comentarii

cuvant opus interesant


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Paianjenul - de thebrightside la: 03/10/2006 10:18:22
(la: INSTINCT PATERN)
Mea culpa. M-am grabit atunci cand am postat conferinta (fac asta destul de des, unfortunately) si am incercat sa fiu cat mai succinta. Am pierdut astfel la capitolul calitate. N-am auzit vorbindu-se de instinct patern la modul la care am auzit de cel matern. A fi sau a nu fi aidoma, aceasta este intrebarea. :)

... din momentul în care i-au avut le dedică tot timpul, toată energia, toată atenţia lor?...

Destul de rar :(. Tocmai de aceea va intreb pe voi.

Exemplele din lumea celor care nu cuvanta sunt interesante, insa eu nu vorbeam despre animale. Desi... you got a point... instinctele tin exclusiv de animalul din noi...

Deci... instictul matern este un mit?

Habar n-am sa fac un pronostic.Sic!
#149250 (raspuns la: #148818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. thebrightside - de Paianjenul la: 04/10/2006 08:28:02
(la: INSTINCT PATERN)
"Exemplele din lumea celor care nu cuvanta sunt interesante, insa eu nu vorbeam despre animale."


- Din textul tău nu reiese că te refereai exclusiv la specia umană.
#149413 (raspuns la: #149250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre mizantropie - de Puiu Constantin la: 24/08/2003 08:59:35
(la: Mizantropia)
Pentru a intelege mai bine termenul ar trebui sa-i aflam intai etimologia.Oricum opusul mizantropului este bonomul care poate fi si el deasemeni bonom din egoism,mai bine zis se poate afisa o grija si un interes fata de semneni ca tehnica in atingerea unor scopuri personale.Mizantrop va fi mai intai acel om care considera ca are niste dezavantaje fata de semenii sai.Acestea ar putea fi saracia,boala,pozitia sociala inferioara,lipsa talentului,ghinionul. Aceste neajunsuri il vor face sa ii urasca pe cei din jur ,si in lipsa puterii de a trece peste aceste handicapuri le va dori celorlalti sa ajunga la nivelul lui.Subliniez ca va deveni mizantrop acea persoana care CONSIDERA ca are aceste neajunsuri.Pentru ca un om bolnav poate fi fericit pentru ca inca mai traiesete,saracul se poate bucura enorm daca mananca o friptura,muncitorul se poate bucura vazand ca ministrii nu pot dormi de griji iar violonistul ratat se poate consola castigand un meci de biliard.Secretul este in arta de a te multumi cu ce ai ,fara a te limita la atat.

De aceea nu cred ca putem asocia termenul "mizantropie" cu "egoism" ci mai degraba cu "frustrare".De fapt termenul "egoism"poate fi indelung comentat,el fiind asociabil aproape oricarui cuvant ce defineste un sentiment uman si in primul rand termenului "iubire"
Marea Minciuna - de SB_one la: 14/12/2003 07:04:41
(la: Irak)
Iata un articol mai lung...dar merita citit

Marea minciuna
din spatele atentatelor asupra americii


Mass-media a spus poporului american o Mare Minciuna despre atacul de la 11 septembrie. A mintit intentionat in legatura cu motivele pentru care el a avut loc, pentru a acoperi adevaratele semnificatii ale atacului. Neintelegerea motivelor reale pentru care am fost atacati va costa America pierderea altor vieti omenesti, a prosperitatii si, in cele din urma, ar putea sa ne coste insesi libertatile noastre.
Intrebarea cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem acum in legatura cu atacul terorist este: de ce? Este important sa stim cine a facut-o, dar si mai important e sa aflam de ce a facut-o. De ce s-a ajuns in situatia ca atatea milioane de oameni din intreaga lume sa urasca atat de mult America? De ce creste numarul celor dispusi sa-si sacrifice vietile ca sa ne loveasca? Chiar daca-i vanam si ucidem pe toti cei raspunzatori fie si indirect de teroarea din septembrie, daca nu gasim cai de a reduce ura mondiala crescanda la adresa noastra, vor aparea alti kamikaze care sa le ia locul. America se va scufunda intr-un tot mai intens ciclu al violentei si al fricii.
In cuvantarea lui de ramas-bun, George Washington ne-a prevenit sa nu ne amestecam in treburile strainatatii. Si eu, la randu-mi, am avertizat ca, daca America varsa sange peste hotare, in cele din urma se va varsa sange si in tara noastra. Nu gasesc nici o satisfactie in faptul ca am avut dreptate. Confirmarea prevestirii mele nu-mi alunga durerea pentru aceasta uriasa pierdere de vieti ale americanilor.
Ragazul introspectiei

Noi, americanii, avem tot dreptul sa fim revoltati impotriva teroristilor. Dar trebuie sa ne distantam de revolta cu un pas, caci atunci cand in viata unei persoane, sau chiar a unei natiuni, se intampla un lucru ingrozitor, este necesar un ragaz de gandire. Trebuie sa avem curajul de a ne intreba oare ce am facut ca sa devenim vulnerabili in fata unor atacuri de o asemenea atrocitate. Iar gandirea de acest gen presupune, uneori, curaj.
Lumea functioneaza dupa un principiu simplu: acela al cauzei si al efectului. In situatia de fata, trebuie sa examinam posibilele cauze ale motivatiei acelor oameni de a lovi America.
Astfel, putem constata ca orice natiune care bombardeaza o alta isi creeaza in mod firesc milioane de dusmani furiosi. In ultimii ani, America a facut acest lucru in repetate randuri. Ne-am implicat de o parte sau de alta in conflicte straine, am oferit arme si asistenta militara, ba chiar am si bombardat alte natiuni. Actiunile noastre au cauzat pierderea a mii si mii de vieti omenesti, printre care si mii de civili. Multe dintre natiunile pe care le-am bombardat n-au facut niciodata rau unui singur american, nici nu au actionat in vreun fel impotriva intereselor Statelor Unite.
De exemplu, acum dam partial vina pe Afghanistan pentru ceea ce s-a intamplat in 11 septembrie. Ne e foarte comod sa uitam ca am bombardat Afganistanul (ucigand multi civili nevinovati) in urma cu trei ani, cand am incercat sa-l omoram pe Osama Bin Laden. Ori, Afganistanul este condus de aceiasi oameni pe care in trecut i-am ajutat impotriva sovieticilor. Pe-atunci, am sprijinit efectiv activitatile teroriste ale lui Osama Bin Laden si ale colaboratorilor acestuia contra sovieticilor. Mai tarziu, cand Osama Bin Laden s-a intors impotriva noastra, am incercat sa-l ucidem, bombardand Afganistanul.
Am vazut reactia americanilor fata de atacul asupra World Trade Center. Care ar fi reactia americanilor fata de orice natiune care ar trage cu rachete de croaziera si ar arunca mii de bombe asupra Americii? Dupa ce Clinton a bombardat Afganistanul, talibanii au jurat razbunare impotriva Americii. Atacul de la 11 septembrie poate reprezenta aceasta razbunare.
Am bombardat Irakul dupa ce invadase Kuweitul, in conditiile in care l-am sprijinit cu bani si arme pe Saddam Hussein cand era in razboi cu Iranul. In acelasi timp, am continuat sa ajutam financiar si militar Israelul, chiar si dupa ce acesta a invadat Libanul, ucigand zeci de mii de civili libanezi. Am sustinut statul sionist cu toate ca acesta tortureaza mii de detinuti politici in inchisorile sale. Sprijinul american a ajutat efectiv Israelul sa se auto-purifice etnic de sapte sute de mii de palestinieni.
Bush afirma ca trebuie sa-i doboram pe teroristi oriunde s-ar afla, in lumea intreaga, dar a baut ceai la aceeasi masa cu primul ministru al Israelului, Ariel Sharon, unul dintre cei mai brutali si mai sangerosi teroristi ai lumii. Sharon a comis un numar de crime contra umanitatii, printre care si masacrarea a doua mii de barbati, femei si copii in lagarele de refugiati de la Sabra si Shatila, in Liban. Domnul Bush nu l-a doborat pe domnul Sharon, ci i-a strans mana.
America le-a furnizat arme si bombe separatistilor musulmani din Kosovo, impotriva crestinilor iugoslavi. Dupa aceea am bombardat orasele iugoslave pline de civili, cand tara lor a incercat sa reprime pe cale militara revolta pe care noi o incurajaseram.
Va rog sa intelegeti: nu cred ca aceste acte de razboi ale Americii au reprezentat vointa poporului american. Dimpotriva, marea majoritate a americanilor, cel putin pana la 11 septembrie, s-au opus aproape tuturor implicarilor americane in razboaie din strainatate. De exemplu, o majoritate covarsitoare a populatiei americane s-a impotrivit ultimei interventii militare din Iugoslavia. Dar America este tinuta in chingi de liota Noii Ordini Mondiale, care o foloseste pentru a-si pune in aplicare politica de hegemonie globala.

