comentarii

cuvinte care se termina in che


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvintele tale! - de dinisor la: 17/09/2004 21:06:57
(la: sentimente!)
Alex, parul imi este la locul lui. si chiar coafat. iti repet cuvintele tale care au lasat sa creada cazul de particularitate ce il invocai. Iata-le:
"Aparent nu te interesa de ce apar sentimentele dar de ce nu apar la anumit persoane."

aici a fost momentul cand ai inteles gresit. daca ma interesa in particular si la anumite persoane, le intrebam direct si personal.ca vorba aceea, demonstrai pana acum ca nu sunt sfioasa cam prin toate conferintele mele!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22737 (raspuns la: #22732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de dinisor la: 18/09/2004 12:01:16
(la: Ateu convins!)
nu contenez sa nu invat din vorbele tale.

spui la un moment dat:"Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?"

raspuns: De fiecare data incearca sa imi demonstreze ca nu exista Dumnezeu!!!! Si intotdeauna discutiile despre religie pornesc cu intrebarea ei "Unde este Dumnezeu acum? De ce nu vine sa imi rezolve MIE problemele?!?" Aceasta intrebare este pusa de fiecare data la momentul in care a terminat sa-mi povesteasca ultima ei patanie. Modul in care pronunta acest "MIE" denota egoism si egocentrism. (sigur unii se vor indigna de sinceritatea-mi, dar prietena mea e tot prietena mea chiar daca scriu sincer despre egoismul ei)

Ei bine, nu ajuta cu nimic ca incerc sa-i explic ca Dumnezeu nu o sa vina la ordin, ca el nu e un soldat care sa vina si sa inlature "demonii". Ca e bine ca si tu sa incerci sa il cunosti. Sa-ti deschizi sufletul! Eh , si uite asa incepe fiecare discutie. Am sentimentul ca imi aude cuvintele dar nu le inregistreaza. O ignorantza determinata de inversunare. M-am gandit la un moment dat daca nu este si un pic de invidie la mijloc.?! Fatza de cei ce au primit linistea si dragostea lui Doamne-Doamne. Ce nu intelege ea insa, este ca eu nu pot si nu fac altceva decat sa ii povestesc despre Doamne-Doamne, sa ii arat exemplul meu. Mai departe este ea cea care trebuie sa isi deschida sufletul. As vrea sa pot sa fac mai mult! La momentul asta insa realizez ca mai mult inseamna doar sa astept sa inteleaga, sa ma rog pentru ea si sa fiu aproape...




_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22781 (raspuns la: #22780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de Ivy la: 23/09/2004 01:28:12
(la: Cafengii din toate tarile, adunati-va!)
De ce iti complici tu viata? Iti face bine sa iei fiecare fraza scrisa de o alta persoana si sa o analizezi?
Parerea mea e ca nu face bine, de fapt nu cred ca iti face bine.

Nu am sa ma apuc sa explic ce inteleg eu prin cramponare, pentru ca banuiesc ca ai mai mult chef si mai mult timp de analiza decit mine si probabil eu nu am nici talentul... sa dau cuvintului ?cramponare" definitia care tu o doresti..
Cred cu ..indirjire ca ti-ar sta tare bine sa incerci a copia un pic stilul..vesel de la cafenea...tu analizezi prea mult vorbele celorlalti, esti mult prea serios (stiu, seriozitatea e un lucru bun, este de apreciat..desigur) dar un pic de descretire a fruntii cred ca ar prinde bine...Cel putin eu asa te vad, stind la birou, cu incordarea citinduti-se pe chip..pleeaaseee relax.. Ti-am citit in mare toate textele (la unele e adevarat ca nu am rezistat pina la sfirsit..)..sunt interesante..dar stii ce, cele mai interesante erau dialogurile cu dinisor, si stii de ce?!?..pentru ca ea reusea sa-ti mai ia din incordare...
In fine, m-am lungit destul, si imi cer scuze...

Desigur ca propunerea ta e de luat in considerare. Dinisor o pune la dosar, si vom vedea ce se alege pina la urma. Toate propunerile sunt luate in considerare.

Hai, zimbeste acum ca aproape ai terminat de citit si ai sa vezi ca e mult mai bine...si nu ma lua in seama de te-am suparat.

toate bune,

Ivy
#23116 (raspuns la: #23110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eric Johnson, fara cuvinte... - de mya la: 25/09/2004 23:01:13
(la: Muzica)
Eric Johnson, fara cuvinte...da´nici nu e nevoie de ele la tip!
"Pai, cind un critic de arta - de Dinu Lazar la: 28/09/2004 22:02:43
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-le Lazar, nu uitati ca cei ce picteaza, au la baza, de regula, o scoala de specialitate."

