comentarii

cupluri fara experienta futaiuri


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
imi place cum scrie Relu, Alexandra te inseli.. - de JCC la: 30/10/2003 05:16:46
(la: Romani in strainatate)
Relu, imi place cum scrii si sunt de acord cu tine, felicitari pentru analiza situatiei.

Imm as adauga ca in Anglia si Germania, comunitatea romana este greu de facut, fiecare pt el, nu este unita
(o spun din experienta proprie)

In Franta este diferit:
la Paris, multi romani se intalnesc in fiecare luna, precum la Montpellier, Clermont Ferrand si in Sudul Frantei, intre Monaco si St. Tropez.

Uite, cade la pic, duminica ce vine , facem o intalnire-iesire, vreo 25 -40 de persoane, romani, cupluri romane, franco-romane si romano-belgiene, fiecare cum.. :-))
padure, pic-nic, cules castane, ciuperci
dar astea sunt doar pretextul sa ne reunim.

o facem cam o data pe luna, cate o data chiar de 2 ori.
suntem destul de uniti : unul are o problema, discutam, ajutam, unul are o nevoie de bani, facem cheta, ii imprumutam,
unul se muta, hai sa-l ajutam
unul are nevoie de-o "pila", gasim.. samd
#2685 (raspuns la: #2496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mgrozaDin experienta unor r - de mgroza la: 27/11/2003 02:27:56
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
mgroza
Din experienta unor rude stabilite in Franta pot sa afirm ca: un roman nu poate sa atinga nivelul salarial maxim al unui francez si ca desi in medicina muncesti din greu pentru echivalarea diplomei locul de munca ulterior este prost platit si inferior celui ocupat de francezi!
Este greu sa iei "caimacul"in Franta; localnicii si-l apara,normal, prin toate mijloacele!
#5294 (raspuns la: #2563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de la cinexa cu "larga" experienta de viata... - de ufo strengaritza la: 02/01/2004 10:48:31
(la: Cumpar timp...platesc oricit...)
m-am gasit cea mai potrivita sa va sfatuiesc in probleme de legate timp..doar am muuuulta experienta... :)
daca tot e vorba de timpul asta care "Tace si trece"... va mai zic niste versuri ale mele "timpul trece pe langa noi si fara noi"... va invit sa vizitati si blogul "intelepciunea saptamanii" in care am adaugat o colectie de maxime dedicate timpului...ce ziceau vechii intelepti despre timp.
sa va intreb inca o chestie... daca nu avem timp sa ne traim viata si aceasta trece repede..de ce ne plictisim? si sa-mi zica cineva ca nu s-a plictisit niciodata ca nu il cred.
si totusi...si mie mi se pare ca trece timpul repede...cand eram mai mica...ii admiram pe cei din clasele a 7-a 8-a ...oaaa...ce mari sunt! uite ca sunt la liceu...mai am cateva zile pana la majorat si ma gandesc ca... asa de mari mi se pareau cei care implineau 18 ani... imi ziceam..uite ma ce mari sunt astia...uneori nici eu nu imi amintesc cum am trecut asa repede prin anii de scoala...
mi-a zis fratele meu cand a terminat liceul, atunci eu il incepeam...sa vezi fata ce repede trec anii de liceu...ca trenul prin gara..si acum vad ca a avut dreptate..parca ieri mi-a zis chestia aia si uite ca azi-maine termin si eu...si daca acum mi se pare ca trece repede...nu stiu ce sa zic...pentru ca parintii nostri zic ca si mai repede trec anii dupa ce vom fi mai mari...
totul se bazeaza pe perceptia noastra...imi amintesc o replica dintr-un film..nu mai stiu care...dar stiu ca Bruce Willis zice despre perceptia timpului ca : atunci cand tii in mana o cratita fierbinte, timp de o secunda,ti s-a parut ca ai tinut-o mai bine de o ora iar daca isi petrece noaptea alaturi de ceva bucatica buna, noaptea intreaga i se pare o secunda!
depinde si de perceptia fiecaruia...
dar ce mi-a placut cel mai mult din acest blog a fost lista acelei doamne,pe care ar trebui sa si-o intocmeasca fiecare!trebuie stabilite prioritatile,dupa cum ziceau mai multi,si apoi vom avea timp de toate...e ca si cum umpli un borcan...cu pietre mari,mici si nisip.nu poti baga nisip la inceput,ca nu mai intra pietrele alea mici...ce sa mai zici de alea mari!!!
Citeam azi despre "experienta - de Crisa la: 20/02/2004 07:18:05
(la: Sapte parlamentari romani s-au angajat sa traiasca la limita sar)
Citeam azi despre "experienta" parlamentarilor ... . Unii deja au abandonat pentru ca au depasit cheltuielile sau au mai ramas cu atat de putini bani incat nu fac fata. Cei care au luat in serios treaba asta probabil ca incep sa inteleaga ce inseamna venitul minim, chiar cu riscul de a fi luati in ras de colegii de breasla. Ce mi s-a parut ridicol este ingrijorarea brusca a unora dintre cei care incearca acest "experiment" pentru aportul de calorii pe care il aduce omului de rand un astfel de regim. Chiar nu aveau pana acum idee ca o mare parte din populatie traieste asa? Atunci...pe cine reprezinta ei?
Exista si voci care spun ca vor cere marirea acestui venit minim. Ma intreb eu: Cu cat? Va fi cu adevarat depus un astfel de demers? Ce sanse de reusita ar avea? Personal, cred ca nu va fi nimic; chiar daca cineva va face o astfel de cerere in Parlament sunt prea putini cei care realizeaza sau care au inteles ca nu se poate trai cu o asemenea suma. Restul, marea majoritate, chiar daca or fi inteles ca ceva nu e corect, nu au nici un interes sa faca ceva. Poate doar in eventualitatea ca aceasta marire sa se aplice sub forma unui procent tuturor veniturilor (a se citi salariilor), deci inclusiv celor ale parlamentarilor!
Armata este o experienta de viata - de (anonim) la: 13/03/2004 18:37:45
(la: Armata, o necesitate sau un semnal de alarma?)
Am citit comentariile despre subiect si nu este surprinzator ca pentru unii totul a fos rau si vad serviciul militar in negru . Realitatea este ca pentru multi si in special pentru cei proaspati intrati la facultate, armata a fost probabil prima experienta cu lumea adevarata care poate fi destul de potrivnica uneori. Da, in armata unii se descurca altii platesc ponoasele sau platesc pentru greselile altora. Sigur, mancarea nu e grozava, imi amintesc ceaiul cu bromura, dar cat de buna este mancarea de la magazin de multe ori si cate otravuri chimice sunt in ea?. Ca mai toate experientele uneori dificile, armata contribuie la formarea personalitatilor si caracterelor. Este interesant de vazut in momentele grele cine reuseste si cine se tanguieste.
Dan Ghiocel
#11988 (raspuns la: #11801) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"- din experienta PROPRIE - c - de admin la: 18/04/2004 07:44:28
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
"- din experienta PROPRIE - ca respectiva figura SE PRACTICA in cafenea. DE CE oare? Din FRICA de ADEVAR, poate?..."

