comentarii

cuvinte care se termina cu gurcu gal gal


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Menhirul îsi avea psihologia lui. - de DESTIN la: 03/09/2004 03:19:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Amintem in ultimile comentarii ca raspuns dat:

"Milenara noastra istorie, cultura si credinta dacilor, odata citite, studiate sunt reale surse ce vin sa ne vorbeasca despre nemurirea sufletului."

TRECUTUL ESTE GARANTIA VIITORULUI - DACIA STRABUNA

O dovada ce sta marturie – formidabila ideologie, pe care dacii au raspandit-o în toata lumea, prin marele flux dacian,asezand, totodata, pe langa temelia scolilor teozofice si temelia unei singure biserici.

Biserica daciana universala, dupa cum constata marele Pitagora.

Simbolul acestei biserici este bolovanul de piatra – menhirul.

Carpatii nostri devin sfinti: “Piatra Domnului” (Car ˆ piatra; pati ˆ Domn), în limba clasica armeana, care este o ramura dacica.

Menhirul este un cuvant compus: men ˆ spirit; hir ˆ hire – hirea (firea) omeneasca, în perioada ei de trecere din tertiar în cuaternar.

Menhirul = Simbolul perfectiunii si al vietii eterne.

El stabileste o norma în viata omului.

Este un nucleu divin.

Menhirul îsi avea psihologia lui.

Strabunii nostri i se închinau,cu credinta ca se adreseaza însasi divinitatii, iar în aceasta forma sadita adanc în sufletele lor, ca trimis de sus, menhirul se raspandeste peste tot pamantul.

“Sub acest înteles a patruns peste tot locul unde exista suflare omeneasca, punand temelia unui singur lacas – biserica universala si a celei dintai scoli doctrinare, desavarsite de marii initiati care le conduc.”

Pentru explicarea faptului,amintesc de profesorului arheolog Archinti, care, în cartea sa Degli steli, vorbind de menhire, spune:

“Istoria si descrierile calatorilor antichitatii, ca si arheologii moderni, au semnalat existenta unei imense cantitati de monumente brute, mai primitive decat toate monumentele cele mai frumoase ale antichitatii”. Aceste “razii”, de cea mai veche arta primitiva se gasesc raspandite în întreaga omenire. Oriunde ramane amintirea unei stravechi civilizatii”

Intalnim aceste monumente pe toata suprafata pamantului, pe ambele emisfere, în unele locuri sunt mai numeroase, iar în altele sunt dispuse la distante foarte mari si rare.

Cele situate în afara Europei sunt putine si foarte departe unele de altele, iar cea mai mare parte au aspectul de adevarate opere de arta, care au scapat atentiei arheologilor.

Cele existente în Europa starnesc de secole curiozitatea si interesul oamenilor de stiinta si inspira o teroare mistica celor din jur.

Numele lor e menhir sau menir, iar cea mai mare parte se gasesc în Franta (Bretania), Anglia, Irlada, Scotia etc., formand mari aliniamente sau cercuri sfinte (Cromlech). Noi avem Curm. Numele lor sunt luate din vechile dialecte galice.

În regiunile unde este prezent menhirul, populatia vorbeste un dialect neanteles nici de francezi, nici de englezi etc. ceea ce denota ca numele lor sant luate din vechile dialecte: menhiri, cromlechi; în Sardinia – “Pietre del circo”“ toate cu acelasi caracter religios.

Obiecte de groaza mistica, sau de teroare, de legende stranii, fabuloase si socotite opere supranaturale, ele sunt anterioare oricarei arte orientale egiptene sau asiatice.

Intrebarea este :
cum si cu ce mijloace preistoricii au putut ridica în picioare acei monoliti, menhiri, de înaltimi si grosimi considerabile atingand zeci de metri?

Asemenea monumente se afla în nordul Frantei (Armorica), în Anglia (Irlanda), în Spania, dincolo de Gibraltar, în nordul Africii.

Ptolemeu, marele geograf, le gaseste în Egipt.

Se mai semnaleaza în Rusia, prin Siberia, India, Asia (Chaldeea, Persia, Palestina), în America si peste tot pamantul.

Profesorul italian Ed Morse a descoperit grupuri de dolmene la baza muntilor situati la 10 mile de Osaka (Japonia).

