comentarii

cum se sune in limba aromana gurita mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Un gind bun si o rugaminte - de fedsal la: 02/04/2005 04:50:48
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Salut fratilor,

Am descoperit acum vreo citeva luni revista Bana Armaneasca si am ramas profund impresionat de propria-mi ignoranta. Am citit citeva dintre articolele din revista si pur si simplu m-am indrogostit de dialectul aroman (sau limba aromana) dar m-am si infiorat de lipsa mea de cultura.

Desi auzisem de aromani habar nu aveam cum arata sau suna graiul lor. Intre timp am inceput sa citesc articolele din revista susmentionata si chiar sa "traduc " unele cuvinte ce puteau fi usor deduse din context.

Am trecut apoi la muzica aromana; melodiile si cuvintele mi-au incintat inima. Cuvintele acelea vechi si neinfluentate de neologisme imi ung sufletul... si imi alina dorul de linistea, poate imaginara,a satelor de demult.

In sfirsit, am ajuns la cumpararea discului Tumbe Tumbe (muzica veche aromana) si la cumpararea de carti despre megleno-romani, aromani, etc.

As vrea tare mult sa invat sa vorbesc armaneste. Stiti cumva o carte, un curs, un CD, un site pe Internet, pe care le-as putea folosi pentru a putea invata aromana?

Indiferent de ce spun specialistii sau ce cred unii oameni, pentru mine aromanii, istro-romanii, megleno-romanii, vlahii, machedonii, etc. sint fratii mei pe care incerc sa ii cunosc mai bine.

As vrea sa aflu mai multe despre traditiile si obiceiurile armanilor. daca imi puteti da informatii pe aceasta tema, v-as ramine indatorat.

Multumesc.

fedsal
Limba aromana - de LUCIUS 666 la: 22/08/2005 21:33:42
(la: Limba aromâna)
Cred ca nu trebuie neaparat sa te duci in Grecia ca sa intalnesti aromani. Sudul Dobrogei, incorporat acum la Bulgaria, era locuit de aromani naturalizati din Macedonia, Albania si Grecia. In momentul cand am fost atacati de Bulgari in timpul celui de-al doilea razboi mondial si au anexat sudul Dobrogei, care se chema Cadrilater, aromanii au fost mutati in teritoriul actual al Dobrogei, ramas la Romania, iar asta s-a intimplat pentru ca ei s-au considerat latini ca si romanii, limba lor fiind inrudita cu limba romana, multe cuvinte fiind identice sau asemanatoare. Fireste exista si diferente, asa cum exista intre limbile romanice si asta din cauza izolarii unora dintre limbi care si-au pastrat, in acest mod, caracterul arhaic.
Deci e suficient sa mergi chiar in Romania ca sa intalnesti aromani. Cu placere, LUCIUS 666
Presedinte in America - de Arnold la: 05/10/2004 02:21:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"#22261, de mirelavus la Tue, 14/09/2004 - 19:36

In America nici un imigrant nu a fost si nu va putea fi vreodata presedinte!
Tomorrow Never Dies! "

Vezi pustiule aici n-ai drepate! Deja am ajuns mare guvernator a Republicii California (vezi steagul Californiei: www.flagspot.net/flags/us-ca.html - Republica in Republica sic!)
Si acum imi pregatesc calea spre Biroul Oval, care e in Washington DC in cladirea numita Casa Alba...
Sunt imigrant pe aici venit dintr-un satulet din Austria...
Si despre limba oficiala... Singura mea problema deocamdata ca trebuie sa invat spaniola ca aici mai toti vorbesc limba asta si mai putin engleza. (Daca nu crezi suna la Bank of America, vezi pe ce limba iti vorbesc 1.800.900.9000 sau vezi o pagina web: http://www.bankofamerica.com/espanol/index.cfm)
Vezi cat de frumoasa e democratia pe meleagurile astea? Numa sa ajungi aici tre sa tragi la greutati sau sa ai multi prieteni latino...
Arnold, Terminatorul
#24198 (raspuns la: #21913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mey...eu sunt makedoanka...sa - de Lorychoashk la: 27/09/2006 04:42:31
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
Mey...eu sunt makedoanka...sa zic asa ...doar pe jumatate (mama mea e):D...sunt o rusine pt aromaini...la mn in familie nu s-a vorbit limba aromana niciodatasi eu as vrea sa invat cateceva....id-ul meu este lorychoashk...sper sa-mi puteti da nishte idei de...ms mult
"Romanii nu inteleg aromana." - de Daniel Racovitan la: 29/12/2006 13:26:52
(la: Limba aromâna)
"Romanii nu inteleg aromana."

