comentarii

cum se scriu dedicatiile


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce scriu aici , e pozitzia pe - de SB_one la: 21/11/2003 12:17:29
(la: A existat holocaust in Romania?)
ce scriu aici , e pozitzia personala! Nu stiu ce a declarat Iliescu si nu stiu daca a avut dreptate sa nu. Iliescu nu ma reprezinta cum nu reprezinta( cred) pe multzi dintre noi. Da, e pacat ca noi romanii avem faima asta; e trista dar e adevarata! Dar ( deh...) nici asta nu ma caracterizeaza! Si refuz sa cred ca nu sintem in stare de mai mult.

Asculta, eu sint "in lume" si caut prieteni nu cineva cu care sa ma "iau in coarne".

In orice caz, cred ca tema asta e prea mare si serioasa s-o rezolvam noi aici. E treaba politicienilor! hai sa fim noi prieteni, ce zici?

sandu...din 48
#4854 (raspuns la: #4820) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Emil Cioran.. scriitor in franceza - de Jimmy_Cecilia la: 28/12/2003 05:54:30
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
Cu exceptia a 4 carti in romaneste, incepand din 1947 Emil Cioran a scris doar in franceza. Era stabilit la Paris.
Se spun si scriu multe baliverne despre el...
L-am cunoscut personal, era un om generos, cu respect pt oameni, a fost legionar toata viata lui.
Pe vremuri, era unul dintre cei care s-au batut pentru salvarea Bisericii ortodoxe din Paris.
A publicat in editura Galimard, eu am vreo 6 carti scrise de el, dintre care 2 dedicate, pe care mi le-a oferit:
"De l'inconvénient d'être né " si "Écartèlement"
#7318 (raspuns la: #7246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
All Abooooaaard....HA!HA! - de (anonim) la: 02/02/2004 23:14:51
(la: Iluzia hippie pierduta: Easy Rider la Arte.tv)
"Crazy, but that's how it goooeeess,
millions of people, living like foooeeesss,
maybe it's not to laaaaate, to learn how to love ,
and forget out to haaaaate.."

Desigur un clasic, nu?1980, "Blizzard of OZZ"

Deci iata-ma iar le scris si .. .sper sa pot termina .De 12 ore muncesc in prostie
si poate am terminat,poate nu,depinde de ziua de miine si sper sa nu fie schimbari...chiar de-s platite e un calvar dar asta-mi e meseria.Sint artist illustrator in advertising si desenez si colorez etc.storyboards pt. reclame TV .
Lucrez de acasa si asta e o usurare mare.E altfel,caci iti faci timpul tau cum vrei,chiar daca e de lucru deseori in weekenduri.Hey,azi am facut 1200$!Ha!
Merita sa muncesti pe brinci,nu?Aici e cea mai bine platita munca artistica.

In fine,vroiam sa discut despre filme,de unde am ramas...cu 12 ore in urma.
Nu stiu cum agreezi filmele gen Matrix,dar am unul BUN pt. tine ,daca nu l-ai vazut:"EQUILIBRIUM"cu un f.f.f mare actor agreat de mine si sotia mea(e italianca-americana,gen.2),Christian Bale!!!
Poate l-ai vazut in "Empire of the sun"...avea insa 11 ani atunci si ce ROL!!!
A fost ales de Spielberg din ...4000 de copii atunci si NU a gresit.
Acum,Bale va fi noul Batman,in postproduction now.
Equilibrium e o tranzitie gen Matrix+1984,f.f.f bine jucat si realizat.Desigur ca avem DVD-ul in colectie ca si "1984",un film extraordinar si la subiect cu ceea ce traim aic!...BIG BROTHER IS WATCHING YOU!
Daca poti citeste cartea lui G. Orwell,e fantastica!!!!
Sa fac o divagatie,Matrix este un film bun,primul definitiv,si in urma cu 14 ani am lucrat deseori cu fratii Watchowski(creatorii filmului),cind lucram la Marvel Comics ca artist de bd,si am ilustrat multe coperti si scenarii scrise de ei pt. revista lui Clive Barker(un om minunat),"Hellraiser",ce a devenit si o serie de filme.

mai acum 7 luni a fost un articol in "Entertainment weekly" despre Matrix si frati si au publicat o coperta a mea cu Pinhead la Hellraiser.N-a fost rau sa fiu vazut de toata tara ca pictor de coperti.
dar de 7 ani lucrez in advertising pt. cele mai mari agentii din tara si lume si e mai bine ca in bd.
Alt film ce as recomanda este "The master& commander"cu alt favorit al nostru,Russell Crowe,ori multe altele cu el.Si sa NU mai vorbesc de Johnny Depp...avem toate filmele lui in colectie!E un sweet guy!La fel Gary Oldman.

Cam in jurul acestor actori gravitam,dar vedem destule inchiriind de la clubul Blockbuster cind avem timp.
Si ca sa te aiuresc bine acum,avem si o mica dar frumoasa colectie de poze
cu autografe si dedicatii,puse pe pereti la loc de cinste desigur,cu Johnny Depp,Gary Oldman,Christian Bale,Russell Crowe,Pierce Brosnan,si un vechi album....dar o raritate din 1967 al marelui grup Rolling Stones,"Their Satanic Majesties Request",din acel an si...semnat in autografe originale de toti 5 membri,la acea vreme grupul original,deci cu Brian Jones si Bill Wyman!!!

Filmele sint o mare parte din viata mea ca artist si mereu trebuie sa fiu la punct cu ce e nou etc,de multe ori ilustrez reclame in care apar staruri TV ori de film si clientii vor sa vada ceva lookalike.
Desigur ca apreciez filme cu continut si o tema mai dincolo de banalitatea celor de duzina si gen "B",sintem mari fani de ex. al filmelor lui Fassbinder,am citit autobiografia lui.Ori chiar si desigur marii italieni ori francezi,apropo....iar sa-ti dau in cap,...avem o poza cu autograf si dedicatie in original a lui Alain
Delon,mai la 60 anisori dar merita.

Acum,nu prea vedem filme,avind de lucru dar in primul rind sint atitea dezbateri la TV ce vrem sa le vedem cu toti candidatii democrati ori fiecare personal si cred ca-ti dai seama ca sintem democrati si NU-TI imaginezi cit de mult ne dorim sa-l vedem pe Bush afara din casa alba!!!
NU AI IDEE cit a distrus omul asta tara asta in doar 3 ani!!!Aici in USA este stiut ca este unicul presedinte care a distrus tara in acest scurt timp si a "reusit" sa puna la pamint tot ceea ce au facut in istoria tarii ultimii 11 presedinti!!!!
Deci ..le avem si noi pe ale noastre!
In fine,ma bucur ca am scris astea si avut sper o conversatie placuta si din partea ta.ramine sa mai scriu despre filme si altele cindva cind voi avea timp liber.
Pina atunci,All my best to you ,
LOVE&PEACE,

OZZY OSBOURNE

Ps: Ozzy e un om minunat si f. sufletist.
Sint un MARE FAN al lui inca din 1970 cind era cu Black Sabbath.
Avem la fel o prietenie si corespondenta cu Pete Townshend,alta mare legenda in muzica rock,oare cine n-a ascultat odata in viata grupul "WHO"?
Te-am aiurit destul!
ma duc sa ma culc,miine iar la lucru.






























