comentarii

cum se scrie una sute cincizeci cu cifre romane


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
continuare - de Victorian Silă la: 23/05/2013 17:16:20
(la: Vinatorul de iluzii)
Nu după mult timp, m-am dus la tata şi l-am întrebat ce înseamnă o fracţie, semnul de radical, teorema lui Thales, iar el îmi explica tot ce ştia. Avea multă răbdare cu mine. Petrecea uneori toată după-amiaza explicîndu-mi probleme de matematică. Uşor-uşor, la opt ani, am ajuns să cunosc axiomele geometriei euclidiene, funcţiile trigonometrice, matricele, sistemele de ecuaţii şi cîteva probleme simple ce ţineau de teoria probabilităţilor.
E de la sine înţeles, că la orele de matematică de la şcoală mă plictiseam groaznic şi îi plictiseam şi pe bieţii colegi, cu întrebări ce uneori chiar şi învăţătoarei îi sunau a limbă străină. Directoarea ar fi vrut să fiu transferat la o şcoală specială pentru copii avansaţi, dar învăţătoarea nu a fost de acord, ba chiar s-a înfuriat, susţinînd că însuşirile deosebite le prezint doar la matematică, în timp ce la alte materii sînt foarte slab. Soluţia temporară a constat în mutarea mea cu cinci clase mai sus, dar numai la orele de matematică. Astfel, cînd eram a doua, pentru o singură oră pe zi, colegii mei erau a şaptea, iar cînd am trecut a patra, trebuia să traversez strada de mînă cu directoarea, apoi să alerg aproape un kilometru pînă la Gheorghe Şincai – cel mai apropiat liceu. Din păcate Gheorghe Şincai era un liceu teoretic şi asta făcea ca tot eu să fiu cel mai bun şi acolo, o chestie teribil de jignitoare la adresa întregii clase, dar mai ales a băieţilor care, imediat ce ieşea profesorul afară, mă înjurau de mamă şi îmi spuneau tot felul de porcării care la vremea aceea nu mă deranjau, pentru că nici măcar nu bănuiam ce înseamnă. Apoi, după ce ora de mate lua sfîrşit, printre picioare în fund şi castane în cap, trebuia să iau startul înapoi spre şcoala generală numărul 14. Şi, în concordanţă cu zicala “minte sănătoasă în corp sănătos”, ora de matematică m-a făcut să ies primul pe şcoală la maraton, eu fiind singurul copil cu adevărat antrenat pentru competiţie. Kilometrul zilnic alergat între cele două şcoli îşi lăsase amprenta asupra firavelor mele picioare.

