comentarii

cuvinte care au terminatia ro


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Liternetu` - de Dinu Lazar la: 11/01/2006 19:40:14
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Alex. Leo Serban scrie despre film. Filmul este viata lui. El vede
filme asa cum vede si viata: fotografiaza tot timpul."
(Bedros Horasangian)

Joi 12 ianuarie 2006 LiterNet lanseaza o carte speciala de fotografie si
text. Doua volume, doua RetroVizoare, cu fotografiile lui Alex. Leo
Serban.

Alaturi de acestea, gandurile pe care ele le-au inspirat unora din
prietenii lui Leo: Radu Afrim, Teodor Baconsky, George Banu, Stefan
Balan, Iulia Blaga, Dragos Bucurenci, Mircea Cartarescu, Mihai Chirilov,
Marina Dumitrescu, Bogdan Ghiu, Andrei Gorzo, Anca Gradinariu, Florin
Iaru, Gabriel Marian, Razvan Mazilu, Aurelia Mocanu, Ioana Nicolaie,
Ioana Parvulescu, Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu, Simona Popescu,
Ana Maria Sandu, Dan Stanciu, Cecilia Stefanescu, Iulian Tanase, Mircea
Vasilescu.

Joi, 12 ianuarie, la 19,30, va asteptam la Libraria Carturesti din
Bucuresti (linga cinema Patria), sa vernisam impreuna expozitia Retro
Vizoare, sa ii ascultam pe Ioana Parvulescu si Horia-Roman Patapievici,
sa admiram fotografiile, sa bem un ceai intre prieteni. Alaturi de Alex.
Leo Serban si de noi, cei de la LiterNet.

Acum mai bine de doi ani am inceput sa discutam cu Leo despre un volum
cu fotografiile lui. Incepand de joi, 12 ianuarie, de la ora 19,30, din
orice colt al lumii puteti descarca cele doua volume de fotografie si
cuvint de la LiterNet.ro. Si, prin ele, sa fim impreuna si sa ne bucuram
de acelasi lucru. Un lucru pe care, 27 de oameni, l-au facut posibil
pentru noi si, prin noi, pentru voi.

Detalii la http://liternet.ro/leolansare.php
#99723 (raspuns la: #99563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dialog cu tine insuti - de cezarok2 la: 02/02/2006 15:12:29
(la: Un adolescent)
Nu vreau sa-ti dau consultatii psihologice,hai sa fim mai realisti.
Pune-te in situatia mamei.
Faptul ca va crescut singura ,imagineaza-ti ce greu ia fost.De aceea pune accentul pe munca si bani cand se refera la viitorul tau.Trebuind sa fie si mama si tata pt. voi,sa munceasca pt. bani cat 2,nu mai are rabdarea necesara sa asculte parerea sau dorinta ta. STIE ca numai prin munca poti razbate (si functie de fiecare ,asta inseamna ori numai supravietuire ,ori performanta si realizare).De aceea te indeamna sa inveti ,sa ai o viata mai usoara decat a avut-o ea.Poate nu are nici timp ,nici putere si poate nici nu stie sa-ti dea sfaturi referitoare la perioada prin care treci.Nici cu fratele tau nu a facut-o si de aceea el este asa morocanos.Nici el nu a facut ce si-a dorit cu viata lui,poate nu a putut mai mult,dar nici nu a avut sprijinul moral dat de un parinte ,la momentul respectiv.
Mama ta stie doar ca trebiue sa te intretina pana iesi pe salariu si depinde numai de tine la ce nivel te vei situa.

As dori, daca nu-ti cer prea mult ,sa-mi spui in ce zodie sunteti nascuti tu si mama ta.Nu sunt astrolog,dar am o carte super tare si mie mi s-au adeverit chestiile importante din viata,asa cum scrie acolo (exp.: anul cand am avut copilul, anul cand mi-a murit tatal,s.a.).Asa ca am destula incredere in acel zodiac.Daca vrei am sa ma documentez pentru tine .