Te contrazic. Eu inteleg cel putin 90% din text.
Totul le sa stii cum sa citesti.

"Sunt multe cuvinte care se aseamana, dar un roman descifreaza franceza e mai usor decat aromana."

Este adevarat daca te referi la romana contemporana_, in care 70% din vocabular este importat din franceza si italiana.

Incearca sa citesti un text in aromana cautand cuvinte romanesti arhaice sau invechite (cum se foloseau acum 100 de ani), adaugand un accent modovenesc, si vei vedea ca intelegi tot. Daca te uiti doar la aromana contemporana (in care abunda importurile din greaca si macedoneana), evident ca nu vei intelege mare lucru.

Probabil ca limba romana vorbita pe timpul lui Stefan cel Mare are vocabularul cel mai apropiat de limba aromana 'clasica', sa zic asa.
#165665 (raspuns la: #66735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut tuturor!
In cautarea resurselor online despre aromani, m-am oprit la aceasta discutie si am simtit nevoia sa ma prezint si sa vin cu o propunere. Locuiesc in Bucuresti, parintii mei sunt aromani, totii bunicii sunt aromani, la fel si strabunicii, mai precis farseroti. Sotul meu este roman. Am vorbit armaneste cu mult inainte de a vorbi romaneste. Dar nu stiu spre rusinea mea sa scriu armaneshte si problema nici macar nu este asta, nici parintii mei nu stiu, de fapt nici fratii parintilor mei si nici verii mei nu stiu, desi, la fel, toti sunt machedoni.
Este foarte trist sa nu iti cunosti identitatea, unii spun - cum am citit - ca suntem un amestec de natii, altii ca suntem greci, altii ca nu avem nicio legatura si asa mai departe. Fiecare teorie vine cu argumentele ei, iar pentru un aroman ce are preocupari intelectuale sau aptitudini care il directioneaza catre domenii diferite de studierea radacinilor armanismului, identitatea de arman inseamna limba transmisa pe cale orala, obiceiurile si istoria pe care majoritatea o stie intr-o alta formula. Din pacate, nu exista cursuri in care sa fie predata limba aromana doritorilor, cel putin nu in Bucuresti. Comunitatea in care traiesc imi repeta si se coalizeaza in jurul ideii de armanism, de cand sunt mica aud ca sunt machedoanca, dar arareori mi-am vazut limba scrisa. Eu cand eram mica, auzeam povesti in machedoneste, dar o limba care nu se transmite prin forma scrisa sau care nu este sustina prin initiative practice (organizarea de cursuri de limba, chiar platite de participanti) este una muribunda. Eu sunt dispusa sa colaborez ca voluntar in orice initiativa de acest fel sau chiar sa pun bazele unei astfel de initiative alaturi de persoane (armani sau nu) care vor sa mai acorde o sansa culturii si limbii/dialectului noastru armanesc. Emailul meu este adri.sh@hotmail.com
#239625 (raspuns la: #79251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de amari la: 09/10/2009 02:02:26 Modificat la: 09/10/2009 05:38:33
(la: Herta Muller - Nobel 2009 pentru Literatură)
prefer sa fiu proasta caci pentru mine prostia inseamna o limita peste care nu ai puteri sa treci in schimb a fi jigodie inseamna ca ai o rautate bolnavicioasa astfel incat vezi si atributele bune ale unei persoane tot ca fiind rele.
Ma lasati sa-mi aleg ce sunt doar din cauza ca mi-am exprimat o opinie in legatura cu subiectul ales de scriitoare,mi-am spus parerea despre cei "plecati din si de comunism",ca am afirmat ca are cetatenie germana(nu are dubla cetatenie,la cea romana a renuntat demult),ca am zis ca nu-i romanca mandra de tara si limba ei(a ales sa plece de aici si limba in care gandeste si se exprima,creaza nu e romana)dar isi lanseaza doar tarduceri in tara,ca am redat cuvintele d-nei dintr-un interviu in germana unde spunea ca la 15 ani a invatat romaneste(traducerea nu-i a mea ci a celor de la stiri).
Nu prea vad unde ma contrazic.Nici dv nu ati perceput-o ca fiind romanca trup si suflet.
Daca doar o admiram va eram pe plac?Chiar nu as putea avea si o alta parere diferita de a dumneavoastra?