Visul meu este să dezleg o anumită conjencturtă la care lucrez de cîţiva ani. Cînd am declarat odată asta într-un grup de prieteni, Poliţistul, că la el acasă eram, a scos DEX-ul dintr-un sertar, la deschis la “C” şi s-a pornit să-l răsfoiască tacticos. Îşi umezea degetul cu limba şi citea cu voce tare, de parcă chiar era interesat de studiul cuvintelor, cînd, de fapt, se vedea de la o poştă că tot ce voia era să mă ia peste picior. “Compactor”, “compostor”, “concesie”, “conchistador”, “condoleanţe”, “conjentură”. Conjenctură, vine din latină, e substantiv feminin şi înseamnă părere bazată pe presupuneri, ipoteze. Bineînţeles, au continuat să rîdă de mine şi atunci cînd am încercat să-i scuz pe autorii dicţionarului, pentru o scăpare, evident de înţeles, fiind definiţia unor oameni înclinaţi mai mult către litere şi mai puţin spre cifre. Dar Poliţistul nu a cedat cu miştourile pînă nu am explicat semnificaţia cuvîntului, pe înţelesul lui.
Conjenctura este un fel de teoremă care nu poate fi demonstrată. Ca urmare, părerile specialiştilor în domeniu pot fi împărţite şi uneori se creează o adevărată controversă. Unii cred că respectiva conjenctură este adevărată, alţii, din contră, susţin că opusul enunţului de acolo este cel adevărat.
Poate cel mai cunoscut exemplu este cel a marii teoreme a lui Fermat: xn + yn = zn, care nu are soluţii decît pentru n = 2 (cînd devine teorema lui Pitagora: x2 + y2 = z2). Se spune că Fermat a rezolvat teorema printr-o metodă foarte simplă, la sfîrşitul unui caiet pe care scrisese multe alte chestii. Din lipsă de spaţiu, a scris acolo doar începutul, apoi, pe marginea ultimei foi a menţionat că demonstraţia continuă pe caietul următor. Dar caietul următor nu a fost găsit niciodată, aşa că a durat încă trei sute cincizeci de ani pînă cînd teorema a fost (re)demonstrată, în 1994. Un profesor englez, de la universitatea Princeton, a reuşit rezolvarea după şapte ani petrecuţi numai cu asta.
hihihihihi - de ofemeie la: 24/10/2003 18:53:05
(la: America si puterea petrolului)
Om trai si om vedea!Ca poate ca citesc mai mult decat pare si poate ca am informatii mai multe decat scrie.Nu te uita la cifre facute publice,intreba mai mult.Dar nu conteaza,timpul va arata totul.Sper sa nu am dreptate!Alexandra
cel mai vechi popor din Europa - de LUCIUS la: 13/09/2004 19:35:00
(la: care e cel mai vechi popor din europa?)
Teoretic, judecand dupa ultimele descoperiri, ar putea exista o astfel de varianta istorica. Poporul roman, insa, nu exista ca atare. Exista insa o populatie care vorbea o limba indoeuropeana, probabil un fel de stramos al latinei. Apoi sa nu uitam ca studiile geologice au aratat clar ca zona era bine locuita datorita pamanturilor bogate, formate, practic, de-a lungul timpului, de depunerile Dunarii spre varsarea in mare.
Nu cred ca vazand lucrurile in acest mod am aborda un stil nationalist. Daca cercetarile sunt clare nu inteleg de ce nu am putea vorbi in mod deschis, chiar daca ar fi vorba de stramosi ai nostri. Si alte tari au descoperit pe teritoriul lor numeroase dovezi asemanatoare de locuire de zeci de mii de ani dar nu era vorba ca de nationalism.
Problema care s-ar putea pune, intr-o buna zi, atunci cand cercetarile vor avea la baza o tehnologie superioara, este limba civilizatiilor. Daca vor exista dovezi certe ca limba veche este apropiata de limba romana atunci avem o problema. Istoria intregului continent AR TREBUI RESCRISA. Vechile scrieri ne spun ca mai putin de un sfert din teritoriul Daciei a fost ocupat de catre Imperiul Roman iar intr-o perioada atit de scurta de ocupatie ( mai putin de 200 de ani -cea mai scurta dintre ocupatiile din provincii) din cauza rascoalelor dacilor liberi si a populatiei rare, dar mai ales datorita soldatilor care formau armata imperiala, adusi din toate colturile imperiului si care nu cunosteau bine latina, nu a putut exista timpul necesar formarii unui popor. Daca ne gandim la un exemplu din zilele noastre, situatia este similara cu ocuparea Basarabiei de catre rusi. Stau acolo vreo o suta cincizeci de ani. Restul romanilor ii vor considera agresori, in consecinta inamici, si vor ataca tot timpul pentru a-si elibera teritoriul rapit. Numai ca in tot acest timp romanii se rusifica de la sine, pur si simplu, pentru ca sunt in contact permanent cu acesti ocupanti. Personal ma indoiesc ca s-ar fi putut intampla astfel. Oricine cunoaste putina istorie elementara isi poate da seama ca o astfel de varianta este absurda. Atunci ce limba se vorbea daca a fost ocupat doar 20% din teritoriu ? In partile libere se vorbea deci limba de dinainte de ocupatie, aceeasi care s-a vorbit si dupa ocupatie. Daca ea este stramosul limbii romane de astazi atunci semana foarte bine cu latina. Probabil era o latina de origine barbara, vulgara sau populara.
Intr-un fel am putea fi deci un fel de stramosi ,daca nu ai Europei cel putin al natiunilor latine, pentru ca noi am mostenit cea mai apropiata limba de baza latina.
Degajare - de Simeon Dascalul la: 07/10/2004 11:36:50
(la: ABSOLUT NEPOETIC SI NECREATIV:O zi din viata mea…)


