comentarii

cuv cu hiat cu e-a exemple


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Exemple? - de Dan Logan la: 20/08/2003 07:46:46
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Buna Diana,

Si pe mine ma intereseaza cuvantul ca mijloc de comunicare. Ne poti da niste exemple de cuvinte care sunt "aproape identice ca pronuntie, indiferent de tara", asa cum zici tu?

Dan
Nu intocmai.Exista vocale ce - de Diana G. Verpe la: 26/08/2003 02:29:45
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Nu intocmai.Exista vocale ce pot fi citite sub forma diferita, in functie de pozitia pe care o au in cuvant. De ex: vocala "o", in mod normal ei o citesc ca pe "u"-romanesc ("Romania", ei citestc RUMANIA,"mor"- ceea ce inseamna mama, ei citesc MUR );exista cuvinte ca:"godt" din expresia "like godt"-la fel de bine- ce se citeste GOT, pe cand cuvantul "god" ( ex.: "god dag" - buna ziua- , "God Jul" - Craciun Fericit- , "god smak" - bun gust - ) se citeste GU; iar ca ultim exemplu, cand vocala "o" este citita "o", putem lua cuv. ca: "ordreseddel" -formular de comanda (folosit in comert) se citeste cum se scrie, "produkter" - produse- , "kolleksjon" - colectie- in ambele cazuri in acest cuvant "o" se citeste "o" indiferent ca este situat la inceputul sau sfarsitul cauvantului.

mai exista totodata grupuri de consoane ce se citesc intr-un mod anume determinat.si aici ne putem gandi la:
1) "sk": "skive" - felie- citit SHIVE, "unnskyld" - scuze- citit UNSHIULD
2)" sj": "sjokolade" - ciocolota- citit SHOCOLADA, "nasjonalitet" - nationalitate- citit NASHONALITET
3) "skj": "skjorte" - camasa- citit SHIORTE, " skjort" - fusta- citit SHIORT, "kanskje" - poate- citit KANSHIE
4) "kj": "kjøre" -conduce (masina, tren, avion, vapor)-citit CIORE, "kjærlighet" - dragoste- citit CIARLIET
5) "tj": "tjue" - 20 - citit CIUE

Dan, sper ca aceste cateva exemple sa iti raspunda la intrebarea ta.
#56 (raspuns la: #25) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic! - de anonim la: 10/11/2003 04:41:07
(la: Israelul, dupa Codrin)
Si arabii, acolo unde au avut parte de pace si de buna guvernare, si-au transformat desertul in gradina.

Exemplul Israelului este admirabil dar nu unic!




#3868 (raspuns la: #3841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
exemple de derbedei: cei care - de Daniel Racovitan la: 14/11/2003 06:15:36
(la: Solidaritatea intre derbedei)
exemple de derbedei: cei care pica ceara pe batrane in noaptea de inviere, cei care spre distractie se arunca in tine si-ti striga "uita-te ba pe unde mergi", cei care comenteaza in gura mare despre o femeie de langa ei "ba ce cracanata e asta", cei care intra cu picioarele pline de noroi intr-o expozitie de arta, doar asa, de distractie, si exemplele pot continua

"revolutie"? ce revolutie e in a picura ceara pe o batrana sau a jigni pe strada o femeie?

#4227 (raspuns la: #4222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Josif C. Drãgan - de SB_one la: 20/12/2003 13:31:05
(la: Romani in strainatate)
Josif C. Drãgan:

Este cel mai bogat român, dar spune cã nu a stat niciodatã sã îsi numere banii. S-a stabilit încã din tinerete în Italia, a fost considerat, mult timp, apatrid, dar spune cã, în sufletul lui, nu a pãrãsit niciodatã România. Într-un interviu „Verde-n fatã” cu Marius Tucã, Josif Constantin Drãgan a explicat de ce se stie atât de putin despre el în tara natalã si cine ar fi, în opinia sa, „vinovatii”.