Eu cred ca nu esti mandru, increzut si narcisist,deoarece un astfel de om NU POATE RECUNOASTE CA NU E MULTUMIT de el (vezi definitiile cuvintelor in www.dexonline.ro).
Cred ca esti foarte sensibil ,ai nevoie de multa dragoste manifestata,iar cheful de cearta cu mama ta e normal la varsta adolescentei,cand incepi sa ai propriile pareri care difera de cele ale ei.Ea te iubeste dar datorita greutatilor vietii a devenit aspra si nu-si mai exteriorizeaza sentimentele.Incearca intr-un moment de calm,acasa,la o cafea,sambata dimineata,sa vorbesti cu ea.Spune-i ,neaparat pe un ton calm si cald,fara urma de repros,intr-un fel neajutorat (calca-ti pe mandria de care te acuzi singur ),ca ti se pare ca o s-o dai in bara,ca ai sentimentul ca totul se naruie in jur din cauza tensiunii in care esti stiind ce te asteapta,cu examene grele la care nu stii daca faci fata.Adu in discutie ca stii cat s-a chinuit ea,intreab-o chiar cum a reusit sa faca fata.Sigur va gasi cuvintele care vor lega o punte intre voi,daca o vei provoca asa.La ea ,a avea intotdeauna dreptate e o deformare si profenionala(lucrand cu copii,si voi pentru ea sunte-ti copii indiferent de varsta) si sociala(ne mai avand sot cu care sa se sfatuiasca,a trebuit sa ia singura deciziile).
Pentru binele tau,TU TREBUIE sa ai o discutie cu tine insuti. Suna banal dar:"ce vrei sa te faci cand vei fii mare?".Gandeste-te bine ce vrei ,ce-ti doresti,apoi vezi cam cum se traieste dintr-un salariu in acel domeniu (ia in calcul ca poate nu vei fi AS in meserie), cat de greu/usor gasesti un serviciu de acel gen (in cazul tau daca iti place ,Automatica e super OK.).
Sper ca vei avea rabdare sa citesti si nu uita,spune-mi zodiile voaste.
Succes.
Fotomagazin.ro - de Daniel Racovitan la: 27/11/2003 08:21:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cateva cuvinte despre fotomagazin.ro ?...
am ramas fara cuvinte - de (anonim) la: 25/12/2003 17:30:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
waw!! am vazut siteul si am ramas efectiv fara cuvinte! poate suna banal dar mi se pare extraodinar(www.fotografu.ro)Eu am fost intotdeauna fashcinata de fotografie dar acum m-am indragostit complet!!

anka
lansatzi cuvinte noi - de andrei p la: 15/09/2004 09:27:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Foarte interesant.
"Cine este in LA merge si invatza; cine e prin Ro, sta si baleshte."
Nu am intzeles prea bine ultimul termen tehnic.
Va referitzi la un verb derivat din Balta (Balteshte) sau de la Bale ? Adica ii cam curg Balele de "pophta" (apud Razvan Theodorescu) ?
Sau sunteti in plin proces creator de lansat cuvinte noi, ca in articolele despre digitale de prin revistele autohtone ?
Dar pe fondul "cestiunii" avetzi perfecta dreptate. Cu bine, AP

