comentarii

cuvinte cu cratima]


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
adica? - de AlexM la: 27/08/2004 10:32:11
(la: Barbatul roman din diaspora)
nu numar cuvintele ci ma rezum la o intrebare: ati vrut sa colorati imaginea barbatului român din diaspora in alb sau negru ? Personal tind sa cred ca vroiti sa o spoiti in negru dar e numai o banuiala. Din text nu reiese nimic, lipsind acestui text acea urma de mesaj necesara pentru a fi inteles.

cu stima,


AlexM
ramses ... :D - de desdemona la: 27/08/2004 12:05:09
(la: Un canal)
Merci pentru feedback !

Explicatie: in engleza 'channel' suna mai bine decat 'canal' (ce sa fac daca am cugetat chestia in engleza ?!). Problema aici e de utilizare a cuvintelor in romaneste: un canal ne face sa ne gadim la ceva murdar (canalizare). In cazul meu cuvantul 'canal' e echivalent mai mult cu vas de seva (ca la plante). Dar nu puteam incheia 'sunt un vas'. Exista canale si de alte feluri, fara conotoatii negative : canal de irigatie, canal TV, canalul de Suez, canal biliar, canal renal (etc). Problema (zic eu) nu e de exprimare ci de perceptie. Perceptia se indreapta automat spre lucruri negative.
Am bagat si eu de seama cum 'suna' concluzia, dar am lasat-o asa, in speranta ca din cauza contextului anterior, cuvantul 'canal' va fi salvat de sensul negativ.

Desdemonovici
#20478 (raspuns la: #20401) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Programare depasita - de mya la: 27/08/2004 19:00:11
(la: Destin)
Eu zic ca ni s-a dat liberul arbitru cu care sa jonglam. Ca alegem bine sau rau...depinde de perceptiile fiecaruia. Daca alegem bine zicem pe urma ca suntem norocosi, daca alegem rau zicem ca suntem ghinionisti...si tot asa.

Daca un om gandeste mereu pozitiv de felul lui, atunci optimismul din el atrage chestii pozitive, sa le zicem noroace. E vorba de unde energetice care se propaga si apoi revin, se reflecta. Unul care gandeste negativ - nu poate sa atraga decat ghinioane. Sunt oameni mai negativisti care ajung sa atraga asa...tot timpul ghinioane. Nu destinul e de vina ci ei.

Am citit despre destinele multor oameni inchisi in lagare (de munca in Siberia, de exterminare in Germania, etc.) si au supravietuit NUMAI cei care gandeau mereu pozitiv si care se concentrau NUMAI la lucrurile pozitive din viata lor (crunta de altfel!). Va imaginati ce greu era pentru ei sa vada chestiile pozitive in mediul respectiv. E de neimaginat si de nepovestit, trebuie sa cititi.

Liberul arbitru dat de Dumnezeu/mama natura/sau cum vreti sa-i ziceti... e de partea omului. Daca omul e inspirat (doar intuitiv poate sa fie asa - ca doar e legat ca de un cordon ombilical de Dumnezeu - mereu) atunci percepe cum anume sa-si foloseasca liberul arbitru in timpul vietii in mod fericit (intuitiv), ca sa avanseze pe scara evolutiva (spirituala). Toata lumea vrea asta chit ca unii o vor constient si altii inconstient.

Daca nu e receptor bun insa si-l domina alte chestii ( Ego-ul - mai presus de vointa lui, de aici fricile, incertitudinile, depresiile SI ghinioanele, etc.) atunci destinul lui e liniar. Nu-si depaseste destinul cu alte cuvinte. Bate pasul pe loc si ramane pe mai departe intr-o lume nereala ca sa zic asa. E bruiat si cand omul e bruiat nu mai aude glasul intuitiei. Dati tare drumul la radio si pe urma incercati sa rezolvati niste ecuatii la matematica. Slabe sperante sa iasa rezultatul corect.

Exista astrologi foarte buni care pot sa-ti calculeze si interpreteze astrograma. Ei iti prezic asa zisul destin, pe viata. Chestia e relativa. poti sa crezi sau nu in asta. Iti zic cam care e schema programarii tale. Nu vorbesc de "doamna Geta" de la colt care-ti ghiceste in cafea. Vorbesc de somitati in materie.

La un moment dat cu ani in urma, m-am inscris si eu la un curs de un an de astrologie, curs pe care l-am finalizat. La sfarsitul lui am ajuns la nivelul la care mi-am dat seama ca nu stiu mai nimic (inainte eram zero si acum eram sa zicem la nivelul 1). Mi-a fost interpretata astrograma si multe chestii s-au adeverit (in timp). Unele previziuni mi se pareau de-a dreptul ridicole chiar hilare. Mare parte din ele nu m-au mirat, le intuiam oarecum, parca le mai vazusem cu ochii mintii. Foarte interesant, pot sa zic cu mana pe inima ca nu mi-am pierdut timpul de pomana totusi. Nu ma dau in vant dupa astrologie, e foarte mult de studiat daca vrei sa-ti faci cat de cat idee despre teorie. Cu practica e si mai greu. Eu personal nu as face nimanui astrograma, nu m-as incumeta. E mai bine sa nu stii.

