comentarii

cum se spune caprui in franceza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
eu am emigrat acum 3 ani si p - de nasi la: 05/09/2004 09:30:54
(la: Emigratia spala WC-urile (?))
eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
am citit raspunsul tau si sin - de nasi la: 05/09/2004 10:02:58
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am citit raspunsul tau si sincer, uite ce cred:

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent.

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc.

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist".

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur!

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania.
#21075 (raspuns la: #20368) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ipocrizie - de nasi la: 07/09/2004 04:10:09
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Ce intelegi tu prin iubitul tarii? si-apoi "tara" nu inseamna oamenii? uite exemplu:

eu am emigrat acum 3 ani si pot sa spun sincer ca nu a fost usor. dar stiu mult prea bine de ce am facut pasul asta. "fie piinea cit de rea, tot mai buna-i in tara mea" - prostii! dar daca asa rea cum e, nici farima aceea amarita nu o ai, atunci cu ce zicala inteleapta te mai amagesti? in Romania aveam serviciu foarte bun (ceea ce se chiama un statut social de invidiat) si salariu peste medie, dar in fiecare an imi era groaza de venirea iernii, cind stiam ca ma voi ingloda din nou in datorii pentru ca nu-mi ajungea salariul (acela "bun") sa imi platesc intretinerea la bloc. si nu mai vorbesc de toate cele ELEMENTARE traiului decent (vezi tu, oamenii fac tara).

am terminat facultatea cu media 9,80 (la stat) am muncit pe brinci citiva ani si uite ca tot cu nimic nu m-am ales. ce sa fac intr-o tara in care de regula prostii sint in functii de conducere pe care le apara cu unghiile si cu dintii inconjurindu-se de neamuri la fel de incompetente? ei isi umfla burtile de pe urma muncii mele si a altora ca mine. dar eu? dar voi? si pentru mine a fost destul. am dat tot ce era mai bun in mine unei tari care nu a facut nimic pentru mine in schimb si cu stadiul decrepit in care se afla societatea si politica romaneasca am stiut ca nici in viitor nu avea sa-mi fie mai bine pe plaiurile mioritice. (exceptind cazul in care m-as fi "dat pe brazda" si m-as fi transformat intr-unul din coruptii cu care ai de-a face la tot pasul si as fi acceptat prostitutia morala pe care acestia o propovaduiesc (si tot oamenii fac tara).

astea au fost motivele pentru care am hotarit sa o iau de la inceput. si nu regret. chiar daca a trebuit sa o iau de la pragul de jos al noii societati care m-a primit in rindurile ei.

nu regret faptul ca pentru a-mi cistiga piinea zilnica, la inceput a trebuit sa fiu baby sitter (spune asta unui roman si il vezi cum strimba din nas deh, jobul n-are prestigiu). nu regret faptul ca am facut cleaning in scoli si firme - se increteste nasul romanului mai ceva ca al unui ciine turbat, ce-i aia femeie de serviciu? nu regret faptul ca am fost infirmiera la un azil de batrini - PFUIIIII! "esti spalatoare de cururi la batrini!"

dar daca toate astea sunt atit de dezgustatoare in opinia "societatii romanesti", cum se face atunci ca tuturor le plac copiii si e tam-tam mare cu natalitatea la ora actuala si ii vezi pe tinerii parinti mindri de oracaiturile progeniturilor mai ceva decit daca ar fi primit premiul Nobel. cum se face atunci ca visul tinerelor romance e sa nu trebuiasca sa lucreze si li se pare ca ar fi bine chiar si sa stea acasa sa faca curat toata ziua si sa isi aranjeze cuibul. cum se face ca in ipocrizia lor romanii tipa in stinga si-n dreapta ca "cine nu are batrini sa-si cumpere" (dar stim toti cum ii trateaza atunci cind ii au). mai bine sa fim ipocriti si sa ne amagim cu titluri goale si cu functii importante, doar-doar s-o ivi ocazia sa ne inavutim pe shest si sa pretindem ca am atins standardele de cililizatie occidentala? DA! ASTA E MENTALITATEA MAJORITATII ROMANILOR! si cine spune ca nu-i asa, hm! "lupul moralist" (pai nu ziceam ca oamenii fac tara?).