▪ Marius Tucã: Vã amintiti cum ati fãcut primul milion de dolari?
Josif Constantin Drãgan: Nu-mi amintesc pentru cã nu l-am numãrat, nu am stat sã numãr banii, ci am vrut sã stiu cã se realizeazã, ca o confirmare a succesului, a împlinirii datoriei muncii în societatea din care fac parte.
▪ Sunt corecte aprecierile si evaluãrile publicate?
Tot timpul s-a vorbit de bani, pentru mine nu a fost important sã am bani si sã-i folosesc pentru scopuri personale; am avut o viatã normalã si aspiratiile mele în acest domeniu au fost pe mãsurã. Bani, bani, bani, nu se vorbeste decât de bani.
Aprecierile au fost fãcute pe anumite criterii si ca atare si rezultatele au o valabilitate relativã pentru cã sunt din puncte de vedere diferite. Se vorbeste de bogãtia cuiva, într-o tarã, într-un moment în care problema de bazã este sãrãcia, o tarã unde oamenii sunt la limitã, dacã nu sub limita existentei, ajungând sã fim sãraci într-o tarã bogatã.
Despre afaceri
▪ Ce credeti cã face diferenta dintre dumneavoastrã si urmãtorii clasati în topul celor mai bogati români?
În primul rând, cred cã putem vorbi aici despre întinderea europeanã si nu numai a Grupului Multinational Drãgan, apoi despre soliditatea lui clãditã în aproape 60 de ani de existentã, care cred cã-i dau o dimensiune aparte în peisajul economic actual.
▪ Cu câti dintre românii din top 10 vã cunoasteti personal?
Îi cunosc personal doar pe câtiva dintre ei, pentru cã dezvoltarea Grupului Multinational Drãgan m-a tinut mult timp departe de tarã.
▪ Vã gânditi sã vã implicati în privatizarea companiilor de gaze din România?
Nu, pentru cã în privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor. Continuarea privatizãrii cu insistentã este o diminuare a propriilor capacitãti, fiind o declaratie de incapacitate. În 1996 am preluat de la stat o societate Petrom pe care-am dezvoltat-o si unde am devenit actionarul principal.
▪ Cum apreciati estimarea cã stocurile de gaze din tarã se vor epuiza pânã în 2005?
În aceastã perspectivã, dezvoltarea sectorului GPL (principalul obiectiv de activitate al grupului Butan Gas) devine o prioritate în România. Acest tip de „energie mobilã” este rezultatul unor resurse care nu se epuizeazã la fel de usor, constituind o alternativã viabilã si în viitor.
▪ Ati fost nevoit sã dati vreodatã spagã în România?
Eu nici nu cunosc cuvântul „spagã”, a trebuit sã întreb ce e spaga? Mi s-au cerut mici atentii, în diferite ocazii, pentru a mi se face anumite comisioane. Este o metodã total dezagreabilã si descalificantã, nu am apelat la ea si nici nu am încurajat, în tot ceea ce am fãcut, acest mijloc de a obtine avantaje de pozitie sau diverse facilitãti. Tot ceea ce am obtinut, de-a lungul vietii, este exclusiv rodul dedicãrii, intuitiei, pasiunii si muncii mele. Spun acestea rãspicat, cu toate cã, deseori, inexplicabil, am întâmpinat piedici în concretizarea unor initiative economice sau culturale, de altfel benefice pentru societatea româneascã.
▪Domeniile dumneavoastrã de afaceri sunt foarte variate. Cum se explicã diversitatea lor?
Am fost si sunt interesat de cât mai multe si diferite domenii. Am o imaginatie efervescentã si dorinta de a acoperi suprafete întinse de activitate. Omul este produsul societãtii si are o datorie fatã de ea: sã munceascã. Munca este o obligatie.
Asa am importat si exportat tesãturi si fibre din Italia în România pentru pânzele de avion din care se realizau aripile avioanelor la IAR Sibiu. Am gândit afaceri cu banalele, dar utilele mãturi. Am fãcut marketing în pietele de desfacere din Elvetia, Belgia si Anglia fãcând comert cu produse alimentare, am afaceri imobiliare... O afacere nu se naste decât dintr-o mare cunoastere a pietei si din dorinta de activitate.
Despre cartierul Josif C-tin Drãgan
▪ E adevãrat cã detineti o stradã în Italia?
Da, existã la Venetia o stradã care se numeste Calea Draga, unde de altfel si locuim, stradã care existã cu acest nume de prin 1600. E o purã întâmplare....
Dar în Grecia existã o localitate lângã Teba, Dragania, onoare pe care statul grec mi-a conferit-o pentru cã aici am creat prima zonã industrialã din Grecia.
▪ Domnule profesor, haideti sã revenim putin. Spuneti-mi si mie cum ati plecat din România.
Am plecat cu trenul... si cu bursa de studii pentru un an – de 6.000 de lire – oferitã de Guvernul italian, prin Institutul Italian de Culturã. Cu acesti bani îmi plãteam locuinta, întretinerea si câteodatã mici aventuri de tinerete. Îmi amintesc cã am cunoscut o cântãreatã la Biserica Greco-Catolicã de la Roma si îmi permiteam sã o invit câteodatã la cinematograf. Îmi completam bugetul cu 100 de lire lunar, tinând contabilitatea domnului Rossi, vânzãtor de alimente.
▪ Care este povestea cartierului Josif Constantin Drãgan din Lugoj?
Povestea cartierului ce-mi poartã numele, în Lugoj, este una extrem de simplã. Am primit o solicitare din partea municipalitãtii si a locuitorilor acelui cartier – unde se aflã, pozitionat si sediul Butan Gas International – de a contribui, financiar, la eliminarea datoriilor pe care oamenii din aceastã zonã a Lugojului le aveau cãtre regiile locale, respectiv întretinere, gaze si altele. La vremea când a fost fãcutã solicitarea, adicã anul 2000, suma pe care am alocat-o era destul de importantã. Astfel, am ajutat comunitatea respectivã si, drept recompensã, acestia au hotãrât ca acest cartier al Lugojului sã poarte numele meu. De altminteri, mai este o piatã, chiar în centrul orasului, pe care am reamenajat-o integral, contribuind cu aproape 200.000 de dolari, si care îmi poartã numele. Alãturi se aflã si Catedrala Greco-Catolicã „Coborârea Sfântului Spirit”, la repictarea cãreia am contribuit. Nu mai putin o creatie a mea, la care tin cu deosebire, este Universitatea Europeanã Drãgan, la Lugoj si Brasov, cetate a spiritului si mintii românesti, de talie europeanã si, de curând, acreditatã.
Clãdirea Universitãtii din Lugoj este opera unui arhitect din Timisoara, Radoslov, proiect care a fost premiat la Venetia si care a pãstrat multe dintre doleantele si indicatiile mele de a îmbina vechiul cu modernul, de a continua ideea de cetate medievalã, viitoare Cetate a Stiintei.
Despre politicã
▪ Care politician din România v-ar convinge sã îl votati?
Nu am fost niciodatã implicat în viata politicã. Acest lucru nu a fãcut si nu face parte dintre preocupãrile mele. Cred însã cã unul dintre politicienii cãruia i-as acorda, fãrã ezitare, votul meu ar fi unul care ar sesiza rolul pe care România l-ar putea ocupa, prin ceea ce reprezintã ca potential, în rândul natiunilor lumii.
▪ Ce simpatii politice aveti?
Nu am simpatii politice care sã mã determine sã apreciez, mai mult sau mai putin, un oarecare partid sau om politic. Am încercat, în toate contactele si relatiile avute cu politicienii români sau strãini, sã pun mai presus de toate interesele tãrii mele, fie ele economice sau de altã naturã. Asta apreciez la orice om politic sau formatiune de guvernãmânt.
▪ Ce credeti despre alianta PNL-PD?
Nu-mi exprim nici o opinie.
Despre investitiile în presa din România
▪ Cât de implicat sunteti în presa din România?
Implicat nu este cuvântul cel mai potrivit. Am fondat o serie de publicatii în România, si mã refer la cotidianul „Natiunea”, „Renasterea Bãnãteanã” din Timisoara, sãptãmânalul „Redesteptarea” din Lugoj, „Buletinul European”. De asemenea, am investit în televiziune si radio, având propriile posturi la Lugoj, anume Europa Nova. Editãm, la Bucuresti, în cadrul tipografiei „Fed Print”, diverse publicatii cu caracter cultural, ziare, reviste, carte si multe altele. O implicare de naturã pãrtinitoare, politicã sau de altã naturã, nu am avut si nu avem. Dar am considerat cã presa poate constitui, pentru spiritul românesc, letargic acum, un vehicul valabil prin care sã poatã deveni din nou treaz. De asemenea, aceste initiative legate de presã au potentat toate actiunile Fundatiei Europene Drãgan, contribuind la rãspândirea culturii si a românismului în tarã si în Europa. În plus, am contribuit si la configurarea postului de radio Vocea Basarabiei, din Moldova, pentru a da posibilitatea românilor de acolo sã se exprime alãturi de semenii lor din tara româneascã. Si, sincer, nu a fost usor sã se concretizeze acest lucru.
▪ Fundatia Europeanã Drãgan a editat „Istoria Literaturii Române” a lui Cãlinescu. Cum ajungea aceastã carte în România?
Neexistând în România de foarte multã vreme „Istoria Literaturii Române” a lui George Cãlinescu, aceastã fiind deja epuizatã, dar necesarã pentru cunoasterea mai de aproape a literaturii române, am considerat necesarã reeditarea sa în limba românã si în limba englezã. Aceastã carte am trimis-o în 135 de exemplare tuturor autoritãtilor, începând cu presedintele Ceausescu, iar apoi, profitând de organizarea unui Congres Cultural la Bucuresti, cu posibilitatea de a introduce orice publicatie, având autorizatia organizatorilor, am introdus 5.000 de exemplare nelegate, pentru a fi distribuite si folosite în scoli.
▪ Cum de unele dintre cãrtile dumneavoastrã ajungeau sã fie editate în România?
Diverse edituri, de exemplu Cartea Româneascã, primeau autorizatiile necesare de la sectia culturalã în raporturile cu strãinãtatea si astfel ajungeau sã fie editate în România cãrtile mele.
Despre pasiunea pentru istorie
▪ De unde pasiunea dumneavoastrã pentru istorie?
Nevoia proprie de a cunoaste ca român istoria neamului în care m-am nãscut, a Tãrii Românesti si a altora din Europa si din întreaga lume. Aceastã pasiune pentru cunoasterea istoriei era stimulatã de stabilirea mea în Italia, pe care o consider a doua patrie, si de faptul cã, 30 de ani dupã plecarea din România, nu am putut sã revin în tarã din cauza unui decret dat de Ana Pauker, în care se prevedea pierderea cetãteniei românilor care nu se întorceau în tarã în termen de 60 de zile. Am fost considerat mult timp apatrid.
▪ Ce credeti despre scandalul Holocaustului, declansat în urmã cu câteva luni la noi?
Cred cã este vorba despre lipsa de cunoastere a prim-ministrului nostru, care a adoptat atitudinea Asociatiei evreilor de a fi despãgubiti si care au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri de beneficii condamnatã de însusi profesorul universitar Normal Finkelstein în lucrarea sa „The Holocaust Industry”, lucrare tradusã în multe tãri din lume. Nu a fost Holocaust în România.
▪ În opinia dumneavoastrã, ce înseamnã sã fii bun român?
Sã fii bun român înseamnã împlinirea datoriei de a-ti iubi propria tarã, sã-ti cinstesti neamul cu credintã, oriunde te-ai afla, si de a-ti îndeplini îndatorirea de a munci.
Despre maresalul Antonescu
▪ Se spune cã aveti un cult pentru maresalul Antonescu. De unde vi se trage aceastã admiratie?
Cum am mai spus, maresalul Antonescu este o figurã marcantã a istoriei, este eroul si martirul neamului românesc. În împrejurãri dramatice pentru tarã, a avut o comportare exemplarã, a fost animat de un înalt patriotism si spirit de sacrificiu. A purtat un rãzboi just de întregire a frontierelor, impus de vecini agresivi, si de apãrare a evreilor din România si din tãrile vecine, ocupate de nazisti, falsificându-le chiar cu pasapoarte plecarea, de la Constanta cãtre Palestina. Simt o profundã durere la nerecunoasterea acestor merite ale sale, ca si atunci când a fost acuzat, condamnat si ucis cu acceptul fostului rege Mihai. Pãcat cã, repet, din oportunism politic sau pentru obtinerea de avantaje pasagere, denigrãm un ROMÂN, fãcându-l dusman al tãrii.
▪ De ce românii stiu atât de putine lucruri despre „personajul” Josif C-tin Drãgan? V-ati ascuns vreodatã de presã?
Îmi doresc ca oamenii sã stie cât mai multe despre realizãrile mele, nu despre mine, dar nu refuz niciodatã sã mã fac cunoscut. Tot ceea ce am fãcut pentru tara mea, inclusiv lobby-ul fãcut pentru afirmarea valorilor sale în Europa si în lume, de exemplu statuia lui Antonescu, tipãrirea „Istoriei Literaturii Române” a lui Cãlinescu, Fundatia Europeanã Drãgan, Butan Gas-ul, Capul lui Decebal de la Orsova, cea mai mare sculpturã a lumii, înainte de statuile celor patru presedinti ai Americii de la Muntele Rushmore chiar, actele mele de mecenat, de caritate, de bunãvointã fatã de societatea româneascã au fost, în general, trecute cu vederea de mass-media româneascã sau au fost minimizate ca importantã.
▪ Cam câte interviuri acordati într-un an?
Destul de putine.
Despre familie
▪ Cât de des îsi vede familia cel mai bogat român?
Nouã ani, sotia mea a stat alãturi de mine zi de zi. Pãstrãm traditia si ideea de familie prin prezenta celor trei copii: Stefan Constantin de 4 ani si gemenii Alexandru Eugen si Tudor Sebastian de 2 ani, pentru care, de exemplu, masa de prânz este sfântã. Tot timpul suntem împreunã, îmi desfãsor viata alãturi de ei si sunt parte nelipsitã din viata mea, suport activ al acesteia.
Despre patriotism
▪ În anul 2003 al Europei mai existã patriotism?
Trebuie sã existe. E un sentiment firesc si o datorie de onoare, un sentiment care, din fericire, va exista chiar dacã, în timp, frontierele vor dispãrea.
▪ Cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, profilul românului si cum ati caracteriza, în câteva cuvinte, România actualã?
Este împovãrat de greutãti si totusi optimist si încrezãtor într-un viitor mai bun. România zilelor noastre este încã marcatã de frisoanele tranzitiei. Este însã foarte atasatã idealurilor europene, pe care si le poate apropia prin integrarea în UE, proces care în nici un caz nu trebuie ratat.
▪ Ce-ati putea sã comentati legat de Revolutia din 1989?
În anul 1989 consider cã nu a avut loc o revolutie, ci o loviturã de stat pentru înlãturarea presedintelui Ceausescu si a regimului comunist, cu consecintele de rigoare. Istoria va demonstra ceea ce nu mai e de demonstrat: adevÃrul.
▪ Care este opinia dumneavoastrã legat de fenomenul globalizãrii?
Globalizarea a devenit fireascã.
▪ Ce v-a determinat si care au fost conditiile plecãrii din România?
Bursa de studii care mi-a oferit posibilitatea de a mã realiza cu succes.
▪ Ati reusit sã impuneti cultura româneascã prin ceea ce ati fãcut în Italia?
Cu prisosintã. Aceasta a fost una dintre principalele mele preocupãri. Am creat Fundatia Europeanã Drãgan, reprezentatã în marile capitale europene, am editat încã din anii ’50 „Buletinul European”, care apare si în zilele noastre, am înfiintat Editura Nagard, Universitatea Golden Age, Centrul European de Cercetãri Istorice de la Venetia si multe altele. Am fost considerat promotorul Europei Unite de astãzi.
▪ Cum ati încadra în istoria României miscarea legionarã?
O miscare politicã fireascã pentru epoca respectivã, de apãrare a intereselor nationale.
▪ Vã veti întoarce vreodatã definitiv în România?
Vã pot spune cã nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar în perioada când am fost plecat din tarã. Am purtat-o mereu în suflet, cu atât mai mult acum, când mare parte a timpului meu se desfãsoarã în tarã, pot spune cã sunt, am fost, definitiv acasã. Pãmântul natal te atrage sã te întorci acolo unde ai fost zãmislit.
▪ Nu vã temeti cã fiii dumneavoastrã ar putea fi, la un moment dat, „striviti” de povara averii dumneavoastrã?
Povara aceasta se va împãrti si va deveni, probabil, „suportabilã”. Ideea bogãtiei nu o suport, e ceva extravagant si nu trebuie folositã ca atare de viitoarele generatii. Atât timp cât eu am o viatã normalã si copiii mei vor urma acelasi model: o mãsurã în toate.