Citate scrise caci nu am rabdare acum sa caut inregistrarea :

Update. Învăţînd româna în fabrica de tractoare

O scenă povestită de Herta Muller pentru Suplimentul de Cultură despre cum a învăţat romaneste mai bine

Eu am invatat sa vorbesc romaneste abia cind am ajuns la oras, la virsta de 15 ani. La tara, unde am copilarit eu, nu erau decit doi romani: medicul si politistul. Toata lumea vorbea nemteste. Invatatorii de la scoala erau si ei nemti, deci vorbeau o romana invatata doar pentru a putea preda. Cind am ajuns la oras, am inceput sa invat romana din situatiile de toata ziua si abia atunci am invatat cu adevarat limba. Desigur, citisem deja destul ca sa pot intelege felul in care suna o limba, ce imagini poetice, ce metafore sau ce conexiuni de limbaj exista. M-a frapat atunci sa descopar ca limba romana are atitea straturi de exprimare si am fost practic infometata sa o invat. Dupa aceea am avut ghinionul – asa l-am considerat initial – sa ajung la o fabrica de tractoare din Timisoara. Acolo am stat doar printre romani si am descoperit ca, de fapt, a fost un mare noroc sa fiu alaturi de ei. Am ascultat cum vorbesc muncitorii de acolo… Cea mai buna prietena a mea a fost romanca, probabil ca si din cauza apropierii noastre am invatat limba asta de parca ar fi fost a mea.



Dumneavoastra v-ati considera o est-europeana care a reusit?

Da, cred ca s-ar putea spune asta. Cred ca este o conditie generala ca un scriitor sa ramina el insusi si cred ca cea mai mare greseala este ca un scriitor sa incerce sa scrie o literatura care place si vrea sa se acomodeze in mod literar la mediul in care este. Eu cred ca o literatura buna nu cunoaste geografie.


Sigur că m-am schimbat, trebuie să trăiesc şi acolo. Pe de altă parte, dacă n-aş fi plecat, n-aş fi avut atâţia nervi să rezist aici! Numai când mă gândesc la contactul zilnic cu realitatea românească, îmi dau seama că aş înnebuni a doua oară dacă ar trebui să trăiesc în România de azi.

Te duci in alta tara, trebuie sa vezi cum traiesti, sa te adaptezi si cind vii inapoi nu mai apartii de ceea ce ai parasit. Sint lucruri obiective, fara nostalgii si fara interpretari emotionale. Eu nu regret ca am plecat, dar ma infurie motivul pentru care am plecat. Daca n-as fi plecat, nu mai rezistam pentru ca am fost terminata nervos. Dar nu mai stau aici si daca revin nu am bucurii. Imi revin multe in minte. Multi inca stau unde n-ar mai trebui sa fie. Eu doar as vrea sa-mi vad dosarul si sa mi se explice de ce nu mi se arata.

#488900 (raspuns la: #488898) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un mic PS...pentru LMC - de Mary la: 30/06/2004 22:42:50
(la: Ozzy vs LMC)
LMC, sint convinsa ca Anita ar fi inteles si daca ai fi adresat mesajul tau de conciliere in LIMBA ROMINA, pentru care toti venim aici; sa o practicam ca sa nu o uitam aici....Fiind inca si limba oficiala a Cafenelei, daca nu ma insel....
Cred ca in afara de citate si poezii care uneori cel mai bine suna in limba originala, este si politicos fata de toti sa vorbim numai pe romineste unul cu altul. Ca sa fim siguri ca (nu) ne intelegem (gresit)
Retragerea lui Aurelu - de AlexM la: 01/07/2004 13:29:07
(la: "TIGANIADA"- o istorie nestiuta si improprie poporului roman?)
Enigmescu scrisã:
---------------------------------------------------------------------
am invatat in scoala ca populatia daca de sub stapanirea romana a fost asimilata de noua civilizatie si ca pana la vestita "retragere Aureliana"(275 d.Hr.- asadar in mai putin de trei secole) vechii daci nu-si mai vorbeau limba si nu-si mai pastrasera vechile traditii.
---------------------------------------------------------------------