P.S. Cele 40 de minute la mare le-ati petrecut partzial in helicopter?
#22353 (raspuns la: #22304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
presa .ro - de Dinu Lazar la: 07/08/2005 21:03:02
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai istorii comice daca de fapt nu ar fi dramatice va pot povesti pina miine.
Structura este cam asa; la computere, la detepeu, sunt niste oameni care sunt intr-o casta superioara cu mii de clase fotografilor; sunt niste domni sau doamne care se vad cu directia in fiecare clipa bot in bot si pentru toti fotograful e un dobitoc, o gloaba care tre` sa dea totusi ceva sa ilustreze publicatia; pentru ca fotograful e, cum stie orice detepist, un mare dobitoc care trebuie shuntat si care nu merita decit sa i se taie capul, vedem ce se intimpla.
Imi aduc aminte cu placere de momentele cind mai colaboram si eu la un mare trust de presa din Ro pentru femei; trec peste faptul ca investitiile in domeniu in redactie erau ca si nule, monitoarele luate de la gunoi de prin Germania aici erau excelente pentru calibrat poze, plus ca de programe cu licentza nici nu putea fi vorba, si mausurile inotau intr-o galushca de pisla si gem ( erau cu bila) - si scanarile erau facute de niste unii carora daca le ziceai "histograma" se uitau in jur sa vada ce gram de historie vede prostu` de fotograf... trec de astea si imi amintesc o zi de fotografiat cind modelul a stat trei ore jumate sa i se faca o inalta lucratura la par, si mai aveam 5 minute si ne dadea afara din locatie; am facut fotografiile asa cum s-a putut, in speranta ca o infima portiune de par se va putea retusa; aiurea, eram poet.
Omul de la detepeu a spus ca firma mama de la Paris ii interzisese expres sa retuseze ceva pe imagine, fie si un fir de iarga sau o mesa de par miscata cu un milimetru, cum era in cazul asta; si a umplut redactia cu shtangi si sopirle ca ce poze proaste fac eu, de era sa ma cocoseze aia cu costul intregii sedinte rebutate din cauza mea, care sedinta a trebuit repetata pentru ca onor detepeului i-a fost lene sa puna trei fire de par in plus, chestie de zece secunde de lucru in Photoshop.
Cum ziceam, as putea vorbi pina miine de atmosfera orweliana, antilucrativa, si de luptele care m-au scirbit; pe de o parte conducerea care o avea cu fotografia ca baba cu mitraliera, si de nesiguranta nu intreba fotograful ce sa puna pe coperta, ci facea sedinte de zeci de ore ca ce coperta sa aleaga cu niste de fapt terchea berchea de detepisti care erau buni numai pentru ca le cintau in struna... si pe de alta parte parca toti se coalizau si din zece propuneri o alegeau absolut intotdeauna pe aia care dadea cel mai prost.
Dar ce conteaza?
Viata merge inainte; se fac astfel niste cariere colosale, se aduna averi incredibile, si daca fotografii e prosti nu au decit sa muste din malul cu mil inca cincisnsprezece ani de acum incolo.
Pentru ca cine face git e dat afara si in locul lui vine un altul in doi timpi si trei miscari; fotografii la Romanica sunt niste lefegii nenorociti, nu niste liber profesionisti care sa aiba un cuvint de zis in treburile meseriei si in cultura romana.
Pe de alta parte, sigur, numai niste maxim 3-4 anormali vorbesc pe tema asta si au ceva de macanit; de fapt totul e in regula si ce e e foarte bine si oricine zice altceva are ceva stricat la bibilica.
Ma uitam la pozele alea cu fumul anuntate azi aici... ma gindeam dom`le, ce chestii grozave pentru o copertzica de carte de poezii, pentru o ilustratie de ceva, pentru un afis interesant... dar ce, credeti ca bintuie pe internetul romanesc directori artistici de la edituri si grupuri de presa, sa freamate daca vad ceva barosan si sa propuna contracte de colaborare? Credeti ca imaginea are vreo valoare? In primul rind, cel mai la indemina e sa ciordeasca imaginea asa cum e si sa zica bravo fraiere in gind; daca nu, fac un print si dau poza la fotograful platit cu centul pe ora, si-i spun: mai , fa o poza ca asta.
A fost in Ro pe vremea odiosului si sinistrei o editura... nu are importanta care... copertile se dadeau la niste graficieni; sigur, pe pile, pe matol, pe relatii, dar o suta doua de graficieni aveau niste bani foarte buni in fiecare an de la editura respectiva, cu care puteau sa isi finanteze lucrarile personale sau lucrarile de sertar care nu au aparut nici azi.
Acum in acel loc e tot o editura, dar are angajat pe un singur cineva care face coperti, citeva sute de coperti pe an, pentru un salariu minimal...editura fiind un important far al democratiei, capitalismului, libertatii si dreptatii.
Atunci ce pretentii sa mai avem... asa merge treaba si cu fotografia.
Apropo, fotograf, nu are editura aia... nu mai e important sa ai asa ceva azi.
Asta e chestia cu pozele cu fumuri... grozave poze...astept sa zbirniie telefonul la artist... va salut, suntem revista cutare, am vrea o serie de portrete de scriitori cu un fundal ca acela... si niste imagini de moda... neaparat.
Da` s-ar putea sa astept cam mult... si omul cu fumurile, si mai mult... asta e.
Nu mai folositi titlul asta ca o sa se ia astia de la www.presa.ro ca ce avem cu ei. Nu avem nimic, veni vorba la discutie, atit.
#63940 (raspuns la: #63928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ion Zupcu: „Nu poti sa uiti cuvintele cu care te nasti” - de Dragos Bora la: 24/12/2006 20:29:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dupa 16 ani de celebritate americana, un artist fotograf se intoarce acasa, la Slobozia, fript de dor si uluit de transformarile petrecute in Romania. Americanul din Slobozia

http://www.formula-as.ro/revista_747__7893__ion-zupcu---%EF%BF%BDnu-poti-sa-uiti-cuvintele-cu-care-te-nasti%EF%BF%BD.html
autismromania.ro - de philo la: 16/02/2010 17:38:32
(la: Autismul se poate trata?)
@

http://www.autismromania.ro/site/SprijinSfaturiIdei/ceEsteAutismul/
@
Poate fi autismul vindecat?

Prognosticul depinde de severitatea simptomatologiei iniţiale şi de alţi factori cum ar fi aptitudinile lingvistice (de ex, prezenţa limbajului expresiv) şi nivelul intelectual general. Astfel, prognosticul cel mai favorabil îl au cei cu retard mental uşor sau cei cu un nivel intelectual aproape normal şi care achiziţionează abilităţi de limbaj, chiar limitate, înainte de 5 ani şi care beneficiază totodată de o intervenţie educaţională precoce şi intensivă.

Prognosticul e mult mai bun dacă copilul a fost plasat într-un program educaţional intens şi foarte structurat încă de la vîrsta de 2- 3 ani. Cu o intervenţie adecvatã şi timpurie, multe comportamente tipice autismului pot fi ameliorate pînă la punctul în care unii copii sau adulţi pot părea, pentru persoane neavizate, că nu mai au autism.