greu a fost pentru mine in primul an, mai ales cu acomodarea, dar si lupta cu prejudecatile stupide pe care mai toti le avem in bagaj. dar uite ca dupa 3 ani de zile de munca si sacrificii am un serviciu la fel de bun ca in Romania. pentru prima data de cind am parasit bancile facultatii cu visuri mari, citeva le-am realizat deja si stiu ca si restul le pot realiza in tara mea de adoptie. toate eforturile si sacrificiile pe care le-am facut acum 2 ani au meritat, iar acum pot vedea roadele muncii mele (si nu numai in faptul ca nu am grija zile de miine sau ca imi pot permite absolut toate cele de care am nevoie)

eeeei, multe ar mai fi de spus, dar concluzia e ca STRUGURII SUNT ACRI si atunci cind da de greu, romanul cere ajutorul ipocriziei si fricii - aliati traditionali. de ce sa te bucuri pentru cineva care a renuntat la munca de birou si a trecut la pus umarul, atunci cind stii ca prin sacrificiul sau o duce oricum mai bine decit tine? de ce sa te bucuri pentru cineva care a reusit in viata indiferent daca a emigrat sau nu - din pacate asta e un sindrom romanesc (vezi - "sa moara si capra vecinului")? iar cind strugurii sint evident mai dulci, atunci romanul uita peste noapte de orice frica, "da vitejeste ipocrizia la o parte" si... ghici! devine cel mai bun prieten al tau: intotdauna a stiut ca o sa reusesti, iar acum iti ofera sprijinul sau moral neconditionat, aplauze si urale, numai sa-i arunci si tu colo, cite o firmitura de mai bine (poate de craciun, poate de pasti, poate de ziua de nastere, sau cine stie, poate chiar cu o "chemare" in noua ta tara de resedinta - si daca tot iei posibilitatea asta in consideratie, doar n-ai sa fii atit de ingrat incit sa nu ii oferi casa, masa si bani de buzunar pina s-o hotari el sa isi miste posteriorul amortit si sa se mai ajute si singur! DA, OAMENII FAC TARA, si din nefericire exemplarele mentionate mai sus constituie majoritatea.

eu continui sa sper ca in Romania va fi mai bine, dar din pacate cred ca trebuie sa asteptam citeva generatii. si cu tristete, imi vad parerea confirmata de fiecare data cind citesc pe net presa romaneasca si aud ce se intimpla in Romania si cum mai sunt oamenii pe acolo. respectele mele.
#21190 (raspuns la: #8542) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si aici e la fel cu "capra ve - de mirelavus la: 09/09/2004 22:36:29
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
Si aici e la fel cu "capra vecinului" dar...printre romani. Nici un american nu gandeste asa, doar romanii. De ce oare? Nu stiu.
#21561 (raspuns la: #18287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce-ar fi.... pt. cosmacpan - de LMC la: 09/09/2004 23:38:31
(la: povesti nemuritoare)
Ce-ar fi daca Cosmacpan ar face povestea cu capra si mai nemuritoare? Astept de luni de zile sa mai citesc cite ceva scris de tine si in zadar. Povestea cu capra ar fi o ideie superba. Ce rost are sa stam asa in suspans pina cineva da de povestea asta si ne spune care a fost intimplarea? Nu mai bine ne spui tu povestea de la cap la coada? Eu cel putin mi-am si luat perina si patura si m-am asezat in fata focului. Gamalie e si el in bratele mele pe jumatate adormit. Toate becurile sint stinse, doar focul din simineu si-al luminarilor din jur emana lumina. Scena este pregatita asteptam sa inceapa dramatizarea. Aveti cuvintul.
#21573 (raspuns la: #21019) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
imigratie - de carmen2504 la: 10/09/2004 13:09:46
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Eu am ajuns prin Belgia, desi nici macar o secunda din viata mea nu am banuit ca voi ajunge aici.
Probabil ca aici soarta si-a spus cuvantul.
Si culmea e ca am ajuns aici tocmai cu trei luni inainte de a-mi face bagajele ca sa ma duc in Statele Unite ca sa incerc sa fac ceva studii suplimentare.