Josif Constantin Drãgan
DATE PERSONALE:
Data si locul nasterii: 20 iunie 1917, Lugoj
STUDII:
1938: licentiat al Facultãtii de Drept, Universitatea din Bucuresti
- licentiat în Stiinte Economice si Politice, Universitatea din Roma
- doctor în Drept, Universitatea din Roma
AFACERI:
1941: se orienteazã spre domeniul petrolier, exportând petrol din România cãtre Italia
1948: formeazã societatea Butan Gas SA, care se ocupã cu îmbutelierea si distribuirea gazului
ALTE TITLURI:
1966-1976: Presedinte al
Federatiei Internationale de Marketing
1973: Membru al Camerei de Comert italo-române
Doctor Honoris Causa al Universitãtilor din Craiova si Timisoara
Cetãtean de onoare al oraselor Lugoj si Cluj-Napoca si al comunei Spãtaru (judetul Buzãu)
IMPLICARE ÎN ÎNVÃTÃMÂNTUL ROMÂNESC:
1967: Ia fiintã, în Italia, Fundatia Europeanã Drãgan
1990: Înfiinteazã, la Bucuresti, „Drãgan European Business School”
1991: Pune bazele, la Lugoj, Universitãtii Europene Drãgan
VOLUME PUBLICATE:
1985: The World Mission of the International Marketing Federation
1987-1989: Geoclimate and History
1995: Bazele Cognitive ale Cercetãrilor de Marketing (în colaborare cu prof. M.C. Demetrescu)
1976: Istoria milenarã a tracilor
1985: Imperiul milenar al Daciei
1996: Istoria românilor
1996: Adevãrata istorie a românilor

