comentarii

cuvinte care se termina cu alb


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de pescadorul la: 24/01/2013 10:15:51
(la: Ce facem in tramvai?)
"si eu care credeam ca vacanta mare e tot ce poate fi mai ingrozitor in materie de umor."

Se stie ca "vacanta mare" avea audiente record, chiar si pentu mine, in mod inexplicabil. Dar putem noi ca oameni, trei suflete plapande in fata torentului majoritar care aflueste vijelos maturand tot ce-i sta in cale, pentru ca sa ne opunem? Am fi ca trei picaturi razlete intr-un ocean, ca trei brazi intr-o tulpina pierduti intr-o padure de molizi, ca trei ochi intr-o lumina in tara orbilor.
Nici mie nu-mi place ca nu pot sa citesc mai mult de un rand si jumatate si incepe sa ma manance pielea din varful capului, asa cum zicea si OM ca simte cand citeste... orice dar vocile noastre potrivnice nu pot suna decat ca trei soapte intr-un vacam de decibeli dezlantuiti, deci cum ar veni ca sa spun mai plastic, in tribune la Stadionul National plin cu stelisti care urla "muie Dinamo", noi sa fluturam drapelul alb-rosu. Ar fi o sinucidere curata caci suntem sclavii societatii si nu ne putem izola ca pustnicii in vechime fugind in desert sa traim mancand radacini si alte jiganii care misuna pe acolo.
In concluzie ca sa inchei deci cu alte cuvinte ca sa termin, insusi OM care initial a pornit vijelios cu tarnul nihilismului agresiv sa mature mizeriile, dejectiile, puroiul, putregaiul, mlastina s-a declarat invins, descoperind totusi sublimul din ele daca ar fi fost ferecate in "cutia cu litere" dar iata-le erupte la suprafata ca semintele ingropate in "mormantul de clisa al indoielii" dar care reusesc in mod invariabil sa iasa la lumina si la randul lor sa dea lumina ca "farul" ce calauzeste corabiile sufeletelor noastre ratacite.
Deci, cum spuneam, chiar uimiti in consternarea noastra trebuie sa acceptam conform principiilor democratice eminamente europene unioniste ca nu putem pentru ca sa facem nota discordanta si deci suntem nevoiti sa acceptam evidenta asa cum sustinea de altfel Comisia de la Venetia caci vox po-pulii vox dei... ;))))
#639843 (raspuns la: #639827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:( - de Sancho Panza la: 08/05/2007 08:04:09
(la: Inutilitate)
Ma ierti...Credeam ca postezi poeziile aici pentru ca te intereseaza SI felul in care ajung trairile spre cititor, distilate prin simtirea acestuia.
Am inteles ca ai trecut printr-o drama, imi pare sincer rau.
Dar durerile noastre raman doar continutul pe care-l turnam...in formele cuvintelor.
Cand am terminat de scris, dam drumul in lume unui ansamblu, unui produs finit.
in fine...
pareri personale.:)

scuza-ma, s-ar parea ca-i mai bine sa nu mai intervin...
#194863 (raspuns la: #194855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanchita - de Lady Allia la: 22/05/2007 15:40:55
(la: iubire capruie)

...cuvintele mele se termina la tine si ramane doar o imbratisare prieteneasca si din suflet!
Mereu calda, plina de gingasie si frumusete...: multumesc pentru ca ai ramas aproape de mine tot timpul!
#199679 (raspuns la: #199636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
so - de modigliani la: 12/02/2009 11:25:52
(la: Lucica)


cuvinte si expresii deci
zimbetul alb - trebuia sa induca ideea de stralucire, ori albul nu mi pare cea mai potrivita culoare pentru stralucire

cind o deschidea mama tipind - presupun ca tipa mama desi ar fi putut tipa si mirosul, era chiar mai sugestiv dar acum nu ai voie sa zici ca la asta te ai gindit si tu:P

razboi - folosit paronimic in doua propozitii succesive induce confuzia

curva, adusa in casa, in detrimentul copiilor - se intelege ca si copii aia sint tot un soi de curve

amant - inlocuind logodnic in paragraful precedent. pin' la urma asta trebuia sa inteleg, avea un logodnic dar a murit asteptind un amant?