Moartea a cinci sute de mii de copii
Cred ca majoritatea americanilor ar fi coplesiti daca ar cunoaste masura deplina a suferintelor cauzate de politica externa a Americii. De exemplu, cei mai multi americani nu stiu nimic despre efectele embargoului nostru asupra alimentelor si medicamentelor pentru Irak care a cauzat moartea a cel putin o jumatate de milion de copii. Asa e, repet: suntem direct responsabili de moartea a cinci sute de mii de copii! Unii dintre dumneavoastra s-ar putea sa nu credeti. Ei bine, iata un extras dintr-o intrevedere intre Leslie Stahl, de la CBS si Madeline Albright, pe vremea cand aceasta din urma era Secretar de Stat al SUA. Segmentul se intitula "Pedepsirea lui Saddam", iar Stahl intreba daca moartea a cinci sute de mii de copii era un pret onorabil pentru a pedepsi un singur om.
Leslie Stahl, vorbind despre sanctiunile SUA impotriva Irakului: "Am auzit ca au murit o jumatate de milion de copii. Mai multi chiar decat cei morti la Hiroshima. Si...ma intreb: oare merita pretul?"
Madeleine Albright: "Este o alegere foarte grea, insa da, credem ca merita acest pret."
Ce parere aveti despre o persoana dispusa sa cauzeze moartea a cinci sute de mii de copii pentru a pedepsi un singur om?
Cum de nu putem intelege de ce atat de multi oameni urasc Statele Unite, cand propriul nostru Secretar de Stat spune ca asasinarea a cinci sute de mii de copii, citez, "merita"?
Marea Minciuni din 11 septembrie
In mod ciudat, in mass-media s-a discutat foarte putin despre motivele pentru care a avut loc atacul. Oamenii politici si personalitatile mediatice ne-au oferit explicatii complet ina-decvate asupra motivului pentru care doua duzini de tineri s-au dat prada mortii de buna-voie, pentru a ne lovi. Mai mult, ne-au spus o serie de minciuni absurde, pentru a-i impiedica pe americani sa inteleaga adevaratul motiv al atacatorilor.
Ni s-a spus ca atacatorii nu erau decat niste nebuni lasi care au comis, citez, un "atac neprovocat". Mijloacele de informare si purtatorii de cuvant ai guvernului ne-au asigurat in repetate randuri ca aceste atacuri "nu au avut nici o legatura cu sprijinul acordat de America Israelului". Opinia oficiala, asa cum a exprimat-o Presedintele in fata Congresului SUA, este aceea ca teroristii ne-au atacat pentru ca urasc libertatea noastra! Iata un extras din cuvantarea presedintelui Bush in Congres: Americanii intreaba: "De ce ne urasc?" Urasc ceea ce vad chiar aici, in aceasta camera: un guvern ales democratic. Liderii lor sunt auto-numiti. Urasc libertatile noastre (...).
Nu doresc sa fiu nerespectuos, insa aceasta argumentare este atat de ridicola, incat nici chiar acest Presedinte, contestat intelectual, nu poate sa creada cu adevarat asa ceva! Chiar crede Bush ca o banda de tineri si-ar abandona familiile si caminele si s-ar autoincinera intr-un imens glob de flacari, numai fiindca ne urasc democratia? Tot inainte, domnule Presedinte! Data viitoare, vom auzi ca niste kamikaze islamici s-au prabusit cu avioanele in Islanda, invidiosi pe sistemul lor democratic!
Domnul Bush cere Americii sa sustina un razboi masiv in urmatorii zece ani. Ni se cere sa sprijinim un conflict enorm, ale carui costuri imense vor aduce America la faliment, provocand pierderea unui mare numar de vieti americane. Inainte de a putea lua o decizie atat de cruciala, meritam sa stim tot adevarul cu privire la acest eveniment catastrofic. Ori, domnul Bush nu ne-a spus adevarul; el n-a facut decat sa repete Marea Minciuna avansata de mass-media americana. Afirmatia ca aceste acte s-au nascut din ura la adresa libertatii noastre este o minciuna calculata pentru a ne abate gandul dinspre asocierea dezastrului din 11 septembrie cu sprijinul acordat de noi Israelului.
Caci, trebuie sa intelegeti, a asocia atacul cu politica noastra pro-israelita ar afecta negativ relatiile cu statul Israel si cu lobby-ul evreiesc. Ultimul lucru pe care-l doresc ei este ca poporul american sa-si dea seama ca sprijinul neconditionat pe care l-am acordat si il acordam Israelului a dus in mod direct la acest dezastru.
Daca poporul american intelege clar acest lucru, oamenii ar putea incepe sa puna o intrebare similara cu aceea formulata de Leslie Stahl: "Oare sprijinul nostru pentru Israel chiar merita?"
Pentru a-i impiedica pe oameni sa puna aceasta intrebare evidenta, mass-media a scornit Marea Minciuna ca teroristii de la 11 septembrie nu erau decat niste nebuni lasi care ne urau libertatea si democratia!
Adeviratul motiv al atacului
Pana si data aleasa de teroristi pentru acest atac arata adevaratele lor motivatii. Data de 11 septembrie 1922 reprezinta prima masura concreta luata spre a implementa Declaratia Balfour si infiintarea statului Israel.
De ce a ascuns mass-media poporului american acest amanunt esential? Raspunsul e simplu: pentru ca mijloacele de informare americane sunt complet dominate de evrei! Multi americani banuiesc ca evreii detin o influenta disproportionata in presa, dar actuala lor putere este incomparabil mai mare decat isi ima-gineaza majoritatea oamenilor. Daca doriti dovezi atestate documentar despre enorma lor putere mediatica, vizitati pagina mea de web, www.davidduke.com, si cititi capitolul "Who Runs the Media" din cartea "My Awakening" (in editia romaneasca - David Duke, "Trezirea la realitate", Editura Samizdat, Bucuresti, 2001(n.red.).
La fel cum evreii adepti ai suprematiei Israelului domina mass-media, Congresul si Presedintele sunt si ei influentati de lobby-ul israelian. Oricare american s-ar infuria sa afle ca cel mai puternic lobby din Congres este in serviciul unei natiuni straine. Si totusi, imensa putere a lobby-ului evreiesc este o realitate dovedita si nimeni din Capitol Hill n-ar indrazni sa sfideze acest lobby atotputernic. Chiar si unul dintre cei mai puternici senatori din istoria americana, William Fulbright, a afirmat fara menajamente, in emisiunea "Face the Nation" - "In fata natiunii" (n.tr.) de la CBS, ca "Israelul controleaza Senatul SUA".
Recent, in data de 3 octombrie, un post de radio ebraic din Israel, Kol Yisrael, a transmis ca in timpul unei discutii contradictorii, cu ocazia unei intruniri a cabinetului israelian, Shimon Peres l-a avertizat pe primul ministru Ariel Sharon ca, daca nu accepta cererile americanilor pentru un acord de incetare a focului cu palestinienii, ar putea face America sa se intoarca impotriva Israelului. Intr-un acces de furie, Sharon i-a raspuns lui Peres: "Ori de cate ori facem cate ceva, imi spui ca America va face cutare si cutare (...). Vreau sa-ti spun foarte clar un lucru: nu-ti mai face griji cu presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America, iar americanii o stiu".
Magnatii presei si politicienii vanduti Israelului cunosc adevaratele motive care stau la baza acestor acte teroriste. Au citit interviurile lui Osama Bin Laden. Si el, si aproape toti ceilalti adversari islamici ai Americii, au pus sprijinul american pentru Israel in fruntea celor zece motive de a uri America. Bin Laden si milioane de oameni din lumea musulmana acuza atacurile contra Libanului, Libiei, Iranului, Afganistanului si Sudanului ca reprezentand un rezultat direct al controlului exercitat de Israel asupra Americii.
Acesti oameni subliniaza ca numeroasele masacrari ale palestinienilor de catre israelieni, torturarea continua a miilor de prizonieri, folosirea asasinarii adversarilor politici, bombardarea lagarelor de refugiati si razboaiele costisitoare lansate de Israel impotriva vecinilor sai arabi, toate aceste crime ale israelienilor, sunt complet dependente de ajutorul american neconditionat. De asemenea, ei considera moartea celor cinci sute de mii de copii irakieni, asa cum a recunoscut-o fostul nostru Secretar de Stat (de origine evreiasca), un rezultat direct al controlului exercitat de evrei asupra Americii.
Cetatenii americani, aflati sub bombardamentul unor mijloace de informare subiective, pot sa nu constientizeze controlul evreiesc asupra politicii externe a Statelor Unite, dar palestinienii si aliatii lor, ca Bin Laden, il inteleg cu totii - si, din acest motiv, ne urasc.
De fapt, aceeasi mass-media care propaga Marea Minciuna conform careia motivatia teroristilor ar fi "ura contra libertatii" este in mod clar constienta de adevaratele motivatii ale lui Bin Laden. Pot dovedi cu usurinta adevarata motivatie a lui Bin Laden si mai pot dovedi ca mass-media a stiut tot timpul adevarul. Astfel, in luna mai a anului 1998, Bin Laden a fost intervievat de reporterul John Miller, de la ABC. In acest interviu, Bin Laden vorbeste despre motivul pentru care cauta sa atace America. Il puteti gasi pe website-urile ABC sau PBS. Iata cateva citate textuale din declaratiile lui Bin Laden:
"De peste o jumatate de secol, musulmanii din Palestina sunt macelariti, asaltati si jefuiti de proprietatile si onoarea lor. Casele lor au fost spulberate, culturile le-au fost distruse..."
"Acesta este mesajul meu pentru poporul american: sa caute un guvern serios, care sa se ocupe de propriile lui interese si sa nu atace tarile altor popoare sau onoarea acestora. Iar ziaristilor americani le spun sa nu intrebe de ce am facut-o, ci sa se intrebe ce a facut guvernul lor pentru a ne sili sa ne aparam (...)."
"Prin urmare, le spunem americanilor, ca popor, si le spunem mamelor de soldati si mamelor americane in general ca, daca pretuiesc vietile lor si pe ale copiilor lor, sa-si gaseasca un guvern patriotic, care va sluji interesele lor, nu pe ale evreilor (...)".
"Le spun ca s-au pus la discretia unui guvern neloial, iar acest lucru se vede cel mai limpede in administratia lui Clinton (...). Consideram ca aceasta administratie reprezinta Israelul in interiorul Americii. Observati unele institutii decisive, ca Secretariatul de Stat, Secretariatul Apararii si C.I.A., si veti constata ca sunt dominate de evrei. Ei se folosesc de America, spre a-si pune in aplicare planurile pentru intreaga lume (...)."
Nici in acest interviu, si nici cu vreo alta ocazie in viata lui, Bin Laden nu a scos o vorba despre opozitia fata de principiile democratice. Asadar, acum stim adevarata motivatie a lui Bin Laden. Nu ne-a atacat fiindca "uraste democratia", ci pentru ca, dupa parerea lui, Israelul controleaza America si se foloseste de ea ca sa-i atace pe musulmani. Daca reiese ca Bin Laden este autorul actelor tero-riste, faptele lui sunt de neiertat. Din partea mea, merita sa fie starpit fara mila pentru ca a ucis atat de multi americani. De ce a trebuit insa ca mass-media si guvernul sa inventeze aceasta minciuna enorma si absurda despre motivul pentru care am fost atacati in 11 septembrie?
Marea Minciuna, desigur, este menita sa ascunda un adevar evident. Ea are scopul de a-i impiedica pe americani sa asocieze atacul cu poli-tica noastra israeliana. Fiindca, in caz ca s-ar intampla acest lucru, oamenii ar putea incepe sa se intrebe daca e cu adevarat in interesul nostru sa le dam israelienilor miliarde si miliarde de dolari.