Nu am pãrãsit niciodatã România, nici mãcar când am fost plecat din tarã.
Nu am stat niciodatã sã numãr banii.
În privatizare s-a ajuns la o deformare a valorilor.
Am fãcut afaceri cu mãturi.
La Venetia locuim pe Calea Dragan.
Evreii au transformat ideea de Holocaust într-o întreprindere de realizãri si beneficii.
Am fost considerat promotorul Europei Unite de azi.
Am o viatã normalã si o mãsurã în toate.

Note:


#7014 (raspuns la: #6999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Puterea exemplului - de neonoir la: 30/01/2004 06:07:37
(la: Stefan cel Mare si... Sfant)
Subiectul a fost mult, mult prea dezbatut...OK nu a fost cel mai cuvios domnitor... Dar biserica ofera exemple... nu poti explica aproape nimic fara un exemplu...
Stefan cel Mare nu este dat exemplu de cuviosenie sau marinimie... Nu viata personala este modelul oferi ci vitejia. A oprit armatele care au reusit sa doboare centrul ortodoxiei, Constantinopolul. Conjunctura, noroc, tactica... multi factori... dar fapta ramane aceeas. Nici asta nu este de ajuns?


Pai hai sa luam niste exemple - de gabriel.serbescu la: 21/03/2004 14:43:43
(la: Integrarea tiganilor)
Pai hai sa luam niste exemple:
o comunitate de irlandezi in SUA se va integra doar in directia individualista competitiva americana. In rest nu va adopta nici o trasatura culturala de acolo. Italienii la fel, spaniolii la fel.
Vor face un compromis materialist mai degraba, decat de alt tip.
De aici se porneste la conceptul multiculturalitatilor, si lucrurile coexista intr-o oarecare armonie.
Pentru tigani in schimb, conceptul asta individualist al muncii, al independetiei fata de familie, a cumpararii de un apartament, de hiopotecare etc este o tampenie, cand primele valori despre viata pe care le invata sunt familia si migrarea. Un tigan nu va renunta la iubita/iubitul sau in favoarea carierei, si nici nu va ramane peste orar, la munca, in loc sa mance cu ai sai(sunt niste exemple la intamplare).
Bine, incerci sa integrezi pe cineva, insa in ce? Si inca odata integrare se produce in cazul prietenei tale, care la procesul asta participa si ea voluntar. Probabil are niste prioritati identitare: sunt femeie, sunt tiganca, sunt romanca; insa dupa cum spuneai provine din patura elitista si fericita a tiganilor educati, respectiv care au invatat niste valori sociale comune.
Eu nu confund asimilarea cu integrarea. Insa sa nu astepte nimeni ca Putu, pe care ti-l dadeam exemplu, sa mearga sa munceasca la orar de 8-10 ore, doar fiinca el ca tigan trebuie sa se integreze.
Maica-sa care vindea seminte pe centru, impreuna cu toata familia lor de comercianti de nimicuri si ghicitori in palma, l-a trimis pe Putu al ei la scoala pentru ca altfel o batea sectoristu´, iar dupa Revolutie ce scoala mai nene...
Astfel Putu, sau Trutz sau Zorala nu s-au integrat in societatea romaneasca ci i-a asimilat strada si cartierul cu specificul ei social.
Unu: pentru ca sentimentul lor de apartenenta se rezuma la lucruri concrete, emotionale: familia, clanul, tovarasii, iar nu la concepte simbolice si frivole ca ¨patrie¨,¨natiune¨,¨societate¨
Doi: au fost asimilati de cultura urbana, sau de strada, pentru ca acolo ¨existau¨ acolo traiau cotidian, strada ii impacta emotional, si le conditiona un anume tip de comportament.
O intrebare, daca mi-e permis, cati tigani ai cunoscut?

#12510 (raspuns la: #12450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aeiouăî... - de SB_one la: 22/05/2004 04:11:30
(la: Gramatica si butélia)
Exemple:

1) cuvînt / cuvinte, cuvinţel

2) sfînt / sfinţenie, a sfinţi, sfinte etc.

3) vînătă / vinete

4) a vinde / vînzare, vînzător

5) veşmînt / veşminte etc

sau numai interschimbarea â « a

Exemple:

1) a sta / stând, stână, stâncă (în Dex. ultimele două sînt date cu Et. nec. pentru că s-a scris stînă, stîncă, ceea ce maschează etimonul)

2) ţăran / ţărână

3) mână / manual, manuscris, manoperă

4) rămâne / rămas, remanent

5) crezare / crezând etc.

Realitatea indubitabilă că Limba Română este matca din care provin diferitele graiuri europene care au pierdut sunetul â(î) este şi ea atestată de această regulă.

Niciodată î din aşa-zisa indo-europeană, în realitate din Română străveche, nu a dat în alte limbi decît i.

Exemple:

1) Rom. vînt


Sued. vind
Dan. vind
Mhd. wint (germ. medie de sus)
Engl. wind
Sp. viento


2) Rom. vîsc


Isl.veche visk
Ahd. wisc (germ. veche de sus)
Engl. whisk
Mhd. wisch


3) Rom. vîscos


Fr. visqueux
It. viscoso
Sp. viscoso


4) Rom. strîngere


Ital. stringere




Totdeauna â din aşa-zisa i-e, în realitate din Româna străveche, a dat în alte limbi a.

Exemple:

1) Rom. a mânca


Fr. manger
It. mangiare
Sp. manducar


2) Rom. mâncare


Fr. manger
It. mangiare
Sp. manjar


3) Rom. mână


Fr. main
It. mano
Sp. mano


4) Rom. mânecă


Fr. manche
It. manica
Sp. manga


5) Rom. mâner


Fr. manche
It. manico
Sp. manija


6) Rom. mâine


Fr. (de)main
It. (do)mani
Sp. mañana


7) Rom. pântece


Fr. panse
It. pancia
Sp. panza



Pentru a ilustra ce consecinţe poate antrena scrierea defectuoasă a Limbii Române, vom prezenta un caz care se poate înmulţi.