Degajare sună aproape acuzator. Nu, în nici un caz nu-i vorba de degajare, mai degrabă de mascare a diferenţei în faţa celorlalţi, vezi desenele animate cu Oblio. Chiar dacă în forul interior mi se pare că am dreptate, nu are nici un rost să contrazici pe toata lumea. Lăpuşneanu ştia el ce ştia.

Cred că-i vorba de o diferenţă pur genetică. Cei mai mulţi au gena asta a adaptării, resemnării, acceptării sau cum s-o fi numind şi datorită ei trăiesc bine-mersi, chiar fericiţi. Noi n-o avem şi din nefericire nu dispunem nici vreun talent de afacerist, fotbalist, sau de manechin, în cazul tău, care să ne scoată din cloaca asta.

Am avut de-a face cu binevoitori, din tabăra cealaltă bineînţeles, care mă priveau cu milă şi-mi spuneau că trebuie să-mi schimb felul de a gândi, să ajung ca ei adică şi totul va fi bine. Un asemenea exemplu reuşit de schimbare n-am văzut decât în Odiseea, când tovarăşii lui Ulise deveneau porci. Cum trăim în vremuri moderne şi demitizate îmi pare imposibil să-ţi schimbi conexiunile din cortex fără vreo intervenţie chirurgicală.

Noi înşine nu ne putem schimba, e de preferat să ne schimbăm felul de viaţă. Mă duc la interviuri mai mult ca să-mi dau iluzia că mă zbat decât dintr-o speranţă reală. Într-un fel e şi distractiv să debitezi toate inepţiile gen dragoste şi putere de muncă, spirit de echipă ş.a.m.d. pe care le pretind angajatorii pentru două sute cincizeci pe lună. Înainte încercam şi eu ca tine un fel de spaimă în faţa interviurilor de parcă ar fi fost Judecata de Apoi şi mă străduiam să răspund cât mai corect. Acum merg cu nonşalanţă, zâmbesc, le spun toate prostiile cuvenite. Aşa am avut succes, din punctul ˝lor˝ de vedere, al celor care privesc o sumă atâta de jegoasă cu o admiraţie demnă de salariul lui Mutu.
N-are nici un rost să te sfătuiesc să-ţi schimbi ˝tactica˝ de la interviuri. Probabil o să reuşeşti să obţii un post de trei-patru sute, dar de plăcut n-o să-ţi placă acolo.

Spui că durează de câtva de timp. Din experienţă proprie îţi spun că senzaţia devine tot mai acută pe măsură ce speranţa se erodează. Cărţile, activităţile de orice fel nu-s decât nişte paleative şi-i firesc să fie aşa, suntem nişte peşti pe uscat şi avem nevoie de un iaz, nu de lecturi şi de bine-intenţionaţi care ne sfătuiesc să ne crească pene. Păstrând speranţa că vom ajunge cumva în apă, n-am totuşi ce încurajări să-ţi dau. Absolut aleatoriu poate nimerim totuşi vreo ocazie salvatoare, tu cred ai mai multe şanse, îmi păstrez iluziile despre capitală.
#24386 (raspuns la: #24137) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cristall, - de Mary la: 22/11/2004 09:19:39
(la: Strain al timpurilor tale?)
Si eu ma simt de parca m-am nascut mai tirziu cu vreo suta cincizeci de ani cel putin.Sau poate ca toate simtirile mele de dor de castele medievale ,de printese cu rochiile lor, de royals cu manierele lor, sint doar amintiri dintr-o viata deja traita pe atunci.

Ei, hai sa va povestesc ceva daca tot am ajuns la destainuiri ;)
Eram zilele trecute la servici in pauza de prinz si rasfoiam un ziar, pe o pagina dau de tot felul de numere de telefon advertisind tot felul de firme, horoscoape. Formez numarul sub care era intrebarea ""vrei sa stii ce ai fost intr-o viata anterioara ? "". Infrigurata deci de emotii am dat acolo telefon.... Eram asa de nerabdatoare sa aflu in sfirsit ceva despre ce am fost !! Ce sint, stiam ..:)
O voce misterioasa m-a intrebat daca sint peste 18 ani etc pentru ca, ce voi afla s-ar putea sa aiba un impact psihologic asupra mea pe toata viata.... Le-am promis ca sint (;)...) si au inceput sa imi spuna cum, acum vreo citeva sute de ani traiam in Anglia, in timpul a nu stiu ce lupte interne de putere si eu , copila fiind ma ascundeam intr-un castel....
Am ascultat emotionata, tot. Cumva eram multumita cu explicatia care explica multe despre mine.... Se apropie o colega de mine si ii povestesc si o pun si pe ea sa dea telefon sa afle cite ceva despre trecutul ei.
Mai suspicioasa decit mine, si-a incercat si ea norocul....
Nu va spun dezamagirea mea cind robotul de la capatul celalat a inceput sa ii spuna si ei aceleasi lucruri spuse mie. Nici macar nu si-au dat osteneala sa schimbe banda sau textul sau ce stiu eu....:((...

....Eu totusi mai cred ca raspunsurile sint in presimtirile noastre...:))



We all have a role to play
Mă plictisesc ideile preconc - de (anonim) la: 25/11/2004 13:31:21
(la: Educatia: o problema de cunostinte sau de structuri perceptive(?)
Mă plictisesc ideile preconcepute de genul "românul nu munceşte şi fură" de asta merg prost lucrurile în ţara asta.
Nici o rasă nu munceşte de amorul artei, ci numai dacă găseşte că munca foloseşte la ceva. Cei căraţi peste graniţă muncesc bine-mersi, dar nu pentru o sută cincizeci de euro pe lună.
Idem cu furtul: dacă nu-i sancţionat oricine va avea ocazia să fure o să o facă în măsura priceperii, nu-i o caracteristică rasială, mai degrabă una statală.
Cât despre magia şcolii care ar fi chipurile un panaceu universal am unele dubii. La ce folosesc atâtea creiere îndopate dacă ţara n-are nevoie de ele sau mijloace să le reţină? Universiăţile tehnice practic produc pentru Canada.
Şi nu aduc în discuţie inflaţia post-revoluţionară de universităţi şi inadecvarea însăşi a programelor şcolare.
Targul de Florii - de Dinu Lazar la: 25/04/2005 07:16:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ca de obicei, nu am ilustrat atmosfera evenimentului, ci m-am orientat spre detalii."

Pai altceva nici nu se putea face; ce atmosfera, unii care vind pe jos si pe ziduri niste chestii, unele de sorginte mai populara, unele nu.

