cuvinte asemanatoare sclipitor

Ma gandesc asa: toti avem un limbaj codificat (verbal sau non-verbal), dar il folosim fara sa ne dam seama, de cele mai multe ori. Semnele din care-i format acest limbaj sunt definite de firea, educatia fiecaruia si probabil alti factori pe care nu-i stiu.
Problema e ca limbajul (meu, de exemplu) nu poate fi inteles de oricine. Nu e ceva cu care sa ma laud (ba chiar dimpotriva).
Am banuiala ca pe intelegerea asta se bazeaza atractia ce apare intre doi oameni (nu-i vorba numai de cea sexuala). Se creeaza afinitati intre oameni care-si inteleg reciproc limbajul (poate pentru ca folosesc semnale/cuvinte asemanatoare?)

Gandurile noastre au facut punte peste timp si s-au iscat si in cuvinte asemanatoare.
Se mai intampla. Si atunci ai sentimentul apartenetei la o aceeasi rasa:)

esi sori shedi lluna - iese soarele apune luna
shi cant puia pi dzeana-si cant puii(pasarile)pe deal
nu mi scol ,dot, lele moi ata -nu ma scol ,deloc ,mai mama
mi maca erma di xeana -m-a mancat nemernica de strainatate

Ata ,surarle shi muiera ,-mama surorile si femeia
s'nu planga cand u s'avda -sa nu planga cand o s-auda
s'nu baga shameii laie-sa nu puna batic negru
davli feti si'ni mutrasca- de cele doua fete s-aiba grija

sau intr-un limbaj putin mai arhaic:iese soarili sade luna,canta puii pe geana,nu ma scol ,lele(lelita) mama,ma manca strinatatea;mama surarili,si muierea s'nu planga cand s'auda ,s'nu bage batic negru,amandoua fete sa-mi vada
(cantec de jale,contemporan din Albania)
mie ,unul mi se pare destul de asemanatoare romana cu ramena( ramen-ramaneshti,cum isi denumesc aromanii din Albania neamul si limba)exceptind cateva cuvinte din greaca,turca,albaneza:erma, xeana,dot,shameii, cat despre laie(neagra),mutrasca(vada,priveasca)ar putea avea legatura cu 'laie'din 'miorita laie' si 'mutra' ,'ce ai mutra asta'.
Daca ai putea sa bati Romania in lung si-n lat cat si regiunile locuite de aromani din Balcani ai putea sa gasesti multe alte cuvinte asemanatoare de ex: ai-usturoi, in Maramures se zice tot 'ai'.
expresiile de regula sunt cele din limba majoritara'traduse in aromana ex:cala mbar-drum bun,cale buna:din alb.rruge te mbare; tsi fatsi? tsi avem? ce faci? ce avem? c'ar ben? c'chemi? ;loi tu telefon ,am luat la telefon(am sunat),mora ne telefon din albaneza.
Poti gasi carti la filialele aromanilor din Bucuresti sau Constanta,si pe unde mai sunt filiale.

eram poate mai bucuros daca imi atrageai atentia referitor la cele doua cuvinte asemanatoare cu semnificatii diferite si gandeai poate este doar o greseala de scriere si nu de cunoastere iar celelalte greseli sa fi fost doar stangaciei de tastare dar nu....hai sa ironizam sa trambitam,auzi si tampita asta mai intrusule ce scoate pe nas si ce dastepti suntem noi care stim ca a revela vine de la frantuzescul rever si incurca visarea cu relatarea sau dzeu stie cu ce,nu e pacat omule ca te-ai intors pe cafenea pacat este ca ai venit acelasi,apropo nu iti mai iei o vacanta stiu un loc ,banuiesti unde e si zaraza pe drum