Totuşi autismul are o evoluţie continuă.
-
Chiar dacă la această dată autismul este considerat o condiţie pe întreaga viaţă, nu poate fi vindecat, nu înseamnă că nu se poate face nimic pentru persoanele cu autism, că acestea sînt ‘irecuperabile’, condamnate fiind la viaţă izolată şi ternă. Diagnosticarea şi intervenţia timpurie, urmate de tratament specific şi individualizat pot face ca persoanele cu autism să progreseze, să atingă maximul potenţialului lor şi să trăiască o viaţă demnă şi mulţumitoare.
@


@
Medicaţia

Nu există medicamente care să vindece autismul.
@

Tratamente alternative ce propun folosirea de medicamente, vitamine, diete speciale pentru ‘vindecarea’ /atenuarea problemelor/diferentelor neurologice sau psihologice în funcţionarea creierului pesoanelor cu autism:

Terapia cu multivitamine (Vitamina B6 şi magneziu Vitamina C, Vitamin A)
Dimethylglycina (DMG)
Dieta fără gluten şi caseina
Dieta fără fermenţi /Yeast-free diet
Serotonina
Homoeopatia s.a.

Tratamente complementare:

Terapia prin muzică şi artă
Terapia de integrare auditivă-Auditory integration therapy
etc.


Tulburarea se manifestă în prima copilărie, între 1,6 şi 3 ani. Nu poate fi diagnosticată la naştere pentru că semnele (tiparele comportamentale pe baza cărora se face diagnosticarea) nu apar sau nu pot fi uşor identificate înainte de 18 luni. În ultimii ani cercetătorii recunosc tot mai mult faptul că se pot observa anumiţi “precursori” ai acestor tipare comportamentale în etape de dezvoltare ale copilului mult mai timpurii, numărul de instrumente care încearcă să detecteze autismul la vîrste mai mici de 18 luni fiind şi el în creştere.

Uneori există o perioadă de dezvoltare aparent normală, după care copilul se izolează şi pierde din abilităţile dobîndite. Poate fi vorba de o pierdere a utilizării cuvintelor folosit de copil le-a pînă atunci, de pierderea contactului vizual, a interesului pentru joc sau de retragere socială. În mod obişnuit , autismul este diagnosticat mai devreme mai ales dacă este acompaniat de retard mental şi este mai puţin diagnosticat printre copiii şi adolescenţii cu o inteligenţă medie sau superioară mediei
#
Cît de des apare autismul?

În trecut autismul era considerat o tulburare rară. Acum este acceptat faptul că această tulburare nu este atît de rară (autismul se întîlneşte mai des decît sindromul Down sau paralizia cerebrală, de ex.). În întreaga lume 5 din 10.000 de persoane au “autism clasic”, “autismul lui Kanner”, iar aproximativ 20 din 10.000 de persoane au tulburări din cadrul întregului spectru al autismului, după Wing şi Gould (1970).

La Congresul Internaţional Autism Europe de la Lisabona-2003, cercetătorul canadian Eric Fombonne, vorbea de o prevalenţă estimată la:

- 10/10.000 pentru autismul clasic;
@
În România nu există nici o statistică care să arate numărul de persoane cu autism, prevalenţa sau rata de incidenţă , iar adulţi cu autism, potrivit legii, şi anume potrivit “Criteriilor medico-sociale pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap (adulţi)”, nu există.
cuvinte - de (anonim) la: 21/08/2003 09:30:33
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
#28 (raspuns la: #26) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
xxx..@k.ro ? E validatorul de - de admin la: 06/10/2003 04:03:06
(la: Inregistrare ca utilizator.)
xxx..@k.ro ? E validatorul de emailuri care a "decis" ca emailul nu arata ca o adresa valida. Am sa ma uit in cod sa vad de ce nu merge.

Forumurile nu mai sunt accesibile decat utilizatorilor inregistrati. "Dis is za rul", cum zice Divertis...

PS: o adresa mai "normala" n-ai? :)
#744 (raspuns la: #711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mioara si actiunea - de ruxandra la: 13/10/2003 03:20:52
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei)
Ai sesizat bine deprimarea/dezamagirea Claudiei... :) Intr-adevar, sintem, intr-o anumita masura, pe picior de "moarte". Asta si din cauza unor reactii gen: http://www.anchete.ro/forum/YaBB.pl?board=cat_reportaje (la "Noua Constitutie???", pagina 2, Raspunde #57)!! Mai mult -- desi am ajuns la 350 de semnaturi pe petitie, ne-am lovit tot timpul de o apatie generala chiar si in rindurile celor clar nemultumiti de starea lucrurilor, mai ales din partea unora care ar putea contribui la mediatizare. Foarte putini s-au oferit sa ne ajute!