închipuită - aplicat la viata. si apoi explicatia - inspecţii şcolare, teze, extemporale, meditaţii - in opozitie cu tot ce ai vrut sa prezinti pina acolo, un om viu

in alta ordine de idei, nu am nicio problema cu tampoanele alea inghesuite intr o valiza. en contre, era necesara imaginea pentru ce ai vrut sa transmiti
cind am spus ca alunca in imund m am referit la constructia total neinspirata si plata a frazei incriminate :P
pai ... - de beatlemaniacul la: 10/12/2010 01:07:14
(la: Rime-n Cruce)
atunci mai bine editeaza un dictionar al cuvintelor care se termina cu OX.

sa vezi cum vor curge rimele pe urma ...
#586718 (raspuns la: #586715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
zara - de monte_oro la: 24/07/2012 22:09:15
(la: De ce mă duc să votez...)
nu esti automat masa de manevra...aia e optiunea pentru cei care ar vrea, totusi, sa voteze...chiar vrand s-o faca, dar tehnic..neputand, in lipsa documentului necesar. Deci...fireste..pasaportu nu se baga pe gat.. So..unde-i masa de manevra..cand votul ramane tot la optiunea ta? Nu te mai repezi asa..zau..la cuvinte mari...Macar termina prima bere..si dupa aia..mai vidiem..;)
#634110 (raspuns la: #634109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte care se termina cu do... - de anadaria la: 12/01/2014 18:36:01 Modificat la: 12/01/2014 18:38:45
(la: Munca voluntara!)
stiu doar torpedo.
Oare mai sunt?
*** - de anadaria la: 12/02/2014 17:47:02
(la: Munca voluntara!)
datorita voua stiu acum o gramada de cuvinte care se termina cu do!
Hai sa va mai zic si eu unul, care nu numai ca se termina da' si incepe cu do.
Nota do!
:))
Cuvinte care se termina in uă - de zaraza sc la: 26/02/2015 10:17:43
(la: Munca voluntara!)
ouă
rouă
vouă
nouă
două
amândouă
ambiguă
asiduă
ziuă
continuă
diminuă
dezavuă
evoluă
eşuă
luă
ingenuă
efectuă
evaluă
perpetuă
piuă
plouă
preluă
promiscuă
reluă
situă
statuă
superfluă
tatuă

Titlu: am ramas fara cuvinte - de Dinu Lazar la: 26/12/2003 17:18:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Va multumesc foarte mult pentru cuvintele Dvs referitoare la sit; sigur ca din punct de vedere al designului se poate face mult mai bine, dar si pentru mine mai importanta e fotografia si nu (inca) designul... si ma bucur ca v-ati indragostit de fotografie.

Mi-ar place ca peste citiva ani sa ma intilnesc cu Dvs la o expozitie de fotografie a Dvs si sa-mi spuneti ca ceva s-a intimplat cind ati vazut niste fotografii cindva pe un sit si ca v-ati apucat de atunci de fotografie.

Aproximativ trei ani am fost profesor de fotografie la sectia de grafica publicitara a Academiei de arte, in anii nouazeci si ceva; au fost si momente frumoase, dar si multe momente mai asa si asa, dar pe ansamblu desi cred ca am incercat mai multe lucruri (...si am adus primul computer in locul cu pricina) nu cred ca am reusit sa fac vreun student de la grafica sa se apuce serios de fotografie, adica full time, si cu succes, si trec asta la seria mea cam lunga de esecuri personale... daca excludem fostul laborant de acolo, care acum e oarecum fotograf de succes in Bucuresti si care si-a scris in CV ca a terminat Academia de Arte, in loc de ca "a terminat cu Academia de Arte"

Daca v-ati indragostit de fotografie, si daca vreti sa faceti fotografie, mi-ar place sa citi si sa nu uitati citeva fraze ale unor mari fotografi:

The magic of photography is metaphysical. What you see in the photograph isn't what you saw at the time. The real skill of photography is organised visual lying. Terence Donovan (b. 1936), British photographer. Guardian (London, 19 Nov. 1983)

The photograph isolates and perpetuates a moment of time: an important and revealing moment, or an unimportant and meaningless one, depending upon the photographer's understanding of his subject and mastery of his process.-Edward Weston

Let us first say what photography is not. A photograph is not a painting, a poem, a symphony, a dance. It is not just a pretty picture, not an exercise in contortionist techniques and sheer print quality. It is or should be a significant document, a pene- trating statement, which can be described in a very simple term - selectivity. -Berenice Abbott

Photographs are perhaps the most mysterious of all the objects that make up, and thicken, the environment we recognize as modern. Photographs really are experience captured, and the camera is the ideal arm of consciousness in its acquisitive mood.-Susan Sontag

You learn to see by practice. It's just like playing tennis, you get better the more you play. The more you look around at things, the more you see. The more you photograph, the more you realize what can be photographed and what can't be photographed. You just have to keep doing it.-Eliot Porter
#7273 (raspuns la: #7259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
America NU e a ta sixpack!!!si NU va fi niciodata!! - de Little Eagle la: 25/06/2004 15:28:43
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
M-ai enervat acum si la fel atatia de la cefenea,mai ales LMC.
Stii ce fac acum ? Imi pun culorile de razboi pe chip,asa ca nu mai e rost de cuvinte de dragoste si iubire.Pt. CINE?As zice ca ar fi 2-3 persoane in cafenea care real sunt cu picioarele pe pamant???

Hey-a-heya -hey-a heya-hey-hey -haya hey.Habar nu aveti cate pene am in par.Si am sa lupt pana la moarte pt. pamantul stramosilor mei,unde ati pus picioarele voastre murdare de ura si minciuna impotriva noastra,ne-ati furat pamantul,ati omorat bunica noastra natura,cu egoismul vostru de a distruge tot ce va sta in cale,veti pieri curand si atunci am sa ridic sulita mea la cerul rosu plin de sangele vostru murdar de ura si voi canta cantecul de razboi
si voi urla la Wakan Tanka sa-mi dea putere sa va termin pe toti,religiosi habotnici si bigoti ce ati distrus cu egoismul vostru "religios" lumi intregi .Habar NU aveti de Dumnezeu si cum sa credeti in el!Va ascundeti in spatele cuvintelor dar cand e vorba sa faceti ceva pt. semenul vostru va eschivati,aveti subit...alte lucruri de facut...Mincinosi si farisei si ipocriti.

Iar tu Mr.Sixpack cine te crezi?Esti in ...America?Critici pe alti romani care-s in Europa?Am ceva de spus tie:America NU e a ta si NU VA FI NICIODATA,SI la fel NICI a oricarui presedinte de azi sau de viitor!!!!
America apartine FRATILOR SI SURORILOR MELE,si NU sunt deloc roman,sunt indian si stiu asta mai bine decat iti cunosti tu viata ta!

Nu cred ca ai plans niciodata pt. acesti oameni sinceri si superbi,pt. ca NU ai NIMIC in comun cu ei!!!Sa NU-MI vorbesti despre America niciodata,ar trebui sa TACI ,NU ai NIMIC de SPUS si La FEL NIMENI din cafenea care HABAR NU ARE cine sunt realii proprietari ai acestei tari.Veniti aici si vi se pare ca totul vi se cuvine...!Cum ar fi daca eu as veni in casa ta Sixpack ori tu LMC si altii ca voi,si as incepe sa adun ce vreau de peste tot?Un scaun,o masa,ceva arta,covoare etc...NU cred ca v-ar place deloc!!!!
Asta ati facut in trecut,ne-ati luat pamantul tot,voi sa fiti fericiti,noi...suntem salbatici,sa fim dusi la margine de camp undeva unde nimic nu creste sa putem trai cu copii nostri,sa le dam frunze sa manance si sa-i vedem cum mor in bratele noastre...

Credeti ca sunt roman? Nu am fost niciodata!Pamantul unde candva am trait liber m-a adus inapoi la el.

Voi NU aveti habar ce spun aici.Nici macar o miime de cuvant nu puteti intelege.Poate in alte vieti viitoare,caci ne vom revedea,numai ca voi nu va


veti aduce aminte ,insa eu voi sti...si pare ciudat? Nu cred.
Oamenii real inteligenti din cercul nostru(cafenea)stiu deja de acum ce vorbesc aici!!!

Ceea ce NU imi 0place e MINCIUNA si multi din voi traiti zilnic din ea,fara sa stiti.Sixpack...crezi ca e chiar asa de importanta religia???Ori poate esti chiar orb incat NU vezi ca exista o relatie intre Ceausescu si Bush?Am venit aici sa scap de un cretin analfabet si dobitoc si azi am dat peste o copie fidela...oare cati ani va va trebui voua cacati de republicani cu cas la gura(ciocu mic!)
sa va dati seama ca administratia asta de criminali si mincinosi va duc de nas cu voia voastra.Mai ales cand va si dati MARI BORN AGAIN cretini sa va stea crucea in gat sa va sufocati cu ea!!!
Pt. ca sunteti cu totii niste ipocriti si pierduti in spatiu!
Traiti mereu in minciuna si iluzia zilei,comfortul de cacat ce mirositi si credeti ca e nectarul zeilor,va disparea totul curand dragii mei,si veti veni tarindu-va la noi pt. ajutor,dar noi am invatat lectia!!!Sa va descurcati cum puteti....in cel mult 3 Zile dati ortul popii si asta cu siguranta,pt. ca habar nu aveti sa traiti din natura,v-ati obisnuit sa aveti totul de-a gata,la cutie si impachetat
frumos,taiat,pe,bucati si pe ales....sa va vad cand va trebui sa vanati cu arcul si sageata...ori veti manca doar iarba...?

Vor fi aceste vremi curand!!!!Noi le stim!!!Tara asta va fi din nou a noastra!
Iar voi albituri veti pleca de aici,aia care vor mai ramane in viata...fffputini!!!!
Tu Sixpack NU ai DREPTUL de a lua partea unei tari in care ar trebui sa fii fericit ca esti acceptat ca oaspete!!!America NU E A TA si NU va fi NICIODATA,asta e cert!!!Sa Nu-mi vorbesti de un presedinte iliterat si cretin si imbecil notoriu si sa mai adaugi si relige de cacat in care crezi cu mintea dar nu cu sufletul.
TU faci parte din acea prostime!Oare crezi ca istoria nu se repeta? mai ales cand e vorba de dictatori de genul Bush?Sa va luati toti de mana cu el si sa faceti o hora mare la Capitoliu iar apoi JesusBush va va baga cu capul in lacul ala din fata domului si9 va va face born again pt. ca asta vreti.Sa fiti fara minte si creieri,niste zombies,astia sunteti cu totii.

De acum incolo mi-am pus culorile de razboi cu voi,si tare mult as dori sa iau cateva scalpuri la unii din voi!De la nas spre par sunt pictat cu alb,de la nas spre gat cu negru.Imaginati-va cand va prind si ranjesc la voi cand va iau scalpul de vii!!!Pt. ca unii din voi meritati din plin!!!

Nu multi dar cativa as scalpa f. usor,as fi nu f. dur totusi.
Hey,sunt un salbatic,.nu?Voi toti sunteti mari boieri si mari inteligenti,cititi,raspopiti(saracu Toma Caragiu,l-am cunoscut,un om fantastic!!!),mari credinciosi de va bateti cu pumnii in piept care e ala sau aia mai aproape de Dumnezeu si culmea e ca Dumnezeu nici macar o basina nu trage pt. voi.HA!HA!HA!

habar NU aveti cine e Dumnezeu dar dati din gura si gaoaza(gura voastra)mereu si va considerati asa de ...credinciosi,hey,stiti ceva cacatii dracului?Pt. ca tot credeti in iad,apoi va asteapta cu portile deschise,si voi veti fi PRIMII acolo sa va f...in cur Osama ben laden si Saddam si Lenin,Stalin,Hitler nu scapa nici o gaura.HA!Aveti grija mari prozeliti si super credinciosi si born again cacati cu mot!
Si pt. ca tot credeti cu dinadinsul in Satan,apoi veti avea un mare bairam cu el,asta f...pe oricine mincinos si born again care se crede centrul universului.
LMC,si sixpack,nu stiu uinde sa va ascundeti acum.HA!

Bush? e deja pierdut.I'm sorry for his dirty asshole!HA!
Dar apoi imediat apar oameni ca voi care sa-i lingeti curul murdar de minciuna,pt. ca,cacat mereu vomita pe gura!

In final sa inchei pt. ca m-a apucat dimineata,e deja 6:30AM si am tot lucrat de la 10 seara pana la 4 AM=600$.Cati bani faci tu Sixpack in 6 ore/Dar tu Miss LMC?
Eu fac 10,000$pe luna si nu lucrez decat cel mult 60 ore pe luna,alteori chiar 40 ore pe luna.In rest stau cu burta la soarte si ma uit la p....si o bronzez.
Stiti ce fac cu banii? multi ii dau la fratii si surorile mele indieni si copii lor ce nu au haine si mancare buna.la fel dau bani pt. a sprijini poporul tibetan in diaspora,la fel dau bani pt. fratii mei si surorile mele african americans,la fel zeci si zeci org. de conservarea mediului,pt. animale,pt. a inceta torturile la care sunt supuse animalele in tara MEA,NU a voastra!va doare in CUR si nici acolo de astea,ce vreti voi e lacomie,bani multi,sa calcati unul pe altul sa ajungeti undeva....sus la cea mai mare minciuna si iluzie posibila!
Abia astept sa va vad cum alergati ca descreieratii ,debusolati ca ,ati pierdut cacatul vostru de money market,si orice posesiuni.Ha!Veti plange dupa o sticluta cu apa.Va va fi frica de oricine,veti sta inrtr-un colt de intuneric(nu va mai fi electricitate),si va veti ruga ca niste tembeli,dar nimeni nu va va auzi ruga,Dumnezeu va avea altele de facut,si NU pt. voi!!

Intre timp ciuperca va apare si veti pleca de aici,pamantul asta NU e al vostru!!!
Vor ramane in viata putini dintre voi,pastarnacilor,doar cei alesi de soarta,cei ce trebuie sa fie,din pacate NU va fi sixpack si nici LMC pt. ca-s suflete ascunse si patate de egoism.
Prea putini albi vor exista in lumea toata!!!!
Dar cei putini vor fi primiti cu bratele deschise de stapanii acestei tari.Vor primi o pana in par in semn de respect fiind sinceri!

O vom duce f. bine fara voi si fara internet si vom trai ca acum 1000 ani,o reala fericire.
Nu avem nevoie de voi.NU va dorim aici in tara noastra!!!Duceti-va inapoi de inde ati venit,asta NU e si NU va FI NICIODATA tara voastra!!!!Sa tineti minte!!!

Love&peace,
Ozzy(Wichincala Magha Ghaule Shice)



































































































#16750 (raspuns la: #16599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre moarte... - de (anonim) la: 29/12/2004 19:43:37
(la: Despre viata si moarte)
pey sunt multe de spus despre moarte,ai doua variante:prima ar fi sa crezi intr-o lume extraordinara dincolo de viata ,in care ai parte de tot ce nu ai avut cat ai trait si a doua ar fi sa te ingrozesti si sa plangi ,ceea ce cred eu e o mare pierdere de sine. as vrea ca incontiuare sa puteti sa cititi ce am scris intr-o seara cand ma gandeam la moarte, e destul de banal poate dar depinde de cat de profund priviti.

Te sperie moartea?Te ingrozeste gandul k ai sa mori intr-un sicriu acoperit cu un cearceaf alb ... in jurul caruia o
sa stea multi oameni imbracati in negru?Si o sa planga precum niste copii? De ce ti-e frik ? Nu stii c vei devenii dupa
ce vei parasii aceasta lume?Si ma intreb de ce ti-e frica?Ti-e frica de faptul k vei scapa de aceast infern care se numeste
viata? Sau pur si simplu aceste ritualuri te fac sa te ingrozesti?Moartea...gandeste-te bine la cuvantul asta..cum fac si eu acuma
...ce simti?frica?tensiune?iti imaginezi culoarea neagra?Unde se va indrepta sufletul tau?Sufletul ..acea energie condensata, va parasi
corpul tau si se va indrepta spre o alta dimensiune p care nu ai cum sa o simti...Dar de lumanari ce zici?...intr-o camera intunecata
lumanari cu numar par ard si vegheaza sufletul mortului...o imagine mai mult de cat terifianta asha-i?Vezi ce prosti suntem?Ne
este impusa o frica de cuvinte?Moartea,Mort,cadavru,sicriu,cimitir,cruce...cine sunt cei care ne-au impus aceasta frica de niste simple
cuvinte care devin ganduri pline de fantezie ...stai si te gandesti noaptea la cat de infinit e Universul si unde se termina...?
si ti se face frica? Te ascunzi...in spatele acestor conceptii total gresite despre viata,care afecteaza nu numai subconstientul
cat si destinul nostru...cum ar fi sa iti skimbi conceptia despre moarte si sa crezi cu tarie ca ea e un nivel avansat in care sufletul
paseste atunci cand ii e dat sau depinzand de un anumit factor al existentei sale.uita-te in jurul tau...analizeaza bine
atat lumea cat si p tine...dak vrei sa iti invingi teama sau pur si simplu sa intelegi aceasta treapta a existentei tale k si o continuare
va trebui sa ai o credinta profunda in ceea ce inseamna DUMNEZEU...iubire,intelegere,acceptare,frumos,s.a.m.d. Sa te gandesti k te aflii
in mijlocul unui camp plin de flori unde soarele straluceste iar prin natura isi face loc si vantul care aduce o stare de spirit
excelenta...esti singur si te simti implinit iar nu iti pasa decat de clipa de fata...o traiesti la maxim si profiti de ea cat timp ti s-a
oferit...ai loc de multa imaginatie despre frumos si bine ...de ce sa apara uratul si frica in mintea ta? inlatura-le!gandeste pozitiv si profund
dak vrei sa fi multumit de tine si sa poti sa ai incredere in tine! asadar...moarte nu exista doar nivelul de care trecem pentru a ajunge undeva mai sus
si de a trece intr-o alta dimensiune! scopul...totul se invarte in cerc...totul inseamna perfectiune...e o lume sferica in care
orice ai face ajungi la acelasi punct...deci...