invatsara-ti asa ca asa fura-ti obligat. Asa vi s-a spus si asa trebuia sa invatsati. Altfel ar fi fost bai:-)
Ceea ce s-a predat la shcoala vis a vis de acest lucru nu este o realitate sau un fapt istoric dovedit ci numai o dorinta introdusa frumos in teza care sa arate continuitatea bravului popor român prin stramosii sai dacii. La retragerea lui Aurelian dacii vorbeau bine mersi propriul idiom ( vezi despre viata lui Aurelian unde se spune clar ca se admisese ca dacii si alte neamuri sa-si aibe propriile comenzi si strigate de lupta ) Mai mult, Atila este numit printre alte titluri de noblete si Dux Dacorum iar Priscus in celebra sa calatorie spre curtea lui Atila ne vorbeste despre limba localnicilor care suna a limba "ausonica". Desigur ca iarasi nu vreau sa itnru in amanunte aici ci numai vreau sa punctez ca la shcoala dpdv al istoriei s-au spus o gramada de prostii pe care oamenii au trebuit sa le invete.
Romanizarea Dacilor a fost dubiectul care a trebuit demonstrat de arheologi si de lingvisti. Arheologii nu au putut-o demonstra aratand ca din nefericire urmele "romane" se pierd catinel catinel dupa retragerea aureliana iar singurii care au demonstrat acest lucru sint lingvistii care au aratat ca limba româna este acea limba Latina vorbita neintrerupt de cand a venit Traian si pana azi. Cata dreptate au aceshti lingvisti? Aparent nu chiar atat de multa. Pana si nume de referinta in Romanistica s-au indoit de Latinitatea limbii Române. Un H. Schuhard spunea la vremea sa: "der Beweiss daß das Rumänische eine romanische Sprache ist, ist noch nicht erbracht." Pentru urechile noastre si pre limba noastra: "dovada cum ca româna este o limba romanica inca nu a fost adusa". Dar asta suna pentru multi a blasfemie , nu-i asa?


#17139 (raspuns la: #17118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna Gilles - de Cassandra la: 22/08/2005 19:22:28
(la: Limba aromâna)
Te felicit pentru ca ai invatat limba romana, nu e o limba usoara. Cumva studiezi limbile romanice? Am sa incerc sa-ti fiu de folos.

Aici poti sa citesti prota padzina (prima pagina) din Uichipedia in limba aromana:

Plirufurii ligati di armâneashti

Aista easti Uichipedia pi armâneaşti. Armâneaşti easti unâ limbă dit gruplu est di limbi romanici. Unii lingviştsâľ dzic că armâneaşti easti un dialectu a româńei. 500.000 di armâńi dit Gârţii, Albanii, FYROM, Serbii, România şi Bulgarii azburăscu armâneaşti.

Informaţii despre limba aromână

Aceasta este Wikipedia în limba aromână. Aromâna este o limbă din grupul estic al limbilor romanice. Unii lingvişti consideră că aromâna este un dialect al limbii române. 500.000 de aromâni din Grecia, Albania, FYROM, Serbia, România şi Bulgaria vorbesc aromâna.

http://roa-rup.wikipedia.org/wiki/Main_Page

Se spune ca este o limba asemanatoare limbii romane, dar cum vezi are si deosebiri importante:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Limba_arom%C3%A2n%C4%83
http://en.wikipedia.org/wiki/Aromanian_language

Poate gasesti ceva interesant pe acest link:

http://www.armanami.org/

http://www.geocities.com/armaneasca/ (revista de informatie si cultura a aromanilor de pretutindeni; din pacate nu e tradusa in romaneste)

