comentarii

cuvinte cu forma arhaica


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
atunci sa facem completarea de cuvinta... - de sanjuro la: 19/11/2004 10:10:12
(la: Cele mai frumoase poezii)
Edgar Allan Poe

The Raven
[First published in 1845]

Once upon a midnight dreary, while I pondered weak and weary,
Over many a quaint and curious volume of forgotten lore,
While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping,
As of some one gently rapping, rapping at my chamber door.
`'Tