|
te provoaca sa gandesti
cuvinte care se termina in -fie
...cuvintele mele se termina la tine si ramane doar o imbratisare prieteneasca si din suflet! Mereu calda, plina de gingasie si frumusete...: multumesc pentru ca ai ramas aproape de mine tot timpul! atunci mai bine editeaza un dictionar al cuvintelor care se termina cu OX.
sa vezi cum vor curge rimele pe urma ... cautari recente
"id fete singure din buzau" = 072 354 xxxx "cabana Baciu" = hotelul Gica Popescu "nu sa fi bogat te face fericit ci sa devi bogat" = apoi poti sa mori fericit "so mai penes" =so cheres "zeama de urzici" = Fe "cresc amintirile de lucian blaga" = asa o fi "ce sint cartile pentru mine" = kindle surprise "explicarea proverbului ;asculta invatatura tatalui tau si nu uita povetele maicii tale" = daca esti baiat "negura" = da gura "irlanda dublin" = IRA "nrgura" = d gura "ca va ajunge sangele pana la zabeile cailor" = abator "inebuni sau innebuni" = in rai "ghicitori matematice pt clasele I IV" = imparte 3 paie la 4 magari "vraji cu chistocul de tigara" = ascunde'l in gura cand vine profu' in control "cum sati pastrezi sufletul curat" = sa mananci sati-os "zeama de urzici" = hemoglobina "a spala putina" = poi dat cu cocolino "ati adus" = inchis la alimentara "rugaciunea sf ciprian" = nu ma bate doamne tare, ca's si eu al dumitale "limba norvegiana" = oltchim "explicatia proverbului fiecare pasare pe limba ei piere" = daca nu a invatat carte ca sa fie poliglota "a scrie la indicativ la toate timpurile trecutului pers 2-a singular" = tulaiii, ce-a mai naspha tema pt acasa facuta la o cafenea "desparte in silabe cuvantu intr-ol inalt" = in-tro-llat "mircea carturescu" = ciripescu "incoronati ai iadului" = incornorati "cuvinte care se termina in -te" = xxx-te "texte cu ortograme" = meta, para- "cantareti italieni ani 50" = celentano ? "eugen ilina pictura" = eugeni lina/(lana?) picura nu esti automat masa de manevra...aia e optiunea pentru cei care ar vrea, totusi, sa voteze...chiar vrand s-o faca, dar tehnic..neputand, in lipsa documentului necesar. Deci...fireste..pasaportu nu se baga pe gat.. So..unde-i masa de manevra..cand votul ramane tot la optiunea ta? Nu te mai repezi asa..zau..la cuvinte mari...Macar termina prima bere..si dupa aia..mai vidiem..;)
"si eu care credeam ca vacanta mare e tot ce poate fi mai ingrozitor in materie de umor."
Se stie ca "vacanta mare" avea audiente record, chiar si pentu mine, in mod inexplicabil. Dar putem noi ca oameni, trei suflete plapande in fata torentului majoritar care aflueste vijelos maturand tot ce-i sta in cale, pentru ca sa ne opunem? Am fi ca trei picaturi razlete intr-un ocean, ca trei brazi intr-o tulpina pierduti intr-o padure de molizi, ca trei ochi intr-o lumina in tara orbilor. Nici mie nu-mi place ca nu pot sa citesc mai mult de un rand si jumatate si incepe sa ma manance pielea din varful capului, asa cum zicea si OM ca simte cand citeste... orice dar vocile noastre potrivnice nu pot suna decat ca trei soapte intr-un vacam de decibeli dezlantuiti, deci cum ar veni ca sa spun mai plastic, in tribune la Stadionul National plin cu stelisti care urla "muie Dinamo", noi sa fluturam drapelul alb-rosu. Ar fi o sinucidere curata caci suntem sclavii societatii si nu ne putem izola ca pustnicii in vechime fugind in desert sa traim mancand radacini si alte jiganii care misuna pe acolo. In concluzie ca sa inchei deci cu alte cuvinte ca sa termin, insusi OM care initial a pornit vijelios cu tarnul nihilismului agresiv sa mature mizeriile, dejectiile, puroiul, putregaiul, mlastina s-a declarat invins, descoperind totusi sublimul din ele daca ar fi fost ferecate in "cutia cu litere" dar iata-le erupte la suprafata ca semintele ingropate in "mormantul de clisa al indoielii" dar care reusesc in mod invariabil sa iasa la lumina si la randul lor sa dea lumina ca "farul" ce calauzeste corabiile sufeletelor noastre ratacite. Deci, cum spuneam, chiar uimiti in consternarea noastra trebuie sa acceptam conform principiilor democratice eminamente europene unioniste ca nu putem pentru ca sa facem nota discordanta si deci suntem nevoiti sa acceptam evidenta asa cum sustinea de altfel Comisia de la Venetia caci vox po-pulii vox dei... ;))))
cuvinte care se termina cu do...
