta performanta. Ii reamintim: capitan I. Cocaneanu, general divizie Stefan Ionescu, vicepresedinta Crucii Rosii romascane, Eliza Vargolici, cei trei medici cu ajutoarele lor. In fine, dar nu in ultima instanta, acordul in acest sens al conducatorului statului (si prin concursul prompt al Reginei Mama Elena), a tras mult in cumpana. Mai e nevoie sa amintim si compasiunea populatiei romascane (crestini si mozaici la un loc) care au contribuit cu totii la usurarea suferintelor atator oameni inocenti...?

2. La urma, inca ceva despre doamna Viorica I. Agarici, eroina acelor zile. Dupa anii 1949, a fost despuiata de toata averea ei (proprietatea de la Calugareni, jud. Roman, casa din oras de pe str. Alexandru cel Bun etc.) si aruncata in strada, fara chip de subzistenta. A avut totusi noroc de cateva familii romascane care i-au intins atunci o mana de ajutor. Familia av. Mart a primit-o intr-o odaita, iar dintre evrei, dr. medic Iosif Abraham si fotograful Jack Reinstein organizau lunar, pentru ea, o cheta (bani marunti), pe care doamna nu voia sa-i primeasca decat sub forma de recompensa pentru meditarea unor copii (printre care si elevul Radu Cozarescu). Desigur, fiind retinuta in casele acestora si la masa de pranz. In fond, era adusa in pozitia de cersetoare. De altfel, si umbla cu cosnita de papura in mana, unde i se mai arunca cate ceva...

Ar fi plecat din Roman, dar nu avea unde: sotul, mort de gangrena apendiculara in spitalul de aici (nu la Iasi, cum s-a scris!), cei trei fii, Georgel, Vasilica si Costache, bagati la puscarie... Abia in 1967, Georgel fiind eliberat, s-a mutat la dansul, in Bucuresti. De atunci si-a adus aminte si Federatia comunitatilor evreiesti de meritele doamnei Agarici, fixandu-i o mica renta viagera.

Acum, eroina de la Roman isi doarme somnul de veci intr-un cimitir din Bucuresti, in vreme de copacul sadit in amintirea ei, pe "aleea dreptilor" de langa Rechowot (Israel), creste falnic.

Dr. Epifanie Cozarescu

#1330 (raspuns la: #1328) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fratilor, homosexualitatea a - de (anonim) la: 14/10/2003 19:15:13
(la: Viata gay...romaneasca!)
Fratilor, homosexualitatea a aparut din plictiseala si din lipsa de frica de Dumnezeu si de preocupari majore. Este impotriva naturii, a legilor logicii si a legilor lasate de Dumnezeu, pe care daca nu le respectam s-a ales praful de noi, o sa putrezim in iad. Pe de alta parte homosexualii trebuie ajutati si nu judecati, dar nu sa prolifereze legalizand homosexualitatea, ci sa se indrepte. Mai ales in Romania, parca s-au terminat femeile, sau invers barbatii, sau cel mai bun lucru care il poti spune unei femei, in loc sa incerci sa o cunosti cu adevarat, este : "Stii, prefer un barbat, imi pare rau !". Ca e genetic sau nu, cine poate sa corecteze erorile genetice ? Cel care a intemeiat codul genetic, adica Dumnezeu. Acolo e solutia. Nu a spus Domnul nostru Hristos :"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata ?". Cine cauta in alta parte, isi pierde timpul si sufletul din pacate.
Oricum, sa nu aducem anormalul la rang de normal si invers. Desi scrie in Biblie ca asa se va intampla.
Sorin -Dallas
Athos, nu suntem toti facuti la fel - de Coralie la: 15/10/2003 04:39:17
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
sufletul si inima fiecaruia nu e facuta pe aceiasi masura, unii au un caracter mai puternic, altii mai sovaie, unii sunt mai sentimentali ca altii, samd

daca cineva vine si scrie, cerând intr-un fel sfat sau ajutor, trebuie sa fim mai toleranti, asa cum am vrea ca altii sa fie cu noi, chiar daca motivele ar fi diferite, sa nu uitam nici o data ca "ce tie nu-ti place, altuia nu face".

