comentarii

cumpunere despre hobby


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
hobby-ul meu e hobbit-ul - de desdemona la: 24/09/2004 11:47:40
(la: Ce hobby-uri aveti?)
Am fost complet sedusa (pana la fanatism) de Tolkien si scrierile sale. Apropo, si Tolkien a fost lingvist, asa ca poate are o explicatie si pentru radacina lui 'Hobbit'.

Da' sa ne spuna Mya ce hobby-uri are si ea.

Desdemonovici
#23270 (raspuns la: #23257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce hobby-uri aveti? - de DRACULA-i la: 02/10/2004 02:40:31
(la: Ce hobby-uri aveti?)
Justitiar...pentru noi toti un bine.

hobby:
TRASUL IN TEAPA
Lasii
Ironici
Negativistii
Gelosii
Avarii
Impostorii
hobby - de florya la: 14/01/2005 11:42:18
(la: Ce hobby-uri aveti?)
asadar...lumea gaseste relaxant si intrucatva constructiv fel de fel de lucruri...trebuie sa admit ca am devenit o cvasicinefila in ultimul timp.astfel ca se intampla sa vad pe weekend in jur de 20 de filme,deloc comerciale,ci care imi prilejuiesc patrunderea pe alte meleaguri decat cele arhicunoscute.obisnuiam sa desenez,chiar binisor intr-o vreme,citeam nevoie mare,inca o mai fac,insa cartile nu sunt tocmai accesibile momentan...cel putin nu cele pe care mi le doresc eu.
mi se par cel putin interesante combinatiile astea intre ceea ce numim hobby si lucrul cu care ne ocupam in mod regulat.fiecare isi gaseste refugiu si astampar unde crede de cuviinta.in definitiv,nu cautam altceva decat armonie deplina,hrana...pentru suflet si o modalitate de a ne bucura pe noi si pe altii...
#33365 (raspuns la: #23279) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Magazinul 'Foto Hobby' online - de George Nicolae la: 25/04/2005 22:35:57
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu cumpar destul de frecvent de la ei, dar cu site-ul asta cineva care nu-i cunoaste nu cred ca s-ar risca.

E genul facut de un nepot sau de baiatul unui prienten. Cu parere de rau dar un magazin ca Foto Hobby merita mai mult. Ar trebui sa se uite in curtea concurentei (f64 sau focus94) .
#45577 (raspuns la: #45563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Magazinul 'Foto Hobby' online - de Dinu Lazar la: 25/04/2005 23:22:10
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"E genul facut de un nepot sau de baiatul unui prienten. Cu parere de rau dar un magazin ca Foto Hobby merita mai mult."

Absolut de acord. Omul este un tip foarte de treaba, dar cazul lui este general, al micilor afaceri romanesti care se fac pe genunchi, departe de ce scrie in manualele de marketing.

Oamenii care acum fac business de cel putin 15 ani au trecut prin tot felul de tzepe, pacaleli, tzepari, hoti, jmanglitori, pacalici, si atunci fac ce pot sa faca singuri, si asta e rezultatul.

Nu stiu cum se face, dar e o chestie foarte specifica, cum se aduna mai multi romani sa isi uneasca fortele intr-o firma, in majoritatea cazurilor se distruge afacerea; ba, se ajunge ca nu ai cui sa dai sa iti faca ceva, si cu contract si fara, ca toata lumea te fura fara nici cea mai mica jena.

Din acest motiv situl acela arata asa de rau, pentru ca de fapt ar trebui infiintata in firma o sectie de gestionare a sitului, a comenzilor si a comunicarii, chestie care este imposibila cu legile de tot rahatul care au dat o lovitura fundamentala bisnisului foto la noi in tara.

Iar firmele care ar trebui sa ofere serviciile de creatie web aferente nu prea le vad inghesuindu-se cu oferte, calitate, promptitudine si preturi omenesti.

Asa ca din pacate asa cum arata un gard la tzara, legat cu sirmulici, cu sirme ruginite, cu bulumaci care se misca, cu ceva cuie ruginite, cu sticle de lapte sau borcane de iaurt in virful parilor, cu "design" de te apuca risul, asa arata jumatate din siturile romanesti, fara nici o legatura cu ce se intimpla in lume.

Dar, repet, situl nu este concludent, si domnul Dancu este din cite am vazut extrem de corect si incearca sa faca atit cit se poate un comert civilizat.
Cind va realiza ca pe Internet se pot face afaceri concludente, cred ca lucrurile se vor schimba.