- de
anadaria
la: 12/01/2014 18:36:01
Modificat la: 12/01/2014 18:38:45
(la: Munca voluntara!) stiu doar torpedo.
Oare mai sunt? datorita voua stiu acum o gramada de cuvinte care se termina cu do!
Hai sa va mai zic si eu unul, care nu numai ca se termina da' si incepe cu do. Nota do! :)) ouă
rouă vouă nouă două amândouă ambiguă asiduă ziuă continuă diminuă dezavuă evoluă eşuă luă ingenuă efectuă evaluă perpetuă piuă plouă preluă promiscuă reluă situă statuă superfluă tatuă
Titlu: am ramas fara cuvinte
- de
Dinu Lazar
la: 26/12/2003 17:18:15
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) Va multumesc foarte mult pentru cuvintele Dvs referitoare la sit; sigur ca din punct de vedere al designului se poate face mult mai bine, dar si pentru mine mai importanta e fotografia si nu (inca) designul... si ma bucur ca v-ati indragostit de fotografie.
Mi-ar place ca peste citiva ani sa ma intilnesc cu Dvs la o expozitie de fotografie a Dvs si sa-mi spuneti ca ceva s-a intimplat cind ati vazut niste fotografii cindva pe un sit si ca v-ati apucat de atunci de fotografie. Aproximativ trei ani am fost profesor de fotografie la sectia de grafica publicitara a Academiei de arte, in anii nouazeci si ceva; au fost si momente frumoase, dar si multe momente mai asa si asa, dar pe ansamblu desi cred ca am incercat mai multe lucruri (...si am adus primul computer in locul cu pricina) nu cred ca am reusit sa fac vreun student de la grafica sa se apuce serios de fotografie, adica full time, si cu succes, si trec asta la seria mea cam lunga de esecuri personale... daca excludem fostul laborant de acolo, care acum e oarecum fotograf de succes in Bucuresti si care si-a scris in CV ca a terminat Academia de Arte, in loc de ca "a terminat cu Academia de Arte" Daca v-ati indragostit de fotografie, si daca vreti sa faceti fotografie, mi-ar place sa citi si sa nu uitati citeva fraze ale unor mari fotografi: The magic of photography is metaphysical. What you see in the photograph isn't what you saw at the time. The real skill of photography is organised visual lying. Terence Donovan (b. 1936), British photographer. Guardian (London, 19 Nov. 1983) The photograph isolates and perpetuates a moment of time: an important and revealing moment, or an unimportant and meaningless one, depending upon the photographer's understanding of his subject and mastery of his process.-Edward Weston Let us first say what photography is not. A photograph is not a painting, a poem, a symphony, a dance. It is not just a pretty picture, not an exercise in contortionist techniques and sheer print quality. It is or should be a significant document, a pene- trating statement, which can be described in a very simple term - selectivity. -Berenice Abbott Photographs are perhaps the most mysterious of all the objects that make up, and thicken, the environment we recognize as modern. Photographs really are experience captured, and the camera is the ideal arm of consciousness in its acquisitive mood.-Susan Sontag You learn to see by practice. It's just like playing tennis, you get better the more you play. The more you look around at things, the more you see. The more you photograph, the more you realize what can be photographed and what can't be photographed. You just have to keep doing it.-Eliot Porter Cand ti se termina serenadele , iti raman versurile ce-ti permit sa te exprimi
iar cand si punga cu versuri s-a golit, inca mai poti lua o mana de cuvinte aruncandu-le in mijlocul multimii ca pe oase spirituale intru hranirea prostimii ca imn de marire al dadaismului....
"Termina odata jennifer cu at
- de
Daniel Racovitan
la: 19/07/2006 08:41:57
(la: In cautarea adevarului) "Termina odata jennifer cu ateismul asta insuportabil si cu "zeul" tau!"