merci pentru conseil, am sa ma gândesc, promis!
#1367 (raspuns la: #1364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Europe - de (anonim) la: 15/10/2003 21:53:21
(la: Chiar conteaza cine sunt ?)
Catalina,

Ba eu cred ca conteaza, oricat am incerca sa ne mintim pe noi insine cum ca nu are importanta... De cate ori nu intram intr-un magazin si cumparam un obiect doar pentru ca are ambalajul(sau arata) frumos si pentru ca scrie pe el ca este cel mai extra-super obiect - si stim foarte bine ca nu e asa... Dar intotdeauna avem o speranta secreta ca poate totusi este; sau, il luam ca sa ne justificam -inclusiv fata de noi insine - ca est bun pentru ca scrie pe el si arata bine.
Cu persoanele este si mai subiectiv, ati observat ca in filme aproapte intotdeauna personajele negative au o infatisare pe masura iar cele pozitive asemeni? Aceasta indoctrinare subtila se reflecta is in vietile noastre cu consecintele respective.
Stiu, e tragic, dar asta este. :)
Catre # 1281 anonim: Te-aude! - de Alice la: 16/10/2003 03:07:48
(la: Pilule)
Ia-ti un nick si mai scrie!
#1455 (raspuns la: #1281) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa vie Bazarca! - de sanjuro la: 17/10/2003 02:39:35
(la: Prietenia si prietenii)
Avea Ionel Teodoreanu un roman cu acest nume, in care se pomenea de Ceptura si de chiolhanurile ce sa faceau pe acolo, cu lautari si tot tacamu'!
Se afla in podgoria Dealu Mare, si este renumita pentru vinurile rosii, (Feteasca Neagra si Merlot). Ploiestean fiind, (chiar daca traiesc in Bucuresti de ceva vreme) cunosc bine potentialul din zona, ha-ha-ha! Daca Radu Anton Roman l-ar degusta, (ca Pastorel saracu nu mei este printre noi), ar scrie despre el ca are voluptatea unei tiganci depletite ce-si scutura salba de galbeni pe sanii goi...


sanjuro
#1515 (raspuns la: #1513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Papadie... - de lmm la: 18/10/2003 02:30:33
(la: Buna dimineata intelepciune .....)
Mi-a trebuit un pic sa realizez daca intr-adevar se scrie cum se citeste acest caca rapace si pe urma sa ma gindesc ``hmmm, ce ar putea insemna...``. Banuiesc ca as fi stiut daca ar fi insemnat ceva....

Cit despre indoiala ta daca mi-ar fi de vreun ajutor sa aflu ce face Cutare sau icsuleasca,da, m-ar ajuta! Asa cum orice altceva ne este de ajutor cind invatam aflind de ginduri si experiente ale altora ....Ca bucuriile sau esecurile noastre nu sint unice in univers si ca atare sa nu ne umplem prea rau de mindrie sau disperare : Samd...
Dar ma intreb de ce oare te-a revoltat asa ideea de a vorbi despre casa si familie? De parca am atins o coarda sensibila...Atunci poate cine stie , poate chiar tie ti-ar fi de ajutor o discutie mai aprofundata decit caca rapace pe aceasta tema...
Anonima ca de obicei,fara teama de identificare ca doar, ce stim noi despre tine,numai ca esti papadie...Si cel putin pe unde locuiesc eu creste ca iarba sub cer....
#1591 (raspuns la: #1585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O vs U - de papadie67 la: 19/10/2003 05:37:53
(la: O-ntrebare prost formulata:)
Nimeni n-a scris vreodata decat gaunos atata timp cat nu a fost si pentru/despre sine insusi. Nimeni nu s-a mai obosit sa scrie-n veci, daca de sine-insusi prea-plin, s-a' ntzelenit!