În lista sa de cuvinte curat albaneze în limba română (v. studiul 4) Hasdeu scria părîu în loc de pîrîu.

Dacă l-ar fi scris în spiritul limbii române, analitică şi sintetică, singura limbă cerebrală din Europa, concepută pe familii logice de cuvinte, confuzia nu s-ar fi putut face pentru că originea română a lui pî/rîu apare cu toată evidenţa: pi, pî (cu alternanţa menţionată i « î) poartă în limba română (nicicum în albaneză) înţelesul de micime.

Să-l ilustrăm în contextul limbii:

pic
picătură
picătoare
picuş
picura
pici
picoti
pigmeu
piguli
pisa
piscoi (om mic)
pistrui
piti
pitic
pitula
pitulice
piţigoi
piui
pîlc
pîlpîi
pîrgă
pîrgui
pîrleaz
pîs etc.

Din pi(pî) = mic + rîu = pîrîu (rîu mic).

http://getica.go.ro/ai.htm



SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#15742 (raspuns la: #15405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
2 exemple - de mya la: 06/08/2004 16:41:05
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Exemplul nr. 1:
Tip la 30 de ani, inginer chimist, pleaca la Master in Germania cu bursa (pe bune!) si continua si doctoratul acolo. Termina cu brio desi era cam bata la inceput cu germana da' stia ceva engleza si a invatat de-a rupt limba noua pe parcurs. In tot timpul asta (vreo 6 ani cu totul) tipul revine mereu in tara lui (in vacante, concedii) ca sa-si caute ceva de lucru (nu are chef sa stea in Germania, se simte singur-dor de prieteni, parinti, caine...ma rog si altele). Trimite CV-uri in nestire in Romania da'...surpriza, nu-i raspunde nimeni. Domne' CHIAR NIMENI, zau asa...se intreaba el?!

Se intoarce in Germania si dupa primele trei CV-uri trimise il cheama la interviu o firma farmaceutica (tare de tot, cu actiuni la bursa americana), il plac, il iau si uite asa tipul nostru (romanul patriot) lucreaza deja de doi ani in Germania (leafa frumoasa...bani la ciorap).

Tipul vrea in Romania (in strafundul sufletului lui) da' Romania nu il vrea pe el. Ce sa faca, sa moara de foame in Romania sau sa ramana in Germania? A decis sa ramana, deocamdata...cel putin.

P.S. Doctoratul in chimie facut in Germania e considerat cel mai tare din lume (sau ma rog...printre cele mai tari). A fost greu...foarte greu. Acum tipul are 36 de ani.
.....................................................................
Exemplul nr. doi:
Tip la 22 de ani, biolog, destept foc (putin ciudat, genul bun in cercetare/ oarecum asocial), tocmai isi termina studiile (Bucuresti) cand vine un profesor american in vizita la facultate si da de el, il place si-l ia la bursa in State. Pustiul = tare, familie buna, are si doua certificate de traducator in franceza si engleza (studiate in "particoler". E tapan!

Pleaca la Master in Sua, continua cu doctoratul, il termina cu brio da' nu vrea in America. Nu-i place, e singur, nu se adapteaza nicicum. E genul mai cult, in tara se ducea la teatre, expozitii, muzee, etc. In Sua nu poate ca nu are bani destui si se duce mereu singur ... la pescuit, la un vecin in varsta, american...(vecin care e impresionat de cunostiintele pustiului) sau la un centru francofon unde se intretine in franceza, fara ihibitii.

Pustiul vrea in Romania - MUSAI DOMNE' CA NU-MI PLACE AICI! - Vine in tara in concedii/vacante (lucreaza ca asistent universitar in Sua ca sa mai scoata un ban) da' e din ce in ce mai dezamagit cand isi da seama ca nu si-ar gasi nimic de lucru in tara, nici macar ca asistent universitar...El vrea cercetare, nu vrea "bani, tigari valuta"...
Se intoarce in Sua si ramane acolo cu un contract de munca in facultate(termen limitat dar cu perspective). Ce sa faca? Vrea sa faca cercetare (visul lui)iar in Romania nu se poate. Ramane in Sua ca sa-si faca meseria (banii il lasa rece). E deja acolo de vreo 7 anisori (numarati de la inceputul plecarii).

P.S. Acum tipul are 29 de ani.

Concluzia? Va las pe voi sa o trageti!

Puterea exemplului - de mya la: 29/08/2004 12:37:17
(la: Da mai departe!)
Incercarea de a face lumea mai buna e sortita esecului fiindca omul tot asteapta ca cel de langa el sa devina mai bun. De-abia dupa ce vecinul devine mai bun - o sa devin si Eu mai bun...

Tot ce poate sa faca Omul pentru o lume mai buna este ca el insusi sa devina mai bun si sa imparta apoi in jur din bunatatea lui. Asta este puterea exemplului.

Daca ar face toti lucrul asta, lumea ar fi automat mai buna. E ridicol sa astepti ca omenirea sa devina mai buna printr-o inteventie divina, sau printr-un guvern mai bun, sau printr-o societate mai buna atat timp cat oamenii nu fac eforturi destule ca ei sa se schimbe in bine.

#20595 (raspuns la: #17603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ortodoxia si stiinta - de pr Iulian Nistea la: 06/10/2004 03:33:20
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, "carapiscum".

Parintele Nicolae Steinhardt vorbeste undeva in Jurnalul fericirii de "atitudinea degajata a ortodoxiei în raport cu stiinta; o lasa sa-si vada de ale ei" - cu "nitica înteleapta desconsiderare.

Aceasta atitudine a Ortodoxiei fatza de stiinta mi se pare foarte justa, caci orice stiinta are finalmente ca baza un sistem axiomatic necontradictoriu in sine, pe care apoi prin experimente si descoperiri se construieste ceva ce are un aer foarte coerent. Ori vedem ca pâna în ziua de azi paradigmele stiintifice se pot schimba radical de la o epoca la alta. Si chiar daca nu se schimba radical, ele sufera o evolutie care ne scapa intotdeauna si care totdeauna va fi imperfecta.

Din contra "sistemul ortodox", daca ne putem exprima asa, se bazeaza pe altceva : pe credinta, care e un dar si o degustare a unei experiente tainice de Viata (cu un "v" mare).

In sensul acesta deci, eu nu gasesc nelinistitoare teoriile noi din fizica contemporana, si nu socot ca trebuie sa le dam neaparat un raspuns. Nu asa stau insa lucrurile cu adevaratele descoperiri ale stiintei (exemplul din mesajul celalalt : fotografierea aurelor, a chakrelor, a canalelor energetice). Aceste descoperiri, daca sunt autentice, iar nu ipotetice, trebuie sa se articuleze la viziunea noastra despre om si despre lume.