Anul trecut in decembrie m-am hotarat sa imi refac viata, desi nici asta nu era in plan. Dar ce sa-i faci, Asa e uneori. Nimic nu e cum ai planuit.
Asa ca am acceptat cererea in casatorie a actualului sot si iata-ma pe meleaguri Belgiene, deoarece el este belgian.
Si bineinteles ca imi este greu. Atat mie cat si celor doi copii pe care i-am luat cu mine.
Noi vorbim deja foarte bine engleza pentru ca eram pregatiti sa plecam in SUA. Insa aici unde locuim se vorbeste flamanda, limba fara de care nu pot nici macar sa fac curat sau sa calc rufe altora.
Bizar, nu? Dar exista reguli si trebuie sa le respectam si sa incercam sa ne integram.
Asa ca mergem toti trei la scoli de limba.
Si desi e greu nu e imposibil. Totul e sa vrei si sa depui un pic de efort.

Si merita, va spun eu.
Totul in jurul nostru este extrem de frumos , lucrurile sunt bine organizate si toti sunt civilizati si chiar foarte binevoitori.
Aici sunt programe speciale pentru cei ca noi, care vin legal sa se stabileasca.
Asa ca nu ne costa mai nimic nici cursurile de limba si nici alte cursuri care vor fi necesare integrarii noastre.
Intr-o seara faceam un calcul cat m-ar fi costat un profesor in Romania pentru trei persoane si m-a apucat durerea de cap. Probabil ca as fi muncit ca sa platesc profesorul si nimic mai mult.

Fiica mea vrea sa devina jurnalist, asa ca oriunde va lucra in viitor, inca o limba straina nu-i va strica. Mai ales ca limba flamanda nu e vorbita de prea multi la ora actuala.

Sper ca am luat decizia corecta si ca le va fi de folos copiiilor mei ca i-am luat cu mine.

In ceea ce ma priveste, deja ma gandesc ce sa fac pe cont propriu pe aici, doarece din cauza ca nu vorbesc inca flamanda la nivel avansat, insa nu imi pot gasi nimic de lucru pe aici, desi vorbesc engleza si franceza curent.
Ce voi face inca nu stiu.
Deocamdata merg la scoala si cercetez piata.

Oricum, e un mare adevar acela ca fara sa stapanesti la perfectie limba tarii in care te afli ai mici sanse sa gasesti ceva de lucru. Bineinteles ca ma refer la un loc de munca care sa fie si remunerat destul de bine, deoarece mai toti care pleaca din tara, pleaca ca sa castige ceva bani si nu doar sa se plimbe.

Pentru mine, acum cel mai important este ca am intr-adevar o familie iar copiii mei sunt fericiti. Restul o sa cladim piatra cu piatra impreuna.

#21623 (raspuns la: #21119) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"se spune ca unele animale pot avea si ele sentimente,"pt.Jimmy - de DESTIN la: 14/09/2004 00:15:14
(la: sentimente!)
"se spune ca unele animale pot avea si ele sentimente, n-ar fi deci apanajul exclusiv al oamenilor..,"

Se face o mare confuzie,nu se pot numii sentimente unele deprinderi la animale...

Femele ce isi mananca puii la nastere (vezi pestii...un singur exemplu)

Apoi este destul de interesant subiectul acestei conferinte sa-l umbrim cu "sentimente animalicesti"

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22116 (raspuns la: #22036) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Frix, da-mi voie sa-ti spun c - de Ivy la: 17/09/2004 00:49:24
(la: Roman despre diaspora?)
Frix, da-mi voie sa-ti spun ca esti ingust. Pardon, dar asa pare.
#22579 (raspuns la: #22240) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Budos olah...:) - de ampop la: 20/09/2004 08:41:14
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
Sintagma corecta este "budos olah" adica "valah puturos/imputit" cu "u" ca si in "une" din franceza, v-o spune un vorbitor de limba maghiara. Simplu "olah" nu are nici un inteles jignitor. Italienii sunt numiti "olasz" /Italia "Olaszorszag" fara nici o conotatie ofensatoare.
Asta doar pentru rigoare frati romani...:)
Mario
#22883 (raspuns la: #22615) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
V-as recomanda... - de Dantimis la: 21/09/2004 00:58:35
(la: arhitect si medic incotro ?)
Canada. Inainte de a ma muta in USA, am stat in Canada 5 ani. Cu meseriile pe care le aveti aveti sanse bune sa va descurcati. O sa aveti ceva examene de dat, dar nimic ce nu a-ti putea face fata.