raspuns la comentariul Domnului ovidiu Bufnila - de ema word la: 12/03/2004 05:43:15
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Este evidenta justetea celor pe care le afirmati. Insa ideea este ca observ ca in ultima vreme lumea buna pare din nou predispusa sa devina misogina, ba chiar abject misogina... Ceea ce a spus Iaru nu este decit unul dintre exemple. Mai rau este ca pina si cei din elita formatorilor de opinie si membri ai USR se dau in stamba, vezi Cristian Tudor Popescu, bunaoara, care scrie recent un editorial nedemn de conditia unui intelectual european , in care atribuie, la al sau Adevarul Literar si Artistic, calificativul de "femei cu vaginul uscat" unor tinere poete pentru motivul ca nu scriu dupa gustul Domniei sale(editorialul poate fi citit intr/unul din numerele ALA pe februarie, regret ca am uitat). Vin si eu, pacatoasa, sa observ, oare ce are anatomia si fiziologia genitala feminina cu analizele literare si stilistice? Dar oare nu cumva mirlania si agresivitatea aceasta de necontracarat, care intimideaza prin violenta si perversitate, inseamna un sfirsit al dialogului, o premisa a nasterii, la fel de violenta, a misandriei ? Si, oare, la ce bun? SI, oare, pentru ce ? Unde ne poate duce un nou razboi al sexelor, si inca unul facut din dorinta de aflare in treaba?
Dar revin sa arat ca lucrurile pot fi chiar mai urite...Lucram anul trecut la o revista literara din nordul tarii. Eram singura femeie din redactie, dar nu mi se dadea dreptul la semnatura, atunci cind scriam editorialele revistei, si timp de vreo trei ani numai eu le/am scris. Mi se cerea sa semnez > Redactia. La inceputul anului trecut, m/am ridicat intr/o sedinta de redactie si am pledat pentru a alcatui in numarul pe oct./noiembrie un sector de articole dedicate Doamnei MOnica Lovinescu, de la a carei nastere s/au implinit anul trecut 80 de ani. Am argumentat ca este una dintre cele mai mari personalitati ale romanilor cunoscute in ultimii 50 de ani, ca a avut un mare rol in cresterea culturii noastre, in promovarea ei in Europa, ca a dat o opera critica exceptionala, ca a dat un model de moralitate demn de un supraom, ca este unul dintre romanii cei mai respectati la Paris s.a. In plus, originile Doamnei erau in zona nordica, acolo unde se tiparea revista. Inca din acea sedinta am fost luata in bataie de joc, propunerea mea a fost respinsa, numele Doamnei Lovinescu a fost batjocorit. Eu am ripostat ca atitudinea colectivului de redactie este injusta, ca este lipsita de onoare, ca nu este drept ca numele unei mari scriitoare sa fie sistematic evitat si denigrat, numai pentru motivul ca vorbim de o femeie, si inca de o reprezentanta a excelentei culturi romanesti. Nu voi mai lungi povestea... dar, urmarea atitudinii mele este ca am fost data afara din redactie si din revista, incalcindu/mi /se flagrant drepturile. Fara preaviz, fara nimic, si inca de Martisor, de Ziua Femeii...Si "cadoul" acesta mi l/au facut Domniile lor cu toate ca eram, ca si ei, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania si ca aveam nevoie de acel job pentru a cistiga si eu niste bani...Dar eram femeie.
Mai cunosc multe cazuri in care este vizibila cresterea acestui curent misogin. Pe mine ma intristeaza tot ce se intimpla. La escaladarea unor astfel de razboaie ale ideologiilor(caci misoginismul, ca si xenofobia, ori antisemitismul etc. este tot ideologie) nu ai cum sa ripostezi. Decit sa asisti neputincios(oasa) si , eventual, sa te dai nitel mai la o parte, ca sa nu te striveasca tancul din care se aude, stupid, urletul unor barbati din care fumega fiarele...
#11882 (raspuns la: #11622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe bune! - de mya la: 07/08/2004 14:26:14
(la: Viata in doi!)
Eu personal nu sunt de acord cu relatiile extracojugale da' asta nu are relevanta. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sanatosi sa fim!

Nu ma apuc sa fac teoria chibritului acum, va scriu numai o mica povestioara: un amic s-a decis cu ani in urma sa se calugareasca. NU VA SPERIATI ca nu sunt genul care sa propavaduiasca in jur cu larghete..."sufletelor ratacite". E doar un exemplu ce mi-a venit in minte si eu zic ca se potriveste la fix aici.

Tipul = om de lume, umblat peste mari si tari, genul aventurier (nu la modul sexual ci la modul general), foarte descurcaret, sigur pe el si "insetat" de aventuri/locuri/lumi noi. Isi facea foarte usor prieteni peste tot, colegi de facultate, de armata, de bauta, de karate, de culturism, de basket (de ce vreti voi!) in sfarsit...om de lume zic.

Cand au auzit amicii ca vrea sa se calugareasca..."au dat pe spate" ca sa zic asa. Au ras toti mai intai ca de o gluma bestiala da' le-a inmarmurit zambetul pe buze cand s-au lamurit ca vestea e adevarata.