Tirgul asta era sa stirneasca dihonie si zinzanie intre mine si nevasta-mea si amicele ei; ele ca vor la tirg, eu ca ce tirg, ati inebunit, nu e nimic anul asta, uite aici la dor de duca nu scrie nimic, pe situl Muzeului tzaranului roman nu scrie nimic, pe situl Muzeului satului, nimic. Deci nu merg nicaieri, ce tirg, nu e nici un tirg, daca ar fi, ce sunt astia prosti sa nu anunte pe sit???
Sigur ca atunci cind a dat la tembelizor un reportaj de la tirgul de florii un gind dragastos si tandru am indreptat imbecililor de webmasteri de la siturile muzeelor amintite ca si impotentei in arta comunicarii a conducerilor respective, platite din banii mei, la urma urmei. Asta este.
Am ratat-o.
Si asa mi se pare o mare gogomanie sa existe doua muzee cam cu acelasi subiect.
In plus, nu mica mi-a fost caderea psihica atunci cind am vazut... pai ce sa vad... o fotografie facuta de mine, jmanglita, si copiata fara rusine si pusa pe situl Muzeului Satului. Pe prima pagina.
Ditamai muzeul, cu bugete de zeci sau sute de miliarde de lei, nu are altceva mai bun de facut decit sa jmangleasca poze de la fotografi.
Tipic romanesc si de tot risu plinsu.
Ministeru` cuculturii e in spatele muzeului...
Asa ca fratilor nu mai puneti poze mari pe net ca se fura, si cei mai mari furaciosi sunt aia care ar trebui sa nu o faca.

Altfel imaginile domnului Dipse de la tirg sunt ceea ce ar trebui sa fie; cadraje si lumini interesante, cautari stilistice de tot felul.
Astfel din imaginile de la 4-5 tirguri se poate face un portofoliu bun pe tema data.
#45366 (raspuns la: #45320) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
text - de zaraza la: 21/01/2007 15:20:27
(la: Concurs)
"- Vorbeam adineauri de americani, zise el, ca se spune ca au un nivel de trai mai ridicat. Stii dumneata cui datoreaza ei acest nivel, si insusi faptul ca exista?
Tudor nu stia.
- Cui?
- Sa-ti spun eu: noua. Mai precis, lui Stefan cel Mare. Pentru ca, relua el vazand fatza mirata a lui Tudor, cati turci a taiat el numai la Vaslui? Cinci sute de mii! Cifra o dau istoricii. Inchipuieste-ti dumneata ca aceasta jumatate de milion de flacai zdraveni n-ar fi pierit in lupta, s-ar fi intors acasa si s-ar fi pus pe facut copii. Stii cum erau legile acolo: fiecare avea dreptul la mai multe sotii. Daca-i ramanea una stearpa, fata ailalta, dar puteau fata - iertati-mi expresia, sunt doctor si limbajul nostru e mai direct - toate patru, cinci odata. Mai mureau de molime, tot ar fi ramas cate cinci copii de caciula, sa zicem. [..] Si cinci sute de mii inmultit cu cinci fac doua milioane cinci sute de mii. Iar astia, la randul lor s-ar fi triplat in cativa ani... si ar fi tabarat tot puhoiul asta asupra Europei. Nu mai ramanea nici un picur de frantuz, de neamt, de spaniol, de englez, de olandez si acum in America ar fi fost turcii.... "


:))

zaraza
ABERAŢIA ZILEI: - de picky la: 07/12/2007 10:48:54
(la: teorii intunecate ale lumii)
Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a acuzat Romania la Bruxelles de “agresiune permanenta” fata de tara sa. El a declarat ca nemultumirile le va transmite si in scris liderilor UE. Voronin a criticat Bucurestiul pentru ca “nu a recunoscut corespunzator statalitatea Republicii Moldova”. Liderul de la Chisinau s-a plins si de faptul ca autoritatile romane incearca sa submineze suveranitatea tarii sale atragind studentii in universitatile din Romania, preotii spre bisericile sale si oferind rapid pasapoarte romanesti cetatenilor moldoveni.

De pe site-ul ziarului "Cotidianul", astăzi.