Chestiunea e mai complicata. Multi artisti monstri sacri nu au nici un studiu de specialitate; iar dintre fotografi, dintre cei care ramin in istorie, sa zicem ca 1 % au o scoala. Am fost in vizita la Inalta scoala de fotografie de la Munchen; termina cam 150 de absolventi pe an, dintre care 5% pot fi zariti in meserie si peste 10 ani. Iar dintre absolventii de la noi, de la multele facultati de profil care au cursuri de fotografie, sa avem iertare. Singurul cuvint pe care il am disponibil este : jale.

"nu mai e valabila cestiunea cu "o imagine face cat 1000 de cuvinte ?"

Ba da, dar fara cuvinte nu pot exista imagini... sau daca exista, vai de ele.
Asa ca deocamdata bagati orice comentariu, parere, idee, stare,... la o cafea, stimate domn, mai una, alta - face bine.
Care este.
#23597 (raspuns la: #23568) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvinte Adevarate - de LMC la: 04/10/2004 23:16:27
(la: de cele mai multe ori....visul)
"""De multe ori nu vrem sa recunoastem copilul din noi dar el singur poate deslusi visele prin ceata deasa a nimicurilor zilnice cu care ne inconjuram."""

Pasajul de mai sus pentru mine este cumpana intregului subiect dezbatut. Este de un adevar necontestat. Nu am ce sa mai adaug decit ca ce ai scris mai sus ar trebui publicat in toate ziarele si in toate revistele citite de oameni. Toti putem sa invatam ceva, toti putem lua cite o firimitura din cuvintele scrise si aplica in vietiile noastre.
sunt cuvintele tale, tu cu mi - de nasi la: 18/10/2004 06:44:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!


#25395 (raspuns la: #25392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mesajul anonim - de Mary la: 19/10/2004 15:35:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Departe de mine gindul de a supara pe cineva, dar trebuie sa marturisesc ca sint de acord cu cite ceva din mesajul Anonimului....
Si hai sa nu reactionam socati numai pentru ca cineva spune adevarul lui propriu, pe care dumnealui il cunoaste, si nu este singurul care cunoaste din pacate si exemple mai putin fericite.... Si cred ca trebuie sa fim in stare sa discutam despre ele, ca doar traim toti in democratie si nu inchizitie sa ne fie frica sa vorbim despre si oi negre ale biserici. Ca nici biserica (in general) cum stim nu este ferita de ele. De ce, deci, sa asumam ca biserica ortodoxa este ?

Cunosc si eu de multi ani un preot din Romania care a inceput sa construiasca o biserica imediat dupa Revolutie (?) pe care nu a
terminat-o inca, din lipsa de bani.......In tot acest timp insa, si-a construit o casa cu etaj, cel putin 200 m patrati, si-a cumparat teren la munte si isi construieste acolo a doua casa in care sa se retraga la batrinete.... Ca biserica o lasa mostenire fiului pe care l-a facut tot preot. ...L-am revazut de curind, arata innasprit, ii lipseste o anume blindete si integritate din tinuta si chip care acum citiva ani il caracteriza si innobila ....Ma intreb, de unde atitia bani sa isi mai tina si cei citiva copii prin facultati??

Cu sinceritate marturisesc ca eu personal nu prea am fost ajutata de biserica ortodoxa sa gasesc spiritualitea pe care toti o cautam, mai devreme sau mai tirziu care asa cum o vad eu nu este altceva decit dorinta de a-l cunoaste si fi aproape de Dumnezeu. Pentru mine este prea aspra si rigida. Mi-a lipsit de fiecare data un mesaj din predica preotilor ortodoxi pe care i-am auzit eu, de cite ori am avut prilejul (recent) sa particip, duminica...sau de Sarbatori.
Nu mai sintem romanii inapoiati de acum citeva sute de ani, si nu sintem toti taranii mai putin educati sau inaintati in virsta, si totusi serviciul religios ortodox pe care il cunosc eu, parca se adreseaza numai acestei categorii de oameni !!! Nu vreau sa o numesc depasita, invechita, biserica ortodoxa, dar...pretentiile spirituale ale romanilor s-au mai modificat in ultima suta de ani si mi-as dori ca si iesind dintr-o biserica ortodoxa sa simt ca am invatat ceva, ca sint mai buna, sa ies de acolo, in suflet cu ecoul cuvintelor preotului.
Predicile sa fie facute pe intelesul oamenilor, sa cuprinda invataminte, sfaturi, sa redea oamenilor disperati incredere in Dumnezeu, sa le insufle oamenilor optimism, speranta, invataturile din Biblie sa fie nu numai citite uscat si sec, dar explicate si exemplificate cu experiente de viata normala de zi cu zi.
Dumnezeu insa sta peste toate religiile si nici nu este una anume , deci spiritualitatea este aceea pe care ma voi bucura sa o gasesc. In orice biserica crestina.