S-a intamplat in felul urmator: au inceput sa se perinde pe la el pe acasa toti prietenii, pe rand...ca sa-l "lamureasca" ca nu face bine ceea ce face.
- unul, prieten bun, din copilarie (familist convins, om de casa, cu copil si foooarte serios) l-a intrebat: "Cum mai pleci asaaaa, o lasi pe maica-ta singura, ce faci cu familia, da' neamurile, nu o sa-ti fie dor de ele?";
- altul, fost tovaras de pahar din liceu (beau la greu impreuna prin carciumile din Bucuresti) zice: "Vezi ca acolo nu mai poti sa bei nimicuta, va da doar ceai de tei si de sunatoare, ce naiba faci, cum o sa rezisti tu?! Nu o sa-ti fie pofta de o bere rece, ei?
- altul, gagicar (sex in prostie si cu cat mai multe) zice: Ce naiba faci mai acolo fara gagici ca uiti si cum se face treaba aia? Cum naiba o sa traiesti fara asta?
- altul, genul intelectual (fost coleg de facultate da' d-ala care rupea cartea) il intreaba: " Ce faci ca acolo nu va lasa sa cititi romane de aventuri, spionaj sau ma rog altceva ci numai sfintele Scripturi?".

Si tot asa...etc.etc.
Tipul s-a distrat in mintea lui...si le-a dat tuturor acelasi raspuns da' in minte ca nu putea sa le "explice" fiindca nu erau pregatiti sa-l inteleaga. Vroia sa-si dedice viata lui Dumnezeu fiindca il gasise cu adevarat si doar El il atragea cu adevarat, ca un magnet.

Imaginati-va acum ca stati in cerc in jurul unui elefant, foarte aproape de el si vedeti numai o bucatica din el, fiecare vede altceva (decat vecinul lui) dar e convins suta la suta ca ceea ce vede se cheama elefant (unul vede numai coada, altul numai o ureche,etc.). Asa si in viata.

Concluzia: fiecare om isi gaseste scuze si explicatii pentru orice fapta/obicei/greseala/dependenta de-a lui si ii judeca pe cei din jur prin prisma experientelor lui proprii de viata (vezi exemplele de mai sus).

P.S. Povestea e adevarata si intrebarile prietenilor amicului sunt reale, contextul si mesajele au fost redate cu fidelitate.
Carte de neratat - de mya la: 01/09/2004 10:54:32
(la: Maria Tanase)
Tocmai am terminat de citit o carte foarte ca lumea dedicata special Mariei Tanase. E despre viata si cariera ei si descrie si Bucurestii anilor respectivi - extraordinar de frumos.

Cartea a aparut cu cateva luni in urma si e scrisa de fostul impresar al cantaretei Gaby Michailescu (care a trecut de 90 de ani...cred). Am aflat de aparitia cartii din pura intamplare. Tatal meu se tunde la acelasi frizer la care se tunde si Gaby Michailescu. Ca o paranteza frizerul respectiv (pe nume Nechita - 83 de ani) isi are atelierul in zona Gradina Icoanei (Bucuresti) si a fost pe vremuri pilot de aviatie (pana sa vina comunistii la putere). S-a facut frizer...ca sa nu moara de foame.

Ei bine, frizerul respectiv are multi clienti in etate (oameni speciali, fosti intelectuali, mosieri, etc....unii care s-au intors de la canal...). Acolo in pravalie expusese pe un perete un afis reclama cu cartea respectiva si tatal meu...cand a intrat pe usa, a dat nas in cas cu Gaby Michailescu care povestea de carte. Pravalia e mica si are un aer special, e parca din alte timpuri -lumea acolo e calda si intra repede in vorba. Uite asa...din una in alta tata s-a interesat de carte. Pe urma mi-a scris un E-mail, eu i-am dat comanda (sa mi-o cumpere) si el mi-a trimis-o in Germania (unde locuiesc momentan).

Pe mine m-a amuzat teribil cartea, eu zic ca trebuie musai citita. Imi place mult Maria Tanase, stiu si cateva piese, le cantam cu bunica mea cand eram copil (suna ridicol acum cand scriu...dar asa este!).

Ascult relativ rar (recunosc) insa cu mare placere, e drept!

Si acum, am sa scriu si eu ce - de Ivy la: 16/09/2004 19:07:28
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Si acum, am sa scriu si eu ceva legat de subiectul asta, desi intrebarea este pusa celor ramasi acasa.