Se pare ca s-a mai discutat in cafenea despre tema asta:

http://www.cafeneaua.com/node/view/185

Exista un dictionar, poti gasi informatie la:

http://www.itcnet.ro/history/archive/mi1997/current9/mi57.htm

Sper sa-ti fie de folos, daca mai gasesc ceva o sa-ti mai trimit. Mult noroc. :)
mesaje noi - de Belle la: 21/11/2005 17:12:17
(la: Trancaneala Aristocrata "7")
re-hi ooanna, serbus bright ;)

fetele, stari departe de horica ca umbla cu mish-mash-uri... cica si-a ars limba din cauza mea. data viitoare cine stie ce mai inventeaza ;)
#89306 (raspuns la: #89251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
accentul - de Ivy la: 26/11/2005 01:19:53
(la: Accentul si integrarea in societate)
Personal nici eu nu am intimpinat probleme din cauza accentului..care desigur ca se simte, si se va simti intotdeauna..
Ma gindesc, ca o mai mare problema ar pune "bogatia vocabularului" decit accentul ce il poti avea vorbind a doua sau a treia limba.
In meseria mea trebuie sa vorbesc, sa prezint rapoarte, sa conduc o echipa de oameni..Accentul meu nu ma sperie sub nici o forma (si nici pe altii..ma gindesc, ca altfel nu as fi in jobul asta), dar am momente cind ma cuprinde panica pentru ca stiu ca as vrea sa prezint unele lucruri intr-o anume ..maniera..si nu-mi ies decit intr-o..alta!!! Si cu toate asta nu am intimpinat greutati..in integrare si avansare. Cel putin noi romanii putem pronuntza literele corect..

Cred ca am mai dat exemplul filipinezilor, si care nu pot pronuntza litera f..(am si eu unul in echipa; intr-o zi ne explica despre cele 2 punds de care compania dispunea...mirat, unul din colegi a intrebat ce sunt alea..Ne-a repetat cu calm ca sunt "two punds"...si ca unul si cel mai important e "the development pund"..abia atunci am inteles cu totii ca e fund..))deci..acolo da, poate ca exista ceva probleme de integrare.
venisi, minune? - de alex andra la: 09/02/2006 22:01:28
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

Cine zicea de culcare?
Am gresit, imi cer iertare.
Eu pe lista cu pricina
Te trec iar, batu-m-ar vina!
Ca gurita mea vorbeste
Pana nu le nimereste.
Pitigoiul a zurat,
Tatiku s-a insurat?
Sau e dus la vanatoare
De fustite pe ogoare
Unde muncea dimineata
Si-unde parca-l trage ata
Ata din vreo fustulita
Mini-jupa de fetita.
Mini-jupe-avem si noi
Pariem ca-s mai de soi?
#104919 (raspuns la: #104909) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
as putea sa te ajut... - de Achim Laura-Elena la: 06/05/2006 16:49:41
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
ma numesc Achim Laura Elena si sunt din Ploiesti!sunt foarte interesata de comentrariul tau si cred ca as putea face ceva in legatura cu ce-ti doresti.
am vorbit la scoala despre aromani.profesoara mea de istorie ne-a rugat ,daca avem cum, sa-i spunem daca cunoastem vreun aroman pentru ca doreste nespus sa ia legatura cu un aroman!este foarte captivata de acest subiect si chiar ne-a spus"cum ar fi sa vezi revolta din ploiesti in favoarea aromanilor".a inceput sa ne povesteasca ce a citit despre aromani si tin sa mentionez chiar i-au dat lacrimile cand ne-a povestit ce a citit.de aceea am cautat pe net si am citit si comentariul tau.as dori daca se poate sa iau legatura cu tine si sa vorbim mai mult despre acest subiect. adresea mea de mail este :
vdv_ella@yahoo.com . te rog mult sa te gandesti si daca se poate sa-mi raspunzi cat mai repede posibil.multumesc!
#120745 (raspuns la: #79251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de aalmaa la: 20/06/2006 06:58:54
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Tocmai incerci sa te convingi pe tine ca ei nu exista! Dar nu inteleg de ce crezi ca nu "avem" nevoie de astfel de idei. Fiecare are libertatea de a decide de ce are nevoie... stii, la un moment dat ma gandeam ca daca e plasmuirea imaginatiei umane, cum e posibil ca pe intreaga planeta Dumnezeu apare sub diferite nume? E o psihoza in masa? De ce nu incerci sa te dezlipesti de acea forma religioasa si sa vezi ca a gandi pozitiv nu e un lucru rau? Este bine sa ai propriile tale principii, dar crezi ca faci un lucru bun incercand sa zdruncini lumea altora? Si ce interesant suna asta tocmai din partea mea, o atee nonconformista :)).
#128853 (raspuns la: #128839) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri-cri si gunoiul !!! - de Mr Six la: 19/08/2006 20:10:15
(la: Cum e sa fii "cealalta"?)
Doi barbati se intilnesc in rai si incep a povesti :
-Bey, ia spune-mi te rog, tu cum ai murit ?
-Am murit inghetat, era atit de frig si intuneric ca nu am putut rezista, tu cum ai murit ?
-Eu am murit de ris...am ris atit de mult ca mi s-a oprit inima.
-Cum asa ?
-Pai stai sa-ti povestesc; m-am dus la secretara mea pentru o partida de sex...cind era lumea mai draga suna soneria, atunci ea zice "Wow e barbatul meu". Pune halatul pe ea si merge la usa cu sacul de gunoi in mina "Auzi dragul meu tocmai ieseam afara, nu vrei sa arunci tu gunoiul?" Pune fraierul mina pe sac si pleaca afara, eu ma imbrac apoi ies pe usa din spate...ma urc in masina si plec acasa. Cind sun la sonerie pe nevasta-mea o gasesc cu lada de gunoi in mina si ma apuca isteriile " Auzi fa' pe mine nu ma pacalesti asa de usor"...ma incep a cauta prin toata casa, pe sub pat, prin baie, pe balcon, in sifonier si nu gasesc nimic...atunci am izbucnit intr-un ris adinc si am murit !!!
-Bey, dar fraier ai fost...daca te uitai in frigider, traiam amindoi !