În toate aceste regiuni, traditiile locale spun ca popoarele vechi îsi faceau rugaciunile înaintea acestor pietre, încredintati ca se adreseaza însasi divinitatii.

Cu ele si-au facut oamenii lacasuri de rugaciune, mari aliniamente, cercuri sacre.

Menhirul este temelia bisericii universale, temelia adevaratului ortodoxism, în sensul strict al cuvîntului.

Cu toate acestea …de ce?
Conciliul Ecumenic tinut la palatul Trulli din Constantinopole, compus dintr-o preotime influentata de Vechiul Testament, a hotarat sa se darame pretutindeni aceste pietre sfinte, oprind pana si pomenirea numelui lor.

Unul dintre membrii Conciliului a dat ordin sa se distruga pietrele sfinte din Galia.

S-a lovit, însa, de rezistenta antropologului Quatrefages, care s-a opus acestui ordin.

Pe întinsul Galiei, s-au descoperit peste 15.000 de asemenea monumente sacre, cu toate intemperiile si mai ales distrugerea oamenilor.

Pitagora spune:

“Ceea ce se misca în tine, ceea ce se numeste – tu – sufletul tau este un dublu eterat al corpului, care cuprinde în sine un spirit nemuritor.
Acest corp spiritual este organul spiritului. El slujeste sa însufleteasca corpul, care fara dînsul ar sta inert”.

(va urma in conferinta: Cum gandim?)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala;


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20914 (raspuns la: #20911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pai eu tocmai am terminat "Th - de mya la: 06/09/2004 12:31:52
(la: Ultima carte)
Pai eu tocmai am terminat "The Paris option" a lu' Robert Ludlum (si Gayle Lynds). Tare, mi-a placut. Asta daca va place genul...intriga/suspans, thriller ce sa mai...V-o recomand! E genul buna de citit in concediu, pe plaja eventual si cu berea in nas. Nu...nu e genul de carte care necesita adnotari/sublinieri pe marginile paginilor...si nici sa o tineti la capatai si sa cititi din ea cand va e greu in viata ;-).
Pt. carapiscum-#20780-sa fii tu sanatos - de Muresh la: 06/09/2004 13:00:00
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Carapiscum-ule ,
Asa e , nu am vazut postarea ta . Nu e in firea mea sa ma eschivez de la raspuns . Nu e politicos .
Spui :" Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor."
Tu , domnule , intri in discutia asta cam tarzior . Cred ca nu ai citit postarile mele anterioare . Am explicat acolo tot felul de subiecte , si daca abia acum ai inteles putinele cuvinte citite de tine din postarile mele , probabil ca am gresit bazandu-ma prea mult pe inteligenta interlocutorului . Si mai spui ca m-ai prins intr-o capcana . Nu cumva iti exagerezi dibacia ?. Eu , mai Carapiscum-ule , nu ma ascund dupa deget si nu atrag pe nimeni in capcana . Nu fi caraghios . Eu spun ce cred direct la "sobect" . Adica de ce nu ?. Noi discutam aici , nu tragem cu pusca . Si nu mai sunt printre straini , sunt in tara mea . Si asta e un alt raspuns pt. tine : m-am nascut in Iasi , putin timp dupa marele pogrom din 1941 .
Si apropo de pogrom : cum adica de ce ii condamn pe crestini . Ce , vrei sa le multumesc?. Dar razbunare nu caut . Ii las in plata Domnului , sau al sortii , daca vrei . Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else ….
Si ce te ratoiesti la mine cu hotarirea Sanhedrinului . Iisus a fost un ravin evreu , problema a fost una INTERNA , inainte de existenta crestinilor . Si ca sa vii azi dupa 2.000 de ani cu chestiile astea e , cel putin , caraghios .
Si spui ca nu ai auzit de cei 200 de evrei francezi care au fugit din Franta in Israel ?. Pai mai citeste si tu . Nu poti vorbii la infinit in necunoastere de cauza .Si spui ca au parasit Romania doar 2 milioane ?. Esti gresit . Dubleaza .
Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?.
Si Mosadul … Ce , si la asta te pricepi ?.
Si chestia cu PLAGIATUL . In loc sa-mi servest niste lozinci rasuflate , poate mai bine ai veni cu argumente inteligente .

