comentarii

cum se zice fata an franceza


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Oh Doamne, iarta-ne pre noi s - de cosmacpan la: 29/01/2006 20:49:08
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Oh Doamne, iarta-ne pre noi si nu ne duce in ispita branzei cu ceapa care cere afurisita si o gura de vin de cel rosu ca sa mai stinga din izmeneala alintata a branzei de burduf. si nu ne spune noua si de mamaliga rece cu scrob de ou ce se tavaleste printre fidelutele de slana potolite prin palalaia focului. Ptiui bate-te tartore cu tuica cea potrivita din tarie care trebe sa fie musai putin mai rece decat slana, si Doamne ne iarta noua asa precum si noi iertam jertfitului Ghitza soricosul ce face toba pre limba lui si se piftieste in varful cozii. ca de varza pitrocita in damful de piper si ceva ulei ca de salata am uitat sa-mi cer iertare iar despre muraturile cele asortate cu nasul omului de zapada ce sa mai zic......
La anul si multi ani.......cum or fi dupa ce vom intra in UE.
#102846 (raspuns la: #102802) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de picky la: 06/12/2006 15:53:49
(la: DUPLICITATEA)
Adrian Fuchs :

In timp ce hipopotamii lancezesc, pasarea colibri sta pe coliba si gainile se dau drept lebede jucand roluri copiate prost, de gashte de oras.
Pai se zice ca anul cel mai bun din viata e cel care e identic cu numarul de la pantof. De aia la barbati e la o varsta mai matura. Si la femei la frageda treizecime. Ma rog, vorba vine, treizecioptime !

Adica un fel de apa de ploaie cu efect caustic datorat neimplinitelor reactii cauzale si nicidecum experientei de viata, cinismului, superioritatii calitative sau altor etichete atat de des intalnite inainte si dupa lipire...
Desigur ca petalele atrofiate ale zambetului se resfira de-a lungul axei caii dinspre tampla. Coralul este esentialmente prezent.
#161771 (raspuns la: #161264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Daniel Racovitan la: 21/07/2007 23:01:56 Modificat la: 21/07/2007 23:03:34
(la: Ce ati face daca..)
"Domnule Daniel Racovitan,
cu tot respectul.
Ochelarii..., cind au fost ei inventati.
De mult timp, nu-i asa?
Aveti ceva mai bun?
Cind a fost inventat alfabetul Braille sau alfabetul obisnuit?
Vorbiti ca un om tinar si poate si sunteti.
Tinerii cred ca lumea incepe din momentul in care fac pipi in pelinca pt. prima data."


Nea' Morel,

Vezi ca francezii au un concurs tv, ii zice "Inventatorul anului". Du-te si candideaza, poate ne mai distram nitel cu teoriile tale...
Gata, ai abandonat obsesiile cu evreii si ai trecut la stiinta?

#217734 (raspuns la: #217729) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nea racovitzan - de Morel la: 21/07/2007 23:31:42
(la: Ce ati face daca..)


Nea' racovitzan,

1. "Vezi ca francezii au un concurs tv, ii zice "Inventatorul anului". Du-te si candideaza, poate ne mai distram nitel cu teoriile tale... "

Asa e, io l-am organizat.

"Gata, ai abandonat obsesiile cu evreii si ai trecut la stiinta?"

Nea' racovitzan, fiecare cu obsesivatziunile lui, nu-i ashia?


#217750 (raspuns la: #217734) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irma - de Honey in the Sunshine la: 24/11/2008 22:06:16
(la: cum sa scrii proza scurta)
chiar!
ne zici si anul asta o poveste de Craciun?:)
si eu am terminat cu taxele - de Lascar Barca la: 31/03/2009 01:39:31
(la: Trancaneala 11)
ce zici ca anul asta o sa le iau eu bani in loc sa dau?
Am schimbat contabilul si mi-a facut asta ca deabia daca a ramas ceva acolo de salam cu pita si ceapa:))
O tuica mere? Am doua feluri, de Muntenegru si de Croatia..
#422833 (raspuns la: #422831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
??? - de first_vampgirl la: 18/06/2009 06:43:09 Modificat la: 18/06/2009 06:46:11
(la: joc)
cum pun videooo? hai bah zi si mieee!!!
si am cuvintu / vintele urmatoare, zic io: cheie franceza! sic!
doamna - de INSULA ALTUIA la: 03/01/2010 17:32:38
(la: Clasa I-a - cafeneaua.com )
si dragi colegi,miine incepe noul semestru
va zic un an bun si note de 10.
brightie - de Knulp_2 la: 25/01/2011 19:46:12
(la: Remembrance of things past)
acum ceva vreme m-a lovit si pe mine boala cu holocaustul
si asa am descoperit cea mai cea carte despre
si nu o spun doar eu
E "Binevoitoarele" de Jonathan Littell.
Sa nu te sperie nici grosimea, nici editura. E bestseller (din nefericire) dar asta nu o opreste sa fie si exceptional de bine scrisa si asa zice si Academia Franceza si juriu' lu' Goncourt (daca te impresioneaza medaliile).
#593697 (raspuns la: #593657) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Bucataria franceza e c - de Daniel Racovitan la: 24/09/2003 11:43:16
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Zici: "Bucataria franceza e cea mai buna din lume"

De curiozitate, ai avut ocazia sa incerci bucataria chinezeasca?
Ma refer la cea autentica, din China, nu la fast-food-urile "resto chinois" din Franta...
#408 (raspuns la: #406) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
postul s-o trecut mai an l-o - de cosmacpan la: 09/02/2006 21:46:26
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
postul s-o trecut mai an
l-o gatat badea TRaian
mai sunt zile ca sa stii
pana-n postul Pastelui.
zici ceva de-o lumanare
parfumuri ametzitoare
cartzi luate dintr-un raft
taft, taft, taft
nu sunt io prea bun la limbi
taft-ul cu cine il schimbi?
e cumva limba germana?
ca nu pui geana pe geoana
in engleza cautai
si nimica nu aflai
la franceza chiar sunt cuc
si la dictionat ma duc
poate vine din chineza?
sau poate din vieneza?
oricum eu mai bag viteza.
pe tatiku l-am pierdut,
omul nou a disparut
latu a uitat de noi
noroc cu voi fetele,
fetele atletele
ca la Creanga-mi zboara-un gand,
unde-i lupul cel flamand?
nu mai zic, ma mai opresc
ca sa nu va ispitesc
La placinte inainte
la razboi nu-i de noi
la rahat si baclavale
se aude o suspinare
cate kile-s pe cantare
si aud si-un pitzigoi, care striga:
catzi ca noi? catzi ca noi?




#104909 (raspuns la: #104897) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ca bine zici Pasagere, "Un lo - de Calypso la: 23/03/2006 21:57:46
(la: Cele mai bune filme)
ca bine zici Pasagere, "Un long dimanche de fiancailles"...
nu stiu cum de-am uitat sa-l pomenesc...

l-am vazut acum vre-un an si ceva imediat ce a aparut si mi_a placut; joaca si Jodie Foster;

cartea n-am citit-o;
si ca veni vorba de carti: Pasagere, am terminat "les vestiges du jour" de KI; limbajul e splendid;
am citit-o in franceza dar cred ca in original e si mai faina; o voi cauta si in engleza
#113081 (raspuns la: #113048) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Continuare "pentru ca usa se - de relu la: 28/10/2003 22:02:25
(la: o poveste...)
Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.
Cum te-ai impacat cu cenzura - de Dinu Lazar la: 07/12/2003 10:55:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?
#6095 (raspuns la: #6089) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu, nu este acelasi.. - de Jimmy_Cecilia la: 12/12/2003 13:12:37
(la: Lucrul la stat. Statul francez.)
nu este acelasi peste tot, la functionarii din Franta nu dai mita la ghiseu, nu-ti cere, poti avea informatiile dorite si daca te prezinti politicos, amabil, cu o galanterie sau gluma bine plasata (ca sa interesezi sau amuzi) esti bine si rapid tratat.
Politetea, amabilitatea si iarasi politetea...
Ma prezint la un ghiseu : "Bonjour madame, va rog frumos, puteti fi amabila sa-mi spuneti.... bla-bla-bla..."
la sfarsit, daca trebuie sa revin : "v-as fi recunoscatoare daca ati binevoi sa-l faceti repede, m-ar aranja teribil, va multumesc anticipat, La revedere doamna si petreceti o seara placuta (agreabila)"

Asta-i metoda sa reduci termenii lungi birocratici... sa faci demi-zeul de functionar sa coboare la nivelul tau, sau sa te urce el la nivelul lui... :))
Asta-i politetea franceza, toti francezii cu bun simt o aplica, de aceia sunt serviti in prioritate sau informati cu zambetul pe buze..

Va dau un exemplu : anul trecut la Milan, ma intreaba un cuplu de turisti intr-o italiana pocita, unde este o strada , le raspund in italiana ca sunt franceza si nu cunosc numele strazilor mai mici, vedem un carabinieri (politai) , le propun sa-l intrebam, ne apropiem de el, eu incep sa dau "buna ziua domnule agent," sa spun "va rog frumos..",
când cuplul meu zice " unde este strada..?" asa direct, ca boii, nici salut, nici va rog.. nimic
urmarea? mi-a raspuns politicos mie, i-a ignorat pe cuplu
am mai bavardat politicos, a plecat politaiul, dar inainte s-a intors spre cuplu si le-a spus intr-o engleza perfecta la revedere, urandu-le o dupa masa placuta..

cand aud doamna indignata zicand sotului in romaneste: "ce magari si politistii astia italieni!"

ce credeti c-am facut?
Am plecat, dupa cateva urari si explicatii in italiana-engleza-franceza (ca nu cunosteau nici una corect) ca mi-a fost rusine ca romani pot fi asa lipsiti de politete elementara..sa nu spuna nici "buna ziua" sau "va rog"...
si apoi se intorc la ei acasa si spun ca italienii sunt rasisti..si xenofobi...
un an de voiaj in jurul lumii.. cu vaporul... - de Jimmy_Cecilia la: 16/12/2003 11:36:36
(la: Ce sa-mi aduca Mosul?)
asta-i visul, dar cred ca il las sa doarma un an.. sa mai creasca putin.. proiectul, ziceam..

Cred ca, cand o sa pot, in 2 luni poate.. o luna in Polinezia Franceza, si apoi o alta in Madagascar..

O vacanta sabatica de 2-3-4 luni...ah, ce bine ar fi..!
#6714 (raspuns la: #6634) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sint un tinar francez, merg i - de cristof la: 03/04/2004 14:06:40
(la: Imaginea Romaniei: un nou scandal in Franta.)
Sint un tinar francez, merg in Romania in fiecare an, vorbesc putin romaneste, si deci doresc sa exprim parerea mea despre articolul de mai sus in legatura cu expozitia de fotografie "Primavara Romaneasca".
Nu traiesc la Villeneuve d'Ascq dar la Montpellier dar m-am uitat niste poze din aceasta expozitie prin intermediarul adresei http://au.f2.pg.photos.yahoo.com/ph/claudia_mihesan/album?.tok=pheQH4ABeMgQe03J&.dir=/1007&.src=ph

Ce sa va spun doamna Mihesan! Ca sint socat, scandalisat si foarte suparat despre intentia continuta in aceste poze si difuzata prin intermediarul lor...Sint socat pentru ca cei care au facut pozele le au facut cu un material modest care nu pune in valoare mesajul VRUT cind au fost facute, daca consideram ca mesajul se vrea artistic...Deci, artistice, nu prea cred ca sint, pozele, din acest punct de vedere...
Sint scandalisat pentru ca cei straini, sa zicem francezi, care viziteaza Romania, din fel sistematic, fac poze despre mizeria, saracia care exista in Romania.. Tot timpul, inevitabil, tot sint aceasi poze despre tristeta...Si aceasta situatie incepe sa ma plictiseasca..Bineinteles, stim toti ca in Romania sint oamenii care traiesc in conditii foarte grele, si sint mai multe locuri unde situatia nu pare sa se schimba chiar acum, in 2004. Dar faptul de a arata numai simbole de stagnare si decrepitudine economica, sociala, ascunde un adevar : Romania evolueaza repede, creste, se ridica din punct de vedere economic, social, turistic...Chiar si mentalitatile au progresat. Nu sint un expert economic, un analyst politic, sint chiar un baiat care se plimba in Romania in fiecare an, de cinsprezece ani si care a obsevat evoluarea societati romaneasca si pofta ei de a integra Unionul Europeana, "le monde des sociétés standard", dupa propria mea expresie. (Chiar daca asta ma atristeaza)
Deci, sint foarte suparat ca la ora actuala, in sinul unei universitate franceza, nu sint expuse poze, imagine, documente care arat aceasta alta fata a Romaniei, adica fata tinerilor care imping Romania noua spre viitor...
In conclusie, parerea mea este ca cind te uiti la expozitie, prima imagine care iti vine in cap nu este o imagine primavaratica...Si daca as fi eu fotofrafiu as face poze absolut diferite...

Atit, si va cer scuze pentru limba romaneasca pe care o vorbesc, cam "noasoala", o am invatat pe drumuri de plimbare in Bucuresti...
casatorie in Franta - de (anonim) la: 25/04/2004 04:47:37
(la: Casatorie in Franta)
As putea spune ca ma aflu intr-o pozitie similara...:-) in vara cestui an, urmeaza sa ma casatoresc cu un francez... si urmeaza ca apoi sa iau decizia de a pleca din romania... pot spune ca mi-au fost de folos anumite informatii pe care le-am citit in forum...

Nu pot spune ca o duc rau aici in Romania... chiar foarte bine, in comparatie cu multi altii... am un servici bun, o casa...deci o viata stabila... si poate de aceea imi va fi greu sa plec... va trebui sa o iau de la 0...dar imi zic ca poate merita...
Cel putin stiu franceza foarte bine - lucrez de 4 ani la o firma franceza...

Ce vroiam sa stiu? daca cineva stie daca conteaza vechimea in munca din romania... se echivaleaza sau? ma intereseaza pentru ca am deja 7 ani aici...
Daca cineva imi va putea spune ii sunt recunoscatoare... :-)
zic si eu... - de Pheidippides la: 22/09/2004 18:08:41
(la: Ateu convins!)
Acu' eu nu prea ma pricep la lucruri care exista dincolo de imaginea mea din oglinda. Cat priveste problema de care vorbesti aici, in treacat fie spus, cu daruire si abnegatie, au cred ca trebuie sa insisti. Nu se poate ca prietena ta, spirit mic din cate imi dau seama, sa nu realizeze ca vaca nu da lapte dintr-o coincidenta nefericita, ci datorita lui Dumnezeu. E imposibil sa nu creada, eu am folosit experimentul si mi-a reusit, dupa ce o sa-i spui ca un soi de hirciog, de mangusta, oricum ceva din desert, nu naste, chiar daca e insarcinata, daca in acel an nu e suficienta hrana. Dumnezeu, cine Altul, ii comunica pe cai nestiute de noi, ca nu are de gand sa de-a drumul la apa pentru a produce mancare. Daca totusi rezista, pentru ca astia sunt caposi, ateii zic, asa cum subtil remarcasi si tu, incearca cu altceva. Adu-i aminte de Inchizitie, de cruciade, de mizeriile care se petrec la adapostul sutanei. De multitudinea de oameni care, ca si ea, erau considerati niste eretici.
Adu-i aminte ca, la baza, eretic insemna "cel care gandeste altfel". Adu-i aminte ca tot ce facem bun nu e meritul nostru, ci al Lui, iar tot ce facem rau e proprietate personala a oamenilor.
Daca nici asa nu merge, nu-ti ramane decat sa te gandesti ca poate ea nu incearca sa-si ascunda slabiciunile dupa atotputernicia Lui sau sa-si gaseasca raspunsuri in afara ei. Caci, in bunatatea Lui, asta poate fi menirea ei: sa nu Creada. Na, ca am vrut sa fiu ironic si nu mi-a iesit deloc.
Cineva spune ca "Foarte putini atei nu sunt in acelasi timp si ignoranti". Acu' eu iarasi nu prea ma pricep. Eu stiu o poveste moralizatoare, din asta care prinde astazi, ce zice ca o femeie credincioasa avea o carte in casa, "Probleme zborului in cosmos". Toata lumea pica de emotie cind o vedea odihnindu-se lasciv, cartea nu femeia, pe masa din sufragerie. Intrebata, domna, sincera din fire, a spus ca o foloseste drept fund de lemn pentru mamaliga, nu de alta dar era mai groasa si nu se topea fata de masa. Nici nu stiu ce am vrut sa spun, dar sigur e mai corect decat ce au spus altii.
Acum fug ca menirea mea deja a luat-o la vale, suparata ca am indraznit sa ma opun unui lucru pe care nu pot sa-l inteleg, nu pot sa-l intuiesc, nu pot sa-l simt, dar care sigur ma asculta in noptile cand sunt singur. Si, pe langa faptul ca are urechi pentru lucrurile importante pe care i le transmit, mai si rade, spre deosebire de voi, la gluma mea cu mamaliga.
iertare......... - de cosmacpan la: 27/09/2004 22:04:07
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...