Prin urmare, amarul adevar este acela ca am suferit teroarea din 11 septembrie din cauza sprijinului pe care l-am acordat politicii criminale a Israelului. Ne-am lasat tara sa fie controlata de un lobby strain, care a actionat impotriva intereselor poporului american.
Israelul a dovedit in repetate randuri ca nu ne este cu adevarat prieten. A desfasurat activitati teroriste sub acoperire impotriva Americii, cum ar fi afacerea Lavon, din Egipt. A atacat cu deliberare nava U.S.S. "Liberty" cu torpiloare si avioane fara insemne, cauzand moartea a o suta saptezeci si patru de marinari americani, intr-o incercare de a arunca vina pe Egipt si a atrage sprijinul american, in timpul razboiului din 1967. Ne-a spionat si ne-a furat cele mai importante secrete, ca in afacerea Jonathan Pollard. A vandut comunistilor chinezi tehnologii americane secrete. A indus America in eroare spre a o determina sa bombardeze alte natiuni, ca in atacul din 1986 asupra Libiei. Si as putea continua la nesfarsit cu lista tradarilor israeliene la adresa Americii.
Iar acum, sub conducerea lobby-ului israelian si a mijloacelor de informare controlate de evrei, sionistii pregatesc America pentru a le administra o lovitura masiva tuturor dusmanilor de moarte ai Israelului, intr-un razboi global. Se discuta deja nu numai despre bombardarea, ci despre invadarea si ocuparea unor tari intregi, ca Libia, Iranul, Siria, Irakul si Afganistanul. Asa ceva ar provoca un imens val de ura si razbunare impotriva Americii, pe tot globul. Costurile unui asemenea razboi s-ar transpune in nenumarate miliarde de dolari din partea poporului american si, foarte posibil, moartea a mii de americani. In sfarsit, un asemenea razboi nu ar pune capat terorismului, ci n-ar face decat sa provoace si mai multe acte de terorism contra noastra.
Adevaratii atacatori ai libertatii
Primul pret foarte scump al acestui nou razboi a fost deja platit: un atac direct asupra drepturilor constitutionale ale americanilor.
Liderii mediatici si guvernamentali ai Americii ne spun acum ca trebuie sa luptam pentru a apara libertatea. Dar, daca nu le e cu suparare, cum intentioneaza ei sa lupte pentru libertate? Planuiesc cumva s-o faca inlaturand libertatile poporului ame-rican? Ni se spune sa nu ne facem griji, ca nu va fi decat o masura temporara. Si totusi, s-a intamplat vreodata ca un guvern, dupa ce i-a luat poporului drepturile, sa i le inapoieze de buna-voie? Odata ce un guvern retrage drepturile civile, a astepta sa le restituie e totuna cu a-i pretinde unui caine sa miaune!
Frati americani, va rog, deschideti ochii! Prima masura a lui Bush, dupa 11 septembrie, a fost aceea de a finanta cel mai mare aparat de politie secreta din istoria lumii! Daca v-ati intrebat vreodata cum arata un stat politienesc, faceti bine si uitati-va repede, caci vine drept spre voi ca o locomotiva scapata de sub control!
Si care sunt sansele ca terorismul sa se reduca, dupa ce, in razboiul contra terorismului, vom cheltui miliarde fara numar si vom sacrifica nenumarate vieti americane si straine?
Un razboi care nu ne va apara
Mijloacele de informare evreiesti imprastie neobosite ura. Emisiunile de actualitati nu mai relateaza despre multe stiri vrednice de atentie, din America si de peste hotare, ci s-au transformat intr-un neintrerupt spot publicitar pentru un razboi sangeros, masiv si prelungit.
Aceasta propaganda a si inceput sa-si faca efectul. Cand canalele de televiziune CBS si CNN au efectuat sondaje de opinie in randurile populatiei americane, intreband daca ar fi cazul sa-i atacam pe cei suspectati de a fi dusmanii Americii, chiar si cu, citez, "pretul a mii de vieti ale unor oameni nevinovati", aproape sapte-zeci la suta din cei intervievati au raspuns afirmativ.
Ma doare inima cand ma gandesc ca o vasta majoritate de americani au acum exact aceeasi opinie fata de vietile unor oameni nevinovati ca aceea a teroristilor din 11 septembrie.
Cum credeti ca va privi restul lumii America, la vederea rezultatelor acestor sondaje de opinie? Pana acum, n-am auzit pe nimeni, nici macar pe unul dintre marii moralisti mediatici, dintre conducatorii cultelor religioase, pe Presedintele Statelor Unite sau pe oricare alta persoana cu autoritate, sa aiba curajul de a atrage atentia asupra acestei flagrante ipocrizii morale.
In 1986, israelienii le-au oferit americanilor probe false contra Libiei, determinandu-ne sa bombardam aceasta tara. Am bombardat deci o natiune, ca sa "combatem terorismul", pentru o crima pe care nici macar nu o comisese! Un an mai tarziu, doi membri ai unei grupari radicale din Libia au facut sa explodeze cursa 103 Pan Am deasupra localitatii Lockerbie din Scotia, cauzand una dintre cele mai mari catastrofe aeriene ale tuturor timpurilor, soldata cu moartea a doua sute saptezeci de oameni.
Noi ne razbunam cu bombardiere B-1, ei o fac cu bombardieri sinucigasi.
Nu exista nici o cale de a ne apara complet impotriva atacurilor de acest gen. Chiar si un singur fanatic, daca e destul de hotarat pentru a accepta sa se sinucida, poate arunca in aer foarte usor, cu o cantitate mica de exploziv plastic (nedetectabil), un avion cu patru sute de oameni la bord. Traim intr-o epoca in care agentii biologici de distrugere in masa, cu efect mortal, pot fi pregatiti in subsolul casei oricui.
Daca judecata limpede nu va avea castig de cauza, ne vom angaja intr-un asa-zis razboi contra terorismului, care ar putea ucide mii de oameni nevinovati, escaladand si mai intens ciclul violentei.
11 septembrie a schimbat pentru totdeauna fata lumii
In ziua de 11 septembrie, lumea s-a schimbat pentru totdeauna.
S-a dovedit ca o mana de oameni, cu putini bani si nici o arma, exceptie facand cateva deschizatoare de conserve, pot provoca distrugeri majore si haos in cea mai puternica natiune de pe Pamant. S-a demonstrat cat de vulnerabila este fiecare natiune - chiar si a noastra - in fata terorismului.
Prin urmare, cum ne vom putea apara de terorism in viitor?
Daca nu remediem motivatia de baza a terorismului si nu inscriem America pe un nou fagas, fiecare racheta si bomba noua pe care o trimitem se va intoarce impotriva noastra. America se va scufunda tot mai mult in incertitudine si teama.
Trebuie sa ne pastram judecata limpede si sa intrerupem acest ciclu al violentei. Trebuie sa intelegem de ce s-au produs aceste evenimente si cum putem eradica ura impotriva natiunii noastre.
Multi tradatori din guvernul nostru au sustinut activitatile criminale sioniste, nu adevaratele interese ale poporului american. Ei au generat ura contra Americii care a dus la aceste acte cumplite. Sunt la fel de respon-sabili pentru carnagiul din 11 septembrie ca si cum ei insisi ar fi pilotat acele avioane care s-au transformat in bombe.
Momentul 11 septembrie a fost posibil intrucat guvernul si mass-media americane sunt conduse de cei ce pun interesele Israelului mai presus de ale Americii. Daca influenta aceastei puteri straine asupra noastra nu este anihilata, americanii vor fi urmariti de un tot mai accentuat spectru al terorismului.
Poate ca singurul rezultat pozitiv al tristelor evenimente din 11 septembrie este cresterea sentimentului patriotic in America. Daca americanii ar fi dat dovada de acelasi patriotism si in ultimii ani si nu ar fi permis ca o putere straina sa ne controleze, acum nu ne-am confrunta cu un viitor atat de nesigur.
Intelegand motivul pentru care avem acum in fata spectrul terorismului, putem elabora un plan pentru a preveni asemenea acte teroriste in viitor. Iata cei cinci pasi pe care trebuie sa-i faca America pentru a pune capat, atat imediat cat si pe termen lung, amenintarii teroriste.
Cinci pasi spre securitatea si libertatea Americii
In primul rand, trebuie sa recunoastem ca politica americana externa de intaietate a Israelului a fost atat gresita moral, cat si imens de pagubitoare pentru Statele Unite ale Americii. Ne-a costat sute de miliarde de dolari sub forma de ajutoare directe, de-a lungul anilor, si trilioane de dolari sub forma de daune economice, ca acelea provocate de cresterea preturilor la petrol. O consecinta directa a politicii americane pro-israeliene este teroarea pe care am cunoscut-o in 11 septembrie si probabilitatea unei cresteri a terorii asupra poporului american.
In al doilea rand, trebuie sa incepem prin a cauta sa exercitam presiuni diplomatice si economice pentru a obtine extradarea, judecarea si executarea legala a celor responsabili de teroarea dezlantuita asupra americanilor. Daca aceste masuri nu reusesc, trebuie sa intreprindem operatiuni de precizie chirurgicala pentru a-i captura si pedepsi pe cei raspunzatori de terorism. Dar nu trebuie sa lasam lobby-ul evreiesc sa ne manevreze spre o extindere a razboiului. O asemenea actiune n-ar putea duce decat la o accentuare a terorismului in America.
In al treilea rand, trebuie sa protejam cu strictete drepturile constitutionale ale poporului american. Eroziunea drepturilor constitutionale ne expune unor pericole si mai mari decat orice act de terorism individual. Retragerea drepturilor constitutionale in lupta contra terorismului echivaleaza cu a ne da foc hainelor ca sa ne aparam de frig. Benjamin Franklin a avut dreptate cand a spus: "Oamenii care renunta la libertate pentru securitate le pierd pe amandoua".
In al patrulea rand, nu trebuie sa mai permitem niciodata unei puteri straine sa aiba influenta monetara sau de orice alta natura asupra politicii interne americane. Toate lobby-urile politice in folosul natiunilor straine trebuie sa fie interzise cu desavarsire.
In al cincilea rand, trebuie sa anihilam influenta evreiasca asupra mijloacelor de informare americane. Americanii trebuie sa aiba dreptul la o presa cinstita si nepartinitoare, care sa nu slujeasca decat adevaratelor interese ale poporului american, si nu obiectivelor unei minoritati devotate suprematiei evreiesti.
America in primul rand!
America trebuie sa dea curs cuvantarii de ramas-bun a Parintelui Natiunii - George Washington - si "sa evite amestecurile in treburile strainatatii".
N-am fi ajuns intr-o situatie atat de incurcata, daca guvernul american ar fi pus intotdeauna interesele Americii pe primul plan. Singura cale pentru a scoate America din actualul pericol este aceea de a aplica acest principiu cu cea mai mare strictete.