Pe linga dezamagiri, aceasta "moarte" e determinata si de faptul ca pur si simplu nu avem timp sa ne ocupam singure de toate aspectele necesare pentru succesul protestului (mai trebuie sa muncim si la doctoratele noastre :) ).

Dar astea fiind spuse, NU "plecam" de tot. Eu tocmai am terminat de trimis informatii despre ce se intimpla cu referendumul si despre petitie si la presa straina. Impreuna cu cei citiva care s-au oferit sa ne sustina in mod activ, vom trimite scrisori redactiilor de ziare din Romania.

Cei care vor sa dea o mina de ajutor (contam pe tine, "papadie"!), sa ne anunte! Daca am fi cu totii baci, sau mioare-transformate-in-baci, altfel ne-am descurca...

Oricum, multumim pentru cuvintele de incurajare, avem nevoie de ele...
#1118 (raspuns la: #1103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria RO - de SB la: 28/10/2003 07:16:48
(la: Tablitele de la Tartaria)
Buna Ingrid,
dar de asta ce zici?

Autorii initiali ai teoriilor false nu sunt, asa cum s-ar putea crede, inocenti savanti de buna credinta dar lipsiti de informatii, nici teoriile simple erori. Realizarea primelor teorii false a fost un act constient, voit, avand scopuri precise. Se poate vedea acest lucru cercetand izvorul lor. În cazul autorilor pro-ungari acest lucru se vede cu claritate, motiv pentru care ele au putut fi mai usor evitate; totusi nu s-a putut evita de fiecare data cand li s-a raspuns caderea în anumite exagerari. O pozitie mai speciala o ocupa însa “scoala Ardeleana”. Izvoarele ei se afla la Vatican. De aceea falsurile constatate aici capata o semnificatie speciala. Ne referim în special la pozitia unica în Imperiul Roman pe care, dupa afirmatiile întemeietorilor “scolii Ardelene”, o ocupa Dacia (1) . Ea apare ca singura provincie în care a avut loc exterminarea populatiei autohtone si totodata ca singura în care s-au colonizat numai cetateni ai Romei. Daca veneau din alta sursa aceste afirmatii puteau parea simple erori. Dar ele au ca izvor Vaticanul, depozitarul unor informatii clare în acest domeniu. Columna Traiana, document în imagini , atesta supravietuirea populatiei dacice, fiind astfel cel mai evident document (2). Dar si fara aceasta biblioteca Vaticanului putea furniza informatiile obiective necesare. Corespondenta dintre tarul roman Ionita Asan si Vatican (3) atesta cunoasterea de catre acesta din urma a originii unice a romanilor, indiferent ca ei erau în Dacia, Macedonia sau alte foste provincii romane. De aceea nu se putea în nici un caz lansa ipoteza, absurda stiintific din toate punctele de vedere, a exterminarii dacilor si colonizarii cu locuitori ai Romei. Desigur, se pune întrebarea : ce scop a urmarit Vaticanul prin lansarea acestui fals?
Dezradacinarea.
Odata separati de adevarata lor istorie, odata convinsi ca ei sunt, ereditar, fii ai Romei, romanii ar fi putut fi mult mai usor convertiti la romano-catolicism si pastrati sub controlul Romei. De asemenea, prin divizarea realizata între romanii din Dacia si cei din alte provincii s-ar fi slabit puterea unui neam prea mare pentru a fi controlat. Primul scop a fost partial atins, al doilea în întregime.
Initiatorii “scolii Ardelene” au facut astfel un rau imens, practic ireparabil, ca dovada ca nu a putut fi îndreptat ulterior nici de istoricii mai realisti ai acestei "scoli" . Un rezultat similar l-au obtinut în sudul Romaniei - luata în sensul sau real, v. Atl.3 - clericii si calugarii greci. Acestia au nascocit termenul de vlaho-elini, nemaiîntalnit pana atunci si au convins pe multi dintre romanii macedoneni, epiroti etc. ca ar fi de origine ... greceasca! Astfel prelucrati romanii grecizati au devenit cei mai mari dusmani ai natiei lor, cum se întampla de altfel cu toti renegatii care nu revin la adevar (4).

...si de asta
Cum am demonstrat în revista "GETICA", Româna este o limbă arhaică, singura limbă naturală din Europa, de fapt aşa-zisa indo-europeană comună pe care savanţii o caută, în zadar, de peste 200 de ani. Toate celelalte idiomuri sînt artificiale, creaţii recente ale unor savanţi mai mult sau mai puţin inspiraţi (v. privitor la franceză şi studiul introductiv).(http://getica.go.ro/)
in RO a fost publicata( vorbe - de SB_one la: 17/11/2003 14:22:18
(la: Protocoalele Inteleptilor Sionului)
in RO a fost publicata( vorbesc gurile rele...singura tzara nunde sa reusit) o carte:"Minciuna Evreiasca" care a disparut in totalitate de pe piata inca din prima zi.(???) Hai sa zicem asa, sursa este f. serioasa! A mai auzit cineva de titlul asta?
#4536 (raspuns la: #4497) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotomagazin.ro - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 10:47:28
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Eu m-am retras din acest proiect, spre binele sitului si al meu, cred.
www.fotomagazin.ro a fost un proiect realizat cu ajutorul indispensabil al unui foarte bun amic, Ara Ghemigian; proiectul a pornit de la premisa ca nu existau la acea ora (anul 2000) date si elemente exacte pe web sau carti postdecembriste tiparite despre tehnica fotografica, estetica, despre fotografia romaneasca in general, si nici o lista de discutii pe web in limba romana cu subiect foto. Acum cred ca sunt 5-6 liste si inca 3-4 reviste virtuale de fotografie.
Cu timpul lista de discutii Fotomagazin a ajuns la peste 500 de membri si in peste 24.000 de mesaje care pot fi consultate in arhiva sunt derulate foarte multe cunostinte, informatii si elemente utile oricui vrea sa aprofundeze fotografia, ca si citeva elemente necesare oricarui psiholog sau cercetator ale firii umane.
Situl in sine are o audientza din ce in ce mai mare, situindu-se in primele locuri in rindul siturilor romanesti culturale; cred ca acum sunt peste 25.000 de vizitatori pe luna.
Astea sunt lucrurile bune.
Partea rea este ca totusi ideea de baza, aceea de a aduna cit mai multe fortze care impreuna sa construiasca un sistem util fotografiei romanesti, s-a dovedit a fi un vis destul de indepartat de realitate.
Diferite ingrediente general umane pe ansamblu si in special romanesti in particular au facut ca marea intentie sa ajunga la masa critica de citeva ori si sa faca uneori explozie, uneori implozie.
Din lista initiala de discutii s-au desprins cu scinteile de rigoare alte liste, una de arta si alta a profesionistilor, dar si altele; prin redactie au trecut multi oameni care au vrut sa faca ceva si care poate chiar au reusit. Multi dintre ei au cheltuit bani si timp pentru acest proiect benevol, care este inca in ascensiune si datorita acelor energii care au fost ca niste motoare auxiliare pentru o racheta cu trepte; ele s-au consumat, dar racheta inca se inaltza.
Ideea pe ansamblu, de a face cine poate, cind poate, cum poate, nu a fost chiar cea mai fericita idee, si lipsa de reactie din partea pietei romanesti de domeniu ( importatori, reprezentanti de mari firme foto si companii multinationale cu vinzari de milioane de $) a fost problema derutanta importanta si care a avut importanta ei.
Pentru mine personal a fost o experienta grozava si interesanta, prilej de a cunoaste multe particule, pozitive si negative, si mai ales fortze, din jurul atomului fotografic; a fost totodata prilejul de a realiza ca nu posed multe atribute absolut necesare conducerii unui astfel de proiect sau mentinerii lui pe o orbita ascendenta; a fost prilejul unor analize cu balantza analitica in mina, in urma carora decizia mea finala a fost sa las pe altii sa duca mai departe corabia si sa ma retrag din toate cele grupuri de discutii, situri sau activitati din jurul fotografiei romanesti si sa incerc sa imi concentrez energia numai in fotografia mea si in proiectele mele sau cele facute cu imaginile mele - cum ar fi proiectul "NISIP" care poate fi vazut pe undeva pe situl Institutului Cultural Francez din Bucuresti sau pe situl meu la PERSONAL WORK - e primul capitol.
Altfel ce sa spun...oricine este interesat de fotografie va gasi la www.fotomagazin.ro multe si extrem de interesante informatii.
Sper ca proiectul sa mearga mai departe; eu am facut cu acest proiect acum 3 ani cind a luat nastere ca in "Zburind deasupra cuibului de cuci", am luat chiuveta si am dat cu ea pe fereastra, nu m-am eliberat dar macar am incercat. Fiecare este dator sa incerce cite ceva cite o data, macar stii ce sa nu repeti sau unde sa iti concentrezi pe urma energia cu mai mult succes. Mii de scuze pentru lungimea mesajului, dar a trebuit sa-l fac mai lung pentru ca oricine sa intzeleaga orice dar sa fie prezent si punctul meu de vedere care este: orice faci singur traieste de regula mai mult si mai bine in Ro decit orice proiect comun, daca nu stii sa fii conducator. Si eu nu stiu. Dar poate stiu sa fac poze? Trebuie sa vad...
Dinu Lazar
#5390 (raspuns la: #5359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
stimate domnule - de Dinu Lazar la: 27/11/2003 12:02:04
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Aici ar fi niste probleme. In primul rind nici o imagine nu e reala; o imagine este in principiu o proiectie a realitatii.
Apoi... cu sinceritate, se pot vedea pe Internet multe imagini si mai asa, si mai asa, ale Romaniei; la o cautare cu nea Google a cuvintelor "Romania photography" descoperim multe imagini jegoase, triste, scandaloase, frumoase, dure, induiosatoare, gropi si manechine, garduri rupte si apusuri de soare. Nu e asta Romania?
Si o privire de ansamblu edulcorata si parfumata si pasunista mi se pare eronata, ca si una trista, dramatica, negativa si plina de mizerie. Realitatea e si mai asa, si mai asa, si mai dulce, si mai amara, exista si zi, exista si noapte, asa cum exista si viloaie shpaguite si gipane furate dar si sinceritate si puritate.
Cu tot respectul, momentan, cred ca un sir de imagini obiective ar putea fi mai curind un sir care sa puna pe oricine pe ginduri decit sa bucure retina si spiritul, orice am face...
Ca perceptia de care ne bucuram e mai curind negativa, e alta poveste.
Imi spunea un fotograf ungur ca guvernul de la Budapesta cheltuieste 1 miliard de dolari pe an pentru imaginea tarii vecine.
Noi, avem un singur angajat ONT la Paris, si ala nu are nici prospecte si nici harti si birourile de turism romanesti din capitalele europene sunt jale si prapad. Asta e cu imaginea Ro.
Cum ne asternem asa o sa dormim...
Perceptia mea e ca bani de imagine ar fi, dar se cheltuiesc aiurea, atunci cind nu se fura de-a dreptul.

Dinu Lazar
#5408 (raspuns la: #5370) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cred ca cuvintele cheie in lo - de (anonim) la: 01/12/2003 14:30:22
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway.
#5711 (raspuns la: #1329) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Top 3 - de Dinu Lazar la: 05/12/2003 19:06:11
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In timpul unei filmari, am facut mai multe imagini "muncitoresti" cu oamenii de la trupa de teatru "voua"; imagini care s-au vrut apolitice, nu comuniste,nu capitaliste, si care sa faca misto de un mediu si de o stare care exista in orice hala de productie in care intri in Ro - exista un sentiment special pe care am incercat sa-l definesc; o sa pun pentru onor lunetishtii la www.fotografu.ro/lamunca citeva imagini muncitoresti contemporane, care definesc acel extraordinar si romanesc principiu de supravietuire: "merge si asa"
Am fost si am facut un reportaj acum citiva ani la uzina Daewoo de la Craiova; nu o sa uit niciodata figura unui specialist coreean, care in primele 24 de ore de stat in Ro era sa cheleasca si a invatzat bilbiind cuvintele esentiale, "nu asa" si "merge si asa". Trebuiau bagate niste boltzuri in pistoane; muncitorul roman lua ciocanul si triosc, baga boltzu; coreeanu se facea verde si spunea "nu asa" si muncitorul zicea vesel "merge si asa" ; adica ce sa incalzeasca el pistonu` si sa se friga sau ce sa dea cu vaselina pe boltz, daca poc cu ciocanu si "merge si asa".

Poza cu fumul si cimitirul si ogorul si taranul, mie mi-a placut oarecum pentru ca e foarte filmica si pare permanenta; adica mai sus de cimitir, e unu` care arde niste frunze, si intre fum si cimitirul de rigoare e unu` care ara impietrit pe vecie un coltz de ogor cu un cal si un plug de lemn. Mai sus e alt pamint frumos arat dar nu e al lui... Cum nu are spor acolo ramine in cadru intre fumul impietrit si cimitirul primavaratec. Copacul asimetric nu face decit sa imparta cadrul ca o tabla de shah. Exista miscare si impietrire deopotriva...dar poate toate astea nu le vad decit eu. De aceea e buna o discutie la gura sobei...
#6047 (raspuns la: #6034) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
artisti-fotografi-casa scinteii - de Dinu Lazar la: 09/12/2003 01:57:01
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Sa-l luam ca exemplu pe Sandu Mendrea; un fotograf foarte bun, creativ, cu multe albume la activ, un indragostit si un impatimit de imagine; nu era un exuberant, toata viata a muncit in partea mai putin iluminata a cadrului si a preferat sa stea mai in umbra si sa creeze si atit. Putin inainte de `89 a plecat din tzara si acum traieste retras in Israel; pe alte coordonate, pasiunea sa este continuata de unul din fii sai, Dinu Mendrea, care a facut si citeva expozitii foto in Ro de curind.
Pentru Sandu Mendrea, Internetul a venit prea tirziu; acum este un om in virsta si nu poate sa scaneze imaginile, care si alea cine stie unde sunt, si sa isi faca un sit; ca el sunt multi fotografi in virsta, care s-au stins sau se duc in uitare - crunta soarta pentru niste creatori si pentru niste artisti ai fotografiei, aceasta arta a comunicarii.
Asa ca Sandu Mendrea nu are nici macar un sit, si nici un rind macar intr-o antologie a fotografilor romani care nici aceea nici in faza de proiect nu exista.
Cumplit.
...Ceilalti fotografi de la Casa Scinteii s-au dus aproape toti intr-o lume probabil mai buna, pe rind, cu discretie... si in nemeritata uitare.

In Romania neexistind o cultura profunda a imaginii, a fotografiei, care sa creeze un numar de istorici ai fotografiei si de critici de arta specializati in fotografie, situatia este cea care este; nu exista o privire de ansamblu, nu se poate sti nici ce a fost bun si ce a fost rau, cei ce au fost nu sunt cunoscuti si sunt uitati si lucrarile lor sunt pierdute pe vecie, cei tineri pe buna dreptate cred ca nu a fost nimic, si putinii care se mai ocupa acum de estetica imaginii fotografice si poate de istoria ei fac jocurile unor bisericutze sau caste, cu partinire si de multe ori cu o energie negativa incredibila.

Timpul trece si nu numai ca nu stim acum cine si ce facea in fotografia romaneasca in anii `30, `50, `70, si chiar in `90 ... dar fragmentarea si lipsa de comunicare fac sa nu se cunoasca nici acum mai nimic despre fotografia romaneasca si fotografii romani, in mediile culturale apropiate de fotografie de afara.

Problema este complexa si spinoasa, generatoare de lungi discutii...
Este incredibil cum totusi dintre atitia iubitori de fotografie din tara nu s-a cristalizat nevoia de a face ceva pentru cunoasterea a ceea ce a fost, si bun si rau. Este incredibil cum in paishpe ani de democratie un cabinet de stampe si fotografie de la Academie sau o sectie de foto de la Muzeul de arta al RSR (!) nu pot sa aiba un cuvint de spus. Ma refer la un cuvint constructiv, nu la parerile unei muzografe care cocheteaza numai cu anumiti fotogafi, si care spune (pe culoare, nu in carti, ca o carte se scrie greu) ca ala nu e fotograf si ala e o janghinea, fara sa-i cunoasca macar...
Sau nimeni nu zice nimic de la Institutul de teoria artei, o mai fi existind?
Vai de fotografia romaneasca... nici nu apuca sa se cristalizeze ceva ca si intra in uitare sau se darima... sa fie o continuare a istoriei cu Mesterul Manole?
#6231 (raspuns la: #6217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Estetica de dragul esteticii. - de Dinu Lazar la: 11/12/2003 12:09:32
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Totul depinde de cine a fost in juriu; apoi si cum s-a jurizat, cit s-a jurizat, ce dorinta poate sa fi avut clientul, si tot asa.
Totul e relativ, impresia mea superficiala e ca juriul nu a fost format din fotografi si daca a avut si fotografi in componenta cred ca cuvintul lor nu a fost singurul; oricum prin amploare si buget a fost unul dintre cele mai mari daca nu cel mai mare concurs de fotografie din Ro, si importanta lui depaseste anumite bariere.
E ca un mare eveniment social, asa ceva fara sa vrea poate stabili noi trenduri in imagine sau noi viziuni, poate decide cariere sau provoca drame.
Pina una alta felicitari cistigatorilor si sa auzim si alte pareri ale lunetistilor, ar fi foarte interesant de vazut parerea unui public care are simt critic si cultura dar nu e foarte atasat de fotografie si care poate privi mai putin partinitor decit mine sau alti fotografi.
Personal nu pot spune ca ce am vazut m-a incintat foarte tare, si pe ansamblu vorbind, sunt si lucruri bune dar si ceva ciurucuri, dar povestea asta poate fi confundata cu chestia cu strugurii la care nu ajungi si de aceea sunt acri.
Privind insa cu detasare, cred ca s-a dorit o imagine mai putin ancorata in fotografia elaborata si mai mult referitoare la fotografia pe care o poate face oricine, s-a dorit ca un numar cit mai mare de privitori si de participanti sa se regaseasca intr-o estetica mai apropiata poate de lomografie decit de imaginea academica, desi sunt si citeva astfel de imagini prezente.
Fiind o companie de telefonie, poate s-a dorit un stil general mai apropiat de estetica imaginii care sa poata sa fie facuta de oricine cu telefonul cu camera digitala.
Ar fi aici extrem de importante parerile lunetistilor...
#6434 (raspuns la: #6413) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...