Mare mârşăvie să "atragi" la studii universitare pe junii studii basarabeni. Blestemaţi fie francezii că "ne-au ademenit" o sută cincizeci de ani flăcăii şi domniţele la şcolile lor pariziene să-i pervertească.
modi - de Knulp_2 la: 03/05/2009 18:25:00
(la: caietele lui don rigoberto, de mario vargas llosa)
deci abia peste 15 ani cand va implini frumoasa suma de 450 (patru sute cincizeci!) de carti devorate. Cel putin are la ce spera. Spre deosebire de noi, biete suflete de zugravi, instalatori, tamplari si obscuri pictori...
#433327 (raspuns la: #433322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de crinaroberta la: 24/10/2010 22:53:59
(la: Crina Roberta)
e un efort de a scrie un cod de 5 cifre,litere:). daca vedeai primul tau comm facut de altcineva, sincer, ce ziceai?
#577478 (raspuns la: #577477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gabyp - de juli la: 15/01/2011 18:02:20 Modificat la: 15/01/2011 18:19:15
(la: Cutia Pandorei: petrolul)
da tu cate clase ai?
"La sfârşitul secolului al XXVIII cărbunele era singurul combustibil utilizat."

in secolul XXVIII (28) o sa fim oale si ulcele.

daca nu cunosti cifrele romane scrie cu cifre arabe si vezi-ti "barna" din ochi inainte de a vedea "paiul" din ochiul altuia, pai care s-ar putea ca nu existe in acei ochi, da' ti se pare ca-l vezi. E doar barna-ti ;)

voila:
I = 1
II = 2
III = 3
IV = 4
V = 5
VI = 6
VII = 7
VIII = 8
IX = 9
X = 10
XI = 11
XII = 12
.
XIV = 14
XV = 15
XVI = 16
XVII = 17
XVIII =18
XIX = 19
XX = 20
deci XXVIII secolul 28, macar stii in ce secol suntem? ;)

stii ce cred eu? inainte de a incerca sa informezi/inveti/ acuzi pe altii, informeaza-te, invata, priveste-ti bine interiorul. Inventariaza-ti "scoartza" vezi ce bagaj ai... abia apoi informeaza pe altii si da verdicte ori pune intrebari jignitoare.
#592219 (raspuns la: #592217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
femme - de Intruder la: 08/03/2011 22:46:22
(la: Domnul Martin, poezia si femeia)
daca-mi permiti, doar o observatie: niciodata sa nu mai folosesti in poezii cifre romane.
scrie "patru" si nu "4", scrie "optzeci si doi" si nu "82", etc.
...si spune-i si tuxului.
#601275 (raspuns la: #601271) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jeny - de Baby Mititelu la: 08/10/2011 19:37:44
(la: Numerologia biblica)
Pai scrie mai sus despre fiecare cifra ce si cum. Cum adica nu ai nimic? Ai un prenume, presupun...Iti calculezi si afli numarul divin. Divin este acel ceva pus in traista pentru drum de catre Dumnezeu...
#623467 (raspuns la: #623417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Freamatul banilor 3 - de sami_paris74 la: 31/12/2011 16:55:38
(la: Ginduri si vise)
Jocul ăsta de alba neagra nu era meseria lui Dorin, chiar specifica uneori că nu o să-l practice niciodată, poate doar dacă se va afla în situaţii disparate, făcea doar demonstraţii ţiganilor prin satele de vacanţa de pe Coasta de Azur. Lumea se aduna în jurul lui, Zahra aduna banii şi ai împărţiră cu ţiganii din Saint Denis, aceiaşi ţigani care-l învăţaseră tehnica de alba neagra. Cu partea lui de bani, invita toţi ţiganii la o terasă şi făcu cinste.
Îşi cumpărara o casă enormă lângă o plajă foarte aproape de Nice într-un orăşel care se numeşte Juan les Pince. Plătiră în dolari, pentru că proprietarul care vindea casa era american şi dorea să se reîntoarcă în ţara lui.
Plătiră un milion şi şase sute cincizeci de mii de dolari, iar actul de proprietate îl trecu la notar pe numele lui Zahra.
Casa era la 100 de metrii de mare, le făcea plăcere să se trezească dimineaţa, să prindă răsăritul soarelui şi să se roage la Dumnezeu. El se aşeza în genunchi cu mâinile împreunate, închidea ochii se ruga la Dumnezeu ca să-i ajute să devină multimilionar, ea făcea rugăciunea cu mâinile separate , cu palmele îndreptate către cer şi de fiecare dată când termina cu gindurile si rugăciunea spunea : Mohamadun rasun Alah, en cha helbi Mohamad, Mohamadum rashun Alah, apoi îşi trecea mâinile peste faţă şi peste piept ca şi cum s-ar fi spălat de toate păcatele pe care viaţa ni le aduce din abisul suferinţei.Pentru ca toate suferintele omului care nu sunt cunoscute sunt cu adevarat fara importanta….iubirea care aduce alta iubire insemna bucurie.