Poate in 10 ani sa se poata face plati civilizate pe web-ul romanesc si poate si facturarea se va face electronic si atunci totul se va modifica substantial. Dar mai e...
#45591 (raspuns la: #45577) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unul din hobby-urile mele... - de reincarnat la: 28/07/2005 09:50:37
(la: noi si imaginea noastra)
Unul din hobby-urile mele este sa studiez oamenii si sa incerc sa le descrifrez caracterul. Inca din anii studentiei mergeam la Bolta Rece sau Terasa Sararie (restaurante celebre din Iasi, well, fiecare in felul lui) si asezindu-ma cu paharul meu intr-un coltz imi alegeam un personaj caruia ii urmaream comportamentul toata seara.
Ajunsesem sa le prevad reactiile in diferite imprejurari.
La adunari de oameni este foarte interesant sa urmaresti cam ce fac unii sa iasa in evidentza. Unii intradevar smartzi, reusesc sa ia pulsul audientzei, si gasesc usor metoda cea mai usoara de a iesi in evidentza. Altii?!... folosesc aceleasi mijloace again and again..., chiar daca nu sint cele adecvate, si ajung sa se faca ridicoli.

Eu?... niciodata nu incerc sa ies in evidentza. Dar de multe ori ies in evidentza fara sa vreau... probabil multumirea de sine si relaxarea care mi se citeste pe fatza, un zimbet usor, usurintza cu care reusesc sa cunosc oamenii si sa-i abordez in felul cel mai potrivit?!... Citeodata, de ce nu, usurintza cu care reusesc sa-i scot din sarite.... :-)))
#61874 (raspuns la: #61605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Unul din hobby-urile mele es - de popix la: 29/07/2005 20:09:13
(la: noi si imaginea noastra)
"Unul din hobby-urile mele este sa studiez oamenii si sa incerc sa le descrifrez caracterul. Inca din anii studentiei mergeam la Bolta Rece sau Terasa Sararie (restaurante celebre din Iasi, well, fiecare in felul lui) si asezindu-ma cu paharul meu intr-un coltz imi alegeam un personaj caruia ii urmaream comportamentul toata seara."

:))))) m-ai facut sa rad so happy.nu cu rautate, nu intelege gresit!
pai cate pahare ai baut tata ca sa ajungi sa le cunosti personalitatea indivizilor din crasma????

in alta ordine de idei.referitor gazdei.prima parte a comentariului tau mi-a oglindit imaginea unui politician.

in rest, e bine sa fi tu insuti.cu toate ca toti putem trece prin perioade in care vrem sa parem mai grandiosi decat am fi...

#62261 (raspuns la: #61874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Doar scrisul e hobbyul criticabil al cafegiilor?" - de irma la: 14/06/2009 22:09:32
(la: Doar scrisul e hobbyul criticabil al cafegiilor?)
mpai, poate unii au ca hobby...sexul si asta nu se poate supune criticii colective :))

glumesc...
eu nu am hobby-uri din pacate. din lipsa de timp (asta e o scuza pt lene de fapt:D)
hobby vs job - de om la: 05/11/2009 15:26:54
(la: hobby vs job - intrebare, sondaj de opinie, reflectii)
dpmdv, nu am VS, am doar o impletire intre ele.

Ma folosesc de ceea ce am invatat in job ca sa-mi dezvolt hobby-ul si imi extrag placerea din hobby ca sa-mi fac job-ul cu mai multa pasiune!
Se poate trai din scris - de Radu Herjeu la: 17/12/2003 06:48:24
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Nu. Si nu se poate trai nu pentru ca nu se citeste. Ci pentru ca
1. editurile publica la preturi astronomice, cu mult mai mari decat se justifica prin pretul tiparirii. Prin urmare cartile se vand mult mai putin decat daca ar avea preturi accesibile.
2. autorul primeste o mult mai mica parte, banii intrand in vistieria editurilor
3. acesti bani nu se regasesc in promovarea autorilor si a cartilor lor.
4. au aparut prea multi scriitori si editurile au publicat mult prea multa maculatura. Oamenii nu mai stiu cine merita citit.
5. critica in Romania este folosita pentru platirea de polite si promovarea tinerilor din cenaclurile personale ale carturarilor.
6. intelectualii nostri vorbesc despre economie si politica si mai deloc despre cultura.
De aceea nu se poate trai din scris. Evident ca nu oricine ar putea trai din scris. Eu cred insa ca si Marin Preda, daca ar trai, ar avea probleme cu banii. In occident scrisul este privit ca orice industrie. Se investeste in ea, se face promovare masiva si agresiva, se vind produsele si se incaseaza banii. In Romania scrisul e privit ca hobby.
#6767 (raspuns la: #6760) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - - de SB_one la: 26/01/2004 13:37:26
(la: Jos palaria!)
Diaspora in direct
"Fiindca sunt muncitori si inteligenti, romanii din America au un mare succes"
-interviu cu prof. dr. ing. Doru Stefanescu de la Universitatea din Alabama - SUA