Asa cum a precizat cineva mai sus, dialectul nu este o limba diferita de limba "mama", iar portugheza seamana cu romana oricum. Am sa va enumar cateva cuvinte ca sa va lamuresc, ca ele sunt cu sutele. Vreau sa mai adaug ca limba portugheza nu este inteleasa de majoritatea romanilor deoarece este vorbita inchis, majoritatea vocalelor "e" nu se pronunta, ceea ce face dificila intelegerea si reduce si asemanarea. Exemple de cuvinte asemanatoare:
1. PT problema= problema RO, cuvantul se pronunta identic in ambele limbi doar ca in PT este masculin
2. PT faculdade= facultate RO, din aceasi serie avem universidade, oportunidade, gravidade etc.
3. PT agravar= a agrava RO, alte verbe: reparar, dormir, cantar, reservar, privar etc.
4. PT=RO=particular, singular, individual, peculiar. Sigur ca difera putin pronuntia.
Pentru cei care cred ca aspectul acesta al similaritatii (PT similaridade), face invatarea limbii portugheze extrem de usoara, nu vreau sa-i dezamagesc. Limba portugheza se invata la fel ca orice alta limba latina, ba chiar prezinta probleme la nivel de intelegere a vorbitorilor nativi la inceput.
Am vazut ca erau si cateva persoane interesate de cursuri. Pentru acestea las aici adresa mea de mail david_bergdorf@yahoo.com

Si grecii ce origine au? Asta as vrea sa stiu. In rest, oricine aude vorbindu-se aromana si romana, isi da seama de apropierea dintre ele. Originea greaca cred ca e sustinuta de cei care voiau sa ii indeparteze de adevarata origine. Dacii au avut o arie larga de raspandire, sunt cuvinte asemanatoare din Albania pana la Nistru.

ne cam impotmolim in interpretari!; dar ce te faci cu OAMENII care nu au astfel de probleme pentru ca ei sunt cu...NIRVANA (stare suprema spirituala)? Ei nu sunt dupa asemanarea cu Dumnezeu pentru ca nu au traducerea bibliei? Banuiesc ca fiecare trage spuza pe turta lui, dar cum toate drumurile duc la Roma...adevarul este pe undeva la mijloc, dar unde? Darwinismul se bazeaza pe evolutie/adaptare fizica (supraviatuire), dupa ce creatia/viata (oricare ar fi ea) s-a manifestat! cu alte cuvinte una este sa te nasti (si dupa cate stiu eu "scanteia vietii" nu este stiuta-poate doar fostul ziar ;-D) si alta este sa supravietuiesti!

Comentariul se refera la urmatorul text, editat cu titlul "Stiinta intre pierzanie si absolvire" (autor: "om"): "Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui. Homo sapiens sapiens isi foloseste potentialul in a DESCOPERI pentru a se adapta mai bine (consum mai mic de energie proprie). In plus, mai multe deficiente (de toate genurile) sunt corectate prin tratamente genetice, transplante de organe si tesuturi cultivate in laborator, nanotehnologii, etc. Daca un individ acum cateva sute de ani nu avea sanse de supravietuire datorita unui defect letal, acum datorita acestor « mutatii de laborator » poate supravietui in spiritul si legea lui Dumnezeu. Suntem pregatiti sa acceptam provocarile stiintei si viitorului ? Putem dezmembra/reasambla CHPUL si ASEMANAREA cu DUMNEZEU pe/cu bucati…reutilizabile/de rezerva ? Au dreptul sa supravietuiasca (gratie stiintei), « impotriva » defectelor « originale « ? Suntem gata sa acceptam « mutanti »-creeati de stiinta- mai performanti care traiesc in legea lui Dumnezeu?"