Asculta la mine , Carapiscum-ule : eu corespondez pe forumul asta pt. ca ma intereseaza sa stiu cum gandesc romanii de azi . Cum gandesc cei de ieri , stiu de ieri si nu am nimic nou sa aflu . Tu esti un roman de ieri si , din pacate , nici nu esti in stare sa discuti in mod obiectiv . Tu ai iesit la lupta cu un strigat grozav de razboinic , probabil in numele unei cauze sfinte , pe care eu inca nu nu stiu care este .
Iata sfatul meu . Odihneste-te si cata-ti alt partener ca cu tine am cam terminat-o .

In rest , sa fii tu sanatos .

M


#21166 (raspuns la: #20780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
40 de cuvinte - de dinisor la: 08/09/2004 08:30:32
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
tu zici:

"Trebuie sa vorbesc de 40 de cuvinte hahahahahaha "

Eu intreb : cate unul pentru fiecare an?

______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21319 (raspuns la: #21299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
"Boierimea româna s-a format tarziu,..."(continuare II) - de DESTIN la: 12/09/2004 07:02:25
(la: Cum gandim?)

Gavril (Gavriliţă) Costache era fiul slugerului Costachi şi al Teofanei (ascendenţa lui este controversată ).

A fost căsătorit de două ori, o dată cu fiica spătarului Caracaş, cealaltă cu fiica hatmanului Costin .

Tudosica Costin, educată în Polonia, rafinată, înrudită cu marea nobilime polonă, prin Barnovschi, a avut o influenţă benefică asupra Costăcheştilor, neam având, mai degrabă, comportament de codreni din Tigheciul cvasiautonom, aflaţi mai mereu în harţă cu tătarii .

În alte surse , aflăm despre o a treia soţie a boierului: Vasilica, fiica lui Gavril Palade şi fosta soţie a unui Cantacuzino; de aceea, se pare, Gavriliţă se va afla, la un moment dat, în partida condusă de Ilie Sturdza, care îşi susţinea cumnatul, pe Petriceicu-vodă.

În 1657, ca agă de darabani al domnitorului Grigore Ghika, Gavriliţă luptă împotriva partidei rivale, cea a lui Gheorghe Ştefan; este grav rănit la cap, pierde câteva degete de la o mână şi este, pentru scurt timp, prins de duşmani dar scapă, ajutat de un grup de moldoveni şi tătari .

În timpul domniei aceluiaşi domnitor Ghika participă, ca mare jitnicer, la lupta împotriva muntenilor, care se “hainiseră” împotriva otomanilor (numeroasele conflicte dintre moldoveni şi munteni sunt încă o dovadă a absenţei conştiinţei naţionale în această epocă, în care atitudinile sunt determinate de mentalităţi de tip feudal).

Gavriliţă este luat prizonier, împreună cu boierii Bucioc şi Buhuş, de către Constantin-vodă Şerban care “îndată i-au pus iară la boierii, şi slobodzi, fără nici o pază” , stare de fapt care ne poate face să credem că boierii s-au dat prinşi de bună voie .

În timpul primei domnii a lui Gheorghe Duca, Gavriliţă este serdar; bun militar şi rudă cu Doamna Anastasia, va ocupa, la cea de-a doua domnie a lui Duca-vodă cel Bătrân, dregătoria de serdar .

Acum influenţa sa este remarcabilă, iar statutul de mare proprietar funciar îi este confirmat printr-un uric solemn.

De altfel, răscoala din 1671-72, condusă de neamul Hânceştilor, de Durac şi de Constantin Clucerul a fost îndreptată şi împotriva puterii crescânde a familiei Costache. .

După înfrângerea răscoalei, Gavriliţă este instalat vornic de Ţara de Sus, în locul lui Grigore Hăbăşescu, compromis prin participarea la răzmeriţă.

După căderea lui Duca, Gavriliţă Costache, împreună cu neamul Buhuş şi cu alte familii boiereşti din Ţara de Jos, se opune lui Petriceicu-vodă.

Boierii se întrunesc la Galaţi, fief-ul Costăcheştilor, şi îl aleg domn pe Dumitraşco-vodă Cantacuzino .

În timpul domniei lui Antonie-vodă Ruset, Gavril ocupă dregătoria de hatman ; se pare, însă, că ar fi ţesut intrigi în vederea dărâmării acestui domnitor şi l-ar fi susţinut pe Vasile Gheuca, nepot de-al său , pentru a deveni domn.