Fugit din Romania in 1980, la varsta de 38 de ani, pentru ca se simtea "un fir de nisip intr-o moara care macina tot", prof. dr. ing. Doru Stefanescu ajunge in America, visul oricarui roman. Cunoscut deja in Lumea Noua pentru lucrarile prezentate la congrese internationale in domeniul metalurgiei, prof. Stefanescu n-a asteptat prea mult: dupa doua saptamani, i s-a ivit un angajament. De-aici si pana la colaborarea cu NASA n-a fost decat povestea unui om care a vrut sa invinga.

-Domnule profesor Stefanescu, ati plecat din Romania cu directia fixata pe America?
-Da, pentru ca aveam o invitatie ca sa prezint o lucrare la un congres american. Totusi, nu doream neaparat sa raman in SUA, pentru ca nu plecam undeva anume, ci plecam de undeva. Am plecat cu sotia mea (ne lasasem fetita acasa, cu parintii mei). Printr-un prieten resitean, am cunoscut un contrabandist in Iugoslavia, care ne-a rezolvat problema banilor, dar ne-a si invatat cand sa luam avionul spre America (era pe-atunci un tratat intre Romania si Iugoslavia, de a-i intoarce pe cei care trec ilegal frontiera, dar mai era o conventie cu americanii, prin care oamenii erau lasati sa treaca). Pe aeroport, granicerul iugoslav ne-a cerut pasapoartele, a vazut ca-s romanesti si ni le-a inapoiat, fara a le deschide macar, ca sa le stampileze. Conform actelor, deci n-am parasit nici pana azi Iugoslavia... Asa am ajuns in America si imediat ce-am ajuns, am telefonat celor care ma invitasera la congres, si le-am spus ca intentionez sa raman aici. Mi-au spus ca va dura cateva luni pana voi gasi de lucru (in 1980, si America era in criza). Dar dupa numai doua saptamani, am primit un telefon de la Universitatea din Wisconsin, care mi-a oferit pozitia de visiting profesor: cu bani putini, dar suficienti pentru a trai in conditii mai bune decat cele pe care le aveam in Romania (de fapt, din acei bani am putut sa-mi iau masina). Cea mai grea faza, in America, atunci cand incerci sa gasesti de lucru, este primul serviciu, caci nimeni nu stie in ce masura cunosti limba, ce experienta ai, daca intelegi modul cum functioneaza societatea, sistemul de lucru. Noroc ca americanii sunt, in general, foarte generosi cu strainii. Daca vorbesti putin engleza, iti declara imediat ca vorbesti perfect. Sosisem cu doua geamantane doar si, peste putin timp, s-au gasit oameni care ne aduceau paturi, farfurii, linguri. Ospitalitatea romaneasca, e adevarat, pare inegalabila: daca-ti vine un strain in casa, ii dai patul tau; in America, nu-ti da patul sau nimeni, iti da insa alt pat.

Cand am inceput lucrul, am fost foarte ponderat, constient ca ma aflu intr-o societate noua, extrem de competitiva si unde trebuie sa invat regulile. Mi-am vazut de treaba. Dupa cateva luni, am inteles cum functioneaza sistemul si-am putut sa fiu mai agresiv, lucru foarte pozitiv in America, asta insemnand abilitatea de a-ti urmari scopurile profesionale.
-Cum ati ajuns sa colaborati cu NASA?
-In prezent, functionez ca profesor la Universitatea din Alabama, o universitate de stat, a treia ca vechime din SUA (dateaza din 1831), dar asta nu ma impiedica sa am si colaborari. Colaborez cu NASA din 1981, cand am avut primul contact cu ei, realizat -cum spun americanii: "you pour yourself, but your bootstraps" (adica, te ridici prin propriile-ti forte). Foarte importanta -in sistemul american -este credibilitatea, prestigiul pe care-l ai, atunci cand promiti un lucru. Daca dai gres o data -este-n regula, dar daca dai gres de doua ori -nimeni nu mai are incredere si nu-ti mai da bani. Astfel, mi-am format reputatia ca-mi indeplinesc obligatiile.