David Duke


#6552 (raspuns la: #6494) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant - de ufo strengaritza la: 26/12/2003 22:50:06
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
interesant stimata sugary...
mi-a placut ce ai scris...nu stiu de ce dar vreau sa precizez din capul locului ca nu imi place critica...consider criticii niste invidiosi care, din pricina ca nu sunt in stare sa ajunga la nivelul unei persoane se gasesc sa fie mai destepti si ...vorba aia..."cauta nod in papura" si vin cu idei aiurea si gasesc defecte inventate ...asa mi se pare mie ca zic unii despre poeziile mele... pe un alt site pe care le-am pus ....s-au gasit sa imi zica de un cuvant care nu se potrivea in poezie...(n-am inteles!!!??!!!)...cuvantul acela era toata poezia...asa am scris eu...da nu le place dom'le!
sa nu deviez de la subiect...vreau sa stiu si alte PARERI despre ceea ce scrie el...evident in partea celor care l-au citit!
de exemplu eu desi ma consider crestina mai mult decat cu numele...si nu am tente sinucigase..Doamne fereste!...imi place ce scrie despre aceste subiecte...imi place ca imi trezeste tot felul de ganduri si dileme...desi pentru mine inca e greu de inteles...si m-a atras la el faptul ca devenise insomniac...ceea ce patesc si eu la aceeasi varsta cu el...si oricum are o alta viziune asupra vietii..si cartea lui mi se pare mai faina decat ceva poveste de amor inventata de maniaci sexuali..ori romane politiste...asta zice tot pe fata intr-o maniera superba!

ce mai stiti in rest despre viata lui?

astept si alte pareri!

ufo-strengaritza

#7276 (raspuns la: #7246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvantul isi are originea in - de maan la: 03/01/2005 17:47:31
(la: pagânismul: cât si de ce?)
cuvantul isi are originea in latinescul 'paganus', care, la randul lui a fost tradus in mod diferit: 'strain', 'rustic', 'civil' (opus lui 'militar') sau chiar 'badaran' ('necioplit') , ca sa ajunga a fi asimilat cu 'ne-crestin' (chiar 'pre-crestin' sau 'anti-crestin').
prin urmare 'paganismul' tau se va raporta la vechile religii politeiste, la aborigeni, la atei, la agnostici sau la ...wicca ori alte religii neopagane, necunoscute mie?
interesante punctele voastre - de nasi la: 11/04/2005 04:01:37
(la: Sa lupti pentru iubire. Pana cand?)
interesante punctele voastre de vedere. mie mi-a atras atentia un comentariu al ancai tudor:

"şi mie mi s-a părut mult 13 ani, cred că la un moment dat realizezi că nu se mai poate. Am luptat şi eu patru ani pentru o relaţie la care ţineam, dar când am simţit că nu mai are sens am renunţat. Probabil totul e să-ţi dai seama la timp şi pentru asta trebuie nu doar să fii inteligent, dar să ai un instuinct de autoconservare pronunţat şi, pur şi simplu, să te iubeşti pe tine, ca să nu te laşi distrus de o iubire nepotrivită!"