Sintem cu totzii la fel, si anume roamni. Plecati din tara sau ramasi in tzara.
Nu trebuie sa spun aici de ce am plecat eu, dar bazindu-ma pe raspunsurile date de familia mea ramasa in tara (sora, frate..etc), de prieteni ramasi in tara am un fel de raspuns pentru intrebarea "de ce nu au plecat unii sau altii". Asta nu inseamna ca se aplica la toata lumea.
Motivele sunt multe si pentru uni si pentru altii.
Ce ma lasa mereu fara replica este rautatea care apare printre noi, faptul ca sintem de acord cu un lucru doar daca simtim ca ne face noua bine, faptul ca nu putem sa spunem:"da, acel lucru pare a fi bun, desi nu mi se intimpla mie ci altuia", sau faptul ca azi sustinem un lucru sus si tare si in decurs de ceva..timp ne simbam total ideea.
Tare mult nu as vrea sa ma lungesc scriind minuni pe aici, dar tocmai mi-a venit in cap o poveste pe care trebuie sa o spun.

Deci, familie din romania depune dosarul pentru a emigra cu 4 ani in urma. Din fericire pentru ei, au o multime de oameni apropiati in tzara in care doresc sa emigreze. Li se spun povestile fiecaruia fara ocolisuri fara ascunzisuri. Li se spune ca nu e usor, ca e greu..ba mai mult li se spune sa nu o faca, sa nu emigreze. De ce?? Pentru ca erau oameni obisnuiti cu: "unchiul in functie mare; tatal presedinte in...XX partid, mama sefa..ZZ" ; pentru ca ajunsesera sus, nu muncind ci prin cunostinte..(nimic de acuzat pentru ca in general cam asa se intimpla pe acasa..nu vreau sa supar pe cineva, dar asa se intimpla, stim cu totii)..deci, li se spun toate aceste lucruri. Oameni nu asculta, unul din membrii familiei are sansa sa calatoreasca in tzara respectiva sa vada cum este. Vine, vede..decide.
Anyway, emigreaza intr-un final. Aterizeaza, sunt primiti, asteptati, ajutati. Zile, saptamini ponegresc romania care e de kkt, nenorocire, mizerie, oameni de proasta calitate..etc, etc..
Cei din tzara in care au emigrat asculta, marea majoritate nu sunt de acord cu ponegririle aduse romaniei, pentru ca ce nu stiu cei ramasi in tzara este ca: cei ce au emigrat isi uibesc tzara de un milion de ori mai mult, sunt mindri ca vin de acolo din romania, sunt mindri ca sunt romani. Probabil ca dorul, departarea au adus aceste sentimente la un maxim..nu se stie, nu are nimeni nici o explicatie si nici nu icred ca cineva incearca a gasi o explicatie.
In acelasi timp cuvintele despre noua tzara sunt nemaipomenite..:e frumos, e superb, e perfect..." Li se spune din nou ca e greu...ca au de munca..
Deci..zilele, saptaminile trec. Noii veniti asteapta ajutor zi de zi..ajutorul vine din partea prietenilor in prima saptamina, in a doua, in a treia...hai mai fac toti inca o tura..:-) dar se plictisesc si ei, au altele pe cap...noii veniti trebuie sa porneasca pe drumul lor, trebuie sa se lupte, trebuie sa se adapteze..sa invete, sa gaseasca job, sa etc, etc..daaaar e greu, si unchiul nu e pe aproape, nici tatal din partid, nici matusa, nici sora..uffff e greu in alta tzara. In romania parca era altfel..:-), era un pic mai bine..si tzara asta a inceput sa fie cam oribila...banii se duc..
Prietenii le gasesc joburi, nu de soatat bude neaparat, ci de exemplu vinzator intr-un elegant magazin..."wow...raspunsul este..nu exista cuvinte:" jobul e injositor"..si este refuzat..
Prietenii se retrag, au altele si nu au nevoie de asa ceva..
banii in continuare se duc..se tot duc, si tara respectiva incepe sa puta, e urita, e mizerabila, oameni cunt cumpliti, strazile groaznica..Romania incepe sa fie roz, superba, minunata...Ok...e bine ca nu-si mai ponegresc tzara..e totusi un pas...dar ei trebuie sa ponegreasca ceva..deci de ce nu tzara de adoptie?!?

So anyway...dupa niste luni bune au fugit in romania...da..pur si simplu fugit. Fara a plati rent, lumina, gas..fara a isi achita credite, fara nimic...ba chiar facind magarii si chiar si acum in romania find isi trag bani pentru alocatia copilului..Da, bani care tzara de adoptie, guvernul tzarii respective ii varsa in contul lor..so..