Topirceanu ??...hmm.... - de Mary la: 27/10/2004 10:09:05
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Toti ati spus lucrurilor pe nume, Gabi, Desdemona, Daniela etc. Si ati facut-o bine si nu prea mai e nimic de adaugat. :)
Poate doar o mica observatie ....
E vorba de poezioara asta mica de la Topirceanu (vezi mesajul "26230, de Hypatia" )....
Nu ca as avea ceva contra lui, dimpotriva, imi place Topirceanu, dar folosita aici, mie personal mi-a sunat mai mult ca o rabufnire de minie si frustrare, mai mult cu scopul de a insulta si nu (departe de asta !!) din dorinta a incheia un conflict..Pe cine a insulta ? Poate pe cei 95 la suta din membrii Cafenelei ??!!
De ce spun asta? Citez:

""Desdemona,
#26260, de Hypatia la Tue, 26/10/2004 - 12:27
Ai foarte mare dreptate in tot ce ai scris. Si am scris in cunostinta de cauza din motivul urmator. Cei ce nu doresc pacea sunt 95% si ceilalti sunt doar o minoritate. ""

.... Mi-am facut o mica socoteala in cap.... Sint numai cam 20 de membrii care si-au dat cu parerea la acest subiect. Deci Hypatia poate cunoaste numai parerea a aproximativ 20 Cafengii, numai atitia cit si-au exprimat-o, logic.
Pai daca procentul in care dumneaei crede este numai de 95 la suta, reiese ca din 20 este unul singur pe care dumneaei il considera si respecta...
De aceea, mie personal mi s-a parut cam indrazneata (ma feresc sa folosesc cuvintul "obraznicuta") ideea cu umorul lui Topirceanu aici.

Sintem o famile virtuala cum zicea cineva, si zic eu si virstele sint destul de diferite, temperamentele nu mai zic, poate si asta mai este un motiv care duce uneori la mici neintelegeri. Inteleg ca Hypatia este studenta, recitind textul blogului. (Apropo, student sau studenta ? Sint numai curioasa .) ...Hehe...Unii am terminat cu anii de studentie, de citiva anisori…
...Si totusi eu cred ca acest subiect este un success, chiar daca in alt fel decit si-ar fi dorit gazda subiectului. Discutam despre conflict, ne comunicam idei si nu numai ca asta este doar foarte important intr-un conflict, dar ne si ajuta sa ne cunoastem mai bine unii pe altii.
un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa - de gabriel.serbescu la: 27/10/2004 21:00:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)

Hypatia, personal va vad o luptatoare. Asta e o calitate nobila. Nu-mi placeti din momentul in care folositi multa demagogie si frazeologie goala, ori vorba lui Ozzy ¨un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui¨
Altfel imi sunteti indiferenta, dorm noaptile precum inainte, scaunele imi sunt tari, cat despre tonus, acesta e ridicat.
Nu inteleg la ce ¨context al manipularilor pe care le fac prin mesajele personale¨, va referiti si stiu ca aceasta conferinta e a dumneavoastra.
Si nu cred ca nimeni vrea sa va deposedeze de ea. Lasa-ti intervalele pentru alti, am altele mai bune de facut decat sa urmaresc fiecare cuvintel pe care l-ati slobozit pe forum, ca ma apoi¨¨sa-l supun unei atente analize¨

Altfel discutia despre solutionarea conflictelor mi se pare cam asa:
¨- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul. ¨ Micul Print