Multe insa din previziunile facute nu s-au adeverit si nu fiindca asa a fost destinul meu ci pentru ca atunci cand a trebuit sa fac anumite alegeri (liberul arbitru) am ales voit altfel (decat in previziuni). Nu va imaginati acum ca mereu cand trebuia sa iau o decizie de viata ma gandeam la astrograma ... si facem exact pe dos ca sa iasa altfel. Nu. Chestia venea de la sine, efectiv nu imi mai doream ceea ce mi se predestinase. Arsesem dorintele respective. Persoana care lua noile decizii nu mai eram eu (cea din vremea cursului de astrologie) ci altcineva. Cineva mai putin emotional si mai mult rational dar rational intuitiv. E foarte abstract subiectul asta...chiar nu stiu cum sa scriu :-(. M-am intins oricum nepermis de mult, insa m-a atras mult tema.

Asa ca ma opresc brusc si zic ... eu cred ca poti sa-ti depasesti destinul atunci cand vrei din toata inima. Poti sa iei trenul in loc sa mergi pe jos...poti sa vezi lumina din bec in loc sa vezi doar carcasa becului...cam asa ceva. Sper ca nu v-am zapacit de tot, imi cer scuze!
Mai saturat ca Velvia: Fortia - de Dragos Bora la: 27/08/2004 21:57:12
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
http://www.fujifilm.co.jp/ppg/fortia/index.html

(pagina in japoneza dar o fotografie face cit 1000
de cuvinte;-)

Fortia ISO 50 va fi, se pare, cel putin pentru piata japoneza,
inlocuitorul Velvia ISO 50.
Un alt fel de lamurire - de dinisor la: 27/08/2004 22:55:06
(la: Barbatul roman din diaspora)
Imi cer scuze daca nu am fost prea directa in textul meu "barbatul roman in diaspora", dar acest lucru a fost facut cu intentie. Asta pentru ca cel ce se stie cu musca pe caciula, va intelege. Iar el este un barbat roman in diaspora. Restul, adica cei ce nu se regasesc in descrierea mea, pot ignora textul cu pricina si zambi mai departe in fiecare zi.Caci nu am avut in intentie a generaliza nimic, ci a spune cuiva ceea ce a creat prin felul sau de a fi. Cuvintele pot fi albe sau negre (vezi intrebarea daca am vrut sa infatises in negru sau alb). Nu culoarea conteaza, ci esenta lor!

Sper ca acesta precizare sa tina loc de explicatie. Pentru ca nu intotdeauna se poate pune punctul pe i. Sunt momente cand cuvintele absconse sunt binevenite.
Cu aceeasi stima,OM
#20523 (raspuns la: #20506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Unde e finalitatea, la urma urmelor?"pentru carapiscum, - de DESTIN la: 28/08/2004 04:24:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Interesante sunt intrebarile tale referitoare la reincarnare:

"Cine, cand si cum hotaraste ca sufletul unui om trebuie sa se reincarneze dintr-o stare superioara intr-una inferioara (si invers)? Cu alte cuvinte cine judeca treaba asta, ce forta din afara sau interioara hotaraste asa?"

Cu ceva timp in urma, intr-un comentariu din aceasta conferinta,aminteam de reincarnare,am postat titlu mai jos, daca intereseaza poti merge sa il citesti.

Reancarnarea...
#17226, de DESTIN la Sat, 03/07/2004 - 07:28

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20533 (raspuns la: #20319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 28/08/2004 08:59:03
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
1. Asta-i bine. Ma bucur sa aud ca mai exista evrei care nu-i condamna pe crestini pt. niste atrocitati suferite in trecut. Altfel ar face tocmai ceea ce condamna la altii: s-ar razbuna! Si totusi nu ma pot abtine sa nu intreb: de ce Israelul continua sa ucida musulmani si de ce-i reneaga pe evreii crestini (stiu un caz concret cand un evreu la orgine n-a putut pleca/emigra in Israel pana n-a afirmat ca este de religie mozaica, desi n-ar fi vrut sa faca sta pt. nimic in lume)?

2. Vrei sa insinuezi ca in diaspora, in pofida afirmatiei tale anterioare conform careia nu suferi de mania persecutiei, evreii sunt in continuare tinta unor atacuri la persoana? Si cine va apara in tara de aceste atacuri, Mossadul, cel mai sangeros si mai criminal servicu de spionaj si contraspionaj din lume?