ce credeti ?
#32410 (raspuns la: #15550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cand ti se termina serenadele - de latu la: 22/11/2005 12:55:11
(la: Cea mai frumoasa poezie)
Cand ti se termina serenadele , iti raman versurile ce-ti permit sa te exprimi

iar cand si punga cu versuri
s-a golit,
inca mai poti lua
o mana de cuvinte
aruncandu-le in mijlocul multimii
ca pe oase spirituale intru hranirea prostimii
ca imn de marire al dadaismului....
...mai bine Bill Gates - de proletaru la: 23/03/2006 00:14:23
(la: O personalitate care poate servi ca exemplu tinerilor)
... am plecat! cheia e sub prag!

sunt oripilat atat de subiect cat si de abordarea scolareasca. zaraza, esti om serios, ce naiba!
or fi unii profi pe aici, dar asa cum spuneam si in alt comentariu, sufera de aceeasi lipsa de realism precum copiii aceia care nu se mai dezlipesc de computerele lor si de jocurile preferate, in final incurcand rau de tot cele doua realitati.
ora de literatura s-a terminat domnii mei! suntem la cunoasterea mediului inconjurator acum!
exista o asemanare izbitoare intre comportamentul unui contabil si cel al unui profesor cu ceva mai mult de 5 ani la catedra: incremenirea in propriile proiecte. expresia am imprumutat-o de la dl. Gabriel Liiceanu care definea adevarata prostie ca pe o incremenire in proiect. intru totul de acord.
mai scutiti-ma cu Domnu' Trandafir si alte personaje fictive sau spalate din gura in gura pana au iesit curate ca lacrima! despre Mos Craciun nu vreti sa vorbim?
cu un singur lucru sunt 100% de acord: multi veniti, putini chemati in bransa asta a dascalimii. cei nechemati ar face bine sa se apuce de spatii verzi, sa nu le fie rusine ca au facut degeaba o facultate impinsi de la spate de parinti grijulii. asta e viata! si gradinaritul poate fi o arta!
din fericire acolo, daca tunzi dupa ureche, nu nenorocesti pe nimeni, cel mult stramba lumea din nas.
un distins dascal cu parul alb, atipic pentru tagma careia ii apartinea, imi explica care e diferenta intre pedagogi si pedofili, pe vremea cand ma intrebam de ce lucrurile merg atat de prost in sistemul educational romanesc. diferenta, spunea el, e ca pedofilii iubesc copiii.
oribil, dar adevarat.
cred ca discutia despre Bill Gates sau Havel e mai productiva decat cea despre personajele SF care ne-au dat cu markerul permanent pe copilarie si adolescenta.
atata timp cat in eterna si fascinanta tzara nu exista un ideal educational, nu exista un cod deontologic al meseriei de dascal, nu are nimeni habar de o strategie (pentru ca nu exista tzeluri), a discuta despre educatie, consider ca echivaleaza cu blasfemia.
citesc cu indignare manualele pentru clasele primare si nu-mi revin: sunt induse aceleasi seturi de valori cu care am fost si noi socializati acum cel putin 30 de ani in urma.
alte texte, alte imagini, aceleasi valori, aceleasi semnificatii in spatele textului. mi-a cazut fatza cand un pushti de clasa a 10-a la cel mai bun liceu din oras, mi-a spus ca Paunescu (Adrian) e un geniu. imi venea sa il bag cu capul in primul gard. evident ca n-as face asa ceva niciodata. nu pushtiul era problema ci sistemul.
intrebati-va daca nu cumva, dand cuvintele la o parte, exista o relatie de corespondenta intre bizonul tribun si Domnu' Trandafir, invocat cu atata "tandretze"?
sincer, nu m-as mira ca fiu-meu sa citeasca in vreun manual de literatura peste vreo 10 ani ca minerii au facut o treaba buna in Piata Universitatii in 13-15 iunie.
unde ne sunt valorile? .... in noi! numai ca ele cladesc lumea asta imbecila in care ne taram zilnic.
deschide-ti televizorul pe unul din programele romanesti si veti regasi acele frumoase valori, atat de dragi noua: sarcasmul si cinismul reporterilor de la stirile orei 17, viata si opera lu' Vali Vijelie, expozitia de parlamentari in momentele lor sublime atunci cand dorm, voteaza cu 6 maini sau foreaza cu mainile varate pana la cot un nas in cautarea pretiosului zacamant sau alte emisiuni tematice (nu mai enumar ca mi-e si asa sila). aceste lucruri mascheaza valorile noastre iar noua ne place sa le regasim, sa ne infrupam din ele.
nu e nici o tragedie ca suntem unii care nu le impartasim. americanii ar spune: pagube colaterale. ratingul e satisfacator si fara noi.
... dar mai bine sa discutam despre Bill Gates. e mai simplu!
"Termina odata jennifer cu at - de Daniel Racovitan la: 19/07/2006 08:41:57
(la: In cautarea adevarului)
"Termina odata jennifer cu ateismul asta insuportabil si cu "zeul" tau!"

Si de ce ma rog sa "termine"? Prima regula nescrisa a Cafenelei este "fiecare are dreptul sa aiba pareri diferite de ale tale". Asa ca acest "termina odata" nu isi are loc aici.
Recomandare personala: vad ca invocati deseori ca "argument" varsta dvs. Credeti ca o sa cadem pe spate ca aveti peste 50 de ani? Schemele astea moralist-paternaliste au un efect cvasi-nul.

Daca ateismul va este "insuportabil", mi-e mila de dvs ca intr-o viata intreaga nu ati reusit sa ajungeti a avea toleranta pentru ideile care nu potrivesc sabloanelor dvs.


___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#134101 (raspuns la: #134090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Protagoras la: 04/06/2008 23:42:27
(la: ora de des-compunere)
M-am născut acum mai mulţi ani, iar naşterea mea a coincis cu moartea, evident este vorba de o descompunere ritmată sau o compunere aritmică. M-am descompus prima oară atunci când am văzut lumina, până aici îmi este clar în ce mod am parcurs această lume, de la început spre sfârşitul evident sau invers. Deschizând un ochi am văzut un copil iar deschizând celălalt ochi am văzut o mamă. Aş putea să spun că am văzut o oglindă, dar nu îmi este încă stabilită ordinea compunerii (s-ar putea ca oglinda să fi fost totuşi un vis). Lucrurile îmi păreau clare, copilul şi mama erau îmbibaţi de o lumină albă, sentimentul ce m-a copleşit a fost liniştea dar am simţit nevoia să plâng. Şi am plâns de parcă eram pe punctul de a pierde ceva, un ceva inexplicabil dar totuşi ciudat de familiar. Se poate spune că încă nu eram conştient, dar deja eram pe punctul de a mă descompune. O linie subţire despărţea o lume de cealaltă, iar eu aşteptam nerăbdător (puţin trist) momentul trecerii şi al surprizei. Brusc, m-a cuprins o somnul, îmi forţam pleopele ţinându-le deschise, era tot mai greu, culorile mi se învălmăşeau în retină. Mi-am văzut propria descompunere astfel:

Un bătrân având în mână un toiag (poate un baston) îmi şoptea ceva. Buzele îi tremurau la fel şi barba mare, albă, deasă. Eram obosit şi nu reuşeam să îmi păstrez atenţia trează. Nu îi înţelegeam cuvintele chiar dacă faţa sa zbârcită era lipită de a mea. Priveam spre toiagul său (poate un baston) şi încercam să înţeleg. Cuvintele sale îmi păreau incantaţii magice, poate un fel de ritual prostesc, obscen, felul în care îşi ţinea toiagul, cu vârful ridicat în sus, frazele sale tremurate, totul mă ameţea. La un moment dat, mi-a umplut faţa de apa, lacrimi, eu nu înţelegeam şi nici nu vroiam să înţeleg ce se întâmplă. Am izbucnit în plâns, iar el a început să zâmbească şi m-a ridicat ca pe un fulg şi m-a legănat. M-am liniştit iar apoi am aţipit, doar pentru a mă trezi zgomotele puternice şi tunelul cu lumina alba...

Îi priveam pe toţi mirat şi parcă aveam sentimentul unei cunoaşteri profunde, aveam senzaţia că ceva se pierde, că părăsesc o lume a sunetelor şi a culorilor, că intru într-o era a vieţii mele complet necunoscută. Speranţa îmi stătea în lumină. Atât timp cât lumina persistă trăiesc. Am deschis ochii cât am putut de larg, până la durere, la lacrimi. Am încercat să strig dar nu mi-a ieşit decât un scâncet. Aveam premoniţia durerilor viitoare. Panică şi senzaţia sfârşitului unei lumi. Înaintam parcă plutind pe tunelul alb. Feţe mă priveau zâmbind. Dinţii lor exprimau violenţă. Necunoscutul se întindea fioros înaintea mea, alb lăptos şi susurând metalic. Parcă nu are sfârşit. Totul trebuie să se termine, de ce aşteptarea? Ce rost are plimbarea asta? Mă înconjura o atmosferă de înmormântare şi se simţea descompunerea în aer. Mirosea a eter. Am auzit plânsete. Totul se sfârşise începând astfel.

Mi s-a spus că m-am născut invers. Sfidam prin existenţa mea ordinea firească şi prin acest fapt mi-am început declinul inevitabil (oare?). Mi-am negat existenţa printr-un act de voinţă. M-am descompus prin naştere, m-am recompus prin moarte.
Si ultimile........ - de Areal la: 01/07/2008 15:26:49
(la: Perle scolare)
Poemul Miorita circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice.

Poetul isi asteapta iubita ca impreuna sa cutremure o barca.

Animalele salbatice traiesc in padurea zoologica.

Datorita faptului ca Lapusneanu chinuia pe boieri taindu-le nasul, urechile, mainile, etc, el le-a devenit antipatic acestora.

Pescarul din Lostrita s-a inecat fiindca nu a putut sintetiza oxigenul din apa.

Ilie Cutiu era botezat buza de iepure deoarece un iepure violent i-a luat buza si a mestecat-o.

In multe poezii Octavian Goga a scos in evidenta natura si treieratul pe caldura.

Miron Costin nu foloseste cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.

In China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se incheie la gat si a inventat guma de la capatul creionului.

Harap Alb era femeie se imbraca in alb si semana cu Mihaela Radulescu.

La batranete imparatul naste un fecior.

Eminescu descrie faptele care se petrec la plural care demonstreaza ca tot timpul sunt mai multi.

Bivolul a furat branza in cioc si a fugit cu ea in copac.

Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris.

Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni.


Vitoria este de 3 ori femeie pentru ca umbla cu capul pe sus.

Vitoria, pe langa calitatea de mama avea si pe cea de tata, calitate care este mult mai dificil de indeplinit.

Podul de la Drobeta Turnu-Severin, a fost construit de Apollodor din Damasc, al carui picior se mai vede si astazi.

Rascoala de la Bobalna a inceput pe un deal si s-a terminat in 1438.

In poezia lui Toparceanu gazele, gandacii si insectele, cum e cotofana, stau de vorba: Ce ne facem fetelor?.

Cand a intors capul Agripina a vazut cai cu cap de turc.

Mos Danila sta pe vine sa prinda vulturii de pene.

Calistrat Bogza a fost strangulat de caine.

Gheorghita este foarte tacut, dar explicit.

Vitoria Lipan este un Hitler in varianta feminina.

Este vorba de peripetiile lui Robinson Crusoe dupa ce pleaca din Troia.

Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand in zona o prezenta statornica.

Lebada moare de cate ori canta.

Citind, se mai dezvolta si omul la creier si acumuleaza materie prima.





Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...