eu cred ca tzine si de self-esteem. asa vad eu lucrurile. cu cit cineva are mai putin self-esteem cu atita lupta mai mult, e mai dependent, ii e mai frica sa o ia de la-nceput, sau sa traiasca fara acea iubire anume.
nu vreau sa ofensez pe nimeni, este pur si simplu o observatie la ce s-a scris, atit.

cum vad eu lucrurile: durata "luptei" ar trebui sa fie... cumva proportionala cu durata relatiei.
pt o relatie de citeva luni de zile - o "lupta" de citeva zile. daca trebuie mai mult, intr-adevar nu merita. o relatie de 1 an - o "lupta" de 1-2 saptamini. o relatie de vreo 5 ani, stiu eu, o "lupta" de citeva saptamini. pt o relatie de vreo 10 ani - o "lupta de citeva luni. pt o relatie de 15 ani sau mai mult... o "lupta" de citeva luni- 1 an de zile. spun si eu cifrele astea, asa, la intimplare - nu va luati de ele ca si cum as fi dat o "reteta". dar parerea mea este ca ar trebui intr-adevar sa fie proportionala - si proportia, destul de mica. poate ca "lupta" nici macar nu e cuvintul potrivit. iubirea si lupta nu prea fac casa buna. si daca intr-adevar trebuie sa "lupti" cu ferocitate ca sa-ti aperi "dreptul de a fi iubit"... nu merita, si poate ca nici macar nu e iubire. merita insa sa "faci efortul". si a face acel efort zic eu ca e echivalent cu un mic procent din durata relatiei.

ca tot am vorbit mai inainte de low self-esteem... mai este si extrema opusa - persoane care considera ca nu trebuie sa "lupti" absolut deloc pt o iubire, ca nu trebuie sa faci nici cel mai mic efort! aceste persoane eu cred nu ca ar avea un self-esteem foarte ridicat, ci mai degraba ca se cred buricul pamintului (de multe ori, fara sa fie persoane deosebite). iarasi, no offense intended.
#42868 (raspuns la: #38788) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
okiii - de Belle la: 12/05/2005 17:45:39
(la: Penibilul)
Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)
Pentru Horatiu, Rodi, Happy, Irma, Maan - de HateFree la: 17/07/2005 06:18:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Toate comentariile voastre mi-au venit asa ca o palma peste fatza, toate in aceeasi seara. Ma simt acum ca si cum as fi la gradina zoologica, voi privitorii si eu animalul. Nasol sentiment, dar daca tot am intrat in hora o sa joc pana la capat.

Apropo, stiti bancul cu ardeleanul care se uita la o girafa la zoo? Ei bine, se uita el cat se uita, se mai uita cat se mai uita, dupa care pleaca si zice: "No, asha ceva nu exista!"

Cam asa si pe aici pe la voi. Ce ma face sa ma simt cel mai prost este ca vreti sa "intelegeti" intr-un mod strict rational cum sta treaba cu gay. Daca s-ar putea, ati vrea si o ecuatie fara nici o necunoscuta a chestiunii. Dar nu se poate asa ceva. Si cand se va putea, discutiile noastre vor fi in van.

Oricum, va iau pe rand, ca la scoala (asa m-a invatat mama ca e bine, lol):

Horatiu:

No offence, Horatiu, dar nu pot sa nu incep prin a-ti spune ca ai un limbaj de lemn, omule, cum rar mi-a fost dat sa citesc! Parca ai fi o entitate din alte sfere care nu are pic de carne pe el!!!! Anyway, iarta-mi observatia, dar chiar m-a socat tonul explicit, rigid si quasi-stiintific al comentariului tau....

"Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?"

Nu am spus nimic care sa aduca macar vreun pic cu afirmatia de mai sus!!!!! Reciteste ce am scris, te rog!

"Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?"

La barbati, dar nu intorc capul toata ziua-buna ziua!!! Doar dupa exemplarele cele mai reusite!!!
Desi atunci cand vad o femeie foarte frumoasa si cu tzinuta demna si sigura de sine, intotdeuna imi intorc ochii dupa ea.:))


"esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta?"

Nu, nu sunt convins. Doar ca pana acum nu am gasit-o. Nu stiu ce se va intampla atunci, ar fi stupid sa eman scenarii pt o situatie la care nu m-am gandit inca.

"ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?)"

Lol, fireste ca era gay, a fost o relatie frumoasa, de atractie reciproca, care a durat vreo 3 ani. Chiar nu conteaza cine pe cine a abordat sau mai stiu eu ce.

"Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?"

Ehe, fara sa-ti dai seama ai atins un punct sensibil al tuturor gay-lor: barbatul str8 din viata lor! The ONE!
Iata cum a fost la mine (e doar povestea mea, nu va pripitzi sa generalizati si sa trageti concluzii, va rog!!!): l-am intalnit in facultate, am fost colegi de an, era superb (e superb), am crezut ca e gay, l-am abordat sa lucram impreuna la un proiect, a acceptat, am descoperit ca EL e str8, nu-i nimic, mi-am zis, oricand exista o a doua sansa, au urmat vreo 5 ani de prietenie apropiata si colaborari profesionale, 5 ani cu gesturi mai mult sau mai putin tandre din partea mea pe care el nu le-a refuzat niciodata, apoi o criza emotionala de-a mea in urma cu doi ani, cand eram intre doua relatii. Criza asta m-a determinat sa-i spun LUI ca sunt gay, mi-a raspuns ca si-a dat seama de mult, plus ca auzise niste zvonuri, i-am spus ca sunt indragostit de el, mi-a spus ca si-a dat seama si de asta, dar ca nu poate face nimic, ma iubeste foarte mult si el, dar ca pe un frate, nimic mai mult, nu poate altfel. Discutia a durat vreo cateva ore, eu, recunosc, am fost putin mai agresiv si emotional, el defensiv si de bun simt, relatia si-a revenit la normal, inca suntem cei mai buni prieteni, nici o scarba la mijloc, nici o greatza din partea nimanui. Amanunt haios pt mine: ceea ce mi-a spus el in discutia pe care am avut-o atunci ca aprecieaza la mine este faptul ca, desi eram indragostit de el, de cate ori am dormit impreuna, niciodata nu am incercat sa-l ating sau, ma rog, sa-i fac alte chestii. Nici macar cand bausem un pahar de vin. Acum, retrospectiv privind, ma mir si eu cum de-am reusit :))))

Iar despre ceilalti prieteni str8-barbati, pai mai toti stiu, direct sau indirect, despre preferintele mele sexuale, cativa dintre ei imi cunosct si bf-ul. Si nu am vazut pe nimeni sa se umple de scarba cand i-am spus, oamenii sunt mult mai umani atunci cand au de-a face cu oameni pe care-i cunosc si nu cu concepte, Horatiu.


"Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?"

Lol, nu am reteta pt asa ceva, ar fi si aiurea si inutil sa traiesti dupa retete. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se spuna de catre o femeie pe care o cunosteam destul de bine ca ma iubeste, dar nu as vrea sa dau detalii despre asta acum. Ceea ce conteaza este ca inca sunt in relatii bune cu majoritatea (lol, suna stupid asa cum am scris, e vorba de 3 femei, 1 ma uraste, pe 2 inca le consider prietenele mele si viceversa).




Rodica, pune-ti broboada pe cap si mainile in sholduri si te pregateste:

"in primul rand nu despre ura e vorba aici. Mai degraba despre indignarea "diletantilor, ignorantilor, bigotilor" samd hetero"

pai intre dushmanie si dispretz, parca prefer prima varianta...iar citatul tau e umplut cu forta ca sa sune bine, eu nu am folosit decat cuvintele speculatii ieftine si diletanti. Si nu m-am referit la tot forumul, Doamne-fereste.

""La ce ne-ar mai fi dat natura si minte si constiinta si de toate daca scopul final ar fi doar propasirea speciei"
Exact de-aia ne-a dat natura minte si mai ales constiita. Natura n-are alte scopuri decat supravietuirea, viata. Scopul tau poate sa fie altul (chiar asa, care e?). Treaba ta in fond."

Pai, conform axiomei tale, toate cuplurile str8 care nu pot avea copii sunt USELESS. Suna aberabt si fascist, nu crezi? Eu sunt de acord ca trebuie sa existe bun simt si buna masura in toate, dar tu deja esti la cealalta extrema!
Cat despre scopul meu in viata asta, mi-e rusine sa-l marturisesc aici. Nu ca ar fi vulgar, dimpotriva, ar parea infantil pentru cinicii de pe aici.