Cu NASA, am avut ocazia sa initiez doua experiente. Sunt ceea ce se cheama "NASA Principal Investigator" -un titlu pe care-l obtii atunci cand o experienta propusa este acceptata pentru zbor. Am participat la doua zboruri: in iunie-iulie 1986 si anul trecut, in noiembrie (cand am discutat cu astronautii prin intermediul televiziunii). Fascinant e ca atunci cand experimentul a fost aprobat pentru spatiu, succesul misiunii depinde de participarea a sute de oameni. Efortul este coplesitor, iar succesul implica responsabilitate.
-Domnule Stefanescu, in Occident este obiceiul ca profesorilor universitari sa li se acorde o data la 7 ani un an liber, asa-numitul "an sabatic". Dv. ati beneficiat de acest lucru?
-Da, am avut un an sabatic in 1994, pe care mi l-am petrecut in Franta, la Nancy, unde am lucrat, iar pe copii i-am inscris la scoala. Anul sabatic dureaza, de fapt, sase luni, perioada pe care universitatea ti-o plateste integral.
-Cum arata o zi din viata dv.?
-Depinde. Circul destul de mult, deoarece -ca sa ai o activitate de cercetare -trebuie sa existi din punct de vedere stiintific, prin prelegerile pe care le tii. Ca si tenismenii profesionisti, avem turnee, ne mutam din oras in oras, tot la o luna-doua, ca sa nu ne uite lumea. In schimb, daca sunt la universitate, imi place sa fiu la ora 8 la lucru, pentru ca, de fapt, acolo nu este un program fix. Nu intereseaza pe nimeni prezenta fizica. Daca stai acasa si obtii rezultate, asta-i foarte bine. Avem asa-zisa politica a "usii deschise", iar usa mea este intotdeauna deschisa dialogului cu studentii. Predau semestrial 1-2 cursuri, pe care mi le pregatesc cu minutiozitate.
- Sunt multi romani valorosi in America?
-Romanii care sunt in America, pentru ca-s muncitori si-n general inteligenti, au un mare succes. Problema nu e romanul, ci sistemul. Cand romanul intra intr-un sistem in care se poate valorifica, se valorifica. Am avut studenti romani care au venit in America in ideea ca vor invata si se vor intoarce, ajutand la promovarea stiintei romanesti. Ei bine, nu mai vor sa se intoarca. Nu este neaparat mirajul economic, ci conceptia: "daca ma duc acolo (Romania), nu pot sa fac ce fac aici (America)".
-Ce credeti despre dorinta tinerilor de a parasi Romania?
-Eu cred ca aceasta este o problema personala si sunt adeptul totalei independente individuale. Aceasta decizie este decizia fiecaruia dintre noi, si nu cred ca avem dreptul sa stabilim legi prin care sa dictam individului ce trebuie sa faca cu viata lui. Cred ca rolul politicienilor este de-a asigura un sistem care sa fie atractiv pentru tineri, altfel tinerii se vor duce acolo unde-si pot valorifica potentialul.
-Va asupreste o anume nostalgie a Romaniei?
-Tara ramane totdeauna in suflet. Este ca prima iubire -nu se poate uita. Este o senzatie stranie, intr-un fel, pentru ca emotiile sunt mixte: pe de-o parte ma simt ca si cum n-as fi plecat niciodata, pe de alta parte -ca si cum n-as fi fost aici niciodata...
-Cum incercati sa ajutati Romania?
-Initial, intentia mea a fost de-a aduce in America studenti, pentru a-i educa si a-i trimite inapoi. Aceasta metoda nu prea are succes: odata ajunsi acolo, au rezultate si nu se mai intorc. Va dau ca exemplu pe Laurentiu Nastac -un element foarte valoros, care lucreaza la o companie de cercetare in Pennsylvania, platita de Marina Americana. Lucreaza in domeniul superaliajelor -un domeniu de varf; alt exemplu este cel al lui Adrian Catalina -si el un bun specialist metalurg. Acum incerc sa le facilitez celor interesati in Romania, in domeniul solidificarii si turnarii metalelor, contacte cu specialisti straini, tocmai pentru a scoate Romania dintr-o anumita izolare in care se afla. In exterior nu se vorbeste de Romania, ca si cum n-ar exista. Nu va dati seama de aici, dar ea este data complet uitarii. Nu se vorbeste nici de rau, nici de bine despre ea. In America, foarte putina lume stie ca romanii vorbesc o limba latina. In general, conceptia este ca Romania se afla in sfera slava. Despre Romania ai putea scrie doar ca despre o curiozitate, iar aceasta curiozitate lipseste...
-Mai aveti timp pentru hobby-uri?
-Foarte putin, dar cel mai important hobby al meu este sailing-ul, adica iahting-ul, pentru ca barcile mari cu panze iti dau senzatia ca te poti duce oricand si oriunde in lume. Foarte frumos iti poti petrece timpul -cand il ai...