- CHIPUL si ASEMANAREA omului cu Dumnezeu se refera la suflet, la partea spirituala a omului, si nu exclusiv la trup. Este adevarat ca trupul si sufletul fac aceeasi "lucrare", caci unul "misca" pe celalalt (Sf. Grigorie PALAMA vorbeste foarte frumos despre aceasta in "Tomul Aghioritic" si alte scrieri ale sale).
- Respectiv, trupul, care se orienteaza cu ajutorul celor 5 simturi, pune in actiune o lucrare (o fapta, un act, un gest, etc.), doar prin "conlucrare" cu sufletul, doar dupa ce si acesta si-a dat consimtamantul.
- Motorul care actioneaza asupra sufletului este constiinta, si aceasta actioneaza intr-o masura sau alta, in masura treziei ei. Cu alte cuvinte, sufletul isi da consimtamantul sau nu asupra unei fapte, (pe care, in cele din urma o va lucra trupul) in functie de gradul de trezire, de luminare al constiintei, pe care unii autori filocalici o numesc "glasul lui Dumnezeu din om".
- Asadar, CHIPUL lui Dumnezeu din om, intr-o reprezentare sumara, este constiinta omului, iar ASEMANAREA lui cu Dumnezeu este chipul "imbracat" in virtuti.
- In concluzie, este putin cam hazardata utilizarea termenilor de chip si asemanare a omului cu Dumnezeu cand ne referim la confortul fizic, la cosmetizarea trupului. Aceasta din urma nu transforma sufletul, singurul care conteaza intr-o raportare a noastra la Dumnezeu. Si prin aceasta nu desconsideram trupul, caci acsta are valoarea lui de "templu al Duhului Sfant" - cum spune Insusi Mantuitorul Hristos.
- Trupul trebuie inteles ca instrument de lucrare a virtutilor si de sporire spirituala, caci aceasta sporire spirituala este insasi ASEMANAREA (in devenire) omului cu Dumnezeu.
- CHIPUL i-a fost dat, ASEMANAREA si-o lucreaza singur, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar numai prin vointa libera a omului, caci Dumnezeu nu anihileaza vointa omului. Ii da libertatea de a respecta sau nu legile lui, de a se re-uni, a reface legatura lui cu Dumnezeu sau nu (religie provine din latinescul religare).

In primul rand vreau sa va spun ca aveti un mod tare ciudat de-a comenta poeziile. latu este ( pana acum ) singurul care se ridica la profesionalismul unui critic . picky are un mod transant si pur obiectiv crezand ca doua trei cuvinte sunt suficiente pt asi zice parerea, si de a se mentine obiectiv .. Partea buna este ca l-am impresionat la "una bucata poezie" asta insemnand juma din valoarea lui Eminescu in ochii lui :). cri cri , daca nu-i convine stilul o zice direct fara prea multe ascunzisuri. Nu mai vreau sa-i aduc pe ceilalti in discutie pt ca incep sa am migrene. Dar asta nu inseamna ca-i detest sau ceva de genu
Acum va prezint reteta "biscuitelui" de mai sus, pe nume "Grylliolus".... in latina insemnand greier, si are punct de pornire discutiile avute cu userul Cri Cri pe cafeneaua.com si pe ym.

'Adesea:
Cântã neînţeles pe lângã pragul uşii mele'
= Suntem atat de diferiti si nu te inteleg, e vorba de poeziile tale si nu numai.

'Din struna lui de lene sau din durerea vieţii;'
= cu indiferenta ta sau din experienta ta, de viata.

'Prin câmpurile-nseninate - pe lângã umbre '
= umplutura

'El toarce simfonie. '
= cel mai adesea esti bine intentionata si este normal sa mi se para simfonie... daca imi shi place melodia .. o ridic la rangul de simfonie ( muzica superioara )

'Adesea:
El sforãie sau cântã neînţeles de nimeni '
= intrebare pt Cri Cri. De cate ori te-ai simtit scarbita de ideile userilor sau chiar de ideile mele Sau a oamenilor in general ?

'Melancolia mea îl duce, pe palme cãtre iarbã;'
= ti-am dat ignore la ym cristalx bla bla bla

'Nevinovat revine, ca valul unduios al mãrii '
=Iti trece supararea, si ne reintalnim pe conferinte ce tie iti par interesante relevanta comentariu luat de pe conf Frantura Picasso "GB - de Cri Cri la: 03/05/2007 21:07:15
hai sa fie-n baza 3, ca nu dai de la tine, ok? :))
ma surprinde sa revin, sa ma retrag, iar sa revin, nu mereu cu-aceeasi impresie, cum nu-i un val la fel. Intai iti gasisem sufletul, apoi ironia neprincipiala, nervii, platitudinea, acum ordinea; unitar totusi in acestea. Si cel mai bine e ca zambesti simtind sau doar constatand :)"
.......
Greierash - de Giordano Bruno la: 06/05/2007 14:59:58
M-ai dat gata la asemanarea cu valurile :) ( mi-a placut !!! ) .