3. Eu m-am referit la afirmatia ta dintr-un mesaj anterior conform caruia vei continua sa "despici firul in patru" pana "o vei deflora pe Fecioara Maria"!!! Ah, numai si gandul acesta ma face sa cred ca esti confuz si nu faci distinctie intre religie, crestinism, crestini si o parte din credinta lor care tine de Fecioara Maria. La aceasta m-am referit. Zici ca respecti orice religie dar afirmi apoi ca iti bati joc de credinta noastra luand in spirit de gluma acra fecioria Mamei Domnului. Asta am facut si noi, ne-am batut joc de Moise si de patriarhi, sau de femeile evreice in general? Si mie imi pare rau de cei morti fara vina, insa asta nu-ti da dreptul nici tie si nici altcuiva de a vorbi asa niste cuvinte grosolane care stii bine ca ating pe crestinii bine intentionati.

3. Tocmai, aici e problema ce iese la iveala: n-ai zis nimic impotriva "Dumnezeului din VT"...! Ai zis impotriva Mamei Dumnezeului din NT. Adica Unul si Acelasi Dumnezeu nu ne incape pe toti deopotriva, e obligatoriu sa fim ai Vechiului Testament si sa continuam sa asteptam o mantuire petrecuta deja dar necunoscuta de "poporul ales".

Qed- din matematica...

So far, so good.
#20539 (raspuns la: #20437) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 28/08/2004 10:37:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tu ai vrut sa faci o gluma sau ce? Hai si tu cu mine la textul cu pricina sa-mi explici de unde pot afla raspunsuri concrete la intrebarile mele directe si la fel de concrete.

1. Care este instanta divina sau umana ce hotaraste unui individ cand, unde si in ce se va reincarna? Exista vreun cod anume pt. asa ceva, vreo explicatie pt. modul de selectie? Sau se face si asta pe...cale naturala...

2. Daca nirvana este ceva ce poate da viata si n-o distruge prin reincarnarile succesive ci vrea sa o duca la desavarire, cum se face ca acea contopire cu ea- cu nirvana (care tot nu se stie cand si in ce imprejurari are loc)- este conceputa ca o disipare a sufletului (cu un fel de distrugere placuta) in neant? Cu alte cuvinte putem vorbi aici de o renuntare la individualitatea si unicitatea fiecaruia in favoarea...nirvanei?

3. Ce se intampla cu cei care nu reusesc sa se desavarseasca, raman la stadiile inferioare ori sunt "spalati" de greseli si sunt la randul lor automat acceptati in aceeasi "stare" universala?

4. Este drept sa fii judecat de "n"-ori ca si cum niciodata aceasta judecata n-ar fi deplina? Adica mai putem noi sa ne desavarsim daca legile morale prescrise nu le indeplinim si suntem in permanenta "dati inapoi" ca stare?

Iar aici da-mi voie sa-ti expun textul la care m-ai trimis.
"...despre reancarnare avem informatii ce au existat (si mai exista) in BIBLIE si in unele texte apocrife.Biserica la inceput(primele secole)a acceptat teza reancarnarii,sustinuta si de ISUS CRISTOS.In anul 553 insa,la cel de al cincelea Concilu Ecumenic de la Constantinopol teza reincarnarii a fost anatemizata,fiind considerata drept eroare dogmatica.Imparatul Justinian a considerat ca teza reancarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai inalte a constiintei.Biserica a exclus,treptat aproape toate textele,documentele si cele 31 de evanghelii apocrife,neconforme noii linii dogmatice trasate.Cu toata cenzura impusa textelor originale,s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui ISUS CRISTOS la reancarnare.Evanghelia lui Ioan (3,1-8)deasemeni afirmatia lui ISUS la reancarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei(11,14 si 17,10-13)Sau cele spuse de ISUS fariseilor,in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamant,inca inaintea patriarhului Avraam Evanghelia lui Ioan (9,1-3)."Epistola lui Pavel catre Filipeni"(2,6-7).Epistola soborniceasca a lui Iacov(3,6)In documente necanonice deasemeni:"Evanghelia dupa Pistis Sophia";Evanghelia lui Toma s.a.
Reancarnarea apare si in gandirea greaca-incepand cu sec.al-VI-lea i.c.Orfeu(orfismul)Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reancarnare.In Hinduism ideea de reancarnare se exprima in Upanisad un ciclul infernal al existentei(samsara)un sir de reancarnari succesive.Omul se naste o singura data,dar nu moare cu adevarat,din reancarnare in reancarnare ,el nu-si schimba decat trupul,pana ajunge la adevarata libertate,in Nirvana.
Filozofii moderni: ideea de reancarnare a atras mult o serie de filozofi,Lessing(1729-1781)Arthur Schopenhauer(1786-1860)
Rozicrucienii:acest curent afirma,printre altele,ca reancarnarea nu este un simplu fapt de credinta ci ceva sigur,accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu.(vezi New Age)Ca doctrina despre reancarnare este o explicatie a nedreptatilor din aceasta lume,ca reancarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia;ca ISUS CRISTOS a dat ucenicilor sai invataturi despre reancarnare,dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta,de unde ar reiesi o ocultare,o ascundere a existentei reancarnarii timp de 2000 de ani.Cum priviti reancarnarea?Ce cunoasteti despre reancarnare?Astept comentarii si noi date la acest subiect."

Consider ca raspunsul tau e departe de a fi unul adecvat intrebarilor mele. Sper ca te vei gandi mai mult si-mi vei da unele explicatii logice utile prin care sa ma edific asupra gandirii si ideilor expuse de tine. Altfel nu e decat praf in ochi, in opinia mea. Tezele pe baza carora se sprijina adeptii reincarnarii sunt legate artificial de biblie, nu fiindca asa de draga le este asiaticilor aceasta carte, ci pt. ca teoria prinde mai usor la "crestini" daca i se mai aroga si legatura cu Hristosul crestin. Asa vad eu lucrurile. Iar pt. aceasta nu-mi trebuie multa minte ca sa inteleg un lucru: Hristos Insusi NU S-a reincarnat, nu a luat un alt trup dupa moarte, cum ar fi trebuit s-o faca daca era adeptul acestei forme de manifestare a spiritului uman! El a inviat cu acelasi trup de mai inainte si S-a aratat ucenicilor, apoi la peste 5 sute de frati, ca sa-si adevereasca invierea. Si daca nu-i asa, de vreme ce El a fost cel mai sfant intre sfinti, cum se face ca a mai avut nevoie de inca o reincarnare? Adica a fost nedesavarsit? In cazul acesta, daca acceptam ca n-a fost desavarsit, atunci nu putem crede ca tot ce a spus El poate fi adevarat, inclusiv "invatatura Lui despre reincarnare"! Logic, nu?

Astept raspunsurile tale, dar fii ceva mai explicit si nu mai generaliza atata. Nici nu mai fa amalgamul ala ca, sincer, e pacat. Pacat de tine in primul rand, ca te ratacesti singur pe poteci fara de intoarcere.

So far, so good.
#20550 (raspuns la: #20319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul , #20447 - de Muresh la: 28/08/2004 22:25:38
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Nu , nu asta voiam sa spun .


Ce voiam eu sa spun e ca exista o nepotrivire intre spusele lui Isaia si textul paralel din NT .


Textul din Isaia fiind originalul , nepotrivirea aceasta este destul de problematica . Chestie de CREDIBILITATE , chiar asumand ca nepotrivirea asta , specific , nu a fost intentionata .

Cu alte cuvinte , daca VT este cuvintul Domnului , nepotriviri intre NT si VT sunt IMPOSIBIL de digerat .
#20572 (raspuns la: #20447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adjectivala - de kradu la: 29/08/2004 06:04:55
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Regret timpul pierdut, nu anii!
Pe urma:
Puncte de vedere pitoresti?
Educatie si scoala? Forma "Adjectivala"? Gunoieri? Aiureli!!!!!!!!!!
Esti marginalizat si frustat si mediul social in care te invirtesti si nu-ti place! Asta o sa te impinga mai departe si asa i-ti vei schimba parerile!
Am pentru tine doua sfaturi! Cauta intelesul cuvintelor: aroganta si mirlanie, oricum acesta va fii un pas spre progres!
-Hai sa ne ocupam mai mult de educatia noastra decit a celorlalti!
( greu de explicat dar, fara femei urite n-ar exista frumoasele!)
As dorii sa iei lucrurile astea asa cum le-am scris! Incearca sa nu brodezi in jurul lor! Cu alte cuvinte incearca sa nu inventezi ceva care ti se pare (numai tie) ca sai fii spus! Asta te va ajuta in viitor!
Cu toata simpatia!
kRadu






#20582 (raspuns la: #18456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa schimbam macazu` - de Dinu Lazar la: 29/08/2004 09:14:13
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Bun, sa trecem la alte ginduri mai in tonul temei si sa mai schimbam aeru`.

Apropo de trusturile de presa din Ro...

Eu ramin siderat cind citesc sau aud pe unii vorbind ca presa in Ro e libera.

Aflat oarecum inauntrul sistemului, as putea afirma ca nu e asa absolut de loc.

Libere ar putea fi, cred eu, la noi acum, numai publicatii facute de inimosi pe web, gratis si fara bani, din pasiune; dar asa ceva in spatiul virtual de aici nu am auzit inca - poate exista, dar nu stiu unde.