RUXANDRA CONSTANTINESCU



SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8482 (raspuns la: #8457) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu am constatat ca romanii di - de (anonim) la: 10/02/2004 07:55:30
(la: Ce vrea un român de la ceilalti români... ?)
Eu am constatat ca romanii din strainatate nu prea simt nevoia sa cunoasca alti romani. De obicei se integreaza repede, invata limba foarte bine si sunt absorbiti de munca si viata. Poate ca multi se si feresc sa se imprieteneasca prea mult cu noii veniti, sunt sigura ca nu numai Jimmy_Cecilia a trait surpriza sa fie luata cu asalt. Insa poate ca sta in caracterul romanilor acest individualism care ii tine departe de a se inscrie si a fonda organizatii nationale. Nu stiu de ce, dar nici eu nu simt nevoia sa particip la deja existentele cercuri romanesti care invita cantareti din tara, danseaza si gatesc traditional. Network romanesc nu poate exista, poate doar pe baza de profesie, hobby, in combinatie cu originea. Suntem toti personalitati prea puternice si foarte diferite si, cum se vede si pe forum, cei plecati de mult sunt altfel decat noii veniti.
Insa de ajutat as ajuta pe oricine, roman sau nu, macar cu un sfat daca nu vreau sa-mi intre in casa. Vorba nu saraceste pe nimeni si cred ca un om cu minim de bun-simt si-ar da seama ca pana la prietenie e un drum lung. Parintii mei au fost jefuiti in Viena (nu exclud ca tot de romani) si faptul ca o doamna romanca i-a auzit, s-a apropiat si a incercat sa-i linisteasca a insemnat poate evitarea unui infarct.

Poate nu strica sa vorbim mai mult cu oamenii, indiferent de nationalitate sau culoare.

Numai bine!
oli - de (anonim) la: 03/03/2004 08:12:26
(la: Romani in strainatate)
Ioana eu sunt in Spania de 5 luni,cu o bursa si pot afirma cam acelasi lucru insa trebuie sa te si contrazic:distractia si ceea ce intelegi tu prin distractie trebuie sa vina din tine,sa-o porti cu tine in suflet oriunde te-ai afla.Am prieteni italieni aici si sunt foarte deschisi si dispusi distractiilor.Poate ca nu ai reusit tu sa te adoptezi si sa-ti gasesti prieteni care au aceiasi hobby-uri ca si tine!
Spui ca italienii nu stiu sa profite de ceea ce au...acum cred ca tu esti egala cu ei din acest punct de vedere si poti sa incepi tu sa profiti de ceea ce ai.Crede-ma ca mi-e dor de tara cum n-am crezut vre-odata insa profit aici de fiecare secunda pe care o traiesc si de fiecare colt de peisaj.
Multa bafta si sper sa-ti gasesti multumirea!
#11207 (raspuns la: #11204) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
[...] - de Dinu Lazar la: 08/03/2004 22:14:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Treaba cu artistii e comica rau.
Asta e cam asa; cine nu poate sculpta o lingura, picta un ou, cinta la taragot, poate cu siguranta sa fie macar artist fotograf.
In sau despre fotografie fiind permisa orice exprimare, asa cum se spune mai nou la obiectiv lentila, ca obiectiv spun numai gerontocratii comunisti, in cartile lor prafuite, asa cum la rama care tine filmul in scaner un bou poate spune intr-o revista de circulatie (computericipista) ca e tavitza, si da-i cu tava in sus si in jos, asa orice participant la un concurs foto tre` sa fie musai artistache.
Concursurile de fotografie au o lume a lor, dar aparentele insala; nu tot ce zboara se maninca si nu tot ce e legat de fotografie e chiar arta.
Pornind de la concursurile organizate portocalist de catre ursi si terminind cu cele facute de fotocluburi aici sau afara, analizind imaginile premiate, am putea spune ca in general fotografia aplaudata acolo poate sau nu sa fie o imagine interesanta sau care chiar sa ramina in timp.
Popularitatea acestor concursuri se bazeaza mai degraba pe o participare de masa, pe o imagine usor de inteles si poate chiar usor de realizat, pe o compozitie simpla, pe reguli destul de intuitive.
Concursurile de fotografie se adreseaza celor ce inteleg oarecum acest gen de hobby, ca la stadiul asta inca nu e arta, si se aseamana foarte mult cu un concurs de poezie sau de umor sau de aeromodele; nu este ca in cinematografie, un juriu de specialitate sa analizeze cu un aparat critic specializat o productie a unui creator de peste an, spre exemplu.
Pentru o anumita perioada de dezvoltare a unui amator de fotografie, participarea la concursuri este benefica si importanta; dar un concurs de fotografie nu e o olimpiada, unde sa se stabileasca noi bariere si sa invinga cel mai bun intr-un domeniu.
Invinge cine participa, ia premiu cine face o fotografie care se lipeste pe genul de imagine care crede juriul ca e buna ca sa ia premiu sau ca reprezinta culorile sau cerintele organizatorului.
Subiectul e vast si discutia ar fi interesanta, dar... lumea nu prea discuta, asa ca...
#11664 (raspuns la: #11628) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ebay - de Tombola la: 17/03/2004 11:20:28
(la: Romani in strainatate)
Eu am devenit membru ebay in 1999 dupa care am facut o pauza de un an dupa care am intrat inca o data pe ebay.
Am vindut rulota,camere video,aparate de fotografiat ,radaruri.
Nu stiu ce s-ar vinde pe la mine pe ebayul american din Romania fiindca nu m-am interesat inca. Desigur ca obiecte de artizanat si din lemn,lemn brut ,cherestea poate sa punem la licitatie partidul PSD ca numai asa vom scapa de ei daca-i cumpara cineva ? :)Daca ai o firma in mediul rural care sa-ti produca aceste obiecte la un pret convenabil si punctual la timp poate ca ar iesi ceva. Desi mi-a trecut prin cap sa fac afacere cu produse romanesti pe ebay ,de obicei utilizez e-bayul ca hobby. Am realizat ca ebayul mi-ar putea face un venit urias fiindca este cea mai mare licitatie globala din lume produsele dispuse fiind vazute de mii de oameni pe minut 24 de ore din 24. dar nu am decis ce sa vind din Ro.
Dar stiu ce vind romanii pe ebayul lor numit "www.okazii.ro".
Tu ai intrat pe ebayul romanesc ?
Tot felul de lucruri .
Personal mie imi plac masinile ,aparatele de fotografiat si video,filmele.
Apropo de masini in Brasov am gasit pe "www.okazii.ro", masini restaurate de antichitate ca VW majoritatea broscute de prin anii 1960-70 care se vind pe ebay la preturi foarte frumoase.Am intrat in contact cu posesorul ca sa i le vind pe e-bay dar fara nici un rezultat.La toti le este frica acolo sa faca ceva peste hotare :)
Cam atit
Tu ce idei ai ?