Te rugam sa detaliezi acea "experienta proprie". Aici, si cu dovezi concrete.
#14022 (raspuns la: #14005) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
experienta mea....... - de (anonim) la: 22/04/2004 08:31:00
(la: Apel la marturii: "Aventuri la ambasade? Povestiti aici!")
OOOOOOO, dragilor, lasa-ti pe mosu` sa va povesteasca una faina...
Se facea ca un roman de pe meleagurile americane se gandeste sa plece in "vacation" (dat naibii cu engleza asta) si incep pregatirile....
No, apai mosu` vede ca pasaportul lui si a babei sunt expirate...sunam la consulat in New York...
"Nici o problema..se face"...dupa doua luni de telefoane......inca nu am primit pasapoarte...pina la urma mosu` a reusit sa vorbeasca cu consulul..nu dau nume ca nu cred ca revolutia s-a intamplat cu adevarat... si consulul i-a spus ca o sa primeasca o hartiuta cu poza care sa fie un fel de pasaport temporar ...
Apai dragii mosulu, nu vreau sa intru in detalii..da` cand am ajuns la coltul strazii unde e consulatul roman in New York...parca am intrat in "Twilight Zone"... steagul romanesc atarna de cladire, jigarit si probabil neschimbat de ceva ani...atmosfera inauntru` era a unui colt unde schimbau "bisnitarii" valuta dupa revolutie... tratamentul personalului de la consulat era mai rau decat a unei vanzatoare de aprozar fara chef de munca (nimic impotriva vanzatoarelor de aprozar..!)..
A fost o experienta extrem de neplacuta..si am ajuns aproape sa nu pot pleca din cauza unor "romani" care sunt latiti enorm de multi bani, cu toate ca se comporta ca niste personaje din Caragiale...
Doar de cand a venit mosul in "Amierica", a realizat el cat de mult iubeste Roamnia..da` sa mor eu daca poti sa-i schimbi pe romani din anumite privinte...
No, cam atit...
Cu respect,
Un roman ce urla la luna...
Experienta mea - de desdemona la: 22/04/2004 09:31:19
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Si eu am trait 4 ani in Anglia. Si am intalnit diferiti romani pe acolo. Ca si altii, si romanii sunt de toate temperamentele si felurile: mai blanzi, mai aprigi, cinstiti, necinstiti, mai mult sau mai putin educati, provenind din diferite parti ale tarii, si mai multe medii sociale. Experienta mea in Anglia a fost ca studenta, si din aceasta cauza am avut norocul sa fiu inconjurata de persoane cu varsta, grad de educatie, situatie si preocupari aproape identice, care imi erau si colegi. Cred ca mai bune premize nici nu se puteau ca sa ne faca sa devenim prieteni. Vreo 4 din ei veneau de la aceeasi universitate sau din acelasi oras, cativa din ei imi fusesera colegi sau seminaristi 4 ani in facultate. Ei au fost pentru mine ca o familie, si mi-au devenit foarte dragi (chiar daca uneori din cauza temperamentelor diferite ne mai si certam). Am fost un fel de 'asociatie' neinregistrata si ne-am simiti foarte uniti si bucurosi ca eram in grup. Ei mi-au 'lipit' porecla 'Desdemona'. Cu anii, au aparut alti si alti romani (de varste cam asemanatoare) care veneau la noi (locuiam 10 in aceeasi casa care era un fel de cartier general), si toti ne bucuram sa putem vorbi un pic romaneste (cine nu stie ca e mai confortabil sa iti exprimi sentimentele in limba materna) si sa facem schimb de impresii si retete romanesti. De cand m-am maritat m-am mutat din 'sanul familiei' fiindca sotul nu era roman si se simtea exclus din cauza limbii. Totusi, nu am incetat sa-i iubesc, si desi acum sunt in Franta, ei inca imi umplu in suflet un mare gol care l-am avut cand am plecat departe de prieteni si familie.