La atitea facultati de litere si jurnalism si filosofie in Ro, cam peste o suta de bucati prin tara, e de maxima mirare ca productiile aferente vizibile, care ar putea fi generate cu minime forte materiale, numai de energie tinereasca, sunt ca si inexistente; am numarat acum citeva saptamini citeva sute de enzine literare, de stiri si aparitii editoriale si reviste pe web in spatiul est european, dar aproape nici una in limba romana... ma refer la ceva in genul si la calitatea enzinei www.aol.ro, care mi se pare o singuratica aparitie.

In anii `90, asteptam infrigurat, impreuna cu alti confrati din lumea presei, sa apara trusturile de presa straine; eram convins ca vor aduce si profesionalismul lor, si modul lor de a fi, si calitatea productiilor lor.

Ca sa nu lungesc vorba, acest lucru nu s-a intimplat; singurul lucru care conteaza este banul, economia, profitul pentru boshi; salariile platite in presa in Bucuresti sunt minimale si in tzara sunt absolut derizorii, si presa libera si de calitate, cu burta goala, cam greu de crezut...

Practic, asistam la o aglomerare a energiilor si fortelor in jurul citorva trusturi de presa; nu exista, si asta mi se pare cel mai grav lucru, o bursa a creatiei, sa stiu ca daca fac un material bomba de opt sute de cuvinte cu sase poze primesc atit, si daca are patru sute de cuvinte, primesc atit.

Adica, este absolut imposibil azi la noi sa fii jurnalist independent, free lancer, adica liber profesionist, si sa traiesti cinstit si onest din asta.

Ce arere aveti de asta, domnule R.H. ?

Si tema ar putea fi si mai mult "decopertata".

Am un bun amic la Paris, care are un microbuz cu mini studio video; are scaner pe frecventele politiei, salvarilor, jandarmeriei, si unde e ceva apare si el - ca si multi altii, filmeaza, fotografiaza, monteaza si editeaza pe loc, si merge la concurenta cu altii si nu face rabat de calitate, si poate sa traiasca excelent din asta, desi afacerea lui il costa cu tot cu dotarea necesara peste 500.000 euro pe an.

Pe cind va fi posibil asa ceva in Ro?

Parerea mea este ca fara liber profesionisti in domeniul condeiului, sau al imaginii, fara o bursa sau un tarif profesional si transparent in bransa, nici nu se poate vorbi de meserie libera sau, mai ales, de calitate.

Poate gresesc, dar asa cred eu.
#20588 (raspuns la: #20479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tot despre rosii... - de (anonim) la: 29/08/2004 09:59:33
(la: Gustul rosiei romanesti)
"Fie piinea cit de rea, tot mai buna mi se pare
Cind o stiu din tara mea."

Cred ca daca inlocuiesti cuvintul piinea cu rosii si reajustezi acordurile, obtii versiunea rosii a textului istoric de mai sus.

Reintors (temporar) dupa 4 ani in Romania am avut si eu aceleasi placeri gurmande: rosii cu brinza de oaie, salata cu rosii si castraveti, etc. Sint si pe aici (Melbourne) rosii cu gust dar de... tot cele romanesti sint mai bune.
Daca emigram la 25 de ani din Australia in Romania (!) cred ca tinjeam si acum dupa Vegemite... Cu ce te-ai invatat in copilarie, adolescenta ti se par mai tirziu mai bune la gust si le duci dorul cind esti departe de tara.
Dar de, avantaje si dezavantaje...
Giocondel - de Florin si atat la: 29/08/2004 11:39:55
(la: VOI mergeti la vot?)
Putin cam confus mesajul tau...cel putin pentru mine...emigrant...unul din cele 10 mil...:) asa ca te-as ruga sa ma dumiresti:
Ce alegeri? In Romania? Imi pare rau dar tu presupui ca toti stim despre ce vorbesti.

Aici in UK am drept de vot si sint instiintat prin posta. Astia pe aici ma bat la cap ca m-am saturat. Si stiu ca sint roman si imi vor votul.
De obicei eu votez atit pentru alegerile locale cit si pentru cele parlamentare.

Referindu-ma acum la ce ai scris:
Nu stiu cit de bine stii tu engleza dar gasesc multe cuvinte care sucesc intelesul.
Citatul nu spune ca politicienii vor sa profite mai bine decit in trecut...
..........
Traducerea textului mai jos:
Desi au parasit tara, Romanii din strainatate inca mai au dreptul sa voteze, ceea ce-i face atractivi pentru partide(-le politice). In acest sezon electoral, politicienii vor sa re-cistige voturile celor 10 milioane de romani din strainatate-care reprezinta jumatate din populatia Romaniei.
Milioane de voturi au fost pierdute (ne-folosite) in alegeri trecute pentru ca Diaspora n-a fost contactata suficient de politicieni si pentru ca emigrantii si-au pierdut interesul fata de Romania.
........