Andre Morariu

#12269 (raspuns la: #12154) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Lazar, sunt putin sur - de Dinu Lazar la: 27/03/2004 16:41:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Sa reveniti pe site-urile consacrate si sa comentati."

Recunosc ca am avut un moment de prezenta pe web-ul romanesc de critica si impresii si aratare de poze dar am tuns-o din motive pe care nu are rost sa le disec aici; o revenire a mea este exclusa.
Fiecare poate sa creeze ce vrea, ce poate, cum poate, unu` care pune portretul copilului lui, care pentru el e lumina ochilor, nu va pricepe ca ala e un jaf de poza, indiferent ce si cum i-ai spune... in general lumea se simte bine daca spui vai, ce minunatie, ce grozavie, ce superb, si crede ca e pe o poteca buna; si daca o tai pe departe cu nu e compozitie, nu e aia, nu e ailalta, zice artistu` ca ai ceva cu ochelarii, tot omu vede capodopera numai cel ce zice ceva de o parere, nu vede....
Ar fi multe de spus.
Este un hobby extrem de placut si de interesant.
Intr-un fel este aceeasi atmosfera de la orice cineclub sau fotoclub, numai ca acum se sta acasa si se arata creatiile la mult mai multi oameni cu mult mai putine rezultate.
Nu mai cred ca niste comentarii, chiar pertinente, la obiect, exacte, pot genera o suma de elemente care sa ajuta la navigarea pe marea fotografiei. Absconse sunt meandrele prezentului, si poti sa fii mare fotograf fara sa ai glagorie sau cunostinte cit de cit de compozitie, si invers, poti sa stii tot si sa fii un nimeni in imagine. De...
Daca imi aduc aminte Van Gogh era, cu exceptia unui mic cerc de prieteni, si ei fara succes la ora aia, extrem de putin apreciat si toti ii spuneau ca nu stie culoare, nu stie ailalata, si nu a vindut mai nimic in timpul vietii... Putea sa vina si sfintul Sisoe sa-i spuna mai cadreaza asa sau asa sau nu face corbii aia acolo... el tot ce a vrut a facut, si a facut bine...
Problema este ca mereu mi se intimpla sa dau de unu` sau altul care nu stie sa amestece culorile, nu stie ce e aia o pinza, sau cum e treaba cu deosebirea dintre firul de bursuc sau de veverita la pensula, si zice ca e pictor mare... si poate chiar e. Caci:

"mi-a zis ca treimea de aur e o chestie nasoala, inventata pentru fotografii incepatori...ca adevaratii nu folosesc conceptul asta perimat. Acu' fuctioneaza alte reguli. Nu mi-a mai spus care reguli. Cred ca regulile de circulatie..."

Absolut adevarat. Una este fotografia aaa... cum sa zic... academista, de factura mai clasica, mai editoriala, si alta fotografia grafica sau moderna sau instalationista... daca cineva vrea si poate sa faca o imagine de paishpe metri fara diagonale, compozitie, culoare si de fapt fara nimic, tot arta este, care va sa zica care este.(!)

Ideal ar fi ori sa fie o chestie didactica, si atunci luam ca exemplu revistele germane, de genul Color Foto sau Fotomagazin (!) unde se noteaza tehnica, estetica si ideea, si omul care pune o poza stie ca a avut o idee buna dar cu tehnica e cu oistea in gard, si pune mina si invata, ori o chestie de strins pareri de bine si de frecat pe burta.

Cindva la BXG era o treaba cu note pentru tehnica, estetica si idee, dar s-a renuntat, incurca socotelile la marea masa de oameni ai muncii care pun si ei nevinovati poze acolo.

Idealul ar fi ca cine se simte bine cu imaginea, sa isi faca un sit, sa puna niste portofolii pe ici pe colo, sa se faca la Fotomagazin un webring sau o pagina mai actualizata unde sa fie toti prezenti, si altfel s-ar vedea opera unuia sau altuia...

Cultura imaginii e ca si inexistenta la noi.
Cine sa comenteze ce si de ce?

In invatamintul artistic insa... ar fi oarece probleme.

E ca si cum mi-ar place sa cint la vioara, si ma duc la Conservator si seful de catedra imi spune ca Motzart a fost un dobitoc, Paganiini un cretin, sunt niste perimati, acum punem vioara invers si nu cintam cu arcushu ca e complicat si mai si scirtzie, ci cu umbrela care e buna ca ne apara si de oua si de rosii la premiera.

Dar ce conteaza ouale( alea aruncate, nu alea de la Cornu...) cind bursele si granturile si invitatiile la galerii ne permit sa ne expunem opera si cind putem fi mari si fara sa avem o poza in bxg.

Pai nu?

Nu cred ca exista o relatie diecta intre ce se vede, ce se poate spune, ce poate invata cineva, ce este el acum, ce va fi si cum va fi, si nu cred ca daca ii spui unuia ceva de cadraj si compozitie in trei luni chiar se pune cu burta pe carte si le va dovedi si ma va uimi cu o chestie care sa arate uluitoare si profunde transformari.
Sa nu uitam totusi ca siturile unde se arata poze si se fac comentarii sunt pe niste tipicuri destul de exacte, si as vrea sa-l vad si eu pe ala care sa spuna uite, eu asa mizerabil fotografiam acu` doi ani si numai din ce am invatat acolo sau dincolo unde puneam si io trei poze pe saptamina uite ce mare fotograf am devenit.
Mai trebuie multe chestii pentru a face imagine buna, si printre acele multe chestii s-ar numara trei mai importante, munca, munca si iar munca, care nu este (!)
#12927 (raspuns la: #12894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prapastie dintre diaspora si tara - de Stefan Niculescu-Maier la: 01/04/2004 15:42:37
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Si parerea mea este ca exista o prapastie intre diaspora si tara. Ar fi multe aspecte de discutat: tendinta celor plecati de a poza in persoane de succes, chiar daca nici ei nu sunt intotdeauna convinsi de aceasta; sentimentele nationale ale celor ramasi, care considera ramanerea in tara ca pe un fel de eroism; dorul celor plecati, pe care nu vor sa-l recunoasca - si durerea de cele mai multe ori, a despartirii de oameni dragi pe care nici nu mai ajung sa-i gaseasca in viata, revenind in tara (unde aterizeaza adesea pentru inmormantarea parintilor...); durerea parintilor dar si multumirea lor ca are cine sa-i sprijine la batranete... din toate acestea si multe altele se pot scrie tot atatea romane.

Neglijam insa, largind fara sa vrem aceasta prapastie, o serie intreaga de fenomene specifice globalizarii care ar trebui sa reduca prapastia in loc s-o adanceasca: posibilitatea de a comunica mult mai ieftin, de a derula afaceri internationale, de a calatori mai des si mai rapid, de a invita cu mult mai putine restrictii pe ce dragi sa petreaca sejururi prelungite impreuna cu noi. Eu cred ca acest curent (acela al adancirii prapastiei) este pe cale sa-si schimbe sensul, deoarece valurile cele mai recente de emigranti romani (din ultimii zece ani) au ajuns sa-si gaseasca rosturi si stabilitate in colturile lumii unde si-au infipt radacinile iar acum se gandesc cum sa revina "acasa", dar nu cu mana goala. In ultimele luni efectiv cu asta ma si ocup ca hobby, cu crearea unui grup capabil sa reduca aceasta prapastie, sa propuna actiuni si solutii la probleme concrete, sa-si foloseasca resursele in mod lucrativ si sa faca o diferenta. Voi fi bucuros sa discut cu cei interesati despre acest grup sau sa descriu principiile lui de functionare.
#13155 (raspuns la: #13054) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Articolul ma lasa indiferent. - de Florin si atat la: 21/04/2004 14:54:11
(la: Sa râzi sau sa plângi.. ??)
Articolul ma lasa indiferent. De ce? Pentru ca este scris de un reporter ...si vrea sa vinda ziarul.

Mi-ar place sa citesc despre stire intr-un ziar englez de incredere- nu toate ziarele au credibilitate. Din pacate nu stiu nimic despre Ziarul romanesc.

Nu cred ca un terorist ar scrie: 'Pe data cutare o sa circul cu trenul sio sa ma arunc in aer. Si Osama bin Laden o sa fie mindru de mine'.
Supercomputerul ar face: bip, bip! mesaj terorist...:)))

Este usor ca cineva 'de sus' sa vada ce fel de personalitate ai: se uita la contul bancar, vede pe ce cheltuiesti banii, cit calatoresti (benzina, garajul si CCTV-uri), ce meserie ai, unde locuiesti, ce hobby ai...(devin plictisitor...:))...fara sa citeasca e-mail-uri.

Pentru supercomputer: Osama Bin Laden hates George Bush. Tony Blair loves George Bush...:)))

Cam atit
Florin si atat
Pane Bogdane - de Jay la: 25/05/2004 12:19:54
(la: Icoana ei)
Pan, tu esti individul care mi-a "taiat" viatza la poezie,ro.
Cu un comentariu rautacios.
As fi vrut sa scriu ca :

"îmi curg iaduri de iubire
pe pământ."

e demagogie nu poezie insa nu pot sa fiu rautacios.Ai fost si ai ramas
unul din cei mai valorosi poeti de internet.(limba Romana)
Tu si profesorul de sport...:-) ...Anton.
Va urez succes si cat mai multe volume publicate.

Balauru.

P.S. eu sunt un cititor care are ca hobby ...scrisul amator pe internet.
Unul din multele.Nu am avut niciodata pretentii de scriitor sau poet
si sunt foarte pragmatic,adica nejignibil :-).That's all.
-------------------------
B free just B
Good question - de Paianjenul la: 11/06/2004 14:26:02
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
"Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?"


- Depinde de PERSONALITATEA ta, de CULTURA ta, de RELIGIA ta (daca ai vre-una), de SISTEMUL tau DE VALORI, de CALITATEA relatiilor tale cu propria-ti familie/rudenii/prieteni...



O posibila lista a criteriilor de alegere a partenerului:


1. Compatibilitatea de VIRSTA.

2. Compatibilitatea de nivel SOCIO-ECONOMIC (mai mult sau mai putin relevanta).

3. Compatibilitatea/atractia (reciproca) - SPIRITUALA, INTELECTUALA, FIZICA.

4. Compatibilitatea de GUSTURI, HOBBY-uri.

5. Compatibilitatea RELIGIOASA - acolo unde se pune o asemenea problema... si unde, cel putin unul din parteneri ia religia in SERIOS.
(DIFERENTA de religie, acolo unde fiecare partener cauta sa-si IMPUNA convingerile religioase, poate sa creeze CONFLICTE acute si de durata, mai ales dupa aparitia copiilor, cind fiecare din cei doi parinti vor cauta sa-i CONVERTEASCA pe copii la convingerile sale religioase...)...

6. ACCEPTAREA familiei/rudeniilor/prietenilor partenerului.
(Afirmatii de genul:"Nu ma marit/insor pina la urma cu parintii/rudele/prietenii lui/ei" sint doar partial adevarate. Chiar daca nu pare important la prima vedere, e dificil sa reconciliezi doua "tabere" care nu se agreeaza...)...

7. COPIII!
(Daca un barbat si o femeie care se gindesc sa se casatoreasca NU isi doresc amindoi LA FEL DE MULT copii, ar fi mai bine sa reconsidere pasul inainte de a-l face...)...


Chestia nu e, pina la urma, ca n-am invata dupa ce criterii sa ne alegem partenerul... ci e... DACA vom fi destul de NOROCOSI sa intilnim ceea ce ne dorim...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...