De cand am venit in Franta imi lipsesc tare mult acei prieteni, si atmosfera intima si relaxata ce era intre noi. As vrea sa cunosc cativa romani (aici in Rouen) care se afla intr-o situatie asemanatoare cu mine (in jur de 20-30 de ani, cu orizonturi largi si care mai ies din cand in cand seara la un dans). E adevarat ca nu te imprietenesti cu oricine numai fiindca vorbeste romaneste, dar daca gasesti printre persoanele cu care te poti intelege bine si unele care au o cunoastere si un interes pentru Romania, sunt sanse sa-ti fie ceva mai dragi ca altii, tocmai din cauza acestui punct comun.

De fapt, ma bucur ca m-am inscris la Cafeneaua. Prin discutiile de aici, ma simt aproape de unii dintre voi ale caror texte le citesc, si e ca si cum mi-as crea prieteni virtuali. De aceea nu prea imi place cand cineva ataca pe altcineva. Desi nu ne cunoastem in 'viata reala', ne putem simti aproape daca impartasim aceleasi pareri si sentimente.

Antoine de Saint-Exupéry spunea :
"Dragostea nu inseamna a ne privi unul pe celalalt, ci a privi impreuna in aceeasi directie".

Numai bine la toata lumea !

Desde
Despre bigotism si studii gaurite - Pt.LMC - de OmuletulGoma la: 16/07/2004 11:56:06
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Hai ca mi-ai dat tema pentru acasa, ca am atatea sa-ti spun, incat nu stiu daca imi va ajunge spatiul. Iti voi scrie ca unui om cu mintea deschisa, asa cum insisti ca esti si te invit sa-mi demonstrezi.

Am stabilit, asadar, de la inceput ca te chinuie o homofobie atroce, fapt demonstrat clar de vorbele tale. Buuuun...
Ma acuzi ca ma informez numai de la "Rosie O'Donnell Broadcast Station" dar imi dai ca replica o sursa de informare la fel de partinitoare, dezinformata, si interesata cum este biserica. Ma trimiti sa citesc un articol care si-a propus clar de la inceput sa demonstreze un punct si foloseste si interpreteaza toate datele in acest scop. Ceea ce incerc sa spun este ca nu datele sunt cele care indica teza, ci invers. Ma voi folosi totusi de documentatia si vorbele tale ca sa-ti prezint eroarea din chiar aceste surse.
Presupun ca (si iarta-ma daca gresesc) sursa ta de informare este cu predilectie EIB Network & all.
Un alt punct pe care l-am stabilit deja (prin declaratia care urmeaza), este ca amandoi nu o putem suferi pe Rosie O'Donnell. Buuuuuun...

Si inca ceva, sunt convins ca nu ai cunoscut niciodata indeaproape vre-un homosexual sau lesbiana. Sau poate ai avut o experienta proasta - si ei sunt ca si restul lumii, sunt si neamuri proaste printre ei.