La a treia domnie a lui Gheorghe Duca, în vara lui 1679, este mare vornic al Ţării de Jos. Se pare că a participat la “hiclenia” vel-vistiernicului Vasile Gheuca, a vel-jitnicerului Gheorghe Bogdan şi a slugerului Lupul, dar a fost iertat, datorită marii sale puteri .

Duca-vodă fuge în Transilvania, gonit de polonezii care îl reinstalează, pentru scurtă vreme, pe Petriceicu-vodă. O parte din boieri nu mai vor să rămână alături de Duca şi fug în Ţara Românească; printre aceştia se află şi Gavriliţă .

Numele său se regăseşte printre cele ale boierilor care, la 1 ianuarie 1684, semnează o cerere de alianţă cu Rusia şi care, mai apoi, iau parte la lupta anti-otomană a lui Petriceicu .

(va urma)

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21846 (raspuns la: #21759) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lansatzi cuvinte noi - de andrei p la: 15/09/2004 09:27:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Foarte interesant.
"Cine este in LA merge si invatza; cine e prin Ro, sta si baleshte."
Nu am intzeles prea bine ultimul termen tehnic.
Va referitzi la un verb derivat din Balta (Balteshte) sau de la Bale ? Adica ii cam curg Balele de "pophta" (apud Razvan Theodorescu) ?
Sau sunteti in plin proces creator de lansat cuvinte noi, ca in articolele despre digitale de prin revistele autohtone ?
Dar pe fondul "cestiunii" avetzi perfecta dreptate. Cu bine, AP

P.S. Cele 40 de minute la mare le-ati petrecut partzial in helicopter?
#22353 (raspuns la: #22304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvintele tale! - de dinisor la: 17/09/2004 21:06:57
(la: sentimente!)
Alex, parul imi este la locul lui. si chiar coafat. iti repet cuvintele tale care au lasat sa creada cazul de particularitate ce il invocai. Iata-le:
"Aparent nu te interesa de ce apar sentimentele dar de ce nu apar la anumit persoane."

aici a fost momentul cand ai inteles gresit. daca ma interesa in particular si la anumite persoane, le intrebam direct si personal.ca vorba aceea, demonstrai pana acum ca nu sunt sfioasa cam prin toate conferintele mele!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22737 (raspuns la: #22732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de dinisor la: 18/09/2004 12:01:16
(la: Ateu convins!)
nu contenez sa nu invat din vorbele tale.

spui la un moment dat:"Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?"

raspuns: De fiecare data incearca sa imi demonstreze ca nu exista Dumnezeu!!!! Si intotdeauna discutiile despre religie pornesc cu intrebarea ei "Unde este Dumnezeu acum? De ce nu vine sa imi rezolve MIE problemele?!?" Aceasta intrebare este pusa de fiecare data la momentul in care a terminat sa-mi povesteasca ultima ei patanie. Modul in care pronunta acest "MIE" denota egoism si egocentrism. (sigur unii se vor indigna de sinceritatea-mi, dar prietena mea e tot prietena mea chiar daca scriu sincer despre egoismul ei)

Ei bine, nu ajuta cu nimic ca incerc sa-i explic ca Dumnezeu nu o sa vina la ordin, ca el nu e un soldat care sa vina si sa inlature "demonii". Ca e bine ca si tu sa incerci sa il cunosti. Sa-ti deschizi sufletul! Eh , si uite asa incepe fiecare discutie. Am sentimentul ca imi aude cuvintele dar nu le inregistreaza. O ignorantza determinata de inversunare. M-am gandit la un moment dat daca nu este si un pic de invidie la mijloc.?! Fatza de cei ce au primit linistea si dragostea lui Doamne-Doamne. Ce nu intelege ea insa, este ca eu nu pot si nu fac altceva decat sa ii povestesc despre Doamne-Doamne, sa ii arat exemplul meu. Mai departe este ea cea care trebuie sa isi deschida sufletul. As vrea sa pot sa fac mai mult! La momentul asta insa realizez ca mai mult inseamna doar sa astept sa inteleaga, sa ma rog pentru ea si sa fiu aproape...




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22781 (raspuns la: #22780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Oky Doky! Noa ca m-am prins! - de LMC la: 23/09/2004 00:35:55
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Pina ce tu ai scris mi-am uns un pic rotitele din procesor si m-am gindit ca numai pantyhose poate sa fie. Hai sa-ti zic acuma ce si cum stiu eu.

Baieti inchideti-va ochii si urechile ca asta nu-i pentru voi.

Eu de cind eram in Romania, adica eram de vreo 11, 12 ani, mamica, care a lucrat in creatie de moda la Bucuresti si Oradea si stia ce-mi spune, mi-a zis ca o femeie eleganta nu merge pe strada niciodata fara 'dres'. Asta stiu de cind, vorba aia, mama m-a facut. Apoi aici in America la fel, o femeie de business se imbraca intotdeaua cu pantyhose, daca poarta fusta sau rochie. Daca mergi, de exemplu, sa lucrezi pentru stiu eu ce companie mare, aia te trimit acasa daca nu vii imbracata cum trebuie. Iar sandalele sint interzise in incinta locului de munca, unde se mentine o atmosfera de business. Asta stiu pentru ca printre astia ma invirt tot timpul.

Acuma chestia cu rochiile de culoarea pielii este cam aiurea. Eu zic ca culoarea vine si pleaca cu moda, si plus de asta, culorile trebuie si sa ti se potriveasca. Este adevarat ca daca ai o piele prea deschisa sau prea pala nu-ti sta bine in rochii de culoarea pielii pentru ca te face sa arati oribil. Culoarea neagra insa este o culoare care merge la toata lumea si de cind ma stiu a fost si va ramine o culoare de gala si eleganta. Nu gresesti niciodata daca te imbraci in negru, atita timp cit nu arati ca un gothic vampire. Sandalele in Romania nici nu ma mir ca nu sint acceptabile, la mizeria de acolo iti dai seama cum o sa-ti arate degetele oricit de pedichiurate sint ele. Dar sandalele la ocazii speciale, ocazii de seara, cum is Oscarurile, merge. Binenteles iti folosesti un pic bostanul si te uiti daca ai picioare feminine si frumoase, asa cum sint ale mele nu ca ale lui Paris Hilton. Am mai vazut si eu femei cu niste unghii de vultur si niste degete de parca le-o imprumutat de la barbatu-su. Daca s-ar da amenzi pentru asa ceva nu mi-ar pare rau.

Si pentru ca veni vorba, BAIETI DESCHIDETI OCHII SI URECHILE ACUMA, i-a sa se mai uite si baietii nostri la picioarele lor si sa puna mina si sa-si mai faca si ei pedichiura. Hai, hai, hai, nu da-ti inapoi si dati-va pantofii si ciorapii jos chiar acuma si trageti o pleoapa in jos si vedeti cum stati la capitolul unghii netaiate si picioare neingrijite. Vara de multe ori cind ma duc pe la plaja sau stiu eu unde, mai vad cite-un specimen gretos care-mi intoarce stomacul pe dos. Asa ca puneti mina si faceti un efort in plus pentru fetele voastre, ca doara nu aveti oase in burta. Recomand macar odata pe saptamina.
#23109 (raspuns la: #23101) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Ivy la: 23/09/2004 01:28:12
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine.

Nu am sa ma apuc sa explic ce inteleg eu prin cramponare, pentru ca banuiesc ca ai mai mult chef si mai mult timp de analiza decit mine si probabil eu nu am nici talentul... sa dau cuvintului ?cramponare" definitia care tu o doresti..
Cred cu ..indirjire ca ti-ar sta tare bine sa incerci a copia un pic stilul..vesel de la cafenea...tu analizezi prea mult vorbele celorlalti, esti mult prea serios (stiu, seriozitatea e un lucru bun, este de apreciat..desigur) dar un pic de descretire a fruntii cred ca ar prinde bine...Cel putin eu asa te vad, stind la birou, cu incordarea citinduti-se pe chip..pleeaaseee relax.. Ti-am citit in mare toate textele (la unele e adevarat ca nu am rezistat pina la sfirsit..)..sunt interesante..dar stii ce, cele mai interesante erau dialogurile cu dinisor, si stii de ce?!?..pentru ca ea reusea sa-ti mai ia din incordare...
In fine, m-am lungit destul, si imi cer scuze...

Desigur ca propunerea ta e de luat in considerare. Dinisor o pune la dosar, si vom vedea ce se alege pina la urma. Toate propunerile sunt luate in considerare.

Hai, zimbeste acum ca aproape ai terminat de citit si ai sa vezi ca e mult mai bine...si nu ma lua in seama de te-am suparat.

toate bune,

Ivy
#23116 (raspuns la: #23110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nelutu si Teodorel - de carapiscum la: 25/09/2004 09:55:03
(la: Iliescu si Theodorescu insulta protestatarii din diaspora)
Imi permit in cele ce urmeaza sa le dedic cateva (cam multe, ce-i drept) versuri "reprezentantilor" nostri. Precizez ca viziunea asupra celor petrecute mi-a fost formata de marturisirile mai multor romani participanti la evenimente si de unele ziare nationale, eu fiind departe de scena cu pricina.

Nelutu si Teodorel-
Cioclul si-ncrezutul chel-
S-au tocmit in zi senina
Sa se-nfrupte din slanina

Afumata de romani
Pe la case de straini
Si-au purces ei voiniceste
Ca nimic nu-i mai opreste.

Prilejul le-a cazut bine
Caci in tara, la prostime,
Le-au zis ca vor sa sfinteasca
Prin prezenta lor regeasca

O statuie indrazneata
Dintr-o romaneasca piata;
Cata gala, cata fala
De toamna electorala!

Si, precum va spun cinstit,
Nu stiu cum au nimerit
Ca in loc sa faca ranza
Au primit in cap o branza

Cat o suta de dolari-
Ca da bine-n demnitari.
O fi vrand branza sa zica
Ce-au facut ei, la adica,

De cand ne-au gonit din tara
Cu manie proletara
Si cu legi tocmite-anume
Sa ne-mprastie prin lume.

Asadar taicuta Nelu
A tacut chitic ca lemnu',
Nu a mai rostit sloganuri
Din tribuna cea cu flamuri;

S-a luat singur de cap
Si-a pornit tiptil la trap
Lasandu-si numai lacheul
Sa infrunte curcubeul.(Sa necheze ca si zmeul)

Ba mai mult, comunicat
De la sine el a dat
Jurandu-se pe bunu-i nume
Cum c-au fost doar niste glume

Si ca lumea n-a-nteles
Care-a fost realul mers.
Branza-i pt. presedinte,
Restul au drept doar la linte!

Dar sa revenim la span
Cel cu nume de jupan
Care prins de naduseli
Si de crunte banuieli

Incepu sa zbiere-n piata
Ca o oaie magareata
Si cu venele umflate
Sa ii dea pe toti pe spate.

Dar si asta, cum sa spui,
Nu e vina nimanui
Ca din a culturii scoala
Inca de la ma-sa-n poala

A ramas doar cu injurii
Si cu a orbirii furii,
Ca de unde nu-i putere
Nici chiar Dumnezeu nu cere.

Se apuca, mari, chelul
Sa sfasie-n cuvant, mizerul (miselul),
Pe romanii cei vazuti:
Nespalati, cretini, inculti...

Inca face-analogie
Cu ce-a fost candva orgie
Faptuita de mineri
Si de cativa pisicheri.

Auzi do-le, sa-ndrazneasca
Pe romani sa-i terfeleasca
Chiar in propria lor casa,
Singura de drept ramasa,

Fiindc-au avut curajul
Sa-i strige ca nu e breazul
Si ca a fi cel mai bun
O zice doar un nebun.

Asa ca tot necioplitul,
Frate drept cu fandositul,
Dupa ce-si turna veninul
Si spurca pe tot romanul-

Ca-n mandria sa maiastra
Uita ca-i din neam de traista-
Intocmi scrisoare noua
Ca sa ne mai ceara noua

Satisfactie si scuze.
Cata rautate-n buze
Si-n privirea lui laiata
Ce se crede natafleata!

Si ca si cum n-ar fi de-ajuns
Cat pumnalul l-a impuns,
Mai afirma cu tarie
Ca nu-i fiu de Romanie

Cel care vazand statuia
Eminescului astuia
Nu i se inchina-ndata
Ca la cea mai mare arta.

Poate a uitat senilul:
Arta nu e numai stilul
Hotarat de el, pe bune,
Judec-o intreaga lume!

Iar acum la incheiere
Mai zic fara-ntarziere
Amanduror travestiti
Sa stea ceva mai cuminti

Si din gura-mbalosata
Alte ganduri sa nu scoata
Caci, imi pare, semetia
Face casa cu betia

De putere si de bani-
Calitatea de romani,
Demnitatea de-a fi om
Ca si mult roditul pom,

Nu se dau pe avutie,
Diplome si-mparatie;
Cinstea de conducator
Este-a-ntregului popor!

Acesti "domni" au privilegiul
De-a fi ultimii-n cortegiul
Celor ce ne-au impilat
Si cu sila ne-au manat.

Astor ipocriti le-om da-
Nu cum dat-au altora-
Judecata sfanta care
Fi-va nepartinitoare;

Iar de i-om gasi ascunsi
Dupa masti si dupa usi,
Mainile batatorite
O sa le arunce linte...

Dupa geamuri zabrelite!
Asta ca sa nu mai uite:
"Parul cel destept, frumos,
Paraseste capul prost"!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23345 (raspuns la: #23343) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eric Johnson, fara cuvinte... - de mya la: 25/09/2004 23:01:13
(la: Muzica)
Eric Johnson, fara cuvinte...da´nici nu e nevoie de ele la tip!
"Pai, cind un critic de arta - de Dinu Lazar la: 28/09/2004 22:02:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-le Lazar, nu uitati ca cei ce picteaza, au la baza, de regula, o scoala de specialitate."

Chestiunea e mai complicata. Multi artisti monstri sacri nu au nici un studiu de specialitate; iar dintre fotografi, dintre cei care ramin in istorie, sa zicem ca 1 % au o scoala. Am fost in vizita la Inalta scoala de fotografie de la Munchen; termina cam 150 de absolventi pe an, dintre care 5% pot fi zariti in meserie si peste 10 ani. Iar dintre absolventii de la noi, de la multele facultati de profil care au cursuri de fotografie, sa avem iertare. Singurul cuvint pe care il am disponibil este : jale.

"nu mai e valabila cestiunea cu "o imagine face cat 1000 de cuvinte ?"

Ba da, dar fara cuvinte nu pot exista imagini... sau daca exista, vai de ele.
Asa ca deocamdata bagati orice comentariu, parere, idee, stare,... la o cafea, stimate domn, mai una, alta - face bine.
Care este.
#23597 (raspuns la: #23568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvinte Adevarate - de LMC la: 04/10/2004 23:16:27
(la: de cele mai multe ori....visul)
"""De multe ori nu vrem sa recunoastem copilul din noi dar el singur poate deslusi visele prin ceata deasa a nimicurilor zilnice cu care ne inconjuram."""

Pasajul de mai sus pentru mine este cumpana intregului subiect dezbatut. Este de un adevar necontestat. Nu am ce sa mai adaug decit ca ce ai scris mai sus ar trebui publicat in toate ziarele si in toate revistele citite de oameni. Toti putem sa invatam ceva, toti putem lua cite o firimitura din cuvintele scrise si aplica in vietiile noastre.
sunt cuvintele tale, tu cu mi - de nasi la: 18/10/2004 06:44:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!


#25395 (raspuns la: #25392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajul anonim - de Mary la: 19/10/2004 15:35:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Departe de mine gindul de a supara pe cineva, dar trebuie sa marturisesc ca sint de acord cu cite ceva din mesajul Anonimului....
Si hai sa nu reactionam socati numai pentru ca cineva spune adevarul lui propriu, pe care dumnealui il cunoaste, si nu este singurul care cunoaste din pacate si exemple mai putin fericite.... Si cred ca trebuie sa fim in stare sa discutam despre ele, ca doar traim toti in democratie si nu inchizitie sa ne fie frica sa vorbim despre si oi negre ale biserici. Ca nici biserica (in general) cum stim nu este ferita de ele. De ce, deci, sa asumam ca biserica ortodoxa este ?

Cunosc si eu de multi ani un preot din Romania care a inceput sa construiasca o biserica imediat dupa Revolutie (?) pe care nu a
terminat-o inca, din lipsa de bani.......In tot acest timp insa, si-a construit o casa cu etaj, cel putin 200 m patrati, si-a cumparat teren la munte si isi construieste acolo a doua casa in care sa se retraga la batrinete.... Ca biserica o lasa mostenire fiului pe care l-a facut tot preot. ...L-am revazut de curind, arata innasprit, ii lipseste o anume blindete si integritate din tinuta si chip care acum citiva ani il caracteriza si innobila ....Ma intreb, de unde atitia bani sa isi mai tina si cei citiva copii prin facultati??

Cu sinceritate marturisesc ca eu personal nu prea am fost ajutata de biserica ortodoxa sa gasesc spiritualitea pe care toti o cautam, mai devreme sau mai tirziu care asa cum o vad eu nu este altceva decit dorinta de a-l cunoaste si fi aproape de Dumnezeu. Pentru mine este prea aspra si rigida. Mi-a lipsit de fiecare data un mesaj din predica preotilor ortodoxi pe care i-am auzit eu, de cite ori am avut prilejul (recent) sa particip, duminica...sau de Sarbatori.
Nu mai sintem romanii inapoiati de acum citeva sute de ani, si nu sintem toti taranii mai putin educati sau inaintati in virsta, si totusi serviciul religios ortodox pe care il cunosc eu, parca se adreseaza numai acestei categorii de oameni !!! Nu vreau sa o numesc depasita, invechita, biserica ortodoxa, dar...pretentiile spirituale ale romanilor s-au mai modificat in ultima suta de ani si mi-as dori ca si iesind dintr-o biserica ortodoxa sa simt ca am invatat ceva, ca sint mai buna, sa ies de acolo, in suflet cu ecoul cuvintelor preotului.
Predicile sa fie facute pe intelesul oamenilor, sa cuprinda invataminte, sfaturi, sa redea oamenilor disperati incredere in Dumnezeu, sa le insufle oamenilor optimism, speranta, invataturile din Biblie sa fie nu numai citite uscat si sec, dar explicate si exemplificate cu experiente de viata normala de zi cu zi.
Dumnezeu insa sta peste toate religiile si nici nu este una anume , deci spiritualitatea este aceea pe care ma voi bucura sa o gasesc. In orice biserica crestina.

Topirceanu ??...hmm.... - de Mary la: 27/10/2004 10:09:05
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Toti ati spus lucrurilor pe nume, Gabi, Desdemona, Daniela etc. Si ati facut-o bine si nu prea mai e nimic de adaugat. :)
Poate doar o mica observatie ....
E vorba de poezioara asta mica de la Topirceanu (vezi mesajul "26230, de Hypatia" )....
Nu ca as avea ceva contra lui, dimpotriva, imi place Topirceanu, dar folosita aici, mie personal mi-a sunat mai mult ca o rabufnire de minie si frustrare, mai mult cu scopul de a insulta si nu (departe de asta !!) din dorinta a incheia un conflict..Pe cine a insulta ? Poate pe cei 95 la suta din membrii Cafenelei ??!!
De ce spun asta? Citez:

""Desdemona,
#26260, de Hypatia la Tue, 26/10/2004 - 12:27
Ai foarte mare dreptate in tot ce ai scris. Si am scris in cunostinta de cauza din motivul urmator. Cei ce nu doresc pacea sunt 95% si ceilalti sunt doar o minoritate. ""

.... Mi-am facut o mica socoteala in cap.... Sint numai cam 20 de membrii care si-au dat cu parerea la acest subiect. Deci Hypatia poate cunoaste numai parerea a aproximativ 20 Cafengii, numai atitia cit si-au exprimat-o, logic.
Pai daca procentul in care dumneaei crede este numai de 95 la suta, reiese ca din 20 este unul singur pe care dumneaei il considera si respecta...
De aceea, mie personal mi s-a parut cam indrazneata (ma feresc sa folosesc cuvintul "obraznicuta") ideea cu umorul lui Topirceanu aici.

Sintem o famile virtuala cum zicea cineva, si zic eu si virstele sint destul de diferite, temperamentele nu mai zic, poate si asta mai este un motiv care duce uneori la mici neintelegeri. Inteleg ca Hypatia este studenta, recitind textul blogului. (Apropo, student sau studenta ? Sint numai curioasa .) ...Hehe...Unii am terminat cu anii de studentie, de citiva anisori…
...Si totusi eu cred ca acest subiect este un success, chiar daca in alt fel decit si-ar fi dorit gazda subiectului. Discutam despre conflict, ne comunicam idei si nu numai ca asta este doar foarte important intr-un conflict, dar ne si ajuta sa ne cunoastem mai bine unii pe altii.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...