Si de ce ma rog sa "termine"? Prima regula nescrisa a Cafenelei este "fiecare are dreptul sa aiba pareri diferite de ale tale". Asa ca acest "termina odata" nu isi are loc aici. Recomandare personala: vad ca invocati deseori ca "argument" varsta dvs. Credeti ca o sa cadem pe spate ca aveti peste 50 de ani? Schemele astea moralist-paternaliste au un efect cvasi-nul. Daca ateismul va este "insuportabil", mi-e mila de dvs ca intr-o viata intreaga nu ati reusit sa ajungeti a avea toleranta pentru ideile care nu potrivesc sabloanelor dvs. ___________________________________________________________________ "aceste cuvinte ne doare" (sic). Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast. Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
mioara si actiunea
- de
ruxandra
la: 13/10/2003 03:20:52
(la: Petitie Protest: Referendumul pentru Constitutia Romaniei) Ai sesizat bine deprimarea/dezamagirea Claudiei... :) Intr-adevar, sintem, intr-o anumita masura, pe picior de "moarte". Asta si din cauza unor reactii gen: http://www.anchete.ro/forum/YaBB.pl?board=cat_reportaje (la "Noua Constitutie???", pagina 2, Raspunde #57)!! Mai mult -- desi am ajuns la 350 de semnaturi pe petitie, ne-am lovit tot timpul de o apatie generala chiar si in rindurile celor clar nemultumiti de starea lucrurilor, mai ales din partea unora care ar putea contribui la mediatizare. Foarte putini s-au oferit sa ne ajute!
Pe linga dezamagiri, aceasta "moarte" e determinata si de faptul ca pur si simplu nu avem timp sa ne ocupam singure de toate aspectele necesare pentru succesul protestului (mai trebuie sa muncim si la doctoratele noastre :) ). Dar astea fiind spuse, NU "plecam" de tot. Eu tocmai am terminat de trimis informatii despre ce se intimpla cu referendumul si despre petitie si la presa straina. Impreuna cu cei citiva care s-au oferit sa ne sustina in mod activ, vom trimite scrisori redactiilor de ziare din Romania. Cei care vor sa dea o mina de ajutor (contam pe tine, "papadie"!), sa ne anunte! Daca am fi cu totii baci, sau mioare-transformate-in-baci, altfel ne-am descurca... Oricum, multumim pentru cuvintele de incurajare, avem nevoie de ele...
Ce este greu de priceput?
- de
Zamolxe
la: 04/11/2003 05:45:41
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...) Intre extremist si Peres este un semne de punctuatie, o virgula, asa ca numai cine nu pricepe limba româna intelege altceva.
Si semnele de punctuatie au un rol in constructia propozitiilor si frazelor si nu doar un rol ornamental artisitic. Asa ca sa ma ierte adminu' daca folosesc pentru cine nu stie gramatica limbi române un cuvint care incepe cu V si termina cu ACA.
Cred ca cuvintele cheie in lo
- de
(anonim)
la: 01/12/2003 14:30:22
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.) Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway. papadie,
tocmai am terminat de dat socoteala nevestii( finante...normal!) si s-a mai linistit putzin; l-am mintzit pe fiu-meu( la un mic chat-el e in RO- ca dau cu aspiratorul, ca sa- mai indemn si pe el la treaba( ca are o nevasta cumsecade iar el ...nu seamana cu mine asa gospodar) ...si am dat de zadarniciile scrise de tine aici! Ai perfecta dreptate desi nu am intzeles nimic. Cred ca tre sa mai iau o gura de palinca de satu-mare PS doi ardeleni, unul pe-un deal ..celalalt pe altul -Ioaneee, cica vor ungurii sa le dam Ardealul.. -ce maaa? - cica sa le dam Ardealu' ungurilor -...apai, Ardealul l-om da...da prunii ba!
Again in sky
- de
ARLEKYN
la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?) Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.
Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi. Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi. Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor. Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat. Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza. Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Poftim? Ce doriti domnilor? Crede si nu cerceta!...
am ramas fara cuvinte
- de
(anonim)
la: 25/12/2003 17:30:59
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf) waw!! am vazut siteul si am ramas efectiv fara cuvinte! poate suna banal dar mi se pare extraodinar(www.fotografu.ro)Eu am fost intotdeauna fashcinata de fotografie dar acum m-am indragostit complet!!