#626579 (raspuns la: #626577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza... - de Danka la: 26/02/2012 15:45:18
(la: boicotati Olanda?)
... uite aici boicot romanesc impotriva Olandei. cu rasunet international. :)
pana citesti, iti scurtez eu: ING a fost executata cu suma de 12.010.456 (douăsprezece milioane zece mii patru sute cincizeci şi şase lei) pentru o datorie de doar 11,15 lei.

http://www.jurnaluldearges.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3029:gaf-monumental-a-ministerului-justiiei-in-scandalul-eugen-fieraru--ing-bank&catid=5:ancheta&Itemid=2
Brancusi e coborat cu harzobul din ceruri - de Daniel Racovitan la: 24/09/2003 16:54:41
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
"5)Francezii din echipa de atletism sint francezi din departamentele de dincolo de mare, Guadelupa si Martinica foarte francezi chiar daca sint negri (sinteti rasisti?)"

Sunt francezi in acte. In fond si in cultura sunt guadeloupieni si martinicani, nu francezi. Francezii nu sunt acolo decat un ocupant colonial. Nu sunt rasist: nu m-am legat de faptul ca sunt negri, ci am scos in evidenta ca sunt de fapt antillezi.

"Dictionarul Larrousse spune ca Bracusi este un sculptor roman"