Vreau sa punctez de la inceput ca cele doua "studii" apartin aceluiasi individ si sunt publicate de aceeasi organizatie religioasa. Stim din start ca biserica se opune categoric, prin dogma, homosexualitatii.
Am citit (recunosc cinstit, cu mana pe fundita) cam jumatate din primul "studiu" si m-am saturat sa tot fac gauri in el, asa ca am renuntat la restul, considerand ca nu vor fi decat variatiuni pe aceeasi tema.
Domnul "doctor" isi incepe una dintre teze cu urmatoarea afirmatie:
"Scandals involving the sexual abuse of under-age boys by homosexual priests have rocked the Roman Catholic Church"
Nici un momentel nu se gandeste dansul ca problema este abstinenta impusa de preotie, impotriva naturii, si nici la faptul ca aceste scarbe de preoti nu au la indemana ca victime decat baieti (a auzit cineva de "altar girls" in biserica catolica?).
Dar sa luam "tratatul" mai departe:
Prima contestatie pe care o am sunt anumite cifre repetate ad nauseam - procentul de homosexuali in societate. Am cautat in nenumarate surse si am gasit cifre de 5-9%, 4-7%, 3-8%, 2-12% samd. - cifre in contrast cu insistenta domnului "doctor" (vezi cine este Timothy Dailey: http://www.frc.org/get.cfm?i=BY03E02) care sustine ca homosexualii reprezinta 1-3% din populatie. Dar ce sa-i faci, dansul are un punct de demonstrat si cifrele... eh, da-le naiba de cifre.
Ba imi aduc aminte ca aveam in biblioteca, pe vremea cand traiam in Romania, un tratat de sexologie, care sustinea ca procentul de barbati care au avut in viata cel putin o experienta homosexuala, se ridica la 31%, iar pentru femei la 24%. Iti dai seama ce inseamna asta! Unul din trei! Mama, mama, iti vine sa-ti aprinzi paie in cap, si te uiti la toti cu suspiciune.
Deci numere am si eu, si zau ca nu le-am scos din burta, crede-ma pe cuvant, ar fi fost prea mult sa-ti dau toata bibliografia. Aproape toata "teza" domnului "doctor" se bazeaza pe aceste numere. Totul porneste de la faptul ca pedofilii sunt rai si ca o treime dintre copii molestati sunt baieti. Sunt perfect de acord cu dansul asupra ambelor probleme. Falsul incepe acolo unde acuza homosexualii de pedofilie. Problema sta nu in homosexuali, ci in pedofili. Chiar cifrele dansului indica aceasta: 58% prefera fetitele, 28% ambele sexe si 14% prefera baietii. Acel 28% indica usor ca acesti oameni sunt deranjati la cap. Inca un amanunt pe care domnul "doctor"(in stiinte biblice!) prefera sa il ignore este faptul ca pedofilia este cauzata in majoritatea cazurilor de abuz sexual in copilarie. Pedofilul se identifica in mare masura cu victima sa, deci de acelasi sex.
As putea sa iau fiecare aproape paragraf-concluzie din acea "teza", si sa-ti arat falsul, sa fac gauri cat bostanul in ea. Dar ce te poti astepta de la un "doctor" care a scris cartiile astea:

Healing Through the Power of Prayer
Dark Obsession: The Tragedy and Threat of the Homosexual Lifestyle
Mysteries of the Bible: Exploring the Secrets of the Unexplained
Secrets of the Bible

Este clar ca dansul vede lumea prin prisma dogmei crestine, deci deformata.

Buuuuuun....
Te citez:
"Sune-ai ca ai vazut cupluri homosexuale care erau mai de treaba ca altii care cica aveau frica de dumnezeu in ei dar isi bateau nevestele si copii. Ok, si eu am vazut miliarde de parinti cumsecade care si-au crescut copii intr-o familie "heterosexuala" si nu si-au batut nevestele si copii"

Si asta ce insemna? Eu, cel putin, inteleg ca nu ar fi vreo distinctie. Argumentul tau nu spune altceva decat ca printre cuplurile traditionale sunt si buni si rai. Sunt de acord, dar asta nu imi schimba parerea ca ratia se aplica si la cuplurile homosexuale.

Nu numai ca nu m-ar deranja daca s-ar muta pe strada mea, dar mi-as lua familia si m-as duce la cina cu placere, daca am fi invitati. Nu imi e frica de boogie-man, pentru ca l-am cunoscut si este un pussycat. Bineinteles ca i-as judeca, dar individual, asa cum o fac cu oricine altcineva, sa nu crezi ca daca sunt homosexuali sau lesbiene ii consider automat buni. Nu, sunt si ei la fel ca oricare alti oameni, si buni si rai, dar nu ii bagi pe toti in aceeasi oala, pentru ca atunci ura si bigotismul se muta in curtea mea. Apropos, ce parere ai despre negrii? Crezi ca gresesc ca-mi las copilul in grija vecinei de alaturi care este neagra? Ar trebuii sa-mi fie teama ca Andreiul meu isi va pierde buclele blonde in favoarea altora cafenii?