anka
A fi scriitor intr-o limba "imprumutata"
- de
Florin Firimita
la: 30/12/2003 02:00:59
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca") Cind am inceput sa scriu, stingaci, in engleza, in jurnalul pe care-l tin de prin 1981, mi s-a parut imposibil sa gindesc in alta limba fara a suna fals, mai ales ca jurnalul nu era destinat unei audiente. Jurnalul a fost intodeauna un antidot nu numai impotriva singuratatii, dar si un fel de laborator privat. Cuvintele au avut intotdeauna aceasi greutate ca si culorile. In afara jurnalului, incercarile mele literare au fost modeste, poezii adolescente, teribile, de fiecare data cind credeam ca ma indragosteam de o colega de liceu, sau, si mai teribil, citeva participari la concursuri sau "olimpiade" unde odata imi amintesc ca mi-au dat un premiu, desi, dupa cum o fosta profesoara de limba romana mi-a spus, "bateam cimpii." Cred ca imi placea sa "bat cimpii," mai ales atunci cind trebuia sa-l analizam pe Eminescu prin prizme marxiste. Am citit si citesc foarte mult. Cred ca scrisul "serios," s-a nascut in ultimul an de liceu, anul petrecut in preajma mamei mele, care, nu numai ca a avut un cancer deosebit de violent (la oase), dar care a fost paralizata, si fortata sa stea in pat. De fiecare data cind o internam in spital, veneam acasa si, in bucatarie, de furie, spargeam farfurii. Cind am ramas doar cu citeva farfurii, mi-am dat seama ca scrisul ar fi un mod mai eficient de a face fata situatiei (plus ca nu trebuia sa string cioburi). Deci, am inceput sa scriu....serios. In Statele Unite, jurnalul continua, (in engleza, 900 de pagini in ultimii 13 ani). Prin 1991, am scris prima povestire, "Birds," inspirata de fostul meu mentor si profesor de desen, Constantin Ciocarlie. Avea o baza "reala," dar sfirsitul a fost neasteptat, chiar si pentru mine. Ceea ce a transformat articolul intr-o povestire au fost citeva elemente pe care le-am visat, si care mi-au dat solutia felului in care povestirea se va incheia. De cele mai multe ori, nu pot scrie daca finalul unei povestiri, eseu, etc, imi e necunoscut. Scriu aproape in fiecare zi, si caietul de schite pe care il am cu mine devine uneori caiet de idei pentru o viitoare povestire sau eseu. Cioran vorbeste despre imposibilitatea de a locui in doua limbi, si multa vreme m-am simtit vinovat din cauza acestei dualitati. Cred ca faptul ca am crescut in limba romana m-a ajutat sa devin un scriitor american. Limba romana este o limba poetica, in timp ce engleza americana s-a nascut ca limba de afaceri. Astazi cred ca modul meu de a gindi sau mai bine zis, de a scrie o povestire, penduleaza constant intre cele doua culturi. Amble sint limbi cu nemaipomenite capacitati de expresie. La citiva ani dupa ce am inceput sa scriu in engleza, lucruri ciudate au inceput sa se intimple: o buna prietena m-a incurajat sa particip intr-un concurs national literar sponsorat de New York University. Povestirea pe care am prezentat-o a cistigat marele premiul, si desi nu cred in “competitii” in arta, am fost foarte surprins de modul in care a fost primita, de faptul ca cineva a avut incredere in scrisul meu intr-o limba “imprumutata.” Altii prieteni m-au incurajat de-a lungul anilor, corectindu-mi greselile gramaticale, etc. Editoarea mea de la “House Beautiful” in New York m-a introdus in mecanismele sistemului de edituri din Statele Unite. Una dintre profesoarele mele de engleza de la prima facultate pe care am facut-o aici, m-a invitat timp de citeva veri la ferma pe care ea si cu sotul ei o au undeva, aproape de granita canadiana. Am petrecut citeva saptamini acolo, intr-o izolare aproape totala, scriind la primul meu roman. Am invatat sa pretuiesc micile victorii. Cind una dintre povestirile mele a fost publicata intr-o revista de mare tiraj din State, in 2001, eram cu citiva studenti in Tobago, o insula frumoasa, izolata, aproape de Cuba. Una dintre studente a vazut singurul exemplar al revistei, in magazinul “satesc,” si a cumparat-o pentru un pret destul de ridicat. Seara, au organizat o petrecere ad-hoc, au citit povestirea, si-au exprimat parerile. Desi eram la citeva mii de mile de New York, m-am simtit “acasa” printe ei, prin faptul ca, in mijlocul junglei, si-au facut timp sa citeasca ceea ce am scris, sa se bucure cu mine. Scrisul de fapt asta e: un mod de a te imparti cu altii, un mod de a te diseca (si de a diseca lumea in acelasi timp). Bineinteles ca victoriile care conteaza sint atunci cind reusesti sa scrii citeva fraze sau pagini bune, fara sa te gindesti daca se vor publica sau nu.. Cit despre supravietuire....cind se termina, cind incepem sa traim cu adevarat...nu credeti ca aproape tot din ceea ce facem (scriem romane, pictam, crestem copii, facem filme, plecam in vacante, "cucerim" munti), e un pariu impotriva moartii, un pariu al supravietuirii? Bineinteles ca il pierdem, dar cine are dreptul sa ne toceasca iluziile?
|
 loading... |
(la: Inutilitate)
Am inteles ca ai trecut printr-o drama, imi pare sincer rau.
Dar durerile noastre raman doar continutul pe care-l turnam...in formele cuvintelor.
Cand am terminat de scris, dam drumul in lume unui ansamblu, unui produs finit.
in fine...
pareri personale.:)
scuza-ma, s-ar parea ca-i mai bine sa nu mai intervin...