Pe cine-l mananca pielea, se scarpina; pe cine-l mananca sufletul, compune: scrijelind pe- o hartie, ciupind "coarde", manuind penelul sau dalta sau aparatul de filmat sau de pozat, etc...si toate astea, "ca-ntr-un experiment pe suflet propriu!"...este la latitudinea "multimii" sa vada-un "U" sau sa-nteleaga-un "O", mai mult sau mai putin "cache", si asta dupa cum ii duce sufletul si mintea, iar de nu-i duce...nu!
#1643 (raspuns la: #1635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Priceperea - de (anonim) la: 19/10/2003 10:21:07
(la: Nu ma urati ca nu pricep!)
A te exprima(scrie) intortochiat nu este o calitate ci mai degraba un handicap. Este ca si cum te-ai ratacit intr-o padure stufoasa fara busola.
Simplu si concis este greu de realizat in special cind vii cu tot felul de fandoseli de critic literar ne-realizat/a.
Problema dumitale stimabil/o se pare a fi putin mai adinca si nu are nimic de-a face cu "priceperea" altora.
#1662 (raspuns la: #1634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nu? - de ofemeie la: 20/10/2003 01:23:45
(la: Poezii proprii)
Astept si critici,de ce nu?Si nu cred ca am un asa mare talent incat tu nu poti scrie!chiar asa Gabi,eu cred ca merita sa incerci.Sunt sigura ca sunt frumoase poeziile tale!Alexandra
#1679 (raspuns la: #1664) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vizitatori - de zoro la: 21/10/2003 04:44:10
(la: Vizitatori)
sint care vin si pleaca.....multi sint timizi, citesc...., le place ce citesc dar nu au curaj sa scrie.... sau au altceva mai bun de facut.
cred - de athos la: 21/10/2003 09:06:16
(la: Vizitatori)
ca sunt multi care doar vor sa citeasca ce mai scrie lumea p-acilea,fara sa fie nevoiti sa se inregistreze s.a.m.d.
popor ales - de athos la: 22/10/2003 02:22:00
(la: A existat holocaust in Romania?)
este adevarat ca in Biblie scrie ca poporul evreu este un popor
"ales",insa nu cred ca asta sta la baza anti-semitismului
ceea ce frapeaza cel mai mult pe cei care constient sau nu sunt impotriva acestui popor e ca nu reusesc sa-si demonstreze sursele reale ale urii impotriva lor,poate doar sa gaseasca scuza in faptul ca l-au omorat pe Isus,si acest lucru nu este real,fiindca pana la urma romanii l-au crucificat,dar acest lucru e omis din pacate...
#1847 (raspuns la: #1828) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mon Dieu, Norway... - de Coralie la: 23/10/2003 13:11:55
(la: Integrarea romanilor in occident)
ma dai gata cu majusculele tale, îmi fug ochii deasupra si ma apuca migrena, nu poti scrie ca toata lumea? Multumesc anticipat.
Tortul de biscuiti.. pentru Imm - de Coralie la: 23/10/2003 14:24:30
(la: DESERT si DULCIURI)
Tortul de biscuiti sau de piscoturi? ca bunica românca mi le face pe amândoua...am s-o rog sa mi le scrie si ti le dau;
nu sunt sigura ca sunt in retetele originale la care te referi, dar sunt delicioase tare, tare
#2002 (raspuns la: #1969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
hihihihihi - de ofemeie la: 24/10/2003 18:53:05
(la: America si puterea petrolului)
Om trai si om vedea!Ca poate ca citesc mai mult decat pare si poate ca am informatii mai multe decat scrie.Nu te uita la cifre facute publice,intreba mai mult.Dar nu conteaza,timpul va arata totul.Sper sa nu am dreptate!Alexandra
Craciun - de lmm la: 25/10/2003 04:00:48
(la: In curând Craciunul..)
Papadie, intii trebuie sa spun ca iti savurez de multe ori umorul...