:))))))


salutari,
sixpack
#140187 (raspuns la: #140162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru madlene - de casandra_radu la: 31/08/2006 08:31:13
(la: Telefonul nu mai suna...)
Am citit si restul mesajelor tale si acum te percep putin mai clar. Este bine ca esti asa cum esti, ca iti spui parerea, ca tii la promisiuni si ca macar incerci sa faci ceea ce spui, adica sa te tii de cuvant.
In ce priveste faza cu telefonul, intr-un fel ai dreptate. Insa sunt multi oameni care ii "incurca" pe altii, ii fac sa creada anumite lucruri, etc. Poate doar optica ta ar trebui putin schimbata. In sensul ca nu toti sunt ca tine! Daca tu esti fair si te tii de cuvant, crede-ma ca asta nu presupune ca si celalat va face la fel. Daca tu ceri un numar si vei suna asta nu inseamna ca si altul cere un numar si va suna. Nr. asta de telefon dat nu presupune o fericita continuare a unui flirt. Nu inseamna nimic. Poate urma ceva interesant sau poate sa nu urmeze nimic. Asta ar fi bine sa intelegi tu.
Barbatii cer nr. de telefon "just in case" deseori. Apoi a doua zi se trezesc ca nu mai sunt deloc interesati, au alte planuri, aseara a fost doar un moment poate. Apropo de maturitate....poate ne onoreaza Andre29 cu un text referitor la barbatii imaturi si cei maturi. Pana una alta, un barbat matur care este cu adevarat interesat de o femei nu ii va cere degeaba nr. de telefon si nici nu va juca jocul stupid de a lasa sa treaca cateva zile ca sa o sune sau sa nu faca nimic pana ce o suna ea. Vezi tu, draga mea, multi barbati sunt imaturi si superficiali. Si daca nu suna ori primesti drept raspuns una din variantele mentionate de tine, bucura-te ca ai mai scapat de unul care nu stie ce vrea de la viata.
#142304 (raspuns la: #142204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
brod - de maan la: 13/02/2007 11:12:21
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Parerea mea ca nu te prinde speculatia filosofoasa
parerea mea ca matale ai o problema cu limba romana.
parerea mea ca d-aia nu-ntelegi.

mata ai scris la profil ca stai in rahat.
ar fi trebuit sa te cred pe cuvant.
#175153 (raspuns la: #174060) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Precizare...sancho - de pantocrator la: 05/04/2007 10:43:20
(la: limitare la numar de subiecte publicate)
neavand alta solutie la indemana, inserez aici cuvenita precizare solicitata de sancho. Textele, poeziile, cuvintele, gandurile ei nu au legatura cu ale mele, cu exceptia exprimarii lor in binecuvantata limba romana. Remarca mea a fost o figura de stil...neinspirata...in contextul respiratiei de pe acest site. Multumesc!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...