Si daca cumva vreti sa organizati un campionat de table/ sah cu Diaspora in ziua alegerilor in Paris sint interesat sa particip. Am si scaun pliant si table/sah si carti de joc...:) De ploaie nu ma sperii...sint deja murat...:))

Pe bune: Ce alegeri sint si cine candideaza?


referitor generalizare ... pentru DESTIN - de dinisor la: 29/08/2004 20:51:37
(la: Barbatul roman din diaspora)
Acum doua zile i-am raspuns lui AlexM , care se intreba care este sensul textului meu "Barbatul roman in diaspora". Raspunsul meu nu este publicat inca (chestiune de intarziere din partea administratiei, cred). Printre altele, ii explicasem cum ca textul nu este nicidecum o generalizare , ci se adreseaza strict unei persoane, un barbat roman in diaspora ce mi-a iesit in cale la un moment dat. Deci, despre el era vorba! De aceea am si folosit cuvinte care pentru unii pot parea absconse. Nici cea mai mica intentie de generalizare. Daca ar fi fost asa, as fi folosit pluralul si as fi intitulat textul "Barbatii romani in diaspora"... :-)
Merci pentru comentariul tau. Ma bucura!
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#20610 (raspuns la: #20603) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 30/08/2004 03:32:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea. Nu am inteles pana aici care este "doctrina la care aderi", daca ai vreuna, sau daca e propria ta parere despre problemele de teologie. Ai citat o multime de surse, unele parca voit contradictorii, si nu pricep ce vrei sa demonstrezi in final. Ca parca ai afirmat ca "sufletul este nemuritor". Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile.

Vad ca ai citat din Tutea, un mare ganditor si filosof contemporan, pe care in felul tau il admiri. Totusi, ce ar spune el despre concluziile ce le tragi tu dupa ce aduci in discutie atatea citate disparate? Sau cum ar reactiona citind si subintelegand ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?

Am mai observat ca folosesti f. f. des ceea ce a devenit un lait-motiv la tine, o expresie pe care o parafrazez din memorie: "desigur, prin creatie suntem liberi, liberi in gandire, in cuget, in credinta..." Si folosesti asta cu un automatism demn de invidiat atunci cand cineva te contrazice sau iti pune intrebari "indecente"/incomode. Acest lucru demonstreaza, in opinia mea, faptul ca tu nu esti dispus la considerarea unor argumente venite din partea altora. Dar argumentatiile tale le crezi logice fiindca le construiesti pe citate luate de pretutindeni si de nicaieri, ca sa zic asa. Nu vreau sa intru in polemici cu tine, am vazut mai dinainte ce s-a intamplat cu altii si in ce a degenerat discutia initiala. Tin numai sa-ti atrag atentia asupra unor aspecte legate de modul in care obisnuiesti sa le dai dreptate tuturor si in acelasi timp sa-i contrazici subtil.

Revenind la tema de fata, presupun ca ar fi indicat sa-ti exprimi tu intai un pdv personal referitor la nemurirea sufletului, si abia apoi sa vii cu citate de pe nu stiu unde. Adica sa inteleaga domnule toata lumea ce gandesti tu, nu ce au gandit altii inaintea ta, ma-ntelegi. Si fii mai concis un pic, si mai direct. Nu ne mai lua pe ocolite, te rog frumos. E obositor sa privesti la schimbul de mingi (peste sau pe sub fileu) stanga-dreapta, stanga-dreapta, fara a se concretiza intr-un punct. Adica nu cred ca aici vrem sa ne punem pase ca sa ne radem de spectatori.

Sper sa nu-mi porti pica pt. aceste randuri. Sigur ca suntem liberi: in gandire, in logica, in simtiri, in vointa s.a.m.d. Asta nu ne da totusi dreptul de a defila cu libertinajul zugravit pe chip. Am auzit mai demult o vorba ce mi-a ramas intiparita pt. totdeauna in minte: "libertate in Hristos si prin biserica"! Libertatea in afara de Hristos este robie, iar in afara bisericii ai putine sanse de mantuire. Asta cred eu. Iar sufletul este nemuritor in masura in care noi nu suntem morti prin faptele noastre rele/ sau prin neindeplinirea celor bune. "Moartea- cum spune si Eminescu- nu este decat un vistiernic de vieti" si "e singura atee". Ce inseamna ateu? Fara Dumnezeu. Asadar moarte inseamna FARA DUMNEZEU. Simplu si concret.

Sa auzim de bine.

So far, so good.
#20623 (raspuns la: #20618) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fost enigmescu actual carapiscum, - de DESTIN la: 31/08/2004 02:32:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Am sa raspund comentariului tau sintetic,insa in acelasi timp am sa folosesc citate din cele afirmate de tine.

Precizez de la bun inceput ca sunt deschis oricarui dialog civilizat,nepartinitor si fara atac la persoana...

Stiu cine se prezinta cu ID-ul "carapiscum"am mai raspuns unui comentariu semnat "carapiscum".

Doresc sa cred ca ai revenit in acest forum cu intentii civilizate.

Deci fost "enigmescu"actual "carapiscum"iti voi raspunde:

Tu zici:

"Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea. Nu am inteles pana aici care este "doctrina la care aderi", daca ai vreuna, sau daca e propria ta parere despre problemele de teologie. Ai citat o multime de surse, unele parca voit contradictorii, si nu pricep ce vrei sa demonstrezi in final. Ca parca ai afirmat ca "sufletul este nemuritor". Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile."

Nu este nici o "pendulare..."in comentariile mele,este parerea ta...nimeni nu a mai adus o astfel de acuzatie,in fapt usor de observat din intreg mesajul tau.

Am venit cu exemple din BIBLIE ,de la marii filozofi si ganditori...chiar m-am exprimat si eu, ce gandesc despre subiectul tratat.Ganduri personale... cu siguranta ce nu am pretentia de a se situa la nivelul marilor ganditori.

Ce numesti tu divagatii ?faptul ca eu cred in ceea ce afirm?

Vezi cum esti duplicitar si te contrazici singur?

De aceea nu intelegi sau nu vrei sa accepti alte opinii...afirmi ca nu mi-am declarat pozitia (total eronat...vezi cu atentie comentariile mele)ca intr-un final sa afirmi:

"Daca tu insuti crezi in propria afirmatie, atunci nu mai vad rostul atator divagatii, sunt inutile."

Deci afirmatii au fost...

Ce mai zici tu:

"Vad ca ai citat din Tutea, un mare ganditor si filosof contemporan, pe care in felul tau il admiri. Totusi, ce ar spune el despre concluziile ce le tragi tu dupa ce aduci in discutie atatea citate disparate? Sau cum ar reactiona citind si subintelegand ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?"

Ce numesti tu citate "disparate"?ce idei ascunse sunt???!!!

:"ideile ascunse in spatele acestor cuvinte insirate aici?"

Se intelege modul tau tendentios de a acuza nejustificat!!!

In continuare ce mai zici tu:

"Am mai observat ca folosesti f. f. des ceea ce a devenit un lait-motiv la tine, o expresie pe care o parafrazez din memorie: "desigur, prin creatie suntem liberi, liberi in gandire, in cuget, in credinta..." Si folosesti asta cu un automatism demn de invidiat atunci cand cineva te contrazice sau iti pune intrebari "indecente"/incomode. Acest lucru demonstreaza, in opinia mea, faptul ca tu nu esti dispus la considerarea unor argumente venite din partea altora. Dar argumentatiile tale le crezi logice fiindca le construiesti pe citate luate de pretutindeni si de nicaieri, ca sa zic asa. Nu vreau sa intru in polemici cu tine, am vazut mai dinainte ce s-a intamplat cu altii si in ce a degenerat discutia initiala. Tin numai sa-ti atrag atentia asupra unor aspecte legate de modul in care obisnuiesti sa le dai dreptate tuturor si in acelasi timp sa-i contrazici subtil."


Folosesc cuvinte si expresii ce le consider demne de comunicare...Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti.

Daca te referi la intrebari tendentioase cu vadit aspect de atac la persoana, fireste nu am comentat...sau am raspuns poate cu alt ton insa intr-o limita a bunului simt.

Iara esti duplicitar: ma acuzi ca folosesc:"...le dai dreptate tuturor...ii contrazici suptil..."

Cand vei intelege si tu a comunica sincer deschis si fara atacuri la persoana, in sensul ca adevarul poate veni si din afara fiintei tale?

Te inteleg,este "obositor..."subiectul...nu te obliga nimeni sa il citesti ,ai obosit te opresti...continui in alta zi, sau nu mai intri pe subiect.

Enigmescule,de ce vorbesti tu in numele unei multimi?spune-ti parerea ta lasa si pe ceilalti sa puncteze,nu?nu crezi ca asa se comunica civilizat?

Iti dau un singur exemplu din ce eu am scris,ce dovedeste clar duplicitatea ta,lipsa de intelegere sau rea credinta.

Din comentariu #17251:

Ma vad nevoit sa precizez :eu nu am afirmat ca: "versetele BIBLICE care suporta doctrina REINCARNARII".Repet,interesant cum tu interpretezi...si este firesc,BIBLIA, esti atat de convins ca tu detii adevarul...?Poti accepta si altfel de pareri ,opinii,dezbateri...in fapt oare de unde venim si unde mergem?Precizez ca nu sunt un "sustinator"al Reincarnarii, un simplu om, ratacit printre semeni, cu credinta in CREATIE,INTELEPCIUNE si DUMNEZEU.

Si in final iti marturisesc:nu iti port pica,chiar apreciez unele comentarii ce le-ai publicat insa fii mai realist si renunta la atacurile la persoana.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#20664 (raspuns la: #20623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Legally Blonde - de dinisor la: 31/08/2004 11:28:56
(la: Barbatul roman din diaspora)
Draga L_B,

Dragut din partea ta sa imi trimiti cuvinte de compatimire. Trebuie insa sa te dezamagesc si sa iti spun ca nu e cazul. Nu sunt nici tanara si nici nu am suferit recent in dragoste. Sunt doar o femeie ce a trait o experienta revoltatoare si dezgustatoare. Un mic episod in viata mea ce mi-a lasat un gust amar fata de simplicitatea si lasitatea unuia ce se pretindea a fi barbat la varsta adulta.
Oricum, e imbucurator de stiut ca solidaritatea intre femei inca exista! Si de aceea iti multumesc pentru urarile din finalul mesajului tau :-)
#20687 (raspuns la: #20569) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Arta si explicatiile - de mya la: 31/08/2004 17:22:07
(la: Pictura ca arta si secretele sale...)
Citate: "proces de exploatare activ", "deformari si denaturari ale proportiilor si dimensiunilor de baza ale obiectului", 'dintre spatiul fizic real si spatiul psihologic pe care-l percepem", "Echilibrul nostru ca semeni,este dereglat atunci cand intelectul stanjeneste intuitia si cand senzatia inlatura judecata" , "Formele vizuale nu au inteles decat atunci cand ne poate spune ceva" (;-) ), " echilibrul este aceea stare de distributie a elementelor in care orice actiune inceteaza", "Este numai aparent paradoxal sa spunem ca dezechilibrul se poate exprima doar prin echilibrul,tot asa cum dezordinea se poate demonstra doar prin ordine,sau separatia prin conexiune."

Sau...cu alte cuvinte...si-a pierdut dezechilibrul...;-). Glumesc si eu ca omu'...profan, deh. Hai nu te supara acumaaa!

Da' ma gandesc la saracii pictori...sa stie ei ce perceptii trezesc in privitori...Vorba aia - te uiti la o pictura si ajungi din om - neom, zau asa!



origini comune - de AlexM la: 31/08/2004 18:42:33
(la: Rolul lui Traian in formarea natiei romanesti .)
originea comuna este originea IndoEuropeana si nemergand mai in adancul timpului, dar venind catre timurile istoriei, originea comuna apare a fi intradevar originea tracica. O comparare a toponimiei vechii Europe din Dacia pana in Iberia surprinde prin nume asemanatoare si pana chiar si denumirile tribale sint surprinzator de apropiate in Spatiul Carpato-Iberic.
Exista un fond comun in limbile Romanice , un fond mult mai vechi decat fondul Latin, exista un fond Latin si exista superstraturile aferente fiecarei limbi romanice in parte, superstraturi care s-au adaugat in ultimii 2000 de ani.
Problema cum ca limba traca ar fi fost o limba absolut diferita de Latina ( justificata mai ales prin cuvinte comune româno-albaneze, dar neprezente in latina) este o falsa problema. Argumentul cum ca limba traca ar fi fost o limba satem, apropiata de Indo-Iraniana si nu de limbile Italice (triburile Italice emigrand in peninsula Vitelia (denumirea Italiei pe atunci) din spatiul Carpatic-Panonic) a fost argumentata numai pe marturia cum ca neamul "scit" al Agatârshilor s-a stabilit in Dacia si "s-a dacizat". Lasand la o parte faptul ca Agatarshii au fost asimilati in timp de masa de locuitori cu care locuiau, devenind daci dar avand denumirea de "agatarsi" asa cum si Bulgarii se numesc inca bulgari desi vorbesc o limba slava si nu una turceasca precum cea a vechilor bulgari, ei bine, lasand la o parte acest aspect, nici in ziua de astazi nu poate spune nimeni ce fel de limba era limba scita. Si asta pentru ca "scit" era o denumire geografica care spunea totul si nimic. Chiar daca exista diverse teorii si diverse curente, idei, concret nimeni nu poate spune daca limba scita era de natura indo-avestana ( aparent nu, cel putin Iranienii erau continuu in razboi cu scitii) sau de alta natura. Ma rog, undeva a trebuit sa se fixeze un punct zero pentru formarea unei limbi. Iar pentru romanisti, totul a fost cel mai simplu punand punctul 0 la Imperiul Roman ca punct de plecare pentru originea limbilor neolatine.

cu stima,

AlexM
#20717 (raspuns la: #20681) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...