Cine ne judeca pentru ce am facut? - de cesensare la: 28/10/2004 15:34:29
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Salut,
m-a impresionat mesajul tau. Dar ma intreb cine ne judeca pentru ce am facut? Si in ce fel?
Constiinta noastra? Sau nevoia noastra de a a face lucrurile intr-un anumit fel, ideal as spune, prin care rezultatul ajuns sa ne dea o bucurie. Adica...eu imi doresc sa tratez bine o persoana, fata la care tin, de exemplu. Si deseori nu o fac. Si imi dau seama de acest lucru in chiar acel moment, indiferent de ceea ce fac. Si atunci...care este termenul de comparatie? In primul rand este intentia pe care o am in raportul cu acea persoana. Eu ii vreau binele, o iubesc, as vrea sa ii si demonstrez acest lucru, dar nu reusesc. Ba din contra, ma comport exact invers. Si apoi incep sa ma acuz, sa ma enervez si sa depasesc niste limite de comportament atat fata de mine cat si fata de ea si de ceilalti.
Pentru mine, in raportul cu cei dragi, in primul rand, una din cauzele pentru care lucrurile nu merg bine este aceea a propriei priviri asupra propriilor greseli. Adica imaginea mea despre mine, devenita tot mai negativa, imi determinta un comportament pe masura mai negativ. Si atunci sunt ca intr-un cerc vicios, sau pe o pista in cadere ce pare sa nu se mai termine.
Dar atunci incep sa imi pun problema: ce atentie am fata de mine, eu care in intentiile mele sunt bun si in punerea lor in practica sunt deseori rau? Cum ma privesc eu? Cine sunt eu si ce valoare imi dau?
Mi se pare o intrebare deschisa oricui, care ar putea sa fie un inceput de intelegere a dilemei in care ma aflu in raport atat cu mine dar si cu ceilalti.
Deci criteriul de analiza pentru faptele noastre trebuie sa fie intentiile inimii noastre. Ne "judecam" pe noi insine in raport cu ceea ce dorim sa facem si nu cu ceea ce am facut. Chiar si in urma unei greseli, desi deseori nu suntem in stare sa o reparam, noi avem intentia aceasta de a readuce lucrurile la normal. Dar se pare ca intotdeauna ramanem in urma cu aplicarea.
Cine a facut astfel inima noastra? Cine a facut inima noastra plina de aceste intentii pozitive? Si de ce a facut-o asa?
Si mai ales de unde vine aceasta contradictie intre ceea ce inima noastra doreste sa faca si ceea ce noi apoi reusim?
Dar in final, aceasta contradictie cine o poate salva? Cine poate da o valoare acestei lupte necontenite dintre binele si raul din noi?
La toate aceste intrebari trebuie sa existe un raspuns? Si noi toti suntem datori sa ne silim sa il gasim? Altfel viata pare sa fie in van. Dar nu este.
Un prieten imi spunea ca nu existe raspuns la o intrebare care nu se pune? Deci intrebarile trebuie sa ni le punem. Si din viata mea de pana acum am invatat ca de obicei raspunsurile nu intarzie sa apara. Mai ales atunci cand intrebarea mea nu este sub forma unei pretentii. Si am mai invatat ca INTREBAREA este cel mai mare motor al inimii noastre. Ca CEREREA de SENS nu trebuie abandonata niciodata, nu trebuie ascunsa niciodata, nu trebuie lasata nicioadata neluata in seama.
Incearca si tu sa iti pui intrebari despre tine si despre ceea ce se intampla in viata ta. Sunt convins ca vor aparea raspunsuri. Singura conditie este ca sa fii fidel acestei neintrerupte nevoi de semnificatie a ceea ce se intampla. Si sa prevaleze acest lucru in fata propriilor acuzatii, in fata insistentelor asupra propriilor incapacitati si fragilitati. Pentru ca altel ramanem la nivelul acestora si nu vom avea bucuria sa le aflam sensul. Pentru ca totul trebuie sa aiba un sens, chiar si atunci cand suntem asa cum te descrii tu. Dar eu nu ma opresc acolo. Merg mai departe si ma intreb despre sensul lor. DE CE?

Poate iti vor fi de ajutor aceste cuvinte. Sper.
Radu
#26619 (raspuns la: #17344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre poezie - de (anonim) la: 30/10/2004 05:43:05
(la: Cele mai frumoase poezii)
Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi
#26945 (raspuns la: #13613) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa scrii la ziare sau prin a - de (anonim) la: 01/11/2004 02:52:58
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Sa scrii la ziare sau prin alte parti...Inutil! Vorbesc din proprie experienta! Lucrurile continua de ani si ani si ani in directia vechiului proverb romanesc "Cainii latra ursul trece...!" Tara are alte preocupari...Oamenii inteligenti intre timp pleaca si vor mai pleca dintr-o tara in care s-a strigat "Jos intelectualii" si in care 85% din populatie se imbraca din magazine second hand sau in care 80% din copii nu au pachet cu mancare la scola din lipsa de bani a parintilor...! Si cit timp lucrurile vor continua asa...fiecare are dreptul la o viata mai bina si daca, din nefericire, asta se realizeaza mai facil in afara tarii in care esti nascut, asta e...!