Sa zicem ca se va descoperi la un moment dat viata extraterestra pe undeva. Ce vom zice ? -- Un parinte contemporan zicea, cu umor, gasesc eu : "Daca extraterestrii debarca mâine pe Pamânt, datoria noastra de crestini este sa li-l vestim pe Hristos" !!! Nici mai mult nici mai putin : Sa-l vestim pe Hristos extraterestrilor ! Aceasta nu este utopie, ci o atitudine care iese din credinta noastra : Dumnezeu-Cuvântul, Unul din Sfânta Treime, S-a facut om pentru noi si pentru întreaga creatie (si deci si pentru creatia extraterestra) ca sa ne aduca din îndepartarea noastra la Tatal.

Iata cum credinta noastra trebuie sa genereze atitudinile noastre ortodoxe în viata.

Doamne ajuta.
pr_iulian

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#24290 (raspuns la: #24159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A se face diferenţa între r - de Simeon Dascalul la: 11/11/2004 16:19:07
(la: Cum si in ce fel definiti lasitatea?)
A se face diferenţa între risc care implică o oarecare şansă de a câştiga şi curajul gratuit pe care îl văd aducând o groază de necazuri pe capul propriu în numele unei dreptăţi abstracte.
Dacă iau de bună definiţia asta înseamnă că n-am fost niciodată curajos. Dacă mă gândesc bine nici măcar n-am cunoscut vreun om curajos.
Iar pentru antonim, laşitatea, nu-mi vine în minte o definiţie clară, dar cred că pur şi simplu ştii când eşti laş. Majoritatea oamenilor nu sunt puşi în situaţia de a înfrunta „represiuni de teroare sau gandul la o tortura fizica”. Dar există şi o laşitate mai măruntă, domestică, care se manifestă frecvent şi care e logică şi firească.
Aduc cel puţin două exemple în care am fost fără îndoială laş, dar curajul ar fi fost o alegere foarte proastă.

Primul: anul întâi, semestrul întâi. Materii digerabile sau mai puţin, dar una ne aducea complet la disperare. Proful preda foarte dezlânat, de fapt nimeni nu reuşea să înţeleagă nimic din cursuri, în plus le mai şi sărea, iar din seminarii nu-l ţinuse decât pe primul şi nici pe ăla întreg. Acum că suntem studenţi versaţi sperietura de-atunci ni se pare amuzantă, dar pe vremea aia eram boboci uşor de îngrozit. Unii s-au dus să-şi ia câte două, trei cărţi de la bibliotecă, încercând să priceapă despre ce-i vorba. Am vorbit cu nişte tipi ce-i ştiam din anii mai mari şi mi-au spus aproximativ: „aşa-i ăsta, bolund; oricum nu citeşte niciodată lucrările, se uită numai la scheme, principalul îi să nu-i greşeşti schemele, să i le scrii mari şi cu detalii”. Cum materia era grea şi cu şanse minime de a-mi folosi vreodată, m-am bazat pe sfaturile lor, zicând că în cel mai rău caz mă duc în toamnă.
Seminarul profului incriminat venea după un curs important şi înainte de un seminar ţinut de un asistent conştiincios şi dur, aşa că, mai ales de când începuse vremea urâtă, o bună parte din cele două grupe stătea în sală. Fie învăţam pentru seminarul ce urma, fie discutam chestii mai puţin ştiinţifice. Bineînţeles nimeni nu mai aştepta să-l vadă. Într-o zi de decembrie se deschide uşa şi intră individul capsat rău. Poate îi făcuse şeful de catedră morală, sau poate avea alte probleme, niciodată n-am avut curiozitatea să aflu. I se opresc ochii pe mine: stăteam comod pe prima masă şi am făcut o mutră tare buimacă. După primul şoc vârâm în mape foi de la celaltă materie, Hustlere şi ziare şi ne facem rost de câte un scaun. Se instalează şi el la catedră şi mă invită la tablă sub pretextul să rezolv o problemă. Ar fi avut şanse sensibil mai mari de succes dacă mă punea să comentez Rig-Veda în sanscrită. Am scris datele problemei cât am putut de încet, după care n-am mai avut ce face. Restul orei am ascultat un speech în care el se întreba retoric cum de-am intrat la facultate şi-mi promitea călduros că o să se implice personal să nu fac prea mulţi purici în instituţie. În fine, variaţiuni pe tema asta.
Ora a doua se găseşte să ridice mâna o colegă, tocilară patentată, care reuşise să înveţe materia de una singură şi rezolvase problema în timpul discursului şi al pauzei. Dar pe ăla nu-l interesa problema, voia să-şi verse nervii. N-o lasă să rezolve cum voia, strigă, o ia la mişto, îi ţine şi ei o cuvântare asemănătoare şi ajunge viteaza în bancă cu ochii-n lacrimi.
Dacă aş fi fost vreun chevalier sans peur et sans reproche trebuia să mă ridic şi să-l acuz că ne-a predat a m'pixu’, să zic că Laura ar fi trebuit felicitată şi să ameninţ că mă duc la decan să-l spun că nu-şi ţine seminariile. Ce-aş fi realizat? Probabil aş fi trezit în colegi o admiraţie îngrozită. Dar ăla n-ar fi păţit nimic, profii sunt solidari şi el categoric m-ar fi ţinut minte la examen. Am stat aşadar foarte cuminte, ca şi restul colegilor dealtfel, pe la seminar şi curs nu m-am mai înfiinţat, iar în ajun de examen am copiat pe fiţuici artistice toate schemele ce le-am putut găsi în cărţi. Şi am luat notă mare, spre deosebire de cei ce învăţaseră disperaţi.

Ăsta-i un exemplu în care curajul era o opţiune tâmpită, iar laşitatea s-a dovedit înţeleaptă în sens absolut nebăşcălios.