'Ce mângâie limanul.'
= pai daca te intorci, este normal ca mangai limanul

'Adesea:
Nu-i înţeleg recenta simfonie şi mã-avânt -
Prin lanuri verzi sau prin câmpiile înflorite;
Natura-i - cugetul - tãlmaci şi astfel râd
Cãci cântã doar de bine.
'
= Adesea dupa discutiile tale a trebuit sa ma documentez, sa cuget la ce zici.. rad si iar ma gandesc cat de sclipitoare esti. Poate sunt subiectiv ... pt ca nu te cunosc si scriu din soaptele vantului

'Odatã:
Sub ţârâitul simfoniei lui a râs şi-a zis:
- În cuibul meu e plin de flori! Final bizar;
Duminica şi stropitoarea lui, aduce ploi -
Seducţie de nori - Seducţie de flori.

= Intr-o Duminica mi-ai zis ca ai (parca) 60 de ghivece de flori si trebuie sa le uzi. Astfel, poti fi o seductie si pentru flori si pentru barbati. Darrrrrr !! Mentionez !!! A nu se interpreta gresit ca va mananc "huzerilor" :)
Asta-i " dincolo de a doua perdea "
....................................
A doua perdea:

Incepi sa-i citesti fetei tale , pe care o cheama Bianca ... Heiii !!!! nu imi mai zice ca am o memorie grozava :)). Sau sa nu crezi ca-s vre-un psiho pt ca mi-au ramas detaliile arhivate pe materia cenusie . Gata... sa trecem la a doua perdea...
Ii citesti fetei tale poezia. Din start ! ea te intreaba : - Mami, ce inseamna Grylliolus ?. Iar tu ii spui ca, in limba latina inseamna greierash. Peisajele amazoniene, peisajele magnifice si de basm incep sa o capteze .Cand ajungi la final si reciti : - În cuibul meu e plin de flori! ea se amuza si tresalta minunanduse , daca face asemanarea intre cuibul greierashului si casa/apartamentul in care locuiti, :))) stai ! ca mi-am adus aminte " apartament. Hmmm doar o ora jumate de discutie intr-o Duminica :). Am o minte odihnita se pare .. Astea se pot intampla intr-un caz ideal "Carton nush cum ... ma refer la postul de televiziune ce emite doar Desene Animate " si alte filmulete sunt , o mai mare preocupare a copiilor.. sa nu mai zic de filmele de groaza. Poezia sau basmele fiind detronate de Superman, Spider Man, etc. DAR, asta nu-i ceva rau ...Ar mai fi a treia perdea, ar mai fi de scris la a doua ... dar sincer nu-i vad rostul. Ii dau cuvantul Marelui Eminescu :

Somnoroase pasarele


Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna,
Se ascund în ramurele –
Noapte buna.

Doar izvoarele suspina,
Pe când codrul negru tace;
Dorm si florile’n gradina –
Dormi în pace.

Trece lebada pe ape
Între trestii sa se culce –
Fie-ti îngerii aproape,
Somnul dulce !

Peste-a noptii feerie
Se ridica mândra luna,
Totu-i vis si armonie –
Noapte buna !