Dar au ajuns in Romania, si a inceput nebunia, a inceput ponegrirea celor ramasi in tzara respectiva, au inceput sa se bata in piept ca multi care au scris aici pe site rautati despre cei ramasi in tzara..

Cei ce spun rautati la adresa celor plecati si invers, au deci motive care uneori nu sunt de mare bun simt..

cu respect pentru cei ramasi (ca sunt curajosi) si pentru cei plecati (ca sunt foarte curajosi)

Ivy


#22509 (raspuns la: #22475) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pot doar sa scriu ca fericire - de mya la: 08/11/2004 12:42:58
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
Pot doar sa scriu ca fericirea absoluta tine de domeniul spiritual (nu neaparat de cel religios).
#28040 (raspuns la: #28028) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teama mi-e ca scriu in contra - de kaishaku la: 28/12/2004 22:17:45
(la: Paulo Coelho?)
teama mi-e ca scriu in contratimp - probabil nu te-ai putut abtine si ai citit, cu succes sau fara din proza individului. nu vreau sa-i iau numele in gura din cauza de aversiune.
daca ai prins gust de literatura fantastica(sau cum i se spune) sudamericana, vezi marquez, borges - e curat sacrilegiu sa-ti pierzi vremea cu acest simulacru de literatura buna.
continut nici macar vulgar, fara sare si piper, fara vina(cu i cu caciula), continut ce merita coperti lucioase, cu litere in relief... o zeama lunga ce o recomand dusmanilor.
in caz ca ti-am ranit sentimentele vizavi de autor, o meriti din plin.
daca suntem pe aceasi linie, numai bine si la multi ani!
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fefe, - de anisia la: 12/04/2005 19:53:22
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
depinde!
daca este sa scriu versuri pe o tema data (ca in cazul de fata, matrimonialele)...atunci e usor. ca e doar chestiune de imbinat cuvintele in asa fel incat sa rimeze si totodata sa exprime ideea ce e de subliniat.
daca insa, e sa scriu despre trairi, amintiri, ganduri, etc...atunci pot trece chiar zile pana cand gandurile ajung intr-o pozitie verticala care sa simt ca imi reprezinta ceea ce am simtit candva, sau simt la un moment dat. o singura data mi s-a intamplat sa scriu o poezie dedicata cuiva, in doar cateva minute. nu am postat-o pe cafenea.
#43122 (raspuns la: #43120) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Coelho... - de Mihai134 la: 20/04/2005 09:43:55
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Orice absolvent de litere cu medii peste 7 este consternat de amploarea pe care o ia, la nivel national, fenomenul Coelho... Il putem asemana cu febra manelelor si a telenovelelor; Coelho este, in plan literar, ceea ce este telenovela pentru cinematografie: un gen de calitate mai mult decat indoielnica, o productie pentru mase, un produs al unei industrii care "marseaza" pe sentimente brute, nefinisate: dragoste oarba, ura, atractie sexuala, etc. In plan literar, Coelho poate fi asemanat cu Ileana Vulpescu si a ei faimoasa "Arta a conversatiei", un monument dedicat femeii ce se apropie de menopauza si continua sa stea langa un barbat pe care nu-l apreciaza, gandurile alunecandu-i catre foste relatii, niciuna pe deplin satisfacatoare. Ileana si Paulo epateaza; scriu pentru doamne cu uter congestiv, pentru femei carora daca le arati un deget fie au bufeuri, fie incep sa planga!

In consecinta (si nu este doar opinia mea!!!!) a spune ca Paulo Coelho
ti-a marcat, prin cartile sale, existenta, este o dovada de mediocritate culturala. Iar acest lucru nu deranjeaza pe nimeni, caci, intre noi fie vorba, "multi vad, putini cunosc, mare parte nu-si dau seama"... Problema devine intr-adevar grava atunci cand ii alaturi numele celor ale lui Eco, Marquez, Steinbeck (cu "e", nu cu "a"...), Preda. Oricum, daca pomenesti de ei inseamna ca macar le-ai lecturat cartile....
scriu pentru mine. pentru ca - de alex boldea la: 07/05/2005 17:33:29
(la: De ce sa scriu? Ba de ce n-as face-o...)
scriu pentru mine. pentru ca ocazional am idei bune. si ma bucur cand nu imi citeste nimeni scrierile, pentru ca astfel sunt singurul meu critic si pot crede ca ceea ce am scris are o oarecare valoare. si nu cred ca voi fura altcuiva meritul prin "talentul" meu :)
nu inteleg totusi de ce scriu - de teo_05 la: 12/06/2005 12:21:53
(la: Cum pot publica un mesaj?)
nu inteleg totusi de ce scriu si nu vad cew scriu...nu apare pe post
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Gabi , - de Lascar Barca la: 20/07/2005 04:51:23
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)
Azi am citit ce mi-ai scris la #48026.Cu scuze pentru intirziere,iata traducerea,la care m-a ajutat fiul meu ca eu nu-s poliglot.Am sa-ti scriu si strofa a treia si traducerea la toate trei.