În al doilea exemplu şi-a pierdut un client patronul ce mă ţine cu juma’ de normă. Juma’ de normă în sens foarte larg, cred că ăsta consideră numărul de ore din contract un simplu accesoriu grafic şi de muncit trebuie să se muncească atâta cât binevoieşte să ne dea de lucru. Dacă am vorbi de plata orelor suplimentare sau de alte ciudăţenii ar râde tătă ziua şi de-ar fi murit mă-sa.
Aveam mult de lucru, dar găsise un client promiţător şi ne alesesem cu o cantitate ţapănă de muncă suplimentară. Vineri dimineaţa şeful de birou i-a zis cinstit că mai trebuiesc cel puţin două zile ca să gătăm proiectul. Nici n-a vrut s-audă, că doar îi promisese omului că luni dimineaţă i-l dă. N-avem decât să venim sâmbătă şi dacă nu gătăm sâmbătă şi duminică, doar n-o să-şi piardă clientul.
Mai beneficiasem de două sâmbete pline şi conflictul de muncă se rezolvase amiabil, adică el ne explicase politicos că nu se-ncurcă cu oameni ce nu au chef de lucru, dă anunţ în ziar şi-i vin treizeci care vor să muncească.
Numai că duminică aveam examen şi îmi programasem sâmbăta să învăţ, voiam să iau mai mult de cinci, cine ştie poate cândva voi avea nevoie de medie mare pentru Canada, etc. Ca să ne stimuleze ne anunţă că va veni şi el sâmbătă la lucru, să nu mai facem atâtea mutre pentru o amărâtă de sâmbătă. Numai că el îşi înălţa vilă, iar noi trăgeam pe dracu’ de coadă.
Am stat vineri până târziu noaptea şi am introdus în părţile de proiect terminate şi considerate bune cele mai neobservabile şi dăunătoare greşeli pe care le-am putut găsi.
Sâmbătă m-am înfiinţat la lucru ca un salariat serios, s-au înfiinţat şi ceilalţi, a venit şi patronul care ne-a numărat, ne-a aruncat un „Băgaţi tare, să terminăm şi să puteţi sta duminică acasă” şi a plecat.
M-am apucat să-mi citesc cursul pe care-l aveam prin bunăvoinţa unui coleg ce-l piratase. Când oboseam mai scriam câte un mail, restul lumii îşi vedea de treabă şi timpul trecea. Două greşeli s-au găsit repede şi m-am alarmat, dar n-au mai urmat şi altele. Seara, ca să-mi justific timpul petrecut la calculator, am găsit şi eu una. Îmi zice şeful nervos: „aicea-i bine, unde vezi tu greşeală?”. După un anumit timp, creierul nu mai funcţionează şi mai stricaseră şi ei pe lângă ce stricasem eu.. Mă ridic, zic: „Faceţi ce vreţi, io nu mai pot sta, îi deja opt şi mâine am examen”. Şi ne-am cărat cu toţii. Proiectul n-a fost gata nici luni, nici marţi, nici miercuri, apoi clientul s-a adresat altcuiva.
Atitudine curajoasă ar fi fost să spun că nu vin sâmbătă şi dacă nu-i convine să-mi facă lichidarea. Cu ce m-aş fi ales? Pierdeam nişte bani de care aveam nevoie, deşi puţini. Iar el lua pe altul „care voia să muncească”. Aşa am reuşit să-mi învăţ pentru examen şi el şi-a pierdut clientul.
Bine, lucrurile nu stau întotdeauna de frumos, de multe ori n-ai ce altceva să faci decât să taci şi să înjuri în gând. Dar ceea ce e înfierat de obicei ca laşitate e cel mai puţin rău modus vivendi posibil.


Cred ca exemplul cel mai bun - de mya la: 14/12/2004 20:22:04
(la: Altruism sau egoism?)
Cred ca exemplul cel mai bun de iubire absolut pura este (cu scuzele de rigoare pentru cei cu alte credinte) dat de Isus. El spunea ca trebuie sa ne iubim dusmanii, si cand cineva iti da o palma sa intorci si obrazul celalalt. Acum acest principiu e considerat inaplicabil, si cei ce il invoca sunt crezuti ipocriti. Dar in cazul lui Isus chiar era adevarat, el ii iubea pe toti (fie ei chiar pacatosi, chiar pe calaii sai) indiferent de ceea ce facusera si ce gandeau. Ca sa ai o iubire atat de pura trebuie sa ai o inima foarte mare, si sa fii foarte generos. Si trebuie sa ierti din inima orice scapare si orice greseala - eroarea e omenenasca.

Isus nu avea numai o inima mare, avea o perceptie fara de margini, a absolutului daca pot sa ma exprim asa. In sensul ca era atat de "in joy" - in contat direct/fericire deplina - cu Dumnezeu incat vedea in jur numai creatia lui Dumnezeu. Tot din jur, natura, pietre, stele, oameni, tot. D-aia a zis ca trebuie sa ne iubim dusmanii si sa intoarcem obrazul. In sensul asta. Adica sa ajungi sa vezi totul in jur prin prisma creatiei divine si sa fii tolerant cu toti (si sa-i iubesti in egala masura, chiar daca iti dau palme...in sensul figurat). E ca si cum Dumnezeu e tatal tau si al tuturor (al creatiei in fond). Ei bine, acest tata (sau mama sau "ceva-ul", cum il percepe fiecare) are aceeasi dragoste egala fata de toti ca doar el i-a creat pe toti. E precum un parinte care-si iubeste copiii in aceeasi masura, indiferent de faptele copiilor.

Asta e dragostea fara conditii, iubirea pura, fara de limite. Restul sunt apa de ploaie (daca facem comparatia cu dragostea divina) sau ma rog...ceva de genul o steluta mica fata de o galaxie de sori. E ca si cum ai compara culorile celui mai frumos curcubeu care coboara peste o vale cu...culoarea mov, simpla, doar ea.

Stiu ca nu are legatura cu subiectul initial comentariul meu dar mi-a venit sa scriu aici. Sper ca nu v-ati suparat.
"Dati-mi acele exemple si vom - de mircea bezergheanu la: 28/01/2005 20:35:47
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Dati-mi acele exemple si vom face macar un caz din ele.Aveti grija sa fie bine documentate si dovedite,eventual gasiti chiar pagubasii care pot proba ca pozele,imaginile le apartin"
Domnule Niculae, va dau un singur exemplu deocamdata: Monitorul din Galati, luati orice numar (din ultimii 2 ani, spre exemplu) si uitati-va la poza zilei, apoi vizitati photosig.com. O sa fiti surprins sa gasiti multe fotografii cotate pe photosig, fara macar sa aiba habar autorii lor de asta. Pe asta de fapt se mizeaza, cine dracu o sa ne prinda, si ce ne vor face? Trist este ca activitatea asta zilnica o presteaza tocmai fotograful angajat acolo...
Cel mai apropiat fotograf bulanit de astia este Nejat E. de la StudioCat din Instambul... http://www.photo.net/photodb/user?user_id=357102
Si mai am.
Despre fotografii personale pot sa va spun ca le-am gasit pe site-uri din state care ofera pagini web predefinite la care tu adaugi datele firmei tale. 1260$ proiectul. Cu fotografii de la mine, un amarat din Ro. care nu poate face nimic.
Si mai am.
In momentul in care am sesizat ca ProTV difuzeaza un mat. pub. in care era inclusa o fotografie de-a mea, m-am dus la un ziar sa fac public lucrul acesta dar am fost sfatuit sa renunt, ei sunt colegi de breasla si nu se cade sa se atace. Cu cateva zile in urme se bateau cu pumnii in piept sa le aduc numai un caz si ei fac dreptate.
Administratia Fluviala Foloseste fotografiile mele si-si promoveaza interesele la un targ in Viena (mapa si CD), Camera de comert si industrie Braila editeaza un catalog cu imagini din judet ( PESTE 600 Fotografii facute de mine, fara sa precizeze undeva autorul si fara sa-mi ceara acordul - le-am oferit initial 2 CD-uri sa-si aleaga si sa ma ocup de tiparire)
Si mai am.
In privinta ONG-ului lucrurile stau altfel de cum le stiti.
Pentru Fundatii e nevoie de 100 salarii in avans in cont, ptr. Asociatii nu este acesta limitare iar membri pot fi si 3 si 4 si 7 si 9 si...cati vreti. Eu am toata documentatia, procesul este in desfasurare, am nevoie de, sa zicem, 9 membri fondatori fara ifose de artisti, care sa-si rupa de la gura 2-3 milioane. Eu am facut deja pasul acesta si propun presedinte un tip grozav pe organizare si care nu are nimic de-a face cu fotografia, este mai presus de patimile care ne consuma pe noi. Voi reveni cu informatii legate de persoana lui in momentul in care stiu cu cine ma inham la treaba.
Ar fi: 1. Domnul Niculae (din cauza caruia se intampla asta si care este vinovat pentru cele 2 nopti in care nu am dormit deloc)
2. Dinu,
3. Domnul Stanescu
4. Narcis,
5. Florin CNEJEVICI,
6. xxx,
7. xxx,
8. xxx,
9. xxx,
10. xxx
Vad in grupul asta si pe Ara si pe Petre BUZOIANU, dar e nevoie de prezenta lor fizica la notaru public, in momentul constituirii asociatiei.
Personal am primit deja mesaje murdare si prefer sa raman in banca mea, la Galati, dar voi face toate demersurile sa finalizez proiectul ptr. ca am ceva mai mult timp liber. Si ma vad aparat de voi peste 2-3 ani!

#34838 (raspuns la: #34676) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce ai omis exemplul practi - de Simeon Dascalul la: 23/03/2005 12:15:50
(la: Teoria conspiratiei)
De ce ai omis exemplul practic care a determinat părăsirea taberei "scepticilor cu bun-simţ"?
1.Care este cuvântul favorit - de Caterin la: 12/05/2005 14:04:23
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1.Care este cuvântul favorit
Lumină
2.Care este cuvântul cel mai puţin favorit
Pedofil
3.Ce va face placere în mod deosebit
"sa sorb" emoţia celui de lângă mine....
4.Ce vă displace cel mai mult
Violenţa( de orice fel)
5.Care este înjuratura favorită
?!...mama lui de derbedeu...(cred...,uneori...f.rar...)
6.Ce sunet vă place
Harpă...
7.Ce sunet/zgomot vă displace
plâns de copil...
8.Ce altă profesie v-ar place să practicaţi
Arheolog
9.Ce altă profesie nu aţi practica nici in ruptul capului
chirurg
10.Dacă Raiul există,ce aţi dori să vă spună Domnul când ajungeţi la Porţile Raiului.
Linişteşte-te,ai tăi sunt bine!!...
„Asa frumos vorbim despre munca” - de Simeon Dascalul la: 08/07/2005 13:33:27
(la: Munca)
Halucinant de-a dreptul. Entuziasm şi profesionalism – eu n-aş reuşi să scot expresii din astea nici la un chef la care-aş fi amestecat berea cu vin şi ţuică până mi s-ar fi rupt filmul.
În fine, frazele citate probabil sunt de la cei căraţi dincolo care au cunoscut alte condiţii.
Aici nici măcar nu se presupune că munca ar fi ceva bun, vreo menire, mai degrabă e ca plata pentru păcatul originar. Dacă eşti deştept şi te descurci – norocul tău, dacă nu - la muncă cu tine. Ce concluzie putem trage eu şi surorile mele comparându-i pe părinţii noştri care au muncit în comparaţie cu alţii care s-au orientat? Că munca e hărăzită ne-deştepţilor, bineînţeles, numai dacă au chef de subzistenţă. Uneori n-o garantează nici măcar pe aia.
Partea cu pasiunea mi s-a părut cea mai haioasă. Aici se cugetă multă vreme la alegerea unei meserii cu care să fii sigur că poţi plăti măcar cheltuielile de bloc. În primii mei ani de liceu părinţii se frământau mult ce facultate să aleagă. Pe baza experienţelor altora au picat dreptul şi economicele – nu prea utile dacă n-ai pe cineva. La fel şi medicina. Băiatul, mult mai mare decât mine al unei cunoştinţe a absolvit ceva pe la agronomie şi acuma se pare că are salariu destul de bun în ţara cangurilor. Dar mi-am dat şi eu cu părerea şi am zis că prefer să mă stresez cu limbajul Java decât cu bolile vitelor, aşa că am rămas pe partea tehnică. Totuşi Australia e departe şi noi sperăm încă, destul de ilogic, că în timp o să ajungă ţara asta un loc în care să se poată trăi acceptabil.
Mai particip din când în când la nişte proiecte, dar singura perioadă de muncă-muncă am avut-o două luni întregi în vacanţă, la negru bineînţeles. Pe de o parte era distractiv –am luat parte şi la şedinţe – destul de dese, partea proastă-i că erau după program. Am mers şi în delegaţie cu ordinul de deplasare făcut pe numele unui coleg „alb” şi mă gândeam câtă şpagă o să trebuiască să dea patronul şi la poliţie şi la inspectorii de muncă dacă buşesc maşina firmei pe-acolo.
Nu mă enervau comentariile de genul „ce nerecunoscători sunt studenţii ăştia pe care-i las să câştige experienţă în firmă, ba le mai dau şi un ban”. Era să las însă experienţa şi banul baltă când m-a trimis patronul la el acasă că-l sunase pruncul lui că nu-i mai merge duelmasters şi să-i trimită pe cineva de la firmă să vadă ce-i cu calculatorul.
Există şi munci mai simpatice – când avem timp merem să lucrăm grădina neamurilor din care o parte-i a noastră. Ne place la toţi, dar nu ştiu dacă am gândi la fel dacă ar trebui să trăim din asta. Parcă totuşi cei ajunşi la oraş au nimerit un pic mai bine.
Ar mai fi ceva exemple încurajatoare, dar mă gândesc la etimologie. Muncă vine dintr-un cuvânt slav care însemna tortură, schingiuire.
Simpatice exemple - de irina fiorentina la: 10/08/2005 22:23:25
(la: Despre invidia la romani sau capra vecinului)
Draga Intruder,

ai mult umor, imi plac exemplele pe care le-ai dat, reflecta destul de bine realitatea.

Eu trebuie sa spun ca invidia exista si va exista cat va fi specia pe acest pamant...daca se prolifereaza mai mult in anumite zone sau spatii geografice si sociale, e pentru ca acolo sunt mai multe prejudecati, mai multa leneveala, o mentalitate imbacsita de modele rigide, saracie si dorinta de a avea si a arata celorlalti ca ai...cand oamenii vor fi mai preocupati de a"fi" si nu doar de a exista, poate incetul cu incetul se va eradica si aceasta boala.

Eu am fost in tara, in mediul stramt in care am trait (si ale carui limite le vad mai clar abia acum) destul de invidiata si sapata, dar asta nu m-a impiedicat sa-mi vad de drumul meu...in fond ce aveam de castigat daca stateam sa ascult palavrele si intentiile altora...e problema lor ca nu reusesc sa fie mai mult sau sa obtina mai mult de la viata!

Salut!

irina de acasa.
excelente exemplele, cu umor - de cico la: 11/08/2005 02:19:05
(la: Despre invidia la romani sau capra vecinului)
excelente exemplele, cu umor si reprezentative! :))
Am găsit în dicţionar cuv - de RSI la: 16/08/2005 22:16:07
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Am găsit în dicţionar cuvântul gruel. Ăsta-i un terci din fulgi de ovăz. Ce zic cunoscătorii ?
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#65697 (raspuns la: #65693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...