In incheiere ma voi lega de argumentul tau suprem, cel pe care l-am auzit debitat si de Rushbaugh, Savage, Michelli, Boyle si toata shleahta lor - cel prin care, daca le permitem homosexualilor sa se casatoreasca, va trebui sa deschidem "Portile de fier" pentru tot restul spurcaciunilor. Exista o diferenta majora, pe care voi alegeti sa o ignorati: in cazul cuplurilor homo este vorba de doua fiinte umane, capabile sa gandeasca si sa ia hotarari si care vor acelasi lucru. In toate celelalte cazuri (cu exceptia poligamiei acceptata si incurajata de biblie!) este vorba de abuzul unuia asupra altuia/altceva fara aparare.

Dreptul (da, dreptul) homosexualilor si a lesbienelor la casatorie civila nu este un privilegiu. Interdictia este o nedreptate promovata de biserica prin influenta ei, nedreptate pe care ar trebuii sa o remediem. Cred eu.

Why can't we all just get along?! De ce nu putem trai, si sa-i lasam si pe altii in pace sa traiasca asa cum vor?

"I am only one, but I AM one!"
#17938 (raspuns la: #17918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din experienta mea de elector - de Daniel Racovitan la: 27/08/2004 01:48:39
(la: VOI mergeti la vot?)
Din experienta mea de elector la Paris:

Ajungi in fata Consulatului, si te asezi la o coada de cateva sute de persoane. Astepti in picioare 5 ore (atat am asteptat eu), ajungi inauntru si vezi cauza bataii de joc: exista o singura stampila!

Si iata cum ii este inchisa gura diasporei. Simplu si eficient.


___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
copii din occident si limba romana - de Eminescu la: 02/09/2004 05:05:43
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Comunitatile Romane din diferite tari occidentale au infiintat scoli de limba romana, in special pe linga biserici.
Din experienta mea personala, cuplurile cu calificari superioare (universitare) au tendinta de a nu-si indemna copii sa vorbeasca romaneste. Nu as putea explica fenomenul, este mai mult "o statistica neoficiala".
Deasemea faptul ca aceste scoli functioneaza in special dumineca, este putin inconvenabil pentru cei care au o viata mai diversificata de a-si sacrifica dumineca pentru a duce copii la scoala.
Experiente - de LMC la: 13/09/2004 19:22:03
(la: inginer mecanic)
Mai inainte de toate trebuie sa afli care sint cerintele statului unde locuiesti. De exemplu in California este California State Board for Professional Engineers and Land Surveyors. Pentru Massachusetts am gasit urmatorul website http://www.mass.gov/dpl/boards/en/ unde poti sa te interesezi despre testele care trebuie sa le dai. Gasesti carti aici http://ppi2pass.com/catalog/servlet/MyPpi carti care te ajuta sa studiezi pentru examene, si crede-ma ca vei avea foarte mult de studiat. Pentru inceput trebuie sa dai examenul pentru "Engineer in Training" iar numai dupa aceia poti sa dai pentru "Professional Engineer". Cum ti-am zis fiecare stat are legile lui, in California pentru cei care au terminat scoala afara din America iti cere mai multi ani de experienta. Chestia e ca application-ul iti cere sa ai trei scrisori de recomandare de la ingineri profesionisti cu care ai lucrat si care ti-au verificat proiectele. Deci iti recomand sa te involvezi mai mult in design si calcule ale proiectelor, ca sa poti avea citeva proiecte la dosar. Networking este unul dintre cele mai importante lucruri din viata profesionista.

Cum ti-am zis vei avea foarte mult de studiat, daca nu stii nu vei putea trece. Sint persoane care merg de 5, 6, 7 ori sa dea fiecare dintre cele doua teste, si chestia nasoala este ca te intreaba absolut de toate, chiar daca tu nu te ocupi cu unele ramuri ale ingineriei tu trebuie sa le stii si sa fii familiarizata cu ele. Daca nu ma insel inginerii mecanici in Romania se ocupa cu instalari sanitare, ventilatii, epurarea apei etc etc. In America aceasta ocupatie face parte din ramura Civil Engineering. Deci tot ce am scris pina acuma se aplica. Procesul este greu dar daca te straduiesti ajungi departe. Totul este sa fi extrem de disciplinata in studiarea manualelor, si sa lucrezi cit mai mult in ramura care te intereseaza.
In principiu este ceruta experienta... - de Jimmy_Cecilia la: 13/09/2004 20:04:41
(la: inginer mecanic)
In State n-am lucrat si nici nu mi-o doresc, c-ar presupune sa traiesc acolo
Insa cand ai o diploma de inginer, mai întai trebuie echivalata, in orice tara ai fi,
iar in al doilea timp trebuie sa justifici de ce stii sa faci in meserie, de ce experienta ai practic..