Conferinta aceasta a fost dechisa tocmai intr-un moment in care dl. Iliescu tinea o cuvintare in fata unor invitati straini despre "exodul creierelor romanesti" si mai mult...propunea cu cinism ca studentii care nu se vor intoarce de la studii, precum si intelectualii care au emigrat dupa terminarea studiilor in Romania si isi aplica cunostintele acumulate in strainatate...sa returneze statului roman banii cheltuiti pe studii...sa returneze ei insisi sau..."tarile beneficiare". Problema a tinut prima pagina a ziarelor citeva zile...Cit de ridicola propunere!!


pai haideti sa va dau - de Belle la: 01/11/2004 19:40:39
(la: Trancaneala Aristocrata)
desi mai usor o conving pe ani sa treaca oceanul decat pe tine sa-ti misti c*** din california ta minunata ... sa stii ca am si cheese cake la desert.

bine ca mi-ai spus ca aveam de gand s-o caut dupa ce termin de mancat ... nu uita de stafide si rahat

ah..si apropos de vise, un sfat mai mult decat prietenesc: nu te mai gandi la "persoana", scoate-ti-o din cap definitiv, e clar ca iti transmite energie negativa si te supra-incarca. poate incearca sa te schimbe in ceva ce nu poti fi, nu stiu, dar pur si simplu auto-impuneti sa nu te mai gandesti la ea/el .... eu asa am facut si-a functionat, nu trebuie sa ne auto-stresam

#27205 (raspuns la: #27202) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Destin - de (anonim) la: 07/11/2004 13:57:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela.

“Ce afirmi tu te defineste nu numai ca ateu convins insa si ca o persoana contradictorie, toate acestea sunt usor de observat la o simpla privire asupra a ce tu ai scris.”
Faptul, că ,sunt un ateu convins l-am declarat chiar eu, într-unul din mesajele anterioare. “Faptul” că aş fi o persoană contradictorie, cere argumentare – demonstrează acest lucru. Unde şi când am afirmat lucruri contradictorii? Poate, sunt “contradictorie”, pentru că am găsit contradicţii în propriile tale afirmaţii?
“Fireste este dreptul tau de a fi asa...insa cand iti doresti cu ardoare sa combati un seaman de-al tau pentru faptul ca spiritualitatea sa se difera de a ta...denota o gandire rigida,indreptata intr-o singura directie.”
Eu n-am de gând să-mi combat semenii, eu combat o concepţie, pe care o consider greşită şi îmi îndemn semenii să cugete mai adânc la unele lucruri, lăsând emoţiile de o parte. Cred că o viziune justă nu ne încurcă, ci ne ajută să trăim, urmând nişte reguli morale adecvate traiului în societate, când, conform dictonului cunoscut, “libertatea unui individ se termină acolo, unde începe libertatea altui individ. Un asemenea cod moral cu siguranţă conţine şi “nu ucide”, “nu râvni la bunurile altuia”, şi alte reguli morale, care sunt nu neapărat creştine. Omuciderea, furtul, adulterul şi alte acţiuni antisociale au fost privite cu dezaprobare şi pedepsite, uneori cu o cruzime nejustificată, pe tot parcursul istoriei şi la toate popoarele, cu unele excepţii. De exemplu, omuciderea nu era considerata crimă, dacă era săvârşită în război (ca şi acum), în legitimă apărare (ca şi acum, dar faptul trebuie demonstrat riguros), sau era o acţiune de pedepsire, săvârşită de partea păgubaşă (sţul înşelat, capul familiei sau al comunităţii). După cum vedem, lumea a devenit totuşi mai tolerantă, mai bună, iar judecarea şi pedepsirea crimelor nu mai este o treabă particulară, ci o sarcină a sistemului justiţiar. Acuma, chiar în război, nimeni nu mai îndeamnă soldaţii să ucidă femei şi copii, să spintece pântecul femeilor gravide etc., după cum se întâmpla cu 2000 de ani în urmă.
Iar gândirea mea, privită cu mai multă obiectivitate şi mai puţină antipatie, poate fi calificată mai curând ca fiind consecventă.
"mituri crestine!!!???"
Da, şi te asigur, că nu eu am inventat termenul, şi nici comuniştii, este unul mai vechi şi se utilizează frecvent în studiile de istorie a religiilor. Dacă se vorbeşte despre “miturile Greciei Antice”, “miturile buddismului”, ale sintoismului” sau ale hinduismului, nu văd de ce nu se poate spune “miturile creştinismului”. În plus, acest termen este în deplină concordanţă cu convingerile mele de ateu. Asta fiind spus, consider că tu faci o confuzie enormă, luând drept reale nişte mituri.

Stii sa definesti Religia?
Stii sa definesti Crestinismul?
Stii sa definesti Biserica?