Cand m-am nascut aveam ochii larg deschisi, in pupila mea se reflecta cerul intreg, cu toti astrii si pasarile lui, picioarele mele strabateau continente de idei, in bratele mele incapeau toate florile lumii, mi le aduceam aproape de obraji, le miroseam, le adunam petalele, pistilul si din esenta lor dadeam parfum fiecarei dimineti, fiecarui apus.
M-ati luat sa ma cresteti in cetatea voastra, cu alei pavate cu osemintele atator invatati, erati incercuiti de ziduri solide, inaltate cu greu, plamadite din sange si gloante. Casele voastre erau inalte ca muntii, cu pereti netezi, printre ele vantul suiera si-si canta singuratatile. Aici, in cetatea voastra, mi-am cautat locul, acel loc caruia sa-i pot spune acasa, am ratacit in labirintul voastru mult prea ingust, pana cand pielea mea a sangerat. Cautam marea, sa-mi spele suspinele, sa-ndeparteze balastul, cautam indienii cu pene colorate in plete sa-mi descante tamplele, sa-mi sufle peste frunte, pana cand gandurile vor putea sa tasneasca, pagane, fragile, senine, ca un chip de copil. E mult prea strant aici la voi, si eu sunt mult prea alba. Am sangerat aici, pe pietrele catatii voastre mi-am asternut pielea, mi-ati spus ca e firesc sa se intample asa, ca trebuie sa trec prin cazna sangelui ca sa-mi dau seama ca-s doar un om.
Tot aici mi-ati aratat cuvantul, mi-ati aratat cum sa-mi ordonez gandurile pe umerii lui, si am putut sa va vorbesc despre mine, despre lumea de dincolo de cercul vostru de piatra, despre visele care-mi electrocutau noptile. Le simteam arzand incandescent pe buzele mele, clocotea sangele in plamada lor, erau fragile, volatile, se inaltau deasupra orasului ca voi sa le priviti, ca o cupola de circ pe panza caruia era proiectata o lume fantastica. Sunt frumoase povetile tale, mi-ati spus, dar atat de inutile. Atunci m-ati invatat cum sa fac ordine, cum sa le dirijez, ca pe niste soldati de plumb aliniati in cohorta intinsa sub steagul cetatii. Cu timpul, noptile mele s-au transformat in hau, visele mele zaceau plapande-n adancul lui, iar eu, prea neputincioasa, prea speriata sa ajung la ele, adormeam incolacita, la radacina teilor, ca sa le las sa se intoarca, in pamantul care le sadise. Ele curgeau din craniul meu, plesuv deja, se prelingeau prin buricele degetelor, pana cand carnea mi s-a uscat pe oase, a devenit piatra.
Tot aici am invatat ca oamenii se trezesc devreme, pentru a ajunge departe. Drumurile sunt croite pentru a fi strabatute in acelasi ritm de generatie dupa generatie, pasii trebuiesc cronometrati, nu se accepta salturile acrobatice, nu ne putem intoarce din drum. E bine sa speram, iubim, gandim, sa ne construim o familie, sa ne bucuram, sa renuntam, sa murim ritualic. Mi-ati sfasiat pieptul, mi-ati luat inima in palme. E prea rapace mi-ati spus, prea indaratnica. Ai sa doresti prea mult Ati luat-o si ati modelat-o dupa chipul si asemanarea normelor voastre, repetate de atatea ori, de atatea voci, ati pus-o inapoi, in prapastia ramasa in pieptul meu.
Cand am sa mor, nu sapati gropi, nu e nevoie de alai sau bocitori. Luati doar ramasitele trupului meu si asezatile in piata cea mare. Din mine, fata cu pielea alba si ochii sclipitori au mai ramas doar osemintele. Lasati acolo, scheletul meu de pasare gigant, sa se ridice pana peste zidurile cetarii, si seara, copii vostrii au sa arunce frangii, au sa se suie pana-n crestet, pe craiul meu lucios, plesuv. Acolo au sa-si construiasca culcusuri solare, incandescente, de unde, atunci cand nu se uita nimeni, au sa priveasca pana departe, dincolo de zidurile construite ermetic, dincolo de cuvintele voastre, dincolo de nevoi.

uneori cuvintele simple spun cu mult mai mult decat somptuoase palavrageli cu rima si fara talc ... deci de ce nu? pana la urma am fost facuti dupa asemanarea LUI deci daca noi avem o forma anume inseamna ca si Dumnezeu arata cumva cam ca si noi, ca sa zic asa ... iarta-ma Doamne, ca nu incerc sa aflu mai mult decat este permis, insa TU ne-ai dat voie sa visam si de aceea incerc si eu sa merg pe apa involburata ... macar un pas ...

Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).

"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.