este o perioada de incercare prealabila oricarui contract de lucru, câte o data chiar un examen practic pentru selectia candidatilor...


personal in FR, viitorul patron mi-a aratat o masina veche, de pe timpul lui Pazvanti chiorul, pe care o avea in uzinuta lui si m-a intrebat daca sunt capabila s-o repar... (tehnicianul de la mazrca respectiva n-a putut s-o puna in functie, NU MAI ERAU FABRICATE PIESELE DE SCHIMB !!! :(

Eu veneam dintr-o tara recunoscuta campioana în "Sistem D", am scos piesa uzata, am re-desenat-o, am cerut un strung si o freza... piesa a fost refacuta... si eu angajata la încercare pt. 3 luni... asa am avut sansa sa-mi fac probele ca merit postul...
"Examplu, din experienta mea - de Daniel Racovitan la: 15/09/2004 15:05:51
(la: Un maghiar presedinte in Romania???)
"Examplu, din experienta mea in localitati cu majoritate maghiara:
un turist se opreste la un magazin alimentar din centrul unui orasel in jud. Mures. Intra, da buna ziua si cere o sticla de apa minerala (in limba româna). Vanzatoarea refuza sa il serveasca pe motivul ca nu intelege. Turistul incearca si in engleza, si in limbajul semnelor (ii arata cu degetul sticla pe care o vrea). Vanzatoarea o continua pe a ei 'nem tudom'. Adica 'daca nu vorbesti ungureste poti sa mori de sete'. Daca aceeasi scena s-ar fi petrecut in Ungaria, ai fi obtinut ce-ai vrut (banii sunt bani si setea e sete). Nu cred ca un astfel de comportament ar fi tolerat (de ex.) in Franta."


Nu numai ca nu e tolerat, dar daca respectivul vanzator e dat in judecata poaet face pana si cativa ani de puscarie.

Zilele trecute, o individa din sud, care nu a vrut sa vanda cuiva un teren pe motiv ca era de origine araba, a incasat cateva luni de pirnaie, plus zeci de mii de euro amenda, plus obligatia de a-i vinde respectivului terenul (yesss!!).

Aviz amatorilor.

___________________________________________________
"nobody is perfect; I'm nobody"
#22370 (raspuns la: #22210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de nasi la: 10/10/2004 01:45:42
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
si eu cred ca totul se trage din educatie. in fond, cu totii devenim adultii care ne invata parintii si societatea ca "e normal" sa fim. daca "odorul" mamei de 1,85 asa a fost invatat (prin exemple de genul, masculului in casa ii este permis x,y si z, iar femela - sora cu pricina - trebuie sa "stea dreptzi") normal ca asta va fi atitudinea. in copilarie-pubertate-adolescenta, baiatul sta cu tatica si ia exemplul lui, invata sa exploreze cu maiestrie canalele sportive; fetitza cu mamica, invata sa spele vase, sa gateasca...
cit despre mama in cauza, ai ales tipul clasic al mamei romance. si nu uita insa ca si aceasta "mama romanca" este si ea mai intii de toate femeie. din pacate, una din acele multe femei care au ales sa-si verse naduful pe generatia urmatoare. fiica - las' sa vada si ea pe pielea ei ce-am trait eu ca sa nu fiu singura care a avut de inghitit, baiatul - il cresc sa ma razbune, sa trateze si el alte femei cum m-a tratat taica-su pe mine.... sa nu deschida usa femeii, sa nu-si spele cana de cafea, sa nu respecte macar munca femeii ca daca ea tocmai a dat cu aspiratorul el sa intre linistit cu pantofii murdari in casa... trebuie insa sa iti dai seama ca aici nu este o alegere facuta in mod constient, ci pur si simplu o reactie umana - nu intru in amanunte pt ca ar trebui sa fac o intreaga analiza psihologica. si iti dau dreptate, nu gasesti mentalitatea asta in 100% dintre familiile romane dar este o mentalitate care predomina INTR-O PROPORTIE INGRIJORATOR DE MARE PT MILENIUL IN CARE TRAIM.