Am avut o vecina romanca in blocul in care am stat si ea era arhitecta cu ceva experienta din Ro. La inceput a lucrat ca si desenatoare in Autocad pe la firme private, dar apoi a prins un post la guvern si acum e f. bine. Salariul nu e extraordinar de mare, dar e doar la inceput, iar partea de beneficii (asigurari medicale, de pensii, etc) era f. buna.

Dentista mea era o poloneza care avea o clinica particulara unde lucrau 6-7 "ucenici" medici dentisti veniti proaspat de prin Europa. Ea insusi terminase in Polonia cu vreo 15 ani in urma. Deci vreau sa spun ca sotul ar avea sanse ca si dentist si ar putea ajunge sa castige binisor.

Ca si medic chirurg in Canada insa... absolut nici o sansa. Adica ar putea fi ceva, dar sansele sunt minime. Sotia e medic, iar in Canada nu a putut sa intre in sistemul medical. Nu datorita examenelor, ci a sistemului lor aproape inchis in privinta medicilor din afara. Sanse mult mai bune pentru medici sunt in USA, de aceea ne-am si mutat aici, dar volumul de invatat si cheltuielile pana iti recunosti diploma sunt destul de mari. Dar poti sa stai in Canada, sa-ti dai examenele americane de licenta si apoi sa vii in State. Asta a facut si sotia.

Nu stiu care ar fi situatia cu Australia, dar am auzit ca in ultima vreme s-a facut destul de greu de ajuns acolo ca si imigrant. Poate alti cafegii iti vor spune cum e cu imigratia acolo. Cred ca totusi cel mai usor ar fi plecatul in Canada, prin Quebec, mai ales ca sunt convins ca amandoi vorbiti franceza bine.

Daca va hotarati sa luati drumul Canadei si aveti nevoi de mai multe informatii, tinem legatura.

Doar o intrebare: dupa resumee-ul pe care-l aveti fiecare se pare ca amandoi sunteti destul de bine realizati in Romania. De ce vreti sa plecati? E mai mult o intrebare retorica, nu trebuie sa raspunzi.

O zi buna,

Dan

Mirelavus, voiam sa spun ca - de SB_one la: 22/09/2004 21:11:22
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
Mirelavus,
voiam sa spun ca in partea "stinga -sus"e un buton " mesaje private"
pe care am avut senzatzia ca nu le citesti;

In rest , am uitat sa-tzi spun: bun venit pe aici


SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#23079 (raspuns la: #22530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rumania - de AlexM la: 25/09/2004 11:08:32
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
evolutia cuvantului "romanus" in limba românã, dpdv fonetic este rumân, si al unei tsari care in antichitate ar fi avut numele de Romania ar fi fost Rumânia.
Faptul ca toti vecinii ne spuns cu acel "u" vorbeste de la sine. Slavii & ungurii spun "rumnsko", Germanii ne spun "Rumenen", in Bulgaria, fosta Rumelie este iarasi acel "u" din Romania care a fost de fapt denumirea Imperiului Bizantin. Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca.Asa de mult incat s-a hotarat ca numele tsarii unite sa fie cel de Romania.
Istoria scrierii cu "o" sau "u" e simpla. Tsara s-a numit Rumânia si prin procesul de re-latinizare s-a re-latinizat, revenind la forma de România. Scrierea cu "ou" in Franceza nu denota nimic deoarece pronuntia lui "ou" este "u", francezii aici nefacand exceptie de la regula cum ca toti ne cheama asa cum ne spuneam noi inainte de re-latinitare: rumân.
Ce este curios din punctul meu de vedere, este ca trecerea lui "o" la "u" trebuie sa se fi intmaplat inainte de caderea Bizantului iar poporul din Imperiul Bizantin trebuie sa fi vorbit deja cu "Rumânia", altfel ramane inexplicabil numele de Rumelia in limba turcã. Dar asta depasheshte ramele acestui thread.

AlexM
#23353 (raspuns la: #13195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!
Replica de Adela - de (anonim) la: 01/10/2004 01:25:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela, acest text este o replica, sper ca am acest drept?

Atunci, cand se anunta o disputa, cu atat mai mult o conferinta, se
presupune, ca toata lumea are dreptul la opinie, are dreptul sa se exprime
liber, fara a se expune pericolului de a fi umilita, ofensata sau pusa la
punct in orice alt mod. Asta e ceea ce se numeste o discutie civilizata.
Daca insa la discutie se admit numai persoane care au aceleasi opinii, sau
opinii similare, aceasta nu mai e o disputa, cu atat mai putin o conferinta,
ci o palavrageala de salon – placuta, dar inutila si inedificatoare. Nu cred
ca “carapiscum” are dreptul sa decida, pe ce fagas sa indrepte
conversatia, cu atat mai mult, ca are dreptul sa apostrofeze pe oricine si
sa-i inchida gura. O singura persoana, din toti participantii la discutie, mi-
a luat apararea, fapt pentru care a platit si ea, “carapiscum” exprimandu-si
indoiala, ca Denyza exista cu adevarat, ca sub acest nume ma ascund tot
eu. Stratagema care ii este proprie, dupa cum am observat: daca un adevar
nu-mi convine, il elimin si gata.
Ei, gata cu asta. Eu, spre stupefactia mea, imi inchipuiam ca traim in
mileniul 3, in epoca cuceririi spatiului cosmic si a descoperirilor
performante in stiinta si tehnica, ca suntem in era, despre care Condorcet
spunea: “Va veni acel moment, cand soarele nu va mai lumina pe Pamant
decat oameni liberi, ce nu vor recunoaste alt stapan, decat propria lor
ratiune, cand tiranii si sclavii, preotii si stupidele sau ipocritele lor
instrumente nu vor mai exista in istorie si pe scenele teatrelor, cand nu ne
vom mai aminti de ei, decat pentru a le plange victimele si pacalitii,
pentru a ne mentine prin oroarea exceselor lor, intr-o utila vigilenta,
pentru a sti sa recunoastem si sa inabusim, sub greutatea ratiunii, primii
germeni ai superstitiei si tiraniei, daca vor mai indrazni vreodata sa
reapara.” Ce se poate spune aici? Ca nici superstitia, nici tirania inca nu
sunt niste fenomene ce apartin trecutului. C’est domage! (Sper ca nimeni
nu-i va sari in cap lui Condorcet – el a trait in secolul luminilor. Astazi e
intuneric afara). Special pentru amatorii de citate, care respecta orice
autoritate, dar nu-si respecta intelocutorii, va mai ofer o citata:
“Dogmatismul religios a fost multa vreme principalul adversar al liberei
cugetari, dar, asa cum a demonstrat-o experienta istorica, ea se poate
confrunta si cu alte forme de constrangere si de obscurantism, indeosebi
cu toate tipurile de totalitarism, care substituie dogmei religioase dogma
politica si civila. Rezulta ca ea nu poate fiinta decat intr-o societate
pluralista, acceptand diversitatea sistemelor de valori si respectand
demnitatea individului.” (Raimond Trousson, membru al Academiei
Regale de Limba si Literatura Franceza din Belgia.) Cred ca nu mai e
nimic de adaogat, atata doar ca, daca nu consideram ratiunea
inconsistenta si incapabila de a patrunde “adevarurile”, care pot fi numai
revelate, “simtite cu inima” sau mai stiu eu ce, orice discutie in materie
de religie este inutila. Ideea fericita de a exclude ratiunea din competitie
este destul de veche – clericii au inventat acest “argument”, pentru a se
scuti de truda de a cauta argumente veritabile si demostratii consistente.
Daca acceptati acest punct de vedere, totul devine simplu de tot, si nu e
mai nevoie de discutii.
Cu urari de bine pentru toti, Adela
Daniel, statisticile... - de Jimmy_Cecilia la: 01/10/2004 22:14:36
(la: Guvernul american împotriva fabricantilor de tigari)
Statisticile tin cont de tigarile vandute legal in Franta, dar se pare ca in Spania, Italia si alte tari frontaliere, statisticile arata o progresiune...
la fel si turismul de scurta durata...
sa nu mai vorbim de contrabanda...

sa-ti spun o chestie... prieteni sau dus in Principauté d'Andorre, super-lungi, cartusul de tigari: 19 euro, in FR 54 euro, pe drum este control de vama la masini, este tolerat 2 cartuse pe adult...
s-au intors relax cu 4 cartuse...
dar in mai multe pachete posta recomandate au trimis 80 de cartuse... acolo este posta franceza, deci nu este vama la posta... si nici control...
:))
intrebare generalã - de AlexM la: 07/10/2004 20:49:47
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Pãrinte Nistea, cum sint de fapt de vãzut acei oameni care considerã ca de cautat calea catre Dumnezeu o sa o faca la batranetse, ca atare, la tineretse fac ce cred ei de cuvintsa far a se gandi la mântuirea lor?
Biblia ne invata cu pilde ca orice om, neavand importantsa varsta, daca vrea sa-l gaseasca pe Dumnezeu are shansa sa-l gaseasca. Dar nu e oarecum un joc incorect aici? Lasa-ma sa-mi fac de cap cum vreau eu si candva o sa ma pocaiesc si o sa devin din oaia cea negra o oaie alba ca celelate. Aparent, shansa aceasta nu e luata nimanui, ba chiar ni se spune ca oricand oaia ratacita se poate intoarce la turma. Si atunci? Care este diferenta intre o persoana care toata viata a tinut numai cuvantul Domnului si nu a incalcat nici o porunca si una care undeva, pe la 70 de ani, se apuca si in ultimii 10 ani de viata sa caute drumul catre Dumnezeu?
Undeva e o problema aici , o problema cu a da raspunsul. Dar inainte de a continua rationamentul meu, as aprecia foarte mult si v-as multumi daca m-ati lasa sa intrevad cum vedeti Dv. aceasta problema a celui care toata viata traieste intr-un Dumnezeu si a celui care dupa ce si-a trait traiul, incepe sa traiasca intr-un Dumnezeu. Fara a fi preot, ci numai ca om al logicii, spun de pe acum ca raspunsul meu ar fi dificil de dat pentru ca e greu sa impaci si capra si varza si e greu sa trasezi linii categorice, linii care sa ia sau sa dea sperantsa.Dar probabil ca un preot vede lucrurile altfel decat un om care pune prea mare pret pe logica, de aceea , raspunsul Dv. cred ca trebuie sa fie foarte interesant....

AlexM
Nu te plange! - de florina la: 11/10/2004 20:27:53
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Hai incoace sa asculti minunata limba engleza. La TV sunt multe canale, ce-i drept, zeci si sute. Nici din greseala nu vei auzi o alta limba, cu o exceptie: unul singur, care prezinta in limba spaniola (pentru bietii mexicani). Nu stiu cum mai e in alte parti, dar aici, din 15 minute de emisie, 10 sunt cu publicitate. Ti se taie respiratia cand ii vezi cat de fericiti sunt facand reclama la macaroane cu branza, hamburgheri s.a. Au cate 200 de kile si baga in ei ca intr-un sac...si-s tare fericiti.

Spunea cineva mai sus ca o colega nu stia cine-i Alain Delon. Am fost sambata la biblioteca. Dupa ce m-am foit cam doua ore, ma hotarasc sa intreb pe unul dintre functionari unde sunt standurile cu carti in alte limbi. Mi-arata imediat unul mic-miculet prin dreptul caruia tocmai trecusem. Zice: acolo! Ii raspund zambind ca tocmai am trecut pe acolo, dar ca in afara de cateva carti in rusa si alte cateva in chineza, nu sunt. Intreb de standul cu carti in limba romana. Se holbeaza la mine si zice: ce limba e asta? Nu-i mai dau explicatia si trec la alta intrebare: cele in limba fraceza, unde le aveti? Ne pare rau, doamna, nu avem asa ceva. Fiindca...nimeni nu solicita. Ma gandisem ca nu or fi avand in romaneste, dar in franceza mi-am spus ca trebuie sa fie. Nu au fratilor, pentru ei Europa e ...Rusia si atat! Daca ma aud vorbind in limba noastra, vine iremediabil intrebarea: esti din Rusia, nu? Zic: nu, mai incearca, Europa e mare, mai stii si alte tari din jurul Rusiei? Da din umeri si spune: credeam ca esti din partea aia, ca semeni cu ei. Nici vorba, in gandul meu, sunt bruneta si nu am nimic comun cu rusii (doamne fereste!).

Asa ca...na, fiecare ne plangem in felul nostru, am totusi impresia ca gradul nostru de cultura e cu mult mai mare decat al lor (cel putin al celor de aici) pentru care cultura inseamna doar...a sti sa faci bani.

#24735 (raspuns la: #23695) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Desdemona - de Hypatia la: 12/10/2004 20:37:59
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Dar e chiar asa cum scrii! Spune-i tu unui profesor de liceu, nu zic scoala generala, de matematici rimaniene. Am mai scris despre asta la "Cine conduce lumea?"
Nu numai ca nu-ti va raspunde, dar va zice ca nu-i ceva serios. Discuta cu profesorii de fizica de scoala generala despre fizica cuantica. E un dezastru! Sunt mult prea rari cei ce accepta cuantica in discutia despre alternativele la fizica mecanica. Citisem "Taofizica" a fizicianului F.Capra si nu aveam cu cine discuta, caci pentru multi e SF curat.
Asa ca ia ce-am scris exact ca pe o analogie.
Pentru Adrian Marchidan & Carapiscum

Domnilor, eu nu sunt de acord cu nici unul dintre D-voastra, pentru ca ambii exagerati.

Daca dl.Carapiscum vorbeste uitand cui tasteaza :))), dl Marchidan se intrece in intoleranta pe care o afiseaza. Am sa spun doar atat: am 6 elevi musulmani. Unii sunt si botezati , altii nu. Viata lor e o tragedie. E clar ca nu sunt in situatia cea mai buna pentru ei, dar sunt corecti, constiinciosi, vor sa fie primii la invatatura, chiar daca li se propune si invatatura crestina. Nimeni nu-i persecuta, nimeni nu-i obliga sa faca religie ortodoxa, dar parintii lor au ales asta pentru ei, din varii motive. Asta nu inseamna ca cineva ii va mutila la nivelul constiintei lor religioase. Am si elevi catolici, din familii mixte care au preferat sa faca religie ortodoxa, dar n-am nici un ortodox care sa vrea sa fie musulman sau sa faca religia cu catolicii. Daca situatia ar fi inversa si ai nostri copii ar avea de suferit, ar fi cu totul si cu totul alta problema. Aici trebuie sa-i dau dreptate lui Carapiscum: noi nu facem prozelitism, in schimb ne asumam si spiritul de jertfa. Gandeste-te, dle Marchidan, ca daca n-ar fi fost asa, n-ar mai fi existat multitudinea de martiri crestini din toate veacurile. Oricum ceea ce ati scris, mi se pare ridicol, mai degraba un atac la adresa Biserii decat faptul ca intelegeti despre ce discutam aici: PROBLEMA EDUCABILITATII. DAR, ma gandesc ca si reactia D-voastra se datoreaza lipsei de educatie religioase din vremea comunista. E parerea mea si pana la o alta interventie care sa demonstreze contrariul, mi-o afirm cu tarie, chiar daca exista posibilitatea sa va suparati. Imi cer scuze, nu asta doresc, dar aici conduce logica....

Hypatia
#24853 (raspuns la: #24817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel, cum se spune ? - de Coralie la: 18/10/2004 20:35:06
(la: Anunt: rolurile de gazda)
îmi vine un cuvânt in cap, "muselière", cum se spune in româneste?



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: