comentarii

cuvinte care se termina cu litera l litera m


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de pescadorul la: 24/01/2013 10:15:51
(la: Ce facem in tramvai?)
"si eu care credeam ca vacanta mare e tot ce poate fi mai ingrozitor in materie de umor."

Se stie ca "vacanta mare" avea audiente record, chiar si pentu mine, in mod inexplicabil. Dar putem noi ca oameni, trei suflete plapande in fata torentului majoritar care aflueste vijelos maturand tot ce-i sta in cale, pentru ca sa ne opunem? Am fi ca trei picaturi razlete intr-un ocean, ca trei brazi intr-o tulpina pierduti intr-o padure de molizi, ca trei ochi intr-o lumina in tara orbilor.
Nici mie nu-mi place ca nu pot sa citesc mai mult de un rand si jumatate si incepe sa ma manance pielea din varful capului, asa cum zicea si OM ca simte cand citeste... orice dar vocile noastre potrivnice nu pot suna decat ca trei soapte intr-un vacam de decibeli dezlantuiti, deci cum ar veni ca sa spun mai plastic, in tribune la Stadionul National plin cu stelisti care urla "muie Dinamo", noi sa fluturam drapelul alb-rosu. Ar fi o sinucidere curata caci suntem sclavii societatii si nu ne putem izola ca pustnicii in vechime fugind in desert sa traim mancand radacini si alte jiganii care misuna pe acolo.
In concluzie ca sa inchei deci cu alte cuvinte ca sa termin, insusi OM care initial a pornit vijelios cu tarnul nihilismului agresiv sa mature mizeriile, dejectiile, puroiul, putregaiul, mlastina s-a declarat invins, descoperind totusi sublimul din ele daca ar fi fost ferecate in "cutia cu litere" dar iata-le erupte la suprafata ca semintele ingropate in "mormantul de clisa al indoielii" dar care reusesc in mod invariabil sa iasa la lumina si la randul lor sa dea lumina ca "farul" ce calauzeste corabiile sufeletelor noastre ratacite.
Deci, cum spuneam, chiar uimiti in consternarea noastra trebuie sa acceptam conform principiilor democratice eminamente europene unioniste ca nu putem pentru ca sa facem nota discordanta si deci suntem nevoiti sa acceptam evidenta asa cum sustinea de altfel Comisia de la Venetia caci vox po-pulii vox dei... ;))))
#639843 (raspuns la: #639827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze pentru detalii - de rast la: 15/01/2006 18:17:24
(la: Voi intrebati, voi raspundeti)
Cum fac o functie de cautare intr-un site (PHP).... astfel incat sa elimin posibilitatea cautarii conjunctiilor, prepozitiilor, etc ("si", "ce", etc.). Eliminarea tuturor cuvintelor formate din 2 litere nu convine. De exemplu sunt cuvinte "valide" formate din 2 litere ("os", "ac", etc).

rast
;) - de zaraza la: 20/04/2006 21:39:24
(la: Limba romana e un organism viu)
cafeneaua asta, care intarzie...

mie mi se pare ca "greseala de scriere" e ceva mai larg decat greseala de ortografie. ortografia se refera exclusiv la spelling-ul cuvintelor, in vreme ce scrierea poate include si semnele de punctuatie, ordinea cuvintelor in fraza, scrisul cu litere mari, paragrafe si aliniate gresit puse, etc.

zaraza
#118242 (raspuns la: #118239) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ia uite maan : - de Astoniu la: 05/10/2007 19:36:11
(la: portret)
Pare-mi-se că e o femeie cu suflet mare, dar cu prea multe complexe.
Cu frustrări înăbuşite, cu idealuri năruite, cu vise ce-şi cer dreptul la neadormire.
La deschiderea ochilor.
Neiertătoare cu mitocanii, delicată cu sufletiştii, didacticistă cu neştiutorii.
Parcă ar vrea să ocrotească florile de colţ, fără să recunoască. Pătimaşă dar conştientă
de impetuozitatea ei, se abţine de cele mai multe ori să lovească. Din nou frustrări
cu buzele muşcate în tăceri cu subînţeles. Face economie de cuvinte.
Când scrie o literă i se pare că deja e prea mult. Apoi îi pare rău că prin puţinul acela
nu s-a făcut bine înţeleasă. Alte momente fruste...
Cu toate contorsionările sufleteşti, ea ştie cel mai bine ce e moralitatea, cu atât mai
mult cu cât nu face niciodată abstracţie de dragoste. Milă până la compasiunea cea
mai pură. Şi se condamnă pe sine când nu poate simţi măcar milă pentru cei ce i-au
greşit. E sclipitor de inteligentă. Dar cui nu i-a jucat farse inteligenţa, mai ales când se
luptă cu inima ?
Dacă nu o înţelegeţi, vă rog măcar să o acceptaţi aşa cum e. Să n-o contraziceţi gratuit.
Să vă gândiţi că s-ar putea să o interpretaţi greşit, că s-ar putea ca şi ea să fi greşit faţă
de voi, dar nu impardonabil. Să nu o condamnaţi imediat. Pentru că pune la suflet toate
rănile. Şi cele accidentale şi cele intenţionate. Şi nu merită să o răniţi.
Eu o stimez aşa cum e. Aş vrea să ştie şi ea acest lucru
şi să mă ierte pentru îndrăzneala ( vecină , poate, cu nesimţirea sau batjocura după unele
spirite cofeinizate) de a-i fi făcut un portret prea puţin reuşit. Poate că nici măcar câtuşi de
puţin apropiat de realitate.



( mai 2007 )


P.S. Scuze anticipate. N-am mai aşteptat conversaţia... Acu' poţi să dai !
#240484 (raspuns la: #240473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O pereche de potcoave, fata-cal, faurita de un tigan-fierar din Moldova, sa mi se para mai utila umanitatii decat toata literatura zamislita de un poet-urban, in focurile zicerilor de iubire?

intru totul de acord cu afirmatia asta. dar de ce spui ca asta este literatura de iubire? respectivii autori cred ca scriu mai degraba sub imperiul Imediatului, decat sub imperiul Iubirii. Adica, din dorinta de a fi "pe val", utilizand un limbaj "en vogue", pentru asta sacrificandu-si primul impuls creativ, daca e cazul, pentru ca - nu-i asa? - e desuet sa scrii despre lucruri frumoase cand esti indragostit! Deci n-as numi asta "literatura a iubirii", pentru ca astfel de literatura ar trebui sa aiba o nota de transcendent in ea, ca si iubirea insasi. Ci, mai curand, o "literatura tributara fashionului". Un fel de "literatura de unica folosinta", care nu reuseste sa se desprinda de faptul imediat si careia, sincer vorbind, nu-i vad nicio sansa la perenitate. De ce ar fi interesat un cititor din anul 2080, de pilda, de faptul ca poetul X, a avut o ejaculare nocturna spontana si ca, trezindu-se, si-a injurat iubita de mama, de pilda? - toate astea scrise nu sub forma de jurnal, ci cu pretentia de "poezie"? Sau de ce un cititor din NY ar trebui sa fie impresionat de covoarele de cuvinte intinse de ai nosrti literati despre - vai! - traficul si poluarea bucuresteana?
De fapt, nici nu i-as spune "poezie urbana" ci "pseudopoetizare urbana".
Leo - de Baby Mititelu la: 03/03/2010 08:07:28
(la: ultravulgar)
Oare ma voi obisnui vreodata cu limbajul acesta? :)
Am pus mana zilele astea pe "Femei" de Charles Bukowski. Un roman in stilul poeziilor tale ...ultravulgare. Dupa primele pagini mi-am zis ca eu asa ceva nu citesc! Dar, paradoxal, citesc...:)
Oare am o problema in acceptarea cuvintelor f..., p..., in textele literare? Astept raspuns.
lulutzooooo! - de alex andra la: 29/10/2010 21:58:10
(la: Concurs de proza ultrascurta - propunere/provocare)
Nu de cuvinte e vorba, ci de litere, sorooooo ! 200 de litereeeeeee !
Offffff, ce ma fac cu tine !!!
#578344 (raspuns la: #578341) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:( - de Sancho Panza la: 08/05/2007 08:04:09
(la: Inutilitate)
Ma ierti...Credeam ca postezi poeziile aici pentru ca te intereseaza SI felul in care ajung trairile spre cititor, distilate prin simtirea acestuia.
Am inteles ca ai trecut printr-o drama, imi pare sincer rau.
Dar durerile noastre raman doar continutul pe care-l turnam...in formele cuvintelor.
Cand am terminat de scris, dam drumul in lume unui ansamblu, unui produs finit.
in fine...
pareri personale.:)

scuza-ma, s-ar parea ca-i mai bine sa nu mai intervin...
#194863 (raspuns la: #194855) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sanchita - de Lady Allia la: 22/05/2007 15:40:55
(la: iubire capruie)

...cuvintele mele se termina la tine si ramane doar o imbratisare prieteneasca si din suflet!
Mereu calda, plina de gingasie si frumusete...: multumesc pentru ca ai ramas aproape de mine tot timpul!
#199679 (raspuns la: #199636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai ... - de beatlemaniacul la: 10/12/2010 01:07:14
(la: Rime-n Cruce)
atunci mai bine editeaza un dictionar al cuvintelor care se termina cu OX.

sa vezi cum vor curge rimele pe urma ...
#586718 (raspuns la: #586715) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de om la: 21/11/2011 15:56:52
(la: un zambet pe 16 bits)
cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx
"cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu
"nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit
"so mai penes" =so cheres
"zeama de urzici" = Fe
"cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi
"ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise
"explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat
"negura" = da gura
"irlanda dublin" = IRA
"nrgura" = d gura
"ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator
"inebuni sau innebuni" = in rai
"ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari
"vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control
"cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os
"zeama de urzici" = hemoglobina
"a spala putina" = poi dat cu cocolino
"ati adus" = inchis la alimentara
"rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale
"limba norvegiana" = oltchim
"explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota
"a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea
"desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat
"mircea carturescu" = ciripescu
"incoronati ai iadului" = incornorati
"cuvinte care se termina in -te" = xxx-te
"texte cu ortograme" = meta, para-
"cantareti italieni ani 50" = celentano ?
"eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura
zara - de monte_oro la: 24/07/2012 22:09:15
(la: De ce mă duc să votez...)
nu esti automat masa de manevra...aia e optiunea pentru cei care ar vrea, totusi, sa voteze...chiar vrand s-o faca, dar tehnic..neputand, in lipsa documentului necesar. Deci...fireste..pasaportu nu se baga pe gat.. So..unde-i masa de manevra..cand votul ramane tot la optiunea ta? Nu te mai repezi asa..zau..la cuvinte mari...Macar termina prima bere..si dupa aia..mai vidiem..;)
#634110 (raspuns la: #634109) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte care se termina cu do... - de anadaria la: 12/01/2014 18:36:01 Modificat la: 12/01/2014 18:38:45
(la: Munca voluntara!)
stiu doar torpedo.
Oare mai sunt?
*** - de anadaria la: 12/02/2014 17:47:02
(la: Munca voluntara!)
datorita voua stiu acum o gramada de cuvinte care se termina cu do!
Hai sa va mai zic si eu unul, care nu numai ca se termina da' si incepe cu do.
Nota do!
:))
Cuvinte care se termina in uă - de zaraza sc la: 26/02/2015 10:17:43
(la: Munca voluntara!)
ouă
rouă
vouă
nouă
două
amândouă
ambiguă
asiduă
ziuă
continuă
diminuă
dezavuă
evoluă
eşuă
luă
ingenuă
efectuă
evaluă
perpetuă
piuă
plouă
preluă
promiscuă
reluă
situă
statuă
superfluă
tatuă

literele - de maan la: 07/01/2006 14:41:31
(la: dintre literele A,B,C,D care va plac mai mult?)
mie-mi plac.
sunt zile cand iau pixu si desenez o inmioara pe-o hartie si un "A" la mijloc, de la "aulio" (sau de la orice cuvant care-ncepe cu litera asta, inclusiv numele unei persoane dragi mie, sau nu!)

"B" nu-mi place, desi mi-aminteste de cocoasele unei camile pe care am visat-o intr-o noapte cand ma durea burta.

"C", simbol vitaminizat, ca o centura lata (pardon!) de soldat hasekian ma face sa zambesc energic.

"D" vine sa-mi sopteasca romantic lucruri de dor.

"EEEEE" nu-mi iese niciodata singur; e-nsotit de miscari rotative de globi oculari.

"P", plapand si pipernicit, e ca un bolovan de aur din inima nestiuta a unui munte.
la fel si "N", dar mai coltos, de la "nu", "n-am", "n-o sa ...", "nimeni" ori "niciodata" ... ca niste promisiuni.

imi place zumzaitul "Z" si "Q" din 'chiuveta' si ...'chiuit'!

nu-mi place "K" din 'carapace', dar il inteleg si-l iubesc in 'Kndoare', 'Kolin', 'k o parere', 'k tine', 'kstron', 'kre este'.

cand se transforma-n cuvinte ce-ti pravalesc de-odata tot misterul lumii in camaruta cea ingusta unde-ti strangi de-o viata poverile, literele e mistoace.

M-A-A-N is initiale den bulentin si astru selenar intr-o limba mie straina.

#98958 (raspuns la: #98859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"oare nu ar fi trebuit luat EXACT intru litera sa?" - de cosmacpan la: 03/06/2009 20:20:01
(la: Elohim)
oare merita crezute in litera toate stirile si cartile care au aparut in ultimul secol?
daca e asa oare de ce au fost la mare pret in toate timpurile chimiliturile, pildele, snoavele, povestile si nu in ultima instanta vorbitu-n dode (dodii)?
cred ca mai toate textele vechi ar trebui privite cu foarte mare bagare de seama pentru ca multor cuvinte li s-a schimbat sensul initial, altele si l-au pierdut...iar altele utilizate in transcriptii moderne folosesc cuvinte ce nu existau la vremea conceperii materialului......zic si io...
#447256 (raspuns la: #447250) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata" - de Florin Firimita la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")

Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste.

Am citit si citesc foarte mult.
Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat.
De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi).
Deci, am inceput sa scriu....serios.

In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia.
De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut.

Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie.

La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman.
Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine.
Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp).

Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu..

Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
#7442 (raspuns la: #7264) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sf. Pavel: "Litera ucide, duh - de Daniel Racovitan la: 06/02/2004 02:57:49
(la: Biblia si sclavia. Carte de capatai?)
Sf. Pavel: "Litera ucide, duhul da viata". Biblia trebuie citita in litera si spiritul ei.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Imparatul e gol!"
#8988 (raspuns la: #8983) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...