Definiţiile sunt specialitatea mea, fiind matematician. :-) Pentru mine, am definit demult aceste noţiuni. Dar voi face trimitere la dicţionarul de filosofie Larousse, editat la Bucureţti, 1998, de către editura “Univers Enciclopedic”. În acelaşi dicţionar poţi găsi şi noţiunea de credinţă: “1). O simplă opinie probabilă, 2). O certitudine sentimentală. Tot acolo se spune:”Problema filosofică este aceea a raporturilor ştiinţei cu credinţa: poate reflecţia filosofică şă rezolve toate problemele, pe care şi le pune omul (cum consideră Decartes, Spinoza, Fihte, Hegel), sau, dimpotrivă, ea este în mod necesar limitată şi inaptă să rezolve problemele fundamentale, cum sunt imortalitatea sufletului, originea lumii şi existenţa lui Dumnezeu (cum gândesc Kant şi Auguste Comte)? Doctrinele, careconcep că ştiinţa este limitată, ţin de fideism sau agnosticism. Feuerbach este acela care, înaintea lui Marx, a făcut critica creştinismului în “Esenţa creştinismului”, 1841.”
Nu am adus întreg textul, dar sper că cei care se interesează, vor căuta această carte şi vor citi singuri.
Conform aceluiaşi dicţionar, religia este un “… sistem de credinţe (dogme)şi de practici (rituri şi interdicţii) referitoate la SENTIMENTUL DIVINITĂŢII (subl.de mine) şi careîi uneşte într-o aceeaşi comunitate … pe toţi adepţii acestui sistem.
Tot de acolo: “Creştinism – lege şi doctrină a lui Isus Histos… o religie a inimii, o religie populară, care se opune religiei (iudaice), în principiu savate“, care se bazează pe textul dificil al Vechiului Testament. Nietzshe, după Marx, a văzut în el religia sclavilor şi a umiliţilor care, neputându-se afirma în lumea fizică, se refugiazăîntr-o atitudine spirituală de supunere…”
Şi în sfârşit, biserica. Din păcate, nu am găsit termenul în acel dicţionar, de aceea vă propun definiţia mea, care poate fi, evident, discutată. Conform opiniei mele, biserica este o instituţie, menirea căreia este de a propaga un anume sistem religios (doctrina, morala şi atitudinea faţă de realitate) şi de a oferi adepţilor religiei respective un loc (locaşele de cult), în care ei se pot reuni şi pot participa la titualurile religioase.

“Nu stii si nu ma surprinde,nici nu te condamn pentru aceste lipsuri...insa este placut si cuminte,frumos si intelept sa abordezi tematici cunoscute tie.”
Mă învinuieşti de ignoranţă? Te asigur, că am citit foarte mult la acest subiect, şi nu numai ceea ce îmi convine, ca “ateu convins”, cum m-ai calificat pe bună dreptate. Această convingere este rodul unor reflecţii îndelungate asupra celor citite (inclusiv biblia, “Noul testament” şi altele)
Insa nu convingi nici cu acele cunostiinte stiintifice!!!

“Nici nu este necesara o {“teorie” creaţionistă ştiinşifică,"}cum tu o numesti!!!???BIBLIA este mai mult decat aceea denumire rautacioasa pe care tu ai dat-o.”

Termenul de “teorie creaţionistă” sau “creaţionism” nu l-am inventat eu. Este o ipoteză speculativă, care încearcă să substituie ipotezele ştiinţifice, care explică existenţa şi evoluţia Universului material, în special a omului. Bănuiesc, că “cercetările ştiinţifice” în această direcţie au fost comandate de una din sectele creştine, rezultatul cercetărilor fiind preconizat dinnainte.

Aşadar, la calificativul de “ignorantă”, îl mai adaogi pe cel de “răutăcioasă”. Nu sunt nici una, nici alta, deşi mai am multe de învăţat, ca şi de perfecţionat în atitudinea mea faţă de oameni. Personal, n-am nimic cu tine, nici cu Souris, căreia i-am răspuns mai înainte.

"Teorie" ...stiintifica"expusa stiintific" ce expresie ai folosit!!!
Nu rupe cuvintele din context, aceasta este egal cu o lovitură sub centură, în sport. Afară de aceasta, admit că mă pot exprima uneori stângaci. Şi ce-i cu asta?

“Contrar celor sustinute o vreme de catre evolutionisti, in prezent se afirma din ce în ce mai mult ca aparitia si dezvoltarea stiintelor nu este in conflict cu BIBLIA.
Acest lucru a fost argumentat de Stanley L. Jaki în lucrarile sale, de H. Butterfield si altii care au aratat ca stiinta moderna a fost nascuta in cultura iudeo-crestina din punctul de vedere al conceptiei despre lume, pe cand stiinta despre lume a fost nascuta moarta in celelalte culturi antice.”

Nici nu poate fi. Procesul de cunoaştere are rădăcini străvechi în specia umană, mult mai vechi ca creştinismul şi biblia. În antichitate, clasificarea în acest domeniu era rudimentară, dar se făcea, totuşi, deosebire între matematică, care se ocupa de calcule şi astrologie (azi astronomie), care se ocupa de studierea corpurilor cereşti. Şi nu arareori persoanele care se ocupau de ştiinţe erau în acelaşi timp preoţi sau ai diverselor religii. Dar, dată fiind rigiditatea dogmelor religioase,
aceşti preoţi savanţi veneau în conflict cu religia, deoarece cercetările şi observaţiile lor asupra lumii reale descopereau contradicţii flagrante între realitate şi dogme. În alte cazuri, de ştiinţă, ca de o pasiune practicată pentru a satura pofta omului de a cunoaşte, se ocupau mai marii acestei lumi, sau pur şi simplu persoane înstărite, care puteau să-şi permită o activitate de acest gen. Ulterior, din cauza conflictelor tot mai dese şi mai acute, ştiinţele au părăsit locaşele sfinte. Teoriile ştiinţifice demult nu se mai înscriu în contextul religiei creştine, sau a oricărei alte religii. Dacă voi găsi lucrările menţionate de tine, le voi citi, pentru că m-ar interesa o argumentare cât de cât reuşită în această problemă. Dar nu înţeleg, ce distincţie faci între “ştiinţa modernă” şi “ştiinţa despre lume”, care, zici tu, “a fost născută moartă”? Matematicile şi astronomia îşi iau începuturile în India, China, Babilon, Egipt , Grecia etc., etc, cu ceva mii de ani înaintea creştinismului. Sunt moarte, astăzi?

"...dacă biserica ar fi fost mai maleabilă."

Nu este expresia mea, ci a persoanei căreia i-am răspuns. Fii mai atent, te rog!

“Biserica este sfanta, insa nu prin sfintenia celor ce o reprezinta,a membrilor sai,este prin faptul ca sfant este intemeietorul si Capul ei, Domnul Isus Cristos.“
Sfintenia Bisericii nu este atinsa de pacatele noastre, caci nimeni nu este fara de pacat dintre semeni.

Aici mi-am amintit un proverb (înţelepciune populară!) : Nu fă ce face popa, fă ce spune el. Sfinţenia este o invenţie comodă, un semn de avertizare, afişat pe tot ce dorim să scoatem din discuţie. Ca să evităm, natural, critica. Cine se teme de critică, îşi cunoaste şubrezimea poziţiilor.

“Suntem liberi,avem aceasta libertate in spiritualitate, in gandire...sa nu fim patimasi cu noi , cu semenii nostri. “

Asta să fie libertate de gândire, când stai cu biblia la îndemână, verificând mereu, dacă nu o luaşi razna?

“Cat de "stiintific" ai explicat...toti trebuie sa te credem...!!!???”

Eu explic nu pentru ca să crezi, ci pentru ca să gândesc şi să decizi singur, După cum ai observat, nu pun mare preţ pe o credinţă oarbă, nefondată pe nimic.

"organismul uman se uzeaza,inclusiv creierul..."fireste "inclusiv" organism este si creierul.”

Iar te axezi pe modul meu de exprimare? Nu văd nimic “criminal” din punct de vedere stilistic. Se utilizează adesea astfel de expresii, pentru a sublinia ceva, a evidenţia dintr-un întreg. Nu-ţi place, nu folosi.

“Viata ca o capodopera!!!???original imbold.”
Ei, şi? Nu a spus Nicolae Titulescu “Soarta este opera celor puternici şi scuza celor slabi”? Ei, eu am numit-o capodoperă, de ce nu aş face-o?

“Iti recomand ca intre colegi de cafenea sa citesti:
Stanley L. Jaki;
H. Butterfield. “
Mulţumesc, este a doua oară în acest mesaj, cand ma sfatui sa citesc.

P.S. De ce nu ai publicat răspunsul meu pentru Mary, în care îi mulţumesc pentru cuvintele bune, puţinele care mi-au fost adresate de pe acest site? Te deranjează că cineva şi-a format o altă părere despre mine, şi nu doreşti să faci public acest lucru?

PS Se intelege "colaborarea",/i> anonim-Adela-ueit...numai la o simpla postare...simultaneitatea, stilul folosit ,"sustinerea reciproca neintemeiata". Imi amintesc de acelasi procedeu folosit de comunisti...pentru a iesii in fatase foloseau de doi tovarasi...unul sa-l propuna,un altul sa-l sustina.

P.P.S. Dragă destinule, nu mă face să râd. Similitudinea stilurilor este un produs al imaginaţiei tale, iar procedeele folosite de comunişti nu-mi sunt chiar atât de familiare. Datorită tatălui meu, care şi-a făcut studiile în România prin 1942-44, urăsc comuniştii nu mai puţin decât tine. Nu am fost comunistă, nu sunt şi nu voi fi niciodată. Cine o fi Ueit, habar nu am. Văd, că sprijinul meu îl compromite. I-am f[cut un deserviciu. Îi cer scuze.


#27980 (raspuns la: #27968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































RE Dl Horia Ivan - de Octavian Mihaescu la: 26/11/2004 14:38:10
(la: Ultima carte)
Draga Domnule Horia Ivan

Am savurat cu placere analiza D-vs, asupra carti lui H.R.P si, sunt de acord cu D-vs. Pâna sa ma apuc a o citi si întelege în profunzime (daca am înteles-o, iarasi nu stiu), mi-a trebuit un an de zile ca sa o termin de citit si inca vreo sase a o rumega, pentru ca sa constat ca în definitiv , mie taranului-analfabet, nu mi-a spus nimci nou. Am dat dreptate lui Cioran! Mai mult m-a zapacit si sincer sa fiu mi-a furat din timpul altor îndetelniciri. Dar, va rog primiti si reversul medaliei!

Analizând totusi realitatea, mi-am râs în barba. Sa fiu putin mai pe directia lanului de grâu, iata ce mi-am spus;
- Domne, mie nu îmi spune nimci nou, dar celorlanti cu mintea bombardata de de idei marxisto-materilalist-comercilizanto-genio-zeitati (ptr ca acesta este in fapt omul recent), le mai curateste-clarifica nitelusi cum stau lucrurile. Pe un limbaj la fel de sucit ca si mintea lor!

Pe de alta parte acestor recenti, cuti de conserve expirate, daca le ofera cineva pe limba mea taraneasca, adevarurile crunte, expuse, le resping cu o argoanta si brutalitate specifica dealtfel, socotind ca nu se pot coborâ la un nivel atât de jos, primitiv. Ba mai mult, risc sa fiu luat cu salvarea si dus la nebuni. Acestora le cade ca o manusa stilul H.R.P! Cu atât mai mult cu cât nu este bine sa îi desteptam chiar pe toti deodata, aceasta s-a facut cu scoala obligatorie si uite ce a iesit, cuti de conserve, recenti de care vb H.R.P! Daca acestia nu aveau acea scoala obligatorie, eu cred ca la fel ca si mine întelegeau de la mama natura (Dumnezeu-scoala vieti) nu mai aveau nevoie de un H.R.P si, la fel ca un cioban care îti expune în trei cuvinte cât în peste 400 file a lui H.R.P!

Doamne ajuta!
#29920 (raspuns la: #29625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine cunoaste cuvintele...??? - de Coralie la: 01/12/2004 15:46:10
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
eu le-am uitat (cuvintele), le cunoaste cineva?

"Mos Craciun cu plete albe..."
Nu numai ca au fost cuvintele - de Dantimis la: 04/12/2004 22:44:34
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

Frica de etnie,bat-o vina! - de gerula la: 18/12/2004 00:57:13
(la: Ungurii si o manie curioasa... (parafraza))
Salut Dascale!
Daca esti si tu de aceeasi parere cu majoritatea romanilor ca locul Romaniei este intre celelalte mindre natii ale Europei in cadrul UE atunci nu are de ce sa-ti fie frica de celelalte etnii si de primarii alesi in mod democratic.Oricare cetatean al tarii are aceleasi drepturi si indatoriri iar prejudecatile de genul celor legate de etnie si de "proportia etnica" (ideal ar fi sa ne debarasam de toate)trebuie eliminate urgent din sistemul de gindire al fiecaruia.
Poanta cu "daca va iesi un caft ca cel de la Targu-Mures" pe linga faptul ca seamana a amenintare voalata nici nu se potriveste in acest caz.Alegerile tocmai s-au terminat cu bine si in 2004 nu mai sunt vremurile tulburi imediat dupa revolutie cind niste "politicieni" criminali manipulau poporul dupa voia inimii pe baza retetei securiste a zvonurilor.
Cred ca fiecarui "patriot" care ar sterge pina si cuvintul de etnie din statisticile demografice si nu numai,nu i-ar prinde rau citiva ani de stat
pe "dinafara" (dar daca se poate in regimurile de democratie in curs de tranzitie si nu in astea vestice unde este totusi un grad de toleranta cit de cit acceptabil fata de straini) si sa vada pe propria piele ce inseamna sa stai intre cei cu limba materna diferita de a ta, sa fii privit ca o "etnie" nedorita de nimeni,sa muncesti si sa traiesti in aceste conditii si astfel,cu simtul empatic suficient de sensibilizat,sa se intoarca in tara si sa constate ca punctul lor de vedere asupra vietii in general,s-a largit,deschis in mod considerabil si iata ca sunt gata sa accepte chiar si primarii democratic alesi care nu sunt de aceeasi nationalitate cu ei.
Toate cele bune.
#31896 (raspuns la: #31845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...