in privinta "occidentului" vreau sa te corectez putin si sper sa nu te superi. eu vorbesc din experienta mea, tu din a ta... aici cind faci copii asta inseamna o cheltuiala fantastica. in marea majoritate cuplurile pun bani deoparte dinainte, pentru a face fata diminuarii inevitabile a cistigului lunar/ sau saptaminal. daca mai au de platit si un mortgage la casa, atunci lucrurile se mai complica putin: rata la banca trebuie achitata la termen, fara discutii si scuze, sotia nu mai merge la serviciu deci nu mai aduce bani in casa, copilul are nevoie de scutece, de hainute, citeva luni de zile mai merge cum merge, pe urma are nevoie de formula, de papica speciala pt bebelusi - ca nu poti sa-i dai ce maninci tu, sistemul lui digestiv nu face fata si ajungi cu el la doctor - alti bani alta distractie. la doctor oricum ajungi din cind in cind - ca inca n-am auzit de baba frumoasa si copil cuminte (si sanatos tun pe deasupra). mincare gata preparata se poate cumpara ca e destul de ieftina intr-adevar, dar cu mincatul la restaurant.... nu chiar asa de des cit ai lasat tu sa se inteleaga. apoi creste copilul / sau copiii, femeia se intoarce la serviciu, insa cheltuielile sunt la fel de mari. legislatia pur si simplu nu permite ca un copil sub 14 ani sa fie lasat singur in casa, fara supravegherea unui adult. cei care fac greseala asta se trezesc cu vizita din partea celor de la children wellfare...se apeleaza de cele mai multe ori la baby sitter, la ajutorul bunicilor - insa numai citeva ore pe zi pt ca majoritatea parintilor isi trimit copiii la gradinita (si asta costa destul de mult) de dimineata pina la amiaza. marea majoritate a parintilor opteaza pt gradinita pt ca acolo copilul se pregateste pt scoala, invata sa numere, sa adune, sa inmulteasca, si sa citeasca, dar cel mai important: face primii pasi in viata, INVATA SA FIE SOCIABIL, invata sa interactioneze cu alte fiinte umane de ambele sexe, fiecare cu personalitatea proprie si isi insuseste de la o virsta frageda comportamente adecvate, iar asta e un lucru de pret. de cite ori nu vedem in familiile din romania copii care se tem pina si de rudele mai departate pe care le vad mai rar, daramite de altii? ii intraba cineva cum ii chiama si citi ani au - pun ochii in pamint, ii intreaba ce au invatat la scoala si nu raspund sau bilbiie ceva fara nici o urma de indrazneala in glas, iar daca e sa recite o poezioara dau in lacrimi (cazuri nu chiar atit de rare). parintii respectivi se ascund dupa scuza ca sunt timizi saracutii - de parca asta ar fi un atribut chiar atit de pozitiv, cind stim cu totii ca timiditatea nu te ajuta in viata, nu te ajuta in cariera, nu aduce nimic bun! si cind spun "saracutii" nu o fac pe ton ironic, ci o spun pt ca acesti copii nu au beneficiat in primii ani ai vietii lor de contact uman divers sub supravegherea unor persoane calificate care sa-i indrume (ca stim cu totii ce fel de oameni au grija de copii in majoritatea creselor si gradinitelor din romania, mai ales cele de stat) - nu vor fi pregatiti sa faca fata vietii adevarate de dincolo de umbrela parintilor si cele mai importante lectii de viata pt ei vor fi limitate la unicul exemplu al parintilor - care de prea multe ori e similar celui pe care l-ai amintit tu.