In principiu, in industria filmului ar trebui sa existe cel putin doi fotografi; un fotograf de platou, care fotografiaza cadrele de racord ( adica de exemplu citi cirnati sunt pe masa asta seara pentru ca sa nu manince pompieru` la noapte si miine la filmare sa nu fie mai putini sau printr-o minune mai multi dar mult mai mici; cum e singele pe fatza actorului batut pentru ca peste o saptamina la cadrul urmator sa fie la fel; etc) - si care mai face diverse cadre necesare pentru costume, decor, productie, etc; si ar mai trebui sa existe fotograful de reclama, care fotografiaza cadrele importante sau scenele necesare reclamei filmului, realizarii afiselor, posterelor, sitului de internet, dosarului de presa.
In principiu din potive de economie in industria filmului la noi aceste doua functii sunt contopite, le face un singur fotograf, de regula vreun student inca ametit de mirajul platoului si care nu cere prea multi bani; iar rezultatele sunt acelea care se vad, adica destul de dramatice - nu exista fotografie de film in Romania, nu exista de fapt nici o revista ilustrata de film, de situri ce sa zic, e o tragedie, si de fapt filmele romanesti au toata partea de marketing si de PR la pamint - de vina nu e fotograful, dar...
Nu e vina fotografilor de platou, desigur, ci al conceptiei deformate din cadrul echipei de productie ca filmul nu are nevoie de imagine si nici de propaganda. Si rezultatele sunt care sunt si numarul de spectatori cel care este si filmul romanesc se bucura de o cunoastere internationala care va sa zica nula, la care un important aport isi aduce si lipsa de materiale iconografice.
Un important regizor roman mai tinar a facut un film ( fara fotograf ca ce conteaza) si a luat premii si a fost prezent la Cannes; pentru ca era asasinat de ziaristi ( desigur straini) care-i cereau materiale foto, a venit la mine cu citeva cadre decupate din negativul filmului, ramase in coshul de la montaj, sa i le scanez si sa le foloseasca drept fotografie de reclama. Au iesit niste poze zgiriate si cu amprente si cu culori debalansate...le-a folosit asa si a zis ca asa le-a vrut si presa a zis vai, ce interesant... Cam asa merg lucrurile... cuvintul de ordine la noi: merge si asa.
Altfel, omul e cult, cu interviuri sclipitoare, cu o prezenta fermecatoare, ca multi alti intelectuali romani, pentru care fotografia e un fumache, e a cincea roata la carutza si nu o parte fundamentala necesara realizarii marketinglui sau prezentarii oricarui produs, fie el prospect de film sau coperta de carte sau orice altceva.

Raspund la mai multi prin acest comentariu al meu.
Incep prin a va spune : Daca mi se strica masina ma duc cu ea la service, daca ma dore un dinte ma duc la dentist, daca vreau sa imi renovez casa chem un constructor, asa ca daca vreti sa stiti mai multe despre cum "lucreaza" Dumnezeu cititi scrierile celor care si-au dedicat viata in a-l cucoaste pe Dumnezeu. Madalina spune ca vede oameni care si-au dedicat viata in a-l cunoaste pe Dumnezeu care se afla intr-o stare de "nenorocire" , ca umbla rupti, jupuiti si suferinzi. Cine citeste din Vietile Sfintilor isi da seama ca acesti oameni sunt cei cu adevarati fericiti, fiindca pot sa faca ceea ce fac, fiindca pot sa o duca cum o duc, fiindca s-au lepadat de ei si vad dincolo de viata asta trecatoare. Noi oamenii ne-am obisnuit sa cunoastem numai prin vedere aparenta. Nu ne insala ochii de multe ori? Ce stiim noi? ce access avem la informatie cand numai cateva procente din creier ne functioneaza? Sa nu confundam cantitatea de informatii pe care o primim cu cunoasterea adevarata. Daca te uti la un paralelipiped dintr-un plan paralel cu una din fetele lui si nu stii ca-i paralelipiped, vei vedea un dreptunghi, daca te muti la 90 de grade vezi tot un dreptunhi, numai daca ai ceva "spatialitate" si stii sa definesti un paralelipiped vei stii ca este un paralelipiped. Lucrurile nu sunt ceea ce par. Sa nu incercam prea tare sa il intelegem pe Dumnezeu prin gandirea noastra asa zis "rationala" fiindca suntem groaznic de limitati. Cine filozofeaza pe tema lui Dumnezeu, incercand sa il defineasca ca pe un produs al gandirii sale e cel mai mare fraier posibil.
Dumnezeu se cunoaste prin revelatie si despre asta se pot scrie carti intregi. Nu oricine este in stare sa defineasca revelatia adevarata de cursele diavolului(si multi s-au pierdut asa !) . Trebuie post, renuntare si rugaciune.Si un duhovnic indrumator. Pentru cei din lume trebuie ascultare, modestie si smerenie si fapta buna. De asemenea rugaciune. Si Harul Sfantului Duh ne va da lumina. dar trebuie plecat cu multa smerenie si cu multa rabdare. Fiindca v-om afla raspuns la intrebarile noastre, dar nu cand vrem noi.
Cineva spunea pe aici ca rugaciunile nu se adeveresc. Nu este adevarat. Mie mi s-au adeverit, cel putin in ultimii ani cand retineti, doar am incercat sa ma rog si sa fac fapta buna, nu m-am rugat ca lumea, nu am postit ca lumea, nu am facut fapte bune, dar am incercat sa am dragoste si rabdare. Tot mi s-a iplinit. Dar stiti ce am mai facut? Am incercat sa ascult de Preotul nostru si sa multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru ce am si cand ma durea ceva sau eram stresat multumeam mai tare, si apoi cand am avut nevoie m-a ajutat. Daca mi s-a parut ca nu ma ajuta am avut rabdare sa vad daca nu cumva ceea ce ceream nu era spre folosul meu. Asta din experienta mea personala. Dar ce sa va spun eu din experienta mea ? Eu sunt praf si cenusa. Citi din Vietile Sfintilor, sau din Pateric, sau din Filocalie si veti gasi acolo tot ce vreti, traire, rabdare, psihologie crestina. Ce v-am spus mai sus cand v-am dat un model geometric a fost asa ca sa ma exprim intr-un limbaj bine cunoscut de romani care mananca matematica bine in scoala. Si fiindca si mie candva mi-a placut matematica, va mai dau unul. Va mai amintiti cand la extemporal aveati niste probleme de matematica si incercati sa le rezolvati si la un moment dat nu foloseati una dintre ipoteze si credeati ca ati rezolvat bine dar nu era asa, sau chiar nu gaseati rezolvarea ?
Va spun un truc, pentru toti cei care incearca sa -si dea seama de ce in viata lucruriule par nedrepte. Nu folositi o ipoteza. Ipoteza pe care nu o folositi este aceea care o da Biserica Crestina, ca exista viata dupa moarte si exista Rai si Iad si fiindca pentru toate durerile si suferintele suferite in rabdare si fara cracnire si hulire prin care trecem in aceasta viata- vom fi rasplatiti mai tarziu in cealalta viata. Nu credeti ca exista viata dupa moarte? Pai sa o luam "logic" nu ? Daca acceptam ca sufletul e nemuritor, atunci exista viata dupa moarte intr-un fel sau altul. Ar trebui sa acceptam ca exista suflet fiindca toti cei de aici acceptati ideea de Dumnezeu se pare. Ori atunci trebuie sa acceptati ca asa cum Dumnezeu este nemuritor, si sufletul omului este nemuritor fiindca omul este facut dupa chipul si asemanarea Sa. Sau cum spunea un personaj din Star Treck intrebat fiind daca crede in suflet : "Avand in vedere perfectiunea universului" trebuie sa existe. Mie de exemplu mi se pare fara sens ca un om care se tine curat , nu pacatuieste,face fapte bune este rational, nu face abuzuri, se trezeste cu cancer sau alte boli. Vedeti corpul este asa de slab, asa de firav, mintea la fel, zboara una doua la prostii, nimic nu are sens, doar daca ...... Si sigur trebuie sa fie si altceva. Deci am folosit mai multe modele: unul matematic, unul intuitiv si unul de bun simt ca sa incerc sa conving lumea care nu vrea sa citeasca din scrierile Sfintilor Parinti , sau nu cred ce se spune acolo - sa nu incerce sa rezolve aceasta ecuatie singuri ci sa se duca la cei care deja stiu asta, dar sunt ignorati si de multe ori prigoniti, din simplu motiv ca nu vor sa "iasa in fata" . Nu ei au nevoie sa iasa in fata, noi cei din lume avem nevoie de ei si de rugaciunile lor.
Biblia e plina de exemple in care bietul om este sfatuit sa aiba rabdare, sa faca fapte bune, sa nu isi judece aproapele sau mai rau pe Dumnezeu. Am auzit persoane persoane ca il urasc pe Dumnezeu pentru cutare si cutare lucru rau care li s-a intamplat. Fratilor, sa nu faceti asta. Inteleg ca uneori din cauza durerii fizice sau psihice cumplite la care suntem supusi putem ajunge sa spunem cuvinte de hula la dresa lui Dumnezeu. Daca vi se intampla asta, imediat ce va reveniti putin sa va duceti sa va spovediti, ca nu-i de joaca. Va puneti cu cel care a facut universul, timpul, legile fizicii, ale informaticii si toate cele ? Mie sincer mi-ar fi frica, adica chiar imi este. Imi imaginez ca ar putea nici mai mult nici mai putin sa imi prabuseasca o planeta pe cap. Poate am eu prea multa imaginatie, dar incercati sa enervati macar un caine de 50 kg, daca credeti ca vorbesc prosti. Deci ducetiva pe un camp gol dumnevaostra si un caine, asa cam la 50 de kg. Sau un tigru sau ceva un pic mai feroce. Apoi enervati-l putin si luati-o la fuga si ascundeti-va daca aveti unde. Daca il enervam pe Dumnezeu imi spuneti unde ne ascundem ? Va spun eu, exista un singur loc. In Biserica.