« Toda una vida me estaria contigo,
no me importa en que forma,
ni como,ni donde,pero junto a ti.

No me cansaria de decirte siempre,
pero siempre,siempre,
que eres en mi vida
ansiedad,angustia y desesperation.

Toda una vida te estaria mimando,
te estaria cuidando
como cuido mi vida
que la cuido por ti. »


O VIATA INTREAGA


O viata intreaga as sta cu tine
Nu conteaza-n ce mod
Nici cum, nici unde ,
Dar sa fim impreuna.

Nu m-ar obosi sa-ti spun,
Fara incetare,
Cita frica ,grija si disperare
Provoci in viata mea.

O viata intraga te-as alinta
Si as avea grija de tine,
Asa cum am grija de viata mea
Care ti-o dedic.
#60414 (raspuns la: #48026) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hai ca mai scriu odata emailu - de Cassandra la: 09/08/2005 00:35:10
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Hai ca mai scriu odata emailul lui Feduccia:
"Thanks for the note. Yes, birds are derived from archosaurs. Yes, Archaeopteryx is transitional between reptiles and birds. The problem is that birds are not derived from dinosaurs, and the creationists have jumped all over the birds-are-dinosaur notion because it is so full of holes. You might try to find my book The Origin and Evolution of Birds (Yale Univ. Press, 1999, 2nd ed.)."

Tu l-ai adus pe Feduccia in discutie. Unde spune ca este o pasare? Feduccia nu este de acord cu relatia intre pasari si dinozauri, si multi nu sint de acord cu el, in fine. Cert este ca toti considera Archaeopteryx ca forma de tranzitie intre reptile sau dinozauri si pasari. E absurd sa spunem ca este o pasare. Stii care sint caracterele sale de pasare - are vreo 4-5, si stii care sint acelea de reptil/dinozaur? Cred ca sint peste 20!
Ca sa intelegi afirmatiile lui Patterson trebuie sa intelegi bine filozofia cladisticii si conceptia sa despre sistematica. In orice caz niciunul din argumentele tale nu demonstreaza ca oamenii astia nu cred in teoria evolutiei.
Cartea lui Patterson o am in biblioteca personala. Am impresia ca nu s-a mai reeditat. Poti inca sa cumperi cartea lui Feduccia.

PS Cind voi avea timp daca vrei iti raspund la mesajul tau cu 2% de aripi. Dar este un pic obositor obiceiul tau ca de fiecare data cind iti raspund la vreun "argument", in loc sa discutam pe baza celor spuse, tu vii cu alte citate scoase din context! Nu e de mirare ca m-am facut o repezita cum in mod "dragastos" mi-ai spus (nu-i asa?) ;))
#64259 (raspuns la: #63986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)) cum sa adorm, daca scriu - de irma la: 26/09/2005 15:57:04
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
:)) cum sa adorm, daca scriu pe 3, fata!
#74758 (raspuns la: #74756) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce sa scriu - de Tofan Ana Isabella la: 10/10/2005 17:34:56
(la: De ce sa scriu? Ba de ce n-as face-o...)
Scriu pentru ca scrisul este singurul meu mod de exprimare,este o refulare,este ceea ce sunt ,ma reprezinta. Daca as inceta sa scriu,nu as mai exista...Scrisul este pentru mine un modus vivendi.
scriu doar primele 3....as av - de Calypso la: 07/11/2005 15:13:47
(la: zece motive de a fi fericit ca esti......OM.)
scriu doar primele 3....as avea o gramada de alte motive dar ia prea mult timp;
1) pot sa IUBESC
2)sunt IUBITA
3)sunt MAMA



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...