"si cam cat de mic copil erai tu cand te uitai la filme porno? In ce ma priveste pot sa-ti spun acelasi lucru. Cand ma uit la filme porno nu bag de seama barbatul, ci femeia. Si nu sunt lesbiana. Porno e doar porno, nu-ti construiesti viata pe modul in care percepi pornografia."

La 10 ani am vazut primul film porno, la 17 pe al doilea. Primul a fost accident, al doilea si restul intentionat.
Cat despre cum privesti tu la filmele porno nu stiu cat de relevant e, dar intreaba-ti sotul si toti prietenii masculi la ce se uita ei in filmele porno. Si daca vreunul o sa-ti spuna ca la p... tipului care i-o trage tipei, e nasol pentru tine.... E o conspiratie gay la mijloc :)))

"Ar trebui sa te consideri fericit ca te-ai nascut in Romania si nu undeva in Asia sau Africa."

Eu as fi preferat SUA, coasta de est...Desi nici Japonia, in trupele de samurai, nu suna foarte rau (glumesc :))))


""nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)"
razi tu, razi... dar fisurile anale si proctitele( ca sa nu mai vorbim de SIDA si de alte boli transmise sexual) , intreaba orice medic, au incidenta mult mai mare in homosexuali decat in teterosexuali. "

lol, pai conform principiului asta, mult mai raspandite sunt afectiunile vaginale (vezi numai chisturile)la femeile str8 decat la cele gay...Sa renunte ele la heterosexualitate doar pt un asa amanunt????

"Asa ca... ce mai in colo si-n coace, nu esti out.Asa-i? Altfel, iti spun sigur ca nu vei mai fi "iubit" mai ales de colege, in sensul pe care l-ai sugerat tu. Interesant ca pui atata emfaza pe cei care te iubesc, parinti, profesori, colege. Dar tu ii iubesti? Iti iubesti parintii?"

Complex. Pe rand: sunt in/out. Mama mea stie (recunosc, nu voit din partea mea a aflat), restul familiei nu stie. Majoritatea prietenilor mei stiu. Colegii si colegele nu stiu direct nici unul, dar indirect toti. Si nu fac nici un caz din faptul ca sunt o persoana carismatica, am vrut doar sa subliniez faptul ca, desi sunt gay, nu eman nici un fel de energii/aure care de care mai negre si urate si ca sunt o persoana iubita si placuta de cei din jur. Atat doar.
Iar despre partea cu iubirea de parinti, daca faptul ca simt sufleteste nevoia sa-mi sun parintii sa-i intreb cum se simt, de ce au nevoie, sa le povestesc ce am mai facut eu si sa-i chem sa-mi vada proiectele publice se numeste iubire, atunci da, imi iubesc parintii.

"Ok, lasand la o parte aroganta cu care, cu putine exceptii, homosexualii care au scris pe acest forum ne-au obisnuit, se intelege din fraza asta ca ar trebui sa ne fie clar din relatarea ta de ce esti tu asa. Ei bine nu e clar, trebuie sa ne spui... e din nastere? din cromozomi, datorita mustelor de otet? datorita incalzirii globale?sau care?"

Atunci cand vorbesti pe tonul pe care vorbesti, sa nu te astepti decat la o reactie de genul: NU, NU TREBUIE SA-TI SPUN NIMIC, TANTI!
Oricum, orice ti-as spune direct eu tzie nu ti-ar folosi decat ca prilej pt o noua dizertatie cu acelasi scop. Asa ca nu vreau sa fiu amestecat in cercul asta vicios al teoriilor sterpe. Prefer sa cochetez din afara.

Cat despre arogantza mea, imi cer scuze, dar e o reactie fireasca la stilul unora tzatzesc (= care nu pricepe nimic ca lumea, ci doar apuca faramitze de ici si de colo si reconstituie universul) de a diseca niste oameni.

Am intalnit gay pe care nu i-am suportat, m-au enervat prin superioritatea tampa sau prin efeminarea excesiva sau prin mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc sau sa-i dispretuiesc. Am trecut peste, am incercat sa-i inteleg si, atunci cand am avut cu cine discuta, sa le si explic ce cred eu despre anumite lucruri. Dar de aici si pana la a spune unui om ca e stricat, e cale lunga.
Daca nu ma insel, nici doctorii nu spun pacientilor lor ca sunt nebuni...Oare de ce?

Un singur lucru, Rodi: Hate Free sau Free Hate sau cum mi-ai mai spus tu inseamna de fapt Free of Hate=HateFree.
Nu sunt asa o persoana inraita si inversunata cum crezi tu, dimpotriva, imi place sa vad partea plina a paharului. Doar ca atunci cand sunt incoltzit, imi scot si eu canini la iveala. Hai sa auzim numai de bine si sper ca data viitoare tonul conversatiei noastre sa fie altul din partea amandurora, ce zici? Pana una alta nu avem motiv de ura, iar eu cred ca nici de dispretz.


So Happy:

Tu nu ai pus nici o intrebare, doar diagnostice. Asta-i si scopul tau in viata, sa infierezi ce nu intelegi, nu?

Intrebare pt op (sau cum se numesc sefii pe aici): Cum e posibil ca o asemenea persoana sa aiba un cont activ pe acest site????? Chiar nu se sesizeaza nimeni? Limita bunului simt a fost de mult depasita...


Irma:

Mersi mult, acum chiar am nevoie! Numai bine si tie! :)



Maan:

"am o intrebare, din pura curiozitate: partenerul tau 'pasiv', atat timp cat se comporta ca atare, se simte femeie?
la randu-ti, il tratezi ca pe o persoana de sex feminin?
incerc sa-nteleg, doar."

Nu.
Nu. Adica nu incerc sa proiectez fatza unei femei peste chipul lui. Fireste ca sunt tandru si dragastos, dar la fel e si celalalt, nu? Ma rog, are violenta satisfactiile ei, dar in cantitati bine dozate&plasate.

De altfel ma indoiesc ca intr-un joc erotic str8 termenii ecuatiei sunt clari: femeia=supusa, barbatul=dominant. Mie tocmai alternarea rolurilor si schimbul de putere del a unul la altul mi se pare excitant, fie el intr-o partida str8 sau gay.

Cat strict despre sex in relatiile gay, as vrea sa repet niste lucruri care s-au mai spus pe aici: cand se pomeneste cuvantul gay, toata lumea isi inchipui doi barbatii, unul capra=pasiv, altul care domina=activ. Nu e deloc asa de schematic. De cele mai multe ori partenerii sunt versatili, iar actul sexual se poate rezuma doar la o masturbare reciproca sau la sex oral. O relatie sexuala gay nu presupune neaparat si sex anal (aici depinde de sensibililatea zonei si de pragul psihical fiecaruia), de cele mai multe ori preludiul si tandreturile premergatoare sunt mult mai intense si exprima mai bine ce simt persoanele alea doua. Eu cel putin asa simt.


Hai sa va mai spun un banc de final, ca tot omul are nevoie si de voie buna, nu doar de incrancenare si scarba (ptiu, na, ca m-ai molipsit, nea Horea, lol).
Ion si Vasile, morti de foame, cu cativa lei in buzunar: Ce ne facem, ma?
Vasile: Ioane, taci tu ca stiu io! Mergem in piata si cumparam de la tzaranci o tzatza de vaca!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Taci, ma. Apoi mergem la bufet si comandam tot ce-om vrea noi!
Ion: Asa, da!
Vasile: Si cand or vrea sa le platim, io scotz tzatza asta de vaca, ma deschiz la prohab si pun tzatza in locul dansei. Tu te-apleci repede si mi-o sugi!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Tzatza, ma, pa care o tzin in locul dansei.
Ion: Aaa, asa da!
Vasile: Si aia din bufet, scarbiti (lol), ne-or da afara fara sa ne mai ceara nici un ban.

Zis si facut. Si au mancat asa Ion si Vasile saptamani la rand. Intr-o buna zi, Ion, care-si fura toata bataia de fiecare data, zice:
Ma, Vasile, ma, ia sa-mi dai tu azi tzatza aia mie, ma! Ca io m-am cam saturat de cati pumni in cap am luat!
Vasile: Aoleu, Ioane, pai ce crezi c-o mai am? Am pierdut-o dupa prima incaierare!

:)):)):)):))
Hai noapte buna tuturor sau sa aveti o zi buna, dupa cum e fusul orar,
HateFree (=Free of Hate)


#59986 (raspuns la: #59424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
1. "In ce priveste cat de b - de rodi la: 15/08/2005 19:44:09
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)

1. "In ce priveste cat de bine stiu ce/de ce/care/cand/ce fel gandesc homosexualii, in afara de faptul ca stiu destui din ei, ei bine m-a interesat intotdeauna subiectul, asa cum ma intereseaza orice e ciudat, inafara normelor, si controversat. Chestie de zodie probabil, nu-mi plac drumurile batatorite."

Cu afirmatia asta ai jignit pe absolut toti gay de pe forumul asta. Si in mod gratuit si josnic, doar ca sa iti mai dai tu cu putin luciu. Nota bene: vezi ca se ia la prima ploaie mai acida...


Pai credeam ca in asta sta toata mandria homosexualilor, si anume in a fi ciudati, in afara normelor si controversati. Ori poate tu crezi altfel?

Mie personal niciodata nu mi s-a parut dezgustator un act sexual fie el hetero/gay/lesbi, atata timp cat are si gratie si "animalism" bine dozat pe alocuri... si din cand in cand ma uit la filme porno str8, si nu fiindca nu as gasi pe-aici din alea gay...

Number one : ti-am mai spus ca faci o mare gresala judecand oamenii dupa modul in care percep pornografia. Iti repet , pornografia nu spune NIMIC nici despre orientarea sexuala a celor care o vizioneaza, nici despre caracterul lor. Oamenii se pot masturba vizionand (mai ales) porno care nu reflecta modul in care fac ei sex de obicei. Cu cat mai pervers cu atat mai excitant.
Number two: Argumentul tau e total aiurea, fiindca tu singur ai recunoscut mai demult ca te intereseaza doar barbatul, chiar si in filmele porno. Am vorbit cu o gramada de homosexuali care mi-au confirmat ca acest dezinteres nu e doar o simpla lipsa de curiozitate, ci e pur si simplu repulsie fata de organele genitale feminine, care creste cu varsta si experienta homosexuala, contribuind la misoginismul de la batranete. Redau cuvant cu cuvant din ce mi-a spus unul din ei " atunci cand faci sex cu o persoana, indiferent de sex, trebuie sa treci peste acel "ick" (sila) care apare natural atunci cand faci schimb de fluide corporale cu o alta persoana. Ei bine noi, homosexualii nu putem trece peste acest sentiment de repulsie atunci cand avem sex cu o femeie." . Toti baietii trec printr-o perioada de fobie fata de fete , la varste mici, atunci cand incep sa-si dea seama care e deosebirea dintre sexe, pe la 5-10 ani - perioada la care se formeaza doua tabere , cea de baieti si cea de fete. Este o faza trecatoare pentru majoritatea baietilor si a fetelor. Exista insa situatii , homosexualii, in care aceasta faza nu e depasita, cand , datorita exemplelor din familie, sau experientelor personale, raman cu fobia. Eu personal NU cred ca e din nastere.


Cat despre afirmatia ta ca femeile gasesc dezgustator actul sexual anal intre barbati, sa stii ca esti prima femeie pe care o aud ca spune asa ceva.
Pai poate tu le cunosti mai bine... Eu , din ce-am vazut si-am cunoscut , dincolo de fatada politicoasa, nici o femeie n-ar avea sex cu un barbat care a avut sex anal (fie ca e gay sau nu). NICI UNA.

Baietii, macho, dand cu huo, dar nepierzand nici o frama din film, gagicile mai potolite.

Asa, din curiozitate, mai esti prieteni cu acei machos care huiduiau? Sau pe ei ii iubesti, indiferent cat de homofobi sunt? Pentru ca sunt... chiar daca nu-si luau ochii de pe ecran.

Insa ELE s-au opus si au stat o ora intreaga s-o urmareasca si sa discute. Si nu despre despre chestii "subliminale", nici despre barbatul dominat care dezgusta orice femeie, ci despre cat o are ala, ce ochii albastrii are celalalt, uite cat de ingrijiti sunt, toti rasi si jos, oare nu-i doare, pai se pare ca le place, doar si noua ne place, uite-l iar pe-asta cu ochii astia superbi albastri, dar vai ce mare o are asta inaltul...

Si tu ce ai dedus de aici???Vecinul meu gay e foarte aratos, si interesant si bine imbracat, si cu ochii albastri (prin alte parti nu l-am controlat). Nu mi se pare insa sexy. Cu alte cuvinte nu ma excita sa mi-l imaginez in nici o situatie care ar implica sex. De nici un fel. Si asta e valabil si pentru fetele respective. Ti s-au parut excitate cumva?



Ma "confuzionezi" total, nu pricep ce pricepi tu prin prietenie. Iata ce pricep eu, academic spus: "sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; atitudine plina de bunavointa fata de cineva"

Inca o data te intreb ce-ai sa faci tu daca descoperi ca toti prietenii tai hetero au acelasi dezgust fata de actele homosexuale , ca cei din povestea ta? Ca au... Ai sa-i parasesti?

e interesanta iubirea cand esti tanar - de andra7 la: 29/01/2006 22:10:54
(la: Vreau...)
e interesanta pentru ca aduce cu sine o sumendenie de simtiri, cand treci de aceasta efervescenta a varstei dispare si intensitatea, dispare si cuvantul magic...nu as vrea sa spun ca totul devine mai tern pentru ca ar insemna sa toprn ceara peste niste aripi care incearca sa zboare, doar ca, timpul le asaza pe toate...
cel mai interesant mi se pare - de social-democrati.ro la: 15/08/2006 00:19:16
(la: Cronica unei morti anuntate-Mona Musca)
cel mai interesant mi se pare faptul ca nu sunteti dispusi sa abordati subiectul.Pt. a impiedica discutarea lui singurele voastre comentarii infiereaza cu manie proletara autorul articolului.nici un cuvant despre continut...modul asta de lucru imi aminteste de colegii d-nei Musca: securistii si slugile lor turnatoare.

www.social-democrati.ro
#139224 (raspuns la: #139164) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...despre "literatura" comerciala et comp. - de VST la: 29/08/2006 06:26:35
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
1) Problema cu care se confrunta lumea din ziua de azi in ceea ce il priveste pe acest scriitor este fsimpla si de asemenea foarte concreta.Cartile lui Paulo Coelho pot fi caracterizate prin intermediul unui singur cuvant:comercial.Prin definitie comertul este o activitate de schimb a produselor prin vanzare-cumparare.Ori tocmai aceasta va fi ideea initiala a scriitorului.Sb abordate sunt unele de interes general,citite cu nesat de oameni care inca nu au descoperit literatura in adevaratul sens al cuvantului.De un lucru sunt ferm convins:acest om nu poate fii numit scriitor asa cum nici cartile sale nu pot purta numele de capodopere.Sunt doar simple carti pe care,probabil,iti va face placere sa le citesti intr-o dupa-amiaza ploioasa de duminica... in aprox 2 ore,pastrand poate o senzatie de respect pt autor si cartea sa pret de inca o ora dupa care poti sa uiti linistit de existenta sa.De ce?Aceasta este intrebarea la care sunteti datori sa va raspundeti.

2) Ma ''bucur" f mult pt faptul ca Paulo Coelho este un barbat.Ati fi avut o problema in cazul in care ar fi apartinut categoriei sexului opus?Sau,probabil,cartile lui nu ar mai fi fost lafel de interesante?

3)In mod normal,bineinteles ca nimeni nu a mai scris in felul acesta,deoarece fiecare scriitor este unic in felul sau si de altfel pacat ca toti s-au gandit la o munca pe altarul artei si nu la una care sa aduca un mare beneficu material.In acest caz,domnul Coleho are o bila alba,fiind din acest pct de vedere mai "capabil".

4 "Critici literari care nu au fost in stare sa scrie o carte".Interesant.Un ex ar fi marele critic literar George Calinescu,autorul a unor serii de romane,foarte cunoscute,care nu au nicidecum legatura cu ceea ce priveste critica literara.Prin urmare,cu tot respectul cuvenit,va sfatuiesc sa va mai documentati.

5)Daca imi permiteti va voi spune cu ce ma incomodeaza pe mine.Ma deranjeaza faptul ca uitandu-ma la rafturi intr-un magazin zaresc o serie de carti comerciale tronand cu mare indrazneala pe primele locuri,in spatele carora putem intalni literatura adevarata.Ma deranjeaza faptul ca oamenii in loc sa citeasca literatura citesc carti comerciale.

Va multumesc frumos pt atentie!
#141940 (raspuns la: #137011) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
GB - de Cri Cri la: 06/05/2007 16:08:25 Modificat la: 06/05/2007 16:21:47
(la: Frintura Picasso)
apropo de ironii, te-am nimerit la moderare :)) Ironia sortii de data asta, nu a ta. Si uite-asa, imi apari din nou unitar in diversitate (nicidecum stereotip - te-ai lasat pacalit de cuvant), fiind inca o data surprinsa de ceva in legatura cu tine.
Ironia ta neprincipiala dateaza de la inceputurile pe cafenea, deci nici o legatura cu "rufe" si pe unde te-a mai dus gandul. Am observat-o, n-am (prea)simtit-o pe pielea mea, respect parerile chiar si cand le combat, asta n-ai reusit sa "vezi" tu inca. Te-am contrazis sa mai ofer si alte perspective, te-am aprobat SI de plictiseala sau de lene.
"Aproape de suflete"? Si daca ma simpatizezi pentru asta, de ce te-a enervat lipsa mea de realitate? Aveai nevoie de o fiinta concreta ca sa-ti simti sufletul? Sau imaginatia trebuie sa aiba limite, altfel devine sacaitoare? Te intreb ca si cum eu as sti sa raspund :)) Sa inteleg ca biletul e la tolerantza TA? Mai gandeste-te, chiar a fost cu pret redus?

Zimbesc doar constatind ! pt ca doar tu poti simtii , iar eu ma ghidez prin simturile tale , simturi ce ma pun in legatura cu lumea exterioara .
Ciudat e ca eu simteam ca singurul lucru care ma ancoreaza in "lumea de afara" e pragmatismul celorlalti. La tine prea mi-a parut blazare, si prea-i devreme pentru ea, zic eu. La polul opus, nu te mai lasi surprins, redai totul ca liniar si previzibil. Dar nu crezi in asta, doar te simti mai sigur pe tine cand dai nume si cadru, o logica haosului, macar pe aceea de a fi.
Eu n-am nevoie sa devii "normal", indiferent ce-ar insemna pentru tine cuvantul. Mi-as pierde interesul brusc, trebuie sa marturisesc. Evident, nu ai de ce sa fii "anormal" doar pentru mine.
Stii? Ma intrebam odata de ce ma plictisesc foarte repede de orice. Am constatat ca de fapt obosesc, nu mai fac fatza provocarii continui. Asta e, viteza si nici un pic de rezistentza :)))
Tu esti marea iar eu norii :)
E bine, cat timp mai ploua. Apoi mai vedem :)
Bun. In concluzie, astept cu interes romanul politist.:D
#194236 (raspuns la: #194212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Homo Stultus - de om la: 02/09/2007 18:39:57 Modificat la: 02/09/2007 18:44:22
(la: sete de cunoastere)
In primul rand iti multumesc pt ca nu ai lasat deraparea spre strict copy/paste de pasaje religioase sau spre intrebari retorice...strict tribale.

Ma bucura comentariul tau, pe care il consider opus (poate cu exceptia ultimului paragraf) la ceea ce am vrut sa spun, dar perfect complementar. Unul fara altul ar fi fost doar franturi de...limite diametral opuse.

Citindu-ti mesajul, permite-mi o divagatie pe secventa: limite-delimitare-limitare pornind de la
"Omul nu poate sa depaseasca limitele impuse lui prin ontogeneza."

A ne pune niste limite, ar insemna sa ne cunostem total pe toate fetele/dimensiunile, dar oare de cate ori nu ne surprindem facand lucruri pe care nici macar nu stiam ca pot exista ?!?! Limitele pe care ni le atribuim subiectiv (spatio-temporal)... devin DOAR motiv de delimitare, ceea ce ne aluneca spre o falsa indivualizare. Poate ca suntem limitati numai pe o anumita componenta/dimensiune a umanului, dar suntem nelimitati in ansamblul componentelor/dimensiunilor umane. NUMAI in acest caz as pune egal intre nelimitate si TOT. Mai jos o sa caut sa explic diferentele generale (a se vedea exceptia de mai sus) dintre NELIMITAT si TOT. TOT = limite cunoscute + nellimitatul!

O caracterizare/disecare din ce in ce mai profunda a individualizarii umane ne-ar scoate din intregul contextul. Ca exemplu, ma gandesc la imaginea cand ne apropiem din ce in ce mai mult de o casa...cu cat ne lipim si mai mult ochii de un zid al casei, cu atat de mult ne reducem dimensiunile "contextului" inconjurator de la 3D-ul la 2 D (transformam perceptia casei la un simplu ZID)...iar pana la urma totul se reduce la nici o perceptie a EXTERIORULUI, dar la o totala perceptie INDIVIDUALA (nu mai vad nimic, ma doare nasul, imi este frica de spatii "inchise", ametesc, etc)
Este interesant cum ne delimitam de origine (TOT), dar in acelasi timp ne autoamagim ca cunoastem dimensiunea TOT-ului ( cica stim ce aschia a vrut trunchiul sa "expulzeze"). Dpmdv, autoamagirea devine auto limitare, care ne arata limitele si ...uite asa....mai intoarce Doamne roata :)))
Ei, uite cam asa vad eu diferenta dintre TOT (depersonalizare) si limitare-delimitare (individual). Chiar si cuvantul NELIMITAT nu-mi inspira aceeai magnitudine ca TOT. Nelimitarea are ca baza de plecare LIMITAREA, care este negata tocmai din lipsa de cunoastare. Cu alte cuvinte pana aici stiu, apoi nu mai stiu, este peste limita mea (deci nu are limita mea = nelimitat). Ma gandesc la tribalii lui jeni (buna jeni :) care stateau pe tarmul unei mari si spuneau ca este nelimitata.
Pe de alta parte TOT pare mai global, pare mai integrat intr-o gandire de ansamblu. TOT vine cu necunoscut si cu cunoscut....iar necunoscutul pare mai inteles si acceptat (spre deosebire de NELIMITAT care -poate- vorbeste de unele limite trasate individual).

Cred ca tot aici i-as raspunde si panului cosma; ispita este opusul acceptarii. Ispita vine cu individualitatea acumularii unei experiente din necunostere; acceptarea are o tendinta de autocunoasere in context general (asta sunt si n-am ce-i face).
om
PS:"Nu stiu in ce masura "setea de cunoastere" este ceva constient, voluntar; sau doar o activitate implicita a vietuirii. " ,ce zici, as putea sa speculez ca supravietuirea este aparteneneta ADAM-ului la ... viata, oricare ar fi ea ?
#231998 (raspuns la: #231894) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cucu_vintele mele :) - de Sancho Panza la: 01/11/2008 22:19:08 Modificat la: 01/11/2008 22:19:26
(la: intrebari 2)
cu precizarea ca filosofia nu este o stiinta.
dar cum definesti tu "stiinta"? stiinta=experiment/experimental?
legea ontologica isi merita numele numai daca este reala si bazata pe atotcunoastere.
afirmatia mi se pare interesanta...dar destul de confuza. poti detalia?

ceea ce ai spus in comentariul tau mi se pare ca vorbeste despre existenta in orice lucru a contrariulu sau.
si
in univers nu exista contradictii.

nu; Universul este cladit pe coexistenta si echilibrul contrariilor, a perechilor de opusi care nu se afla in relatie de contradictie unul fata de celalat, ci de complementaritate reciproca.

daca o asa zisa lege ontologica are o exceptie, nu este evident ca ea nu este o lege reala?
te poate contrazice tocmai experimentalul si empiricul; si iarasi ne izbim de cuvantul "real", caruia chiar nu inteleg ce inteles ii dai. Pentru ca, asa cum orice corp are o umbra, orice afirmatie implica si o negatie. Unde este contradictia, aici?



#358200 (raspuns la: #358185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
donq - de anisia la: 03/11/2008 12:48:59
(la: zile dosite)
pai da, cam acolo se ajunge. raspunsul insa difera, cu siguranta, de la om la om. sunt persoane care considera si simpla uitatura drept inselat. mi se pare dus la extrem. cred ca-s persoanele alea super geloase care au astfel de conceptii. pornite, de altfel, din lipsa de incredere de sine.

fapta iara, e discutabila. ca iesi la o cafea cu o persoana de sex opus de care esti, in taina, atras(a)... ori ca sari direct in pat cu un/o oarecare?

sunt convinsa ca de-om intreba primim milioane de raspunsuri. ca vorba aia, cate bordeie atatea obiceie.

ar fi fost interesat insa de facut un studiu pe tema asta. cred ca si cultura societatii in care traiesc subiectele in cauza are un mare cuvant de spus. vezi societati colectiviste, de exemplu. unde frica de ce zice al' de langa, precum si sentimentul de vinovatie sunt instrumente de manipulare a individului crescut intr-un anume spirit.

hofstede a facut studii interesante despre 'cultural behavior', insa nu cu scopul de a dezlega aceasta enigma, a nevoii de a evada.

ca pana la urma, cred ca in asta consta toata tevatura. in nevoia de a evada din cotidian, nevoia de spatiu si timp doar pentru sine, nevoia de (re)amintire a unor timpuri candva dragi si cu teama crezute apuse.

#358615 (raspuns la: #358581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...