Asa ca daca vreti sa vedeti cum "lucreaza" Dumnezeu, aveti grija sa aveti toate informatiile. Din management: un manager care nu are informatia rela sau nu le are pe toate , nu poate lua o decizie buna.

Cum zic americanii,
Take care,

Doamne ajuta !

Sorin

Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway.

Articolul tau m-a uns la suflet,dar nu uita ca cineva care nu a trecut printr-o situatie asemanatoare greu poate sa inteleaga.
In alta ordine de idei mai poti primi si replica"ai plecat ca-i vrut nu te-am pus noi"si asta pt ca multi romini care traiesc in rom inca mai gindesc ca in vest "umbla ciini cu covrigi in coada."

Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.

waw!! am vazut siteul si am ramas efectiv fara cuvinte! poate suna banal dar mi se pare extraodinar(www.fotografu.ro)Eu am fost intotdeauna fashcinata de fotografie dar acum m-am indragostit complet!!

anka

Va multumesc foarte mult pentru cuvintele Dvs referitoare la sit; sigur ca din punct de vedere al designului se poate face mult mai bine, dar si pentru mine mai importanta e fotografia si nu (inca) designul... si ma bucur ca v-ati indragostit de fotografie.

Mi-ar place ca peste citiva ani sa ma intilnesc cu Dvs la o expozitie de fotografie a Dvs si sa-mi spuneti ca ceva s-a intimplat cind ati vazut niste fotografii cindva pe un sit si ca v-ati apucat de atunci de fotografie.

Aproximativ trei ani am fost profesor de fotografie la sectia de grafica publicitara a Academiei de arte, in anii nouazeci si ceva; au fost si momente frumoase, dar si multe momente mai asa si asa, dar pe ansamblu desi cred ca am incercat mai multe lucruri (...si am adus primul computer in locul cu pricina) nu cred ca am reusit sa fac vreun student de la grafica sa se apuce serios de fotografie, adica full time, si cu succes, si trec asta la seria mea cam lunga de esecuri personale... daca excludem fostul laborant de acolo, care acum e oarecum fotograf de succes in Bucuresti si care si-a scris in CV ca a terminat Academia de Arte, in loc de ca "a terminat cu Academia de Arte"

Daca v-ati indragostit de fotografie, si daca vreti sa faceti fotografie, mi-ar place sa citi si sa nu uitati citeva fraze ale unor mari fotografi:

The magic of photography is metaphysical. What you see in the photograph isn't what you saw at the time. The real skill of photography is organised visual lying. Terence Donovan (b. 1936), British photographer. Guardian (London, 19 Nov. 1983)

The photograph isolates and perpetuates a moment of time: an important and revealing moment, or an unimportant and meaningless one, depending upon the photographer's understanding of his subject and mastery of his process.-Edward Weston

Let us first say what photography is not. A photograph is not a painting, a poem, a symphony, a dance. It is not just a pretty picture, not an exercise in contortionist techniques and sheer print quality. It is or should be a significant document, a pene- trating statement, which can be described in a very simple term - selectivity. -Berenice Abbott

Photographs are perhaps the most mysterious of all the objects that make up, and thicken, the environment we recognize as modern. Photographs really are experience captured, and the camera is the ideal arm of consciousness in its acquisitive mood.-Susan Sontag

You learn to see by practice. It's just like playing tennis, you get better the more you play. The more you look around at things, the more you see. The more you photograph, the more you realize what can be photographed and what can't be photographed. You just have to keep doing it.-Eliot Porter