Cit despre cadourile de Craciun pe care ni le facem chiar daca sintem adulti este pentru ca in fiecare dintre noi doarme copilul din noi si cadourile de Craciun sint unul dintre lucrurile dupa care tinjim cind sintem copii.....Eu daca nu primesc nimic de la persoanele dragi sint foarte trista...(Daca primesc ceva care nu imi place sint suparata, dar asta este alta tema.... :));)) ....
Stam ca niste copii in jurul pomului si ne desfacem cadourile pe care scrie numele nostru... Si ne bucuram, si simtim recunostinta, si ne simtim importanti, iubiti...Nu este asta unul din momentele pe care abia le asteptam cind ne pregatim pentru Sarbatoare citeva luni??
Iar portocala de care vorbea Alice este simbolul Craciunului rominesc de care imi aduc eu aminte cu caldura in suflet...Ce bucurie cind tata scotea de pe undeva o sacosa cu portocale pe care reusise sa le cumpere nu stiu cind si nu stiu de unde si pe care le pitise sa le avem de Sarabatori...
#2121 (raspuns la: #2015) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi, austriacul si Tzutzea al nost' - de (anonim) la: 27/10/2003 02:48:50
(la: Destin)
Destin? ...omenirea si-a creat- din neputintza sau lipsa de activitate- notiuni filozofale; ca vorba lui Tzutzea( nu pot scrie tz aici), cine nu are ce face filozofeaza pin'la batrinete si tot prost ramine!( sau cam asa ceva)

Teologii spun: Dumnezeu iti arata caile, tu le alegi!

Oamenii- in general- se incapatineaza sa faca lucruri care "nu ies" si se numesc singuri ghinionisti; alti stiu sa "vada" ca nu iese si o iau de la'nceput ...ei sint cei ce reusesc; norocosii soartei!

sb
#2216 (raspuns la: #2211) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ok, Zamolxe - de papadie67 la: 27/10/2003 21:55:14
(la: Primul ZID)
Desi indeobste ma irita atacurile la adresa "tapilor ispasitori" pentru problemele diverselor societati (de- a lungul timpului si al meridianelor) de tip tzigani, evrei, negri, unguri etc, (si asta pt ca eu SUNT Roman), ceea ce aduci tu mai jos in materie de Informatie (si nu in ultimul rand ceea ce aduci in materie de surse credibile de informatie) mi-a trezit interesul!
Inteleg ca nasterea Statului modern Israel a fost un fel de avort furishat, de bastard luat rapid in brate de-un tata "cu mijloace". Bun. Se mai intampla...vorba aia, tot la a zecea casa sau poate si mai des.

Concluzia aplicata acestei "intamplari" cu Statul Israel, si-anume cum ca "somnul ratiunii naste monstri" mi se pare insa nepotrivita in context. Si ca sa ma explic, ar trebui sa (-ti) ne explici:
-cine-i monstrul
-cine a fost si cine nu, rational in toata aceasta poveste
-cine dormea si de ce
-ce-are de-a face ratiunea cu "fierul" si cu-al sau echivalent mai subtil dar mai potent(pentru cine sesizeaza), adica aurul? Nu mai vorbesc despre "dreptate", deoarece incerc sa port aci o discutie "serioasa".

Odata ce-ti vei fi raspuns, atunci poate ca, folosind mai dibaci unele din elementele mai sus enumerate, creezi sau apelezi la o alta ecuatie in forma de precept care sa-ti calauzeasca lectura Istoriei.

Numai bine, Zamolxe si multzam pt link-uri!




#2319 (raspuns la: #2184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fara sfirsit..... - de zoro la: 29/10/2003 04:01:36
(la: o poveste...)
si vad...nu-mi vine sa cred, sint eu, mult mai tinara insa , tunsa scurt, imbracata cu geaca mea de blugi din liceu....... deschizind usa el ramine ca de piatra, fara nici o inflexiune in voce ma intreaba "ce faci, de ce pligi?" au trecut atitia ani de cind nu l-am vazut iar el nu are nici o reactie, ca si cum timpul a stat. sau poate ca a stat - pentru el, pentru noi....... m-am trezit, cred, am visat? -da, visul a fost asa de real, mi se pare ca el e aici linga mine, dar nu.... sint acasa, nu am parul scurt si nu sint imbracata cu geaca mea de blugi...... imi sterg lacrimile..., e toamna, frigul ma cuprinde iarasi, sufletul mi-e inghetat, da ....acum stiu de ce....



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...