O fi zicand, dar la muzeul Brancusi din inima Parisului nu scrie NICAIERI ca e originar din Romania.
Toti vizitatorii muzeului care nu sunt romani, daca ii intrebi la iesirea din muzeu iti vor spune ca Bracusi e francez.
#419 (raspuns la: #406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pacepa - de (anonim) la: 25/09/2003 11:39:15
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
A tradat un sistem represiv si odios sau a vazut "lumina " si a facut pace cu cel de sus cerindu-si iertare pentru ce-a facut...
Dar de ce Iliescu ,Nastase si toata shleasta pesedeu-comunista nu sint considerati tradatori? Ei nu au tradat sisetmul comunist devenind peste noapte capitalisti de carton ? Ei care au bagat la puscarie sute de mii de romani ei de ce nu sint tradatori si de ce nu sint inca in puscarie pentru ce-au facut?
Te-ai intrebat ?
#441 (raspuns la: #425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce regret? - de anagramaticalitati la: 18/12/2003 14:18:39
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
sa regret faptul ca la revolutie tarisoara asta n-avea nici un leu datorie externa iar acum suntem si noi si urmasii nostri pt. o perioada de cel putin 300 de ani datori vanduti...?
sa regret faptul ca pe atunci furau cateva zeci, si tot cu frica de a nu fi cumva descoperiti, iar acum fura cateva mii si si-au facut ranch-uri peste tot in tara in timp ce cateva milioane de oameni umbla lihniti de colo colo nestiind ce vor pune maine pe masa...?
sa regret faptul ca pe atunci vedeam oameni scormonind in gunoaie pt. a strange de mancare la animale iar acum se bat o multime de la o coaja de paine mucegaita pt. a o manca...? si aici vreau sa fac o paranteza: mama mea a vazut odata cum cineva luase din buncarul de gunoi o bucata de paine murdara si stergand-o cu maneca o infuleca de parca ar fi fost cine stie ce delicatesa de pe masa alesilor nostri!
sa regret faptul ca dupa ora 10 seara oamenii puteau umbla linistiti pe strazi daca voiau, numai sa nu faca cine stie ce iar acum nu poti sa iesi nici pana in fata blocului ca s-ar putea sa te trezesti spintecat sau cu capul crapat in doua...?
sa regret faptul ca de la revolutie incoace s-a innecat tara asta in sangele pruncilor avortati iar atunci inca mai existau legi aspre care incurajau la crestere demografica...?
sa regret poate ca n-am murit atunci de bucurie ca pot obtine o casa ca proaspat casatorit si astazi sute de mii de romani stau inghesuiti in niste garsoniere mizere alaturi de parinti, frati si surori...?
sa regret ca pe atunci cine nu muncea era pus cu forta la munca iar acum din 10 romani 3 lucreaza pe te miri ce la patroni sau la stat si cei mai multi deja si-au luat talpasita spre alte state unde sunt cu adevarat apreciati si li se plateste pe masura efortului lor...?
sa regret cozile de atunci pt. ca in comparatie cu cele care se intind azi la farmacii alea erau niste glumite...?
sa regret frigul din case si ratiile de mancare pt. ca frigul acela nici nu se compara cu cel de azi cand de buna voie se debranseaza oamenii iar ratiile de mancare trebuie sa ni le facem tot de buna voie si nesiliti decat de neajunsuri...?
sa regret noptile fara curent in becuri sau la prize in dauna miilor de beculete care stralucesc colorat pe strazi si pretutindeni astazi dar pe care le platim cu varf si indesat de parca ar trece prin firele electrice mercur si nu curent electric...?
sa regret rationalizarea apei gandindu-ma la miile de tone de apa risipite pe strazi si pe aiurea din cauza neglijentei sau nepasarii factorilor competenti platiti gras din buzunarele contribuabililor...?
sa regret defilarile aproape extravagante din data de 23 august fiindca dupa `89 n-am mai vazut nimic care sa semene cu o defilare adevarata...?
sa regret ca cercetatorii romani isi puneau cunostintele si capacitatile in slujba intregului popor dar ca acum si le pun doar in slujba banului strain...?
sa regret ca, conationalii nostri si diferitele etnii n-aveau curajul sa pretinda pe atunci organizari teritoriale de sine statatoare sau sa arunce cu manifeste tendentioase la adresa sigurantei nationale dar ca astazi pot face asta pt. ca au un statut privilegiat fata de romani...?
sa regret programele de cultura si sport sustinute puternic si incurajate, in dauna programelor care exista dar lipsesc cu desavarsire astazi...?
in ultima instanta ce ar trebui sa regret, ca m-am nascut in aceasta tara, la sanul unui popor puternic dar care s-a obisnuit deja sa se faca de rusine invatand sa devina mai degraba copist de duzina decat imaginativ si pastrator de traditii, de obiceiuri proprii...? dv-stra ce spuneti, ar trebui sa-mi fie rusine si sa regret ca ma numesc roman si nu neamt sau olandez...?
tin sa va spun ca acesta este doar un studiu comparativ. n-am agreat comunismul dar, pt. numele lui Dumnezeu, l-as fi preferat pe acesta decat mamonocratia, demonocratia si plutocratia nebuna in care am fost aruncati! de ce? fiindca atunci ma mai simteam uman... acum ma simt doar o masina pusa in slujba altora. si tare ma tem ca ma voi obisnui asa si nu voi mai gasi in mine puterea de a lupta pt. idealurile mele!
in incheiere vreau sa citez dintr-un psalm al lui David: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!!!



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: