cum se spune cuta in franceza

Din fericire, un copil nu este un recipient care, odata umplut, refuza ulterioare adugiri raspunzind cu datul pe afara a continutului. In acest sens consider ca tot ce stim, ca parintzi, ca tot ce simtzim, ca oameni, se poate da mai departe copiilor. Nu indesa, ci oferi. In cazul particular al limbii romane, cunoasterea ei ushureaza intzelegerea altor limbi, fiind ea un incredibil cocktail, si deschide mintea, precum orice alta limba. In ceea ce ne priveste (cuplu ro - ro), a insista putin in privintza invatzatului limbii materne a sfirsit prin a ne penaliza, fiind acum obligatzi sa recurgem la engleza pentru a discuta argumente pe care fetitza noastra, nascuta in occident in urma cu 10 ani, nu trebuie sa le capteze :) Asta ca sa nu mai vorbim de o sumedenie de carti din biblioteca pe care sper sa le poata aborda intr-o zi, de comunicarea cu bunicii din Romania care ne viziteaza regulat, de prietenii romani cu care vorbim doar romaneste, etc. Fara a recurge la ore dedicate limbii, fara carti de gramatica, dar mentzionind in raspunsul la fiecare intrebare "ce inseamna cuvintul X" (X fiind in italiana) ca in romaneste X se spune Y, in franceza Z s.a.m.d., ceva se zideste, zi cu zi.

Brie merge perfect cu un vin alb 'de crianza'. Camembert cu un alb sau roze sau un rosu tinar. Roquefort merge cel mai bine cu un vin dulce, dar si cu unul alb fara 'crianza' sau spumos.

PS Nu gasesc cuvintul romanesc pentru procesul la care se supune vinul inainte de imbuteliere, mentinindu-l in butoaie de lemn timp de citeva luni pina la citiva ani. In spaniola sa spune 'crianza' In franceza cred ca este 'elevage'

Una e horoscopul din reviste, alta e sa o iei cat de cat "stiintific". Ca de obicei, nu mi-am format o opinie pana n-am studiat din surse demne de incredere, dupa ce am tot ascultat ambele parti. Du-te pe www.astro.com si trece-ti datele personale si vezi ce iti spune (in engleza, franceza...). E altfel decat ce isi inchipuie majoritatea despre horoscop.

Citat: ***"acei "infometati ai lui Ceausescu" erau totusi destul de satui fata de actualii "infometati ai lui Basescu".
Oare ei mai pot spera**(!!!!??)* ca-n urmatorii 20 de ani lucrurile vor merge in sens invers si ca vor redeveni infometati mai satui?"****

-Incheiat citatul. Semnele de mare mirare imi apartin.-

In fond minte scurta, poale lungi.Uitashi ce spuseshi si unde ajunseshi ...
Am comentat generalizarea, comentariul comparativ imbecil despre cat de "satul" este un infometat si cam asta, in esenta.

Cat despre "adio,..caci nu vom mai discuta" ce pot spune: "s-a spart barometrul" fleoshc.

PS. daca ai chef sa te conversezi cu o singura persoana pe un subiect incearca varianta MP.
La o conferinta publica orice replica adaugata poate fi la randu-i completata/chestionata. So, daca iti vine asa sa spui chestii indubitabil inteligente fara sa ai parte de alte replici fa treaba "rusinoasa" pe privat si nu te mai lamenta ca ai primit replici din alte parti. acolo nu ai cum,deci puteai astepta in liniste si calm replica de la un singur utilizator.

PPS- cat despre cei "asemeni domniei" mele, casca ochiu pt ca eu am comentat si m-am revoltat pe baza comentariului( RETINE: COMENTARIU/DISCURS/IDEE) dumitale (pe care in continuare il privesc a fi de o retorica generalizanta si in consecinta total inept, stupid, jenant, rusinos) si pe acela l-am combatut "impardonabil". nu am "atacat" la persoana (sau persoane).

Cat despre politete cred ca in sfarsit pot spune: cut the crap.

A, si pentru ca sigur nu ai inteles mare lucru nici din ce am spus aici, ca sa iti fac pe plac: da sunt o persoana rea, ingrozitoare lipsita de politet care ii detesta pe ai' de zic cam cat de multe parti bune erau pe vremea Ceausescu pe motiv ca au avut ei ciocolata.Iar "fraierii" care au crapat prin puscarii pe motiv ca au fost turnati ca au ascultat Vocea Americii si aia de au crapat la canal si aia care stateau 48 ore la coada la...buze de vaca, ei bine in numele alora lasati fara unghii si dinti pentru ca au refuzat sa dea in gat, ptr aia de la Sighet, ptr aia de la tara asemenea Elisabetei Rizea, ptr ca am aflat despre ei si inteleg de cata demnitate si curaj au dat dovada, eu, traitoru' cafegist si lenes din romania anului 2009, liber sa-mi tastez opinia datorita lor,eu al de n-a facut nimic glorios, ei da, eu cel care doar profita de libertatea data de aia multi de atunci, in timp ce mananc nesimtit o trufa de ciocolata, pot replica total nepotrivit, nepoliticos,agresiv,indolent "hai mars " tuturor celor care spun nesimtit ca atunci era mai bine pt toti. Ce pot zice...nu sunt un fan al porcilor gen paunescian.

Cu exceptia a 4 carti in romaneste, incepand din 1947 Emil Cioran a scris doar in franceza. Era stabilit la Paris.
Se spun si scriu multe baliverne despre el...
L-am cunoscut personal, era un om generos, cu respect pt oameni, a fost legionar toata viata lui.
Pe vremuri, era unul dintre cei care s-au batut pentru salvarea Bisericii ortodoxe din Paris.
A publicat in editura Galimard, eu am vreo 6 carti scrise de el, dintre care 2 dedicate, pe care mi le-a oferit:
"De l'inconvénient d'être né " si "Écartèlement"

O regula elementara spune ca atunci cand n-a vazut despre ce e vorba te abtii de la comentarii.

Secundo, documentarul nu a fost realizat de catre presa franceza. Nu e cazul sa-ti defulezi aici ura francofoba. Cine vorbea despre "prostia agresiva"?

..................................................................................
"aceste cuvinte ne doare" (sic)

Nu este nimeni sa-i spuna dnei. Nicholson ca sunt probleme intr-adevar mari si care ar trebui sa intereseze Comunitatea Europeana; de exemplu incercarea de tip si anvergura stalinista a Rusiei de a subjuga o tara majoritar romana: Basarabia!? In loc sa o preocupe cele majore si reale, ea se "revolta" pentru cateva adoptii in plus si o biata casatorie de minori in Romania, cand in Occident nu mai stiu cum sa opreasca pedofilia, prostitutia de tip sclavagizare a femeilor din Estul Europei si alte mizerii! Curat murdar: Europa arde si baba Nicholson se piaptana!!

Eugen Cojocaru
jurnalist si scriitor
Stuttgart



Punerea la îndoială a existenţei statului de drept în România este o apreciere exagerată, declară preşedintele Iliescu
Bucureşti, 27 feb /Rompres/ - Preşedintele Ion Iliescu consideră drept exagerată punerea la îndoială în Raportul Nicholson a existenţei statului de drept în România. Totuşi, şeful statului a recomandat din nou joi seara clasei politice româneşti şi societăţii civile să reacţioneze cu calm, cu echilibru şi cu responsabilitate la toate aceste aprecieri, reiterând ideea potrivit căreia observaţiile oficialilor europeni nu trebuie nici negate sau bagatelizate, dar nici transformate într-un moment de criză naţională.
"Nu e prima dată când ne aflăm în faţa unor momente delicate în negocierile noastre cu Uniunea Europeană. Noi trebuie să facem nişte eforturi şi nu întotdeauna reuşim să realizăm toate aceste performanţe, criterii care condiţionează intrarea noastră", a spus preşedintele.
Referitor la problema adopţiilor internaţionale şi "reproşurile" aduse la adresa României, şeful statului a apreciat că au fost unele neînţelegeri de ambele părţi. "Întârzierea adoptării pachetului legislativ în acest domeniu nu este atât internă, pentru că proiectul s-a elaborat în primul an, apoi s-a luat în discuţie cu partenerii noştri. Şi la partenerii noştri sunt păreri diferite - unii sunt vehemenţi în a stopa aceste adopţii, dar, în acelaşi timp, au început presiuni pornind de la reglementările internaţionale", a afirmat şeful statului, remarcând că adopţiile internaţionale nu sunt interzise în Uniunea Europeană şi nici pe plan internaţional.
În aceste condiţii, a declarat el, Guvernul s-a trezit la mijloc. "Probabil că au fost multe cazuri nelegale şi afaceri cu această adopţie de copii şi s-a pus piciorul în prag să nu se mai repete aşa ceva", a spus şeful statului, care, personal, s-a declarat din nou împotriva adopţiilor internaţionale, pentru că "n-avem nici un interes ca să înstrăinăm cetăţeni încă din vârsta fragedă".
Întrebat cum comentează declaraţiile recente ale purtătorului de cuvânt al comisarului european pentru extindere, Jean-Christophe Filori, potrivit căruia adoptarea de către România a legislaţiei privind adopţiile nu ar avea nevoie de un aviz comun al europenilor, cu argumentul că România este o ţară suverană, preşedintele Iliescu a remarcat deosebirea de vederi care există între acesta şi baroana Emma Nicholson, membru al Parlamentului European. "Şi până acum nu era suverană? Şi de ce s-a considerat că românii nu ştiu ce au de făcut?", s-a întrebat retoric preşedintele. "Ştim că suntem o ţară cu probleme, cu sărăcie, ne zbatem cu atâtea probleme şi în acelaşi timp suntem la judecata nu ştiu câtora. Măcar această judecată să fie comună, să fie unitară, să avem un punct de vedere din partea unor parteneri care gândesc măcar apropiat", a spus Ion Iliescu, care şi-a exprimat speranţa că în cadrul dialogului cu UE se va găsi formula cea mai potrivită pentru rezolvarea acestor probleme.


SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)

Vad ca te referi strict la neo-protestanti.Cam toate formele actuale ale crestinismului au fost etichetate la origini ca "secte".Incepind cu primii crestini clandestini din Imperiul Roman,trecind prin protestantii fideli reformatorilor secolului XVI ( Martin Luther sau John Calvin) si ajungind in secolul XIX la asa zisii neo-protestanti-baptisti,pocaiti,adventisti de ziua a 7a,penticostali,etc.Toti au fost marginalizati de contemporani din diverse motive.Este o lacuna a naturii umane frica de necunoscut,ridiculizarea in locul intelegerii fenomenelor complexe sau, si mai simplu, izolarea lor;asta in cazul in care nu se gasesc conotatii supranaturale sau mistice malefice-foarte la indemina de altfel!Orice forma de organizare spirituala sau de clandestinitate este rau vazuta in societate.Oare ce fac aia acolo?Nu ma refer acum la cercuri stiintifice sau literare contemporane...Ma gindesc la Ordine elitiste gen Cavalerii Templieri,Lojele masonice..poate si Academia Franceza a secolelor trecute (les Immortels)-astea imi vin acum in minte.Antipatia fata de membrii acestora este sustinuta poate si de admiratie ascunsa,invidie,de neputinta penetrarii spirituale si fizice a acestor cercuri.In plus,se banuieste ca apartenenta la una din aceste organizatii iti poate aduce avantaje materiale sau un statut social avantajos,influenta.Asta ma duce cu gindul si la alte forme,de data asta sinistre,de organizare:PCR,securitatea sau,foarte actual,PSD.Ai fost sau esti cu ei...esti in "loja"!!!
Pe "pocaiti" ii situez undeva la mijloc.Organizati sint.De invidiat? nu cred.Nu am prea auzit persoane rationale innebunite sa se pocaiasca."Pocaiala" e pentru cei slabi de duh,neinstruiti si usor manevrabili.Intr-un cuvint-pentru prostime.Mint!Am cunoscut citeva familii decente de intelectuali care s-au pocait in anii '80 ca sa emigreze in State.Au reusit!I-au fentat!Sau poate nu..nu stiu daca au mai practicat si dupa plecare.Mai stii?Poate au ajuns sclavi pe viata!ha ha..ca la Scientology-alta imbecilitate.
Pocaitii sint mierosi si escroci.Toti.Fara exceptie.Mint de ingheata apele in ceea ce priveste conduita de viata.Beau ,fura si se fut ca restul lumii.In schimb,fac parada duminicala de virtute.E sinistru interesul pastorilor pentru absentele motivate sau nu ale oilor.De ce n-a fost "sora" X duminica?E bolnava sau moarta??Cam astea ar fi rezonurile care ar putea justifica absenta.Nu mai vreau sa amintesc decit in trecere de circul religios pe care-l fac in "temple"..frizeaza ridicolul.Il stim toti de la tv (mai ales la jalnicele posturi locale) -amatori cintind un fel de soft-rock (cu scule de mori!!! primite de la fratii din America) pe versuri stupide si agramate,lipsite de orice atingere de prozodie.Sinistru!De imaginea pastorilor ce sa mai spun..proaspat scosi din cutie,rozalii si luciosi ca niste purcelusi,coafati si batosi nevoie mare.Cine sint?Niste neica-nimeni cu o spoiala de har retoric,instruiti in citeva luni in asa zisele seminarii baptiste,fara nici cea mai vag urma de intelect,creativitate sau cultura.(nu ca ai nostri popi ar fi mai breji).Ca activistii anilor 50 trimiti la colectivizare.Convingatori.Persuasivi.
Cica pocaitii se ajuta intre ei.Cica ii ajuta "biserica".Sa fim seriosi..in ziua de azi nimeni nu mai ajuta pe nimeni dezinteresat.Pocaitii emigrati povestesc ca la aterizarea in State au fost primiti de o delegatie a "bisericii".Ca au primit bani de instalare si ajutor in gasirea joburilor.Mda.Povestesc si ca au platit in timp pina la ultimul cent fazele astea,chiar si cu virf si indesat.Principiul e simplu:intri in hora..apoi joci.si nu iesi cind ai tu chef.As parafraza chiar ca intri in hora si te maninca porcii.
Vecinii de deasupra parintilor mei sint pocaiti.Intelectuali.Adica nu-s intelectuali ci detinatori de diploma universitara.Cind circulau pe scari (acuma is in State de 13 ani) lasau o duhoare de transpiratie acra de-ti muta nasul.Pe bune.Tinarul s-a casatorit la inceputul anilor '80 tot cu o pocaita.Eram o pustoaica de 8-9 ani atunci.La nunta (ca am fost invitati) imi aduc aminte de o faza mortala:bineinteles ca pe mese nu era strop de alcool(in schimb aveau Pepsi de la Casa de comenzi!deci baietzii se aveau bine si cu partidul).A urmat o migrare generala a sexului masculin care s-a materializat intr-un dute-vino sustinut intre sala de mese si barul restaurantului(situat la etaj).Traiectoriile de urcare si coborire ale fiecaruia luau aspecte tot mai sinuoase si mai amuzante.Chiar in patru labe nu i-am vazut,dar ochii le sticleau bine.
O alta faza misto cu pocaitii de sus a fost cind ne-au inundat.Erau plecati din localitate si au lasat cheia la o "sora".Ne-am trezit dimineata cu bucataria mustind de apa si am apelat la "sora" cu pricina.A aparut si impreuna cu tatal meu au intrat in apartament.La deschiderea dulapiorului de sub chiuveta-stupoare!-plin de sticle pline si goale de pileala."Sora" sa lesine!Facea pe niznaiul.Vai..ce-o fi cu ele??etc..Vorba lui taica-meu..or fi de decor.Sau pentru musafiri!
Mai da-i si-n pula mea de farisei.
Ca sa revin si la oile noastre,ma cam seaca si toata popimea ortodoxa romana in frunte cu Gunoiul preafericit.Sint semidocti,murdari si beutori.Escroci si profitori de darnicia credulilor.Putini sint calugarii cu adevarat eruditi care inteleg ceva din toata faza asta religioasa si existentiala.Restul- sint amploaiati publici,cu carte de munca,salar,orar de lucru si tarife.Au demitizat totul.Slujba de inmormintare costa atit,cununia atit iar acatistele atit.Ai...bine.N-ai...ai belit-o.Doar nu mai face nimeni popie voluntara.Burdihanul trebuie ingrasat si vila ridicata.Preotii nu mai reprezinta nimic sfint.Reprezinta doar Institutia bisericii.
Am fost si sint sceptica in privinta necesitatii unui intermediar in comunicarea individului cu Divinitatea.Oricare ar fi ea.De asemenea,locul Divinitatii in viata noastra se stabileste individual,in functie de axeologia personala.
Si inca ceva:cea mai de apreciat virtute este pudicitatea sentimentelor legate de religie si patriotism.Nici macar nu trebuie pronuntate cu glas tare.Niciodata.

Din proprie experientä pot sä spun cä "potrivirea la pat" este foarte importantä intr-o legäturä neoficializatä cu acte sau intr-o familie. Iubirea psihicä intre doi parteneri , potrivirea ca mentalitate si culturä este implinitä prin potrivirea pe plan sexual. Si chiar dacä intensitatea numericä a actelor sexuale scade -vorbesc dupä mai multi ani de cäsnicie - si a sentimentelor totodatä, rämine acea legäturä tainicä si trainicä intre parteneri. Potrivirea sexualä impiedicä si lipsa de infidelitate in relatie, pentru cä partenerii obtin ceea ce au nevoie in cadrul relatiei.Sau ce este mai frumos ca dupä o ceartä, impäcarea sä se desfäsoare prin fäcut dragoste. Cu cit relatia este mai serioasä si este bazatä pe dragoste reciprocä, cu atit jocurile erotice, inclusiv sexul oral sint de la sine inteles.

Pentru mine perversiune este atunci cind :

- ai sex cu o persoanä care nu o iubesti si o faci doar din pläcere carnalä.
- iti imaginezi tot felul de pozitii erotice si nu la practici
- cind folosesti tot felul de surogate (vibratoare, lubrefianti, femei gonflabile ,cu care sint pline ,din päcate ,sex-shops azi)


Toate bune!

bizar ca acelasi lucru spuneam si eu recent, ca gradul maxim de cunoastere al unei limbi il atingi cind rizi instantaneu la bancurile povestite in acea limba :) E totusi oarece pretentie de perfectionism aici, ca e de-ajuns sa fii destul de fluent in acea limba (si nu la stadiul de Me Tarzan, You Jane) si sa-ntelegi 90% din ce spune celalalt.

Putem sa cerem maximul de la noi, dar vizionati filmele americane din ultima vreme. Dai de actori de-ai lor presupusi sa spuna nu mai mult de citeva cuvinte in franceza sau alta limba de circulatie. Lasind deoparte accentul de-a treptul teribil, ai pur si simplu impresia ca sint handicapati!

:))
Chiar nu stiu ce sa spun. Eu am aproape 17 ani. Prima data cand am pus mana pe un calculator pe bune a fost in "98 datorita tatalui meu ce a castigat un concurs de meserii pe tara (electricean). Am fost extrem de bucuros, mai ales ca aveam un prieten programator si ma interesa tot ce face el cu calculatorul. Partea proasta a fost ca, desi aveam cu ce, nu aveam ce. In sensul ca, desi aveam calculatorul, nu aveam pe careva sa ma "educe" si sa ma "introduca" in tainele lui ... chiar si cu prietenul acela programator ce nu si'a prea dat interesul in "formarea" mea in acest domeniu. Totusi, spre deosebire de altii care nici nu visau la asha ceva, sau care au vazut doar 286'uri, pe cand eu aveam un Pentium I MMX la 233 MHz hehe :)) era ceva acum vreo 7,8 ani ... Am avut ambitie si am invatat sa dactilografiez ... asta ma ajuta si astazi, dar nu prea am planuri de viitor in domeniul acesta :) . De asemenea am invatat destul de multe chestii legate de soft, dar si de hard. Voiam sa ajung la faptul ca de multe ori te trezesti ca ai fii putut face niste chestii de multa vreme, chestii care te'ar fii putut ajuta foarte mult acum... intr'un fel depinde de sansa... O alta chestie pe care am vrut sa o spun e ca ... desi cu toate calculatoarele astea, ganditi'va un pic inspre ce ne indreptam ... e ciudat,nu? Daca stam putin si ne uitam la evolutia omului in ultimii 10 ani doar !! Eu nu prea cred ca o sa stea taica Ion la tastatura sa comande tractoarele pe camp ... cel putin nu vreau sa ma gandesc la asta ! Desi de multe ori imi petrec zile intregi in fata calculatorului, nu jucandu'ma, ci incercand sa invatz chestii noi ... tot mai mult ma bucura zilele in care merg cu tata pe santier si il ajut: ba la carat caramida, sau montat prize si intrerupatoare, sau pur si simplu daca desfac spoturile de lumina din cutiile de carton si i le intind fiindca el sta pe scara ...
Tehnologia omoara pe om ... incetul cu incetul ... si mi'e groaza de vremea cand o sa am copiii.
Datorita multitudinii de optiuni, tinerii din ziua de astazi (nu stiu daca toti, dar cel putin eu sunt in situatia de fatza...) sunt foarte nedumeriti cu domeniul in care vor sa activeze...atatea posibilitati... si ca sa fii cel mai bun, sau ca sa poti sa'ti schimbi oricand planurile ar insemna sa fii cel mai bun la tot, adica sa inveti la tot non-stop ... eu personal nu vreau acest lucru ... m'ar seca de tot!

Dar inca sunt mic si prost ... ramane de vazut ...

live 2day like u'R going 2 die 2morrow

Un turist american viziteaza Londra, cand deodata simte nevoia sa urineze. Cauta, cauta si nu gaseste nici o toaleta. Neavand incotro intra pe o straduta, se apropie de un colt mai intunecat langa un zid mai inalt si incepe sa se deschie la fermoar. Inca inainte de-a incepe sa urineze simte o bataie usoara pe umar. Se intoarce si langa el se afla un politist tipic englez.
- Scuza-ma domnule - spune politistul - este interzis a urina in locuri publice.
Americanul se scuza, ii spune ca nu are incotro, ca nu se poate abtine si nu gaseste WC.
- Te voi ajuta - zice politistul - vino dupa mine.
Il conduce pe turist spre o portita in zid si-i arata drumul in interior. Turistul intra si ochii aproape ca-i ies din orbite. Se afla intr-o superba gradina, intretinuta, plina de aranjamente cu iarba, flori, tufe si copaci. Politistul ii indica unul din copaci si-i spune:
- Nici o problema, poti sa urinezi aici.
Americanul urineaza, respira usurat si-l intreaba pe politist:
- Spune, asta-i adevarata amabilitate engleza, nu-i asa ?
- Nu - raspunde politistul - noi numim asta ambasada franceza.

sunday, ai dreptate, $400-600 e cam exagerat; suma asta e ceruta de preot? preotul e roman sau de alte origine?

cred ca totul depinde de preot; in Fr eu cunosc o biserica ortodoxa franceza unde preotii francezi; sunt 4 sau 5 preoti care isi fac meseria de preot benevol; de ce fac asta benevol? pt ca fiecare are jobul lui: unul e profesor de franceza la liceu, 3 dintre ei sunt avocati si unul e doctor cardiolog;

pt un botez sau mariaj ei personal nu cer nimic; de fiecare data oamenii ofera bani pt astfel de evenimente iar preotul le spune sa puna (cec sau lichid, fiecare ce are) intr-o cutie ce se gaseste la intrarea in biserica;

preotul nici nu vrea sa stie ce suma e, nici macar nu se atinge de banii respectivi; trezorierul se ocupa de asta si pune banii intr-un cont la banca;

nu exista o persoana care sa faca cheta in timpul slujbei!! nu exista persoana care sa vanda lumanari!! cine vrea lumanare sau vreo carticica pune in cutie banii (preturile sunt afisate);

de acesti bani e un trezorier (fost contabil care e la pensie) care se ocupa si ii pune intr-un cont la banca; acesti bani sunt folosti pt a cumpara cele de trebuinta bisericii, pt a face diverse lucrari si reparatii cand e nevoie;

membrii parohiei sunt informati tot timpul de ceea ce se face cu banii!!

membrii acestei parohii sunt francezi, fosti catolici, protestanti, budisti etc convertiti la ortodoxie; acestia sunt ff credinciosi in adevaratul sens al cuvantului pt ca a fost alegerea lor se devina ortodocsi;

concluzia e ca mai sunt si biserici ortodoxe la care iti face placere sa mergi;
sa speram asa parohii sa se inmulteasca;

" dar vedeti ca aduc ghinion, si cu cealalta "asociatie"
s-au intamplat lucruri ft. ciudate si bantuite de toti dracii,
doveditoare ca inca nu a sosit momentul sa se intample
si in RO. Nasol ce s-a intamplat, ce sa va spun, sunt cativa
martori chiar aici pe lista, dar cel mai graitor exemplu este
faptul ca a disparut ca inghitit de valuri un domn simpatic si ofertant
ce vroia sa ne puna la dispozitie casa ptr. sediul asociatiei.
La scurt timp dupa semnarea statutului in fata notarului, acesta nu a
mai fost de gasit, apoi totul s-a prabusit si nimeni nu mai stie
nimic despre nimeni si nimic, eu insa continui sa platesc
gazduirea site-ului asociatiei, poate, poate ........"

- Mai asta iarna am "petrecut" si eu vreo cateva zile pe la intalnirile viitoarei "asociatia fotografilor",citind statute si diverse discutii pe site-uri si sperand ca nasterea desi lunga sa fie macar cu folos.Se pare ca n-a fost sa fie,fiindca atunci cand mai era (sau parea ca mai e) putin,adunarea a hotarat ca nu e nevoie de toti cei vreo 19-20-22 cat am reusit sa ne adunam,ca asta ar complica nu stiu in ce fel lucrurile si sa ramana ? 15 sau 17? nu mai tin minte.
- Cum copiii aia hotarati,pareau ca se cunosc si se inteleg foarte bine intre ei,eu fiind ceva mai varstnic, mai dinafara si chiar mai putin fotograf, (poate si cu mai putin timp liber) am zis sa nu ma bag ca magarul printre oi si sa fiu unul dintre cei care trebuiau sa renunte pe moment.Urma ca cei ce nu eram necesari atunci,sa ne inscriem mai tarziu in organizatia deja infiintata.
- Cand a venit discutia adresei pentru sediu,a exisat o propunere,nu foarte ferma la inceput,pentru apartamentul nou cumparat (parca)al unui tanar domn acolo prezent,undeva intr-un cartier,strada sau alee, blocul, scara, etajul. Desi nu cred ca e prea importanta chestia asta am spus ca asa de fason ar da mai bine o adresa simpla;strada si numarul undeva mai in centru si am propus o alternativa,pe strada Batistei (Intercontinental, Ambasada Americana,Curtea Suprema,alte Comitete si Comitzii ) unde exista chiar si un mic birou cu cutie de posta si internet si care ar putea prelua si o eventuala corespondenta pana la rezolvarea definitiva a problemei.Nu a fost nimeni prea convins,preferandu-se cealalta adresa.Am pus alegerea pe seama aceluiasi fapt ca pe mine nu ma cunosteau prea bine si cum cealalta alternativa nu era chiar usoara si presupunea ceva umblatura din partea mea,nu am insistat,anuntand doar ca la nevoie oferta ramane valabila.Ne-am despartit urmand sa aflam de pe internet sau din mesaje pe mail-uri si telefoane cand se va naste copilul sa venim sa ne inscriem cu totii.O vreme am crezut ca se progreseaza cumva,pe urma m-am mirat de ce nu se mai aude nimic,dar,luat cu valurile problemelor de fiecare zi si care nu au fost chiar putine,problema asociatiei a primit incet un alt numar de ordine.
- M-am mai uitat o vreme pe site si n-am vazut nimic nou,nici o vorba ,nici un comentariu,nici un fel de semnal,m-am gandit ca poate m-am bagat eu unde nu era cazul,poate copii aia vroiau ceva mai tineresc, mai dinamic,mai pentru varsta lor,desi parca nu "mirosisem" nici o retinere sau rezerva mai mult decat era firesc la o prima vedere.Initial mai fusesera niste tineri care s-au simtit cumva ocoliti de la hotarari,pe urma parea ca s-au lamurit,ca nu e chiar asa.Ma rog,eu nu sufar de boala asta cu banuielile.Daca am o suspiciune intreb si astept ca si ceilalti sa se exprime clar.Cine nu se exprima il priveste.
- Recunosc insa,in principal lipsa timpului si un sir consistent de probleme m-au facut sa nu revin cu intrebari,ma stiam foarte ocupat si fara prea mult timp de oferit si iarasi recunosc ca ma asteptam la mai multa,sustinuta si organizata insistenta din partea generatiei lor.Oricum contactele erau,comunicasem deja si daca era cazul se stia cum putem fi gasiti.
- Cu riscul sa atrag o gramada de reprosuri sustin ca generatia tanara (oare chiar asa de tanara ? 18-20-25-30 sunt ani cand energia trebuie sa mute muntii ) nu da pe dinafara la capitolul entuziasm si mobilizare.
- Ar fi o discutie asa de lunga ca nici nu-mi vine sa o pornesc.
- Vad aici si peste tot in jur un cor nesfarsit de plangeri,justificate si indreptatite in mare parte,dar,.....o sa va citez ( sa nu radeti )o "strigatura" din Piata Universitatii: - Daca nu NOI (voi) atunci cine ? Daca nu ACUM atunci cand ?
- Nu m-as hazarda in discursul asta ce poate parea patetic, daca nu ar fi vorba de niste tineri destepti (nu vreau sa va flatez,dar,din preocupari si din ce expuneti pe aici in mare parte se poate deduce)sensibili, meditativi, putin filozofi,(putin,macar putin,artisti daca nu mai mult) cu atitudine,cu punct de vedere propriu,preocupati si de altceva decat de mode (in sens general) poate putin individualisti,ca de asa e specificul,pana la urma pe gaurica aia mica care cuprinde toata lumea in ea,nu se pot uita si alege doi in acelasi timp,cand se apasa cu destu pe buton fiecare este singur.
- tin minte prin 90-91 veneau tot felul de musafiri si ne tot invatau cum e cu democratia.Nu toti erau doar niste "turisti",mai era si cate unul/una mai destept,mai invatat,mai artist,poate citau din carti,poate de la altii,cine stie ?
- un lucru esential pe care l-am auzit si invatat atunci a fost ca nici un drept si nici o libertate nu vin de la sine.Ca societatea civila si mai ales partea ei mai tanara si mai bine pregatita trebuie sa faca permanente presiuni ca lucrurile sa se schimbe.
- Un mic exemplu poate nesemificativ,despre ce vreau sa zic cu asta: - Nu am plecat niciodata cand cineva nu m-a lasat sa fotografiez sau sa filmez intr-un loc in care nu era indreptatit sa ma opreasca.Aproape as putea sa tin un curs despre cum sa aduci pe cineva sa rada si el de ce idee a putut sa aibe si ce greseala era sa faca.Nu pot sa spun ca am reusit de fiecare data,ca nu am avut si faze mai dure,ca poate intr-o zi....dar,niciodata nu am last in urma impresia: - Ce bine ca l-am alungat,ai vazut ce-a mai tulit-o ? Am avut dreptate sa nu-l las,deabia astept sa mai apara vreunul. Asta poate fi singura o tema de discutie,desi e asa simplu,ca la orice sport cu un adversar in fata.Relaxarea,stapanirea de sine, increderea si convingerea ca ai dreptate (daca ai !)umorul,o vorba mai pe limba "constiinciosului" pot transforma in cateva minute o "fiara" gata sa-ti sparga capul intr-un tip gata sa te ajute cat poate.Uneori e nevoie si de putin noroc.
- chiar credeti ca in alte parti totul e foarte bine ? ca nu sant probleme,altele ? Multi strainii cand vin pe aici in vizita au impresia de rai pe pamant,pe care o avem si noi cand mergem in VIZITA si uneori chiar au dreptate. Sunt o gramada,o gramada de mizerii,dar sunt si o gramada de lucruri bune pe care nu le gasesti in alta parte. Si oricum ar fi e la NOI ACASA si suntem si noi RASPUNZATORI de tot ce e in jur.
- Poate,daca mama mea era o contesa austriaca,franceza sau englezoaica mi s-ar fi parut de neconceput sa am mama o romanca simpla si as fi refuzat indarjit sa accept asa ceva,dar,mama mea e cea care e (ma bucur ca inca mai e ) si daca m-ar intreba cineva,daca vreau sa-mi schimb viata cu alta mai buna,mai nobila,daca as vrea sa ma fi nascut francez sau englez sau american,va asigur fara ezitare ca nici gand.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem curat la noi in (era sa zic bordei) casa sau apartament asa cum e.
- Asta nu inseamna ca o (eventual inca o) ASOCIATIE a FOTOGRAFILOR nu trebuie facuta de voi (noi,daca vreti ) NEAPARAT DE VOI.
- De ce de voi neaparat ? Ca sa vedeti ca puteti,ca sunteti mai multi,ca puteti fi solitari atunci cand e nevoie,ca desi ganditi diferit puteti gandi impreuna.Mi-ar parea asa de bine daca macar unii ar intelege despre ce lucruri simpe povestesc eu ,aici.E "aproape" la fel de simplu ca atunci cand plecati in grup sa o sedinta foto.
- Am obosit sa scriu. Sper ca nu am fost nici prea patetic si nici prea ridicol si nici prea plicticos.
- Domnule Narcis (si domnul Pavalache si Marilena si George si ceilalti din grup,si eventual si altii) daca cumva eu sunt domnul care a disparut ca inghitit de valuri,desi,nu cred ca e vorba despre mine,ma puteti gasi asa cum am vorbit la ultima noastra discutie.

Numai bine tuturor !

" dar vedeti ca aduc ghinion, si cu cealalta "asociatie"
s-au intamplat lucruri ft. ciudate si bantuite de toti dracii,
doveditoare ca inca nu a sosit momentul sa se intample
si in RO. Nasol ce s-a intamplat, ce sa va spun, sunt cativa
martori chiar aici pe lista, dar cel mai graitor exemplu este
faptul ca a disparut ca inghitit de valuri un domn simpatic si ofertant
ce vroia sa ne puna la dispozitie casa ptr. sediul asociatiei.
La scurt timp dupa semnarea statutului in fata notarului, acesta nu a
mai fost de gasit, apoi totul s-a prabusit si nimeni nu mai stie
nimic despre nimeni si nimic, eu insa continui sa platesc
gazduirea site-ului asociatiei, poate, poate ........"

- Mai asta iarna am "petrecut" si eu vreo cateva zile pe la intalnirile viitoarei "asociatia fotografilor",citind statute si diverse discutii pe site-uri si sperand ca nasterea desi lunga sa fie macar cu folos.Se pare ca n-a fost sa fie,fiindca atunci cand mai era (sau parea ca mai e) putin,adunarea a hotarat ca nu e nevoie de toti cei vreo 19-20-22 cat am reusit sa ne adunam,ca asta ar complica nu stiu in ce fel lucrurile si sa ramana ? 15 sau 17? nu mai tin minte.
- Cum copiii aia hotarati,pareau ca se cunosc si se inteleg foarte bine intre ei,eu fiind ceva mai varstnic, mai dinafara si chiar mai putin fotograf, (poate si cu mai putin timp liber) am zis sa nu ma bag ca magarul printre oi si sa fiu unul dintre cei care trebuiau sa renunte pe moment.Urma ca cei ce nu eram necesari atunci,sa ne inscriem mai tarziu in organizatia deja infiintata.
- Cand a venit discutia adresei pentru sediu,a exisat o propunere,nu foarte ferma la inceput,pentru apartamentul nou cumparat (parca)al unui tanar domn acolo prezent,undeva intr-un cartier,strada sau alee, blocul, scara, etajul. Desi nu cred ca e prea importanta chestia asta am spus ca asa de fason ar da mai bine o adresa simpla;strada si numarul undeva mai in centru si am propus o alternativa,pe strada Batistei (Intercontinental, Ambasada Americana,Curtea Suprema,alte Comitete si Comitzii ) unde exista chiar si un mic birou cu cutie de posta si internet si care ar putea prelua si o eventuala corespondenta pana la rezolvarea definitiva a problemei.Nu a fost nimeni prea convins,preferandu-se cealalta adresa.Am pus alegerea pe seama aceluiasi fapt ca pe mine nu ma cunosteau prea bine si cum cealalta alternativa nu era chiar usoara si presupunea ceva umblatura din partea mea,nu am insistat,anuntand doar ca la nevoie oferta ramane valabila.Ne-am despartit urmand sa aflam de pe internet sau din mesaje pe mail-uri si telefoane cand se va naste copilul sa venim sa ne inscriem cu totii.O vreme am crezut ca se progreseaza cumva,pe urma m-am mirat de ce nu se mai aude nimic,dar,luat cu valurile problemelor de fiecare zi si care nu au fost chiar putine,problema asociatiei a primit incet un alt numar de ordine.
- M-am mai uitat o vreme pe site si n-am vazut nimic nou,nici o vorba ,nici un comentariu,nici un fel de semnal,m-am gandit ca poate m-am bagat eu unde nu era cazul,poate copii aia vroiau ceva mai tineresc, mai dinamic,mai pentru varsta lor,desi parca nu "mirosisem" nici o retinere sau rezerva mai mult decat era firesc la o prima vedere.Initial mai fusesera niste tineri care s-au simtit cumva ocoliti de la hotarari,pe urma parea ca s-au lamurit,ca nu e chiar asa.Ma rog,eu nu sufar de boala asta cu banuielile.Daca am o suspiciune intreb si astept ca si ceilalti sa se exprime clar.Cine nu se exprima il priveste.
- Recunosc insa,in principal lipsa timpului si un sir consistent de probleme m-au facut sa nu revin cu intrebari,ma stiam foarte ocupat si fara prea mult timp de oferit si iarasi recunosc ca ma asteptam la mai multa,sustinuta si organizata insistenta din partea generatiei lor.Oricum contactele erau,comunicasem deja si daca era cazul se stia cum putem fi gasiti.
- Cu riscul sa atrag o gramada de reprosuri sustin ca generatia tanara (oare chiar asa de tanara ? 18-20-25-30 sunt ani cand energia trebuie sa mute muntii ) nu da pe dinafara la capitolul entuziasm si mobilizare.
- Ar fi o discutie asa de lunga ca nici nu-mi vine sa o pornesc.
- Vad aici si peste tot in jur un cor nesfarsit de plangeri,justificate si indreptatite in mare parte,dar,.....o sa va citez ( sa nu radeti )o "strigatura" din Piata Universitatii: - Daca nu NOI (voi) atunci cine ? Daca nu ACUM atunci cand ?
- Nu m-as hazarda in discursul asta ce poate parea patetic, daca nu ar fi vorba de niste tineri destepti (nu vreau sa va flatez,dar,din preocupari si din ce expuneti pe aici in mare parte se poate deduce)sensibili, meditativi, putin filozofi,(putin,macar putin,artisti daca nu mai mult) cu atitudine,cu punct de vedere propriu,preocupati si de altceva decat de mode (in sens general) poate putin individualisti,ca de asa e specificul,pana la urma pe gaurica aia mica care cuprinde toata lumea in ea,nu se pot uita si alege doi in acelasi timp,cand se apasa cu destu pe buton fiecare este singur.
- tin minte prin 90-91 veneau tot felul de musafiri si ne tot invatau cum e cu democratia.Nu toti erau doar niste "turisti",mai era si cate unul/una mai destept,mai invatat,mai artist,poate citau din carti,poate de la altii,cine stie ?
- un lucru esential pe care l-am auzit si invatat atunci a fost ca nici un drept si nici o libertate nu vin de la sine.Ca societatea civila si mai ales partea ei mai tanara si mai bine pregatita trebuie sa faca permanente presiuni ca lucrurile sa se schimbe.
- Un mic exemplu poate nesemificativ,despre ce vreau sa zic cu asta: - Nu am plecat niciodata cand cineva nu m-a lasat sa fotografiez sau sa filmez intr-un loc in care nu era indreptatit sa ma opreasca.Aproape as putea sa tin un curs despre cum sa aduci pe cineva sa rada si el de ce idee a putut sa aibe si ce greseala era sa faca.Nu pot sa spun ca am reusit de fiecare data,ca nu am avut si faze mai dure,ca poate intr-o zi....dar,niciodata nu am last in urma impresia: - Ce bine ca l-am alungat,ai vazut ce-a mai tulit-o ? Am avut dreptate sa nu-l las,deabia astept sa mai apara vreunul. Asta poate fi singura o tema de discutie,desi e asa simplu,ca la orice sport cu un adversar in fata.Relaxarea,stapanirea de sine, increderea si convingerea ca ai dreptate (daca ai !)umorul,o vorba mai pe limba "constiinciosului" pot transforma in cateva minute o "fiara" gata sa-ti sparga capul intr-un tip gata sa te ajute cat poate.Uneori e nevoie si de putin noroc.
- chiar credeti ca in alte parti totul e foarte bine ? ca nu sant probleme,altele ? Multi strainii cand vin pe aici in vizita au impresia de rai pe pamant,pe care o avem si noi cand mergem in VIZITA si uneori chiar au dreptate. Sunt o gramada,o gramada de mizerii,dar sunt si o gramada de lucruri bune pe care nu le gasesti in alta parte. Si oricum ar fi e la NOI ACASA si suntem si noi RASPUNZATORI de tot ce e in jur.
- Poate,daca mama mea era o contesa austriaca,franceza sau englezoaica mi s-ar fi parut de neconceput sa am mama o romanca simpla si as fi refuzat indarjit sa accept asa ceva,dar,mama mea e cea care e (ma bucur ca inca mai e ) si daca m-ar intreba cineva,daca vreau sa-mi schimb viata cu alta mai buna,mai nobila,daca as vrea sa ma fi nascut francez sau englez sau american,va asigur fara ezitare ca nici gand.Asta nu inseamna ca nu trebuie sa facem curat la noi in (era sa zic bordei) casa sau apartament asa cum e.
- Asta nu inseamna ca o (eventual inca o) ASOCIATIE a FOTOGRAFILOR nu trebuie facuta de voi (noi,daca vreti ) NEAPARAT DE VOI.
- De ce de voi neaparat ? Ca sa vedeti ca puteti,ca sunteti mai multi,ca puteti fi solitari atunci cand e nevoie,ca desi ganditi diferit puteti gandi impreuna.Mi-ar parea asa de bine daca macar unii ar intelege despre ce lucruri simpe povestesc eu ,aici.E "aproape" la fel de simplu ca atunci cand plecati in grup sa o sedinta foto.
- Am obosit sa scriu. Sper ca nu am fost nici prea patetic si nici prea ridicol si nici prea plicticos.
- Domnule Narcis (si domnul Pavalache si Marilena si George si ceilalti din grup,si eventual si altii) daca cumva eu sunt domnul care a disparut ca inghitit de valuri,desi,nu cred ca e vorba despre mine,ma puteti gasi asa cum am vorbit la ultima noastra discutie.

Numai bine tuturor !

"Nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara acordul tau. - Eleanor Roosevelt"


Se spune că şi oamenii mari pot deveni prin cuvinte oameni neânsemnaţi ..., iar de data asta ai făcut-o de oaie stimabile!
Despre ceea ce scriu poţi să îţi dai cu părerea, pentru că dacă tu ai impresia că ştii totul despre toate, eu recunosc că mai tot ceea ce scriu trebuie cizelat, dar despre mine ca şi persoană ... nu ştii nimic picky! Nu m-ar deranja să fiu casnică, deoarece a fi soţie şi mamă în casă nu este un lucru ruşinos şi asta nu include neaparat şi "a fi întreţinută", dar superioritatea prin care îţi expui tu opiniile ... lasă de dorit!


"Unele imprejurari sau persoane te pot impiedica temporar. Tu esti singurul care iti poti pune piedici definitiv. - Zig Zaglar "

Veni şi ziua cînd în faţa lui îi puseseră, nici mai mult, nici mai puţin, pe Campionul Lumii la Categoria Semi-grea.
Din colţul lui pe ring Ionel se uită bine la campion. Bătrîn era Campionul. Bătrîn pentru meseria lor. Pe puţin 35 de ani. Mîna stîngă îi cam tremura şi Ionel pricepu că de un început a bolii lui Parkinson e vorba. Boala de care suferă pugiliştii care au "încasat" prea mulţi pumni în cap. Mai văzu Ionel teamă. Campionul ştia că Ionel este un adversar redutabil. Era lucru cunoscut că Campionul se va retrage bogat imediat după acest ultim meci. Miza era de 500.000$, care la acea vreme era o sumă de neauzit. În caz că Campionul ieşea învingator, el urma să primească 250.000$. În caz invers, 150.000$, Ionel primind doar 80.000$. Dacă meciul era indecis, Campionul nu-şi pierdea titul şi primea tot 250.000$, iar Ionel 65.000$.
Ionel ştia ce avea de făcut. După 15 reprize meciul fu declarat indecis şi Campionul ieşi la pensie cu bani şi titlu.
A doua zi Ionel primi o vizită neaşteptată, ghiciţi de la cine şi un cec în valoare de 250.000$.
Acum puteau pleca la doctorul din America.
La o lună după operaţie o auzi pe Dina spunînd: "Ionele, ce mai faci, Ionele?"
Erau astea primele ei vorbe din toată viaţa ei.

"-da, chiar aşa s-a întâmplat
-disgusting…nu pot ca să cred…
-ba poţi să mă crezi…mor nu alta când cineva nu mă crede…
-ia spune, te-ai dat jos din pat astăzi?
-dap, după cum mă vezi...
-ţi-ai băut cafeaua dimineaţă?
-nu numai că am băut-o dar mi-am şi pregătit-o...cu mânuţele-astea două am făcut cafea la ibric
-şi-ai băut-o după ce te-ai spălat pe dinţi sau înainte
-ha, ha...nici măcar pe faţă nu m-am spălat...
-şi...nu puţi?
-ăăă, nu cred...
-capculatorul l-ai deschis?
-şti doar că ăsta-i primul lucru pe care-l fac când încep să mişc...
-păi şi atunci de ce spui că n-ai făcut nimic astăzi?
-păi şi ce-am făcut?
-ai trăit...o zi mizerabilă ce-i drept, dar ai trăit...ai habar ce-nseamnă moartea?
-ăăă nu.
-după ce-o să afli, să vi să-mi spui şi mie...cât despre gogoşi...mie îmi plac cele rumenite şi tăvălite bine prin zahăr..."

lasand la o parte gluma iata-l pe adevaratul, acelasi, inconfundabilul...mie imi place cand esti nabarbierit..

Se sărutară în taxi pe tot parcursul drumului, până ajunseră la Creteil.
Intrară grăbiţi în casă şi Zahra observă că Dorin nu deschisese uşa cu o cheie normală.
- Ai secrete ! Ai zise ea pe limba arabă literară.
Dorin înţelese bine întrebarea şi răspunse repede, pentru că vorbea curent opt limbi străine, printre care şi limba arabă.
- Vrei să ştii ceva ?
De aproape zece ani călătoresc prin Europa, vorbesc curent germană şi engleza de când eram elev, tata şi mama au avut o mare ambiţie cu mine, dar au murit , imediat după revoluţie.
- Vorbesc foarte bine : engleza, germana, franceza, ţigăneşte, ruseşte, arabă, italiană şi ceva spaniolă, o parte din limbile astea le-am învăţat în puşcărie, altele la şcoală, altele pe stradă.
- Ştiu eu că nu-mi trebuie mai multă cultură decât am, mai importanţi sunt banii , pentru ca banii îţi deschid toate uşile şi, ce folos că avem posibilitatea să avem o cultură atât de frumoasă şi importantă, când toate aceste minunăţii, după o perioadă de timp , se vor scurge în pământ.
- N-am iubit niciodată, mai spuse el, întunecat.
- Cum ai putut trăi fără dragoste ? Se miră Zahra.
Şi eşti atât de frumos şi inteligent, te-ai fi putut dărui în voie atâtor iubiri...
- Am pierdut mulţi ani prin puşcărie, abia acum mă simt liber... Zahra se apropie de el şi-l îmbrăţişă.
- Eu am studiat în Maroc la o facultate de Ştiinţe Economice din capitala dar nu mi-a folosit la nimic, am intrat clandestin în Franţa , era să mor de două ori până acum , prima oară murisem sufocată într-un container, m-a descoperit jandarmeria franceză aproape deshidratată, în jurul meu zăceau 25 de cadavre , am scăpat ca prin minune.
Aici m-au arestat de câteva ori pentru prostituţie, era să mor a doua oară din cauza unui peşte care conducea câteva fete pe Champs Elisées, mi-a pus cuţitul la gât şi mi-a zis că dacă mai mă prinde prin zonă îmi taie gâtul.
- Noroc cu barmanul care mă protejează mereu, fac parte din curvele de lux.
- Dar ce-am făcut până acum a fost doar o murdărie... începu să plângă în hohote.
- Aş vrea să mor, îmi este ruşine de mine!
- Simt că lângă tine sunt pură în sufletul meu şi dragostea pe care aş putea să ţi-o ofer.
Se opri din plâns, Dorin ai atinse tălpile cu mâna şi o sărută pe sâni, era aşezată pe canapea, îl simţi, o înfioră gustul şi parfumul lui şi uită de necazurile din trecut.
O penetra adânc şi cu fiecare apăsare, dragonul tatuat pe spatele lui se întindea şi parcă dădea senzaţia că este viu, contopindu-se de fiecare dată cu imaginea ei.
O fierbinţeală delicioasă pleca începând de la genunchi, trecând prin pântece şi o simţi în tâmplele care ai zvâcneau , nările fremătau, peste ochii lui ai trecu o lumină şi apoi întunericul.
Ai simţea picioarele fine şi lungi strânse în jurul şoldurilor lui, cu corpul suplu şi cald , oferit cu dragoste numai lui.

Freamătul banilor.


Trei zile şi trei nopţi nu ieşiră afară din casă, a patra zi Zahra ieşi şi schimbă 1000 de dolari la o bancă de schimb, făcu o cursă de alimente la Carefourul de la Creteil şi se reîntoarse.
Cumpără alimente şi apă minerală, câteva sticle de vin şi o sticlă de wischy, legume şi carne de miel ca să prepare cuscus şi plăcintă pastia, un tradiţional de bucătărie practicat în ţările din Magreb.
Zahra aşeză masa ca la restaurant, exact aşa cum văzuse şi servise masa zi de zi prin toate restaurantele de lux din Paris.
- Tu ştii că am bani foarte mulţi, am două milioane de dolari !.
- Şi de ce locuieşti într-o casă care nu-ţi aparţine ?
Dorin rămase surprins de întrebare, adevărul este , că nu meditase niciodată asupra suferinţei de a locui într-o casă, într-o casă pe care de fapt o spărsese cu un an în urmă şi în care aflase din câteva scrisori pe care le deschisese ca proprietarii se mutaseră în Guiana Franceza. Dar dacă era descoperit de poliţie risca să piardă şi libertatea şi banii.
Începu să se joace şi să jongleze cu cele trei jetoane de cauciuc de albaneagra, de care nu se despărţea niciodată şi, în acelaşi timp ai veni o idee.De fapt sunt un om bogat, am două milioane de dolari, cu banii pot să-mi cumpăr o casă frumoasă şi maşină ! Ori de câte ori avea o problemă de rezolvat zâmbea enigmatic şi se isca pe faţa lui mai mult decât un zâmbet ; ba mai mult, un râs, iar prin râsul lui se năştea imediat un gând minunat, plăcut şi optimist se năştea gândul că este bogat şi fericit.
O sărută pe Zahra, mai traseră o linie de coca, se frecă la nas şi simţi o usturime plăcută, o sărută şi o mirosi şi zise : îmi place mirosul tău Zahra !
- Je t’aime.
- Bihsmila, incha Alah, mon amour !
Dorin se gândea :
Ce femeie inteligenta şi frumoasă ! De-acum nu mai sunt singur, suntem doi şi unde-s doi puterea creşte...
- Vrei să mergem să ne cumpărăm o maşină nouă ?
Ouiiiiiiiiiiiiii ! Răspunse ea entuziasmată.
Urcară în trenul R.E.R –A de la gara de la Creteil şi coborâră la Chatlet, schimbară trenul şi ajunseră în 45 de minute la Cergy Prefecture, merseră pe jos şi intrară într-un garaj de maşini noi BMW specializată în BM W-uri 4 /4 . Zahra îl convinse pe consilierul de vânzare să primească bani lichizi direct în dolari .
Dorin deschise rucsacul şi scoase opt pachete de câte 10 000 de dolari, numărară banii şi ai oferi consilierului 500 de dolari bacşiş.

Zahra avea permis de conducere, avea şi Dorin, doar că permisul lui Dorin era fals, îl rugară pe consilier să comande la prefectura de poliţie certificatul de înmatriculare direct pe numele ei. Certificatul îl primiră după trei zile, înmatriculară şi asigurară maşina şi hotărâră să se mute definitiv la Nice.În ziua următoare Dorin scoase toţi banii din cutia de inox şi ai aşeză meticulos în aceiaşi valiză cu care venise din America.