dar revenind la familia occidentala: tinerii parinti in general iau decizii in cunostinta de cauza, de cele mai multe ori se pregatesc pt copii, dar ca peste tot in lume exista si acel neprevazut - caz in care, se apeleaza si aici la ajutorul familiei extinse, al statului, etc. dar cind vine vorba de relatia barbat-femeie, pur si simplu este o alta mincare de peste. cu sau fara copii, barbatul respecta femeia cu care a ales sa-si imparta bucuriile si tristetile vietii. o sustine in deciziile pe care ea le ia fata de cariera - nu pretinde de la femeie sa stea acasa toata viata daca ea nu vrea si nici nu hiriie nici miriie ca daca ea vrea sa stea citiva ani sa creasca copiii atunci numai el are drepturi in casa pe motiv ca el merge la serviciu! si indiferent daca femeia munceste sau nu, barbatul de aici o ajuta in treburile casnice pt ca n-a fost crescut cu ifose si pretentzii de a avea acasa "servitoare neplatita" si MAI ALES PT CA pregatirea mesei, dereticatul, spalatul vaselor si alte treburi casnice facute impreuna, reprezinta atit pt femei cit si pt barbati un timp pretios pe care femeia si barbatul il petrec impreuna isi comunica unul altuia dorintele, gindurile, bucuriile si nemultumirile de peste zi, isi fac planuri de viitor si se sfatuiesc fara ca unul sa trebaluiasca in casa pentru amindoi iar celalalt sa fie tratat ca un pasha.
#24591 (raspuns la: #24563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din experienta mea - de homeless la: 20/12/2004 11:42:16
(la: cum poti sa publici o carte in romania??)
Din experienta mea am strins mai multe "ponturi si trucuri" apropo de publicat o carte in Romania.
Articolul se cheama Cum se propune un manuscris? Ghidul autorului
http://www.cartea.info/revista/modules.php?name=News&file=article&sid=47
din proprie experienta, nu ex - de donquijote la: 24/12/2004 10:18:44
(la: Prietenia in zilele noastre)
din proprie experienta, nu exista prietnie "pura" intre persoane de sex opus. prietenia exista, dar e insotita de atractie sexuala, cel putin din directia unuia din cei doi. am fost de ambele parti a "ecuatiei": indragostit fara speranta si primind in schimb numai prietenie, sau dand prietenie in schimbul dragostei. n-am profitat niciodata (cand eu eram cel avantajat) si am cautat sa clarific lucrurile cat mai repede ca sa nu provoc sperante desarte in sufletul prietenelor; am suferit destul pana mi-am invatat lectia si am inteles cum gandesc fetele (femeile). in acest caz a continua si a mentine o astfel de situatie nu este un "fairplay". atractia sexuala (sau dragostea) e acolo, mocnind si in general cei indragostiti au o imagine deformata a realitatii atribuind ceileilalte persoane calitati pe care poate nu le are sau construind sperante desarte. problema e ca cel indragostit spera ca in timp (si anii trec...) va reusi sa schimbe, sa convinga si o face pentru ca din punctul lui de vedere acest efort merita in cazul unei reusite, chiar cu foarte putine sanse de succes ca la loto - pentru cateva milioane cu 0 sanse lumea baga bani grei- numai ca aici vorbim de sentimente.
intre baieti (sau fete) e alta poveste. prietenia poate supravietui timpului, nimeni nu sufera. am reluat cam de vreun an legatura cu fosti colegi de liceu/facultate cu care am fost foarte bun prieten in Romania si din motive bine intemeiate nu am tinut legatura in timpul lui ceausescu, si intre timp am pierdut adresele. dupa revolutie nu m-am intors si deodata am reluat legatura si e cum ne-am fi despartit abia ieri...
Horia, zi-ne si din experient - de mya la: 13/01/2005 01:30:10
(la: vise colective)
Horia, zi-ne si din experientele tale ca tre' sa fi avut, nu? Altfel nu deschideai subiectul asta.
experienta - de carmen22 la: 17/01/2005 07:47:57
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Ma bucur pentru tine ca nu te inseli singura, teai focalizat pe problema, ai analizato in toate felurile ....
Dupa experienta asta trebuie sa fi mai inteleapta tias da un asat
" don't learn the hard way ....... like me :)
Felicitari
Re:Experienta mea - de Chriss la: 09/02/2005 23:22:36
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Raspuns pentru:
Experienta mea
#14332, de desdemona la Thu, 22/04/2004 - 14:31

Bun Desdemona,

Nici nu-ti poti imagina cint de mult m-a bucurat ceea ce ai scris, fiindca sint intr-o situatie foarte asemanatore. Numai ca pretenii mei sint in Romanian iar eu sint cu sotul meu in America. Din fericire si sotul meu este Roman si am facut parte din acelasi grup, asa ca putem sa stam si sa ne aducem aminte. Dar din pacate nu mai poate fi atmosfera care a fost. Si nici nu am gasit pe nimeni cu care sa putem sa umplem acele goluri ce le-au lasat prietenii nostri. Vorbim cu ei des la telefon, dar nu este acelasi lucur si din cauza financiara ei nu pot veni la noi sau nu putem sa mergem impreuna in concedii.
Si ca si tine prin cafeneaua.com pot sa spun ca mi-am facut prieteni virtuali fiindca desi nu stiu pe nimeni, citesc gindurile altora si pot sa raspund cu propriile mele pareri care de asemenea sint citite.
Pot sa spun ca am cunscut Romani care sint niste oameni fantastici si cu care am devenit buni prieteni, si tot odata am cunoscut Romani care mi-au ranit sufletul.
Este oare vina comunismului care a reusit sa ne faca sa ne urim si sa ne furam cacula unii la alti? Oare nu comunismul ne-a adus la saracie si infometare? Cred ca da, si cred ca va dura mult pina Romanii au sa-si schimbe stilul de viata si gindire.
Nu vreau sa deviez cursul discutie, de aceea vreau inca o data sa-ti spun cit de mult mi-a placut ce ai scris fiindca mi-a adus aminte de niste ani frumosi si trecuti.

Criss
#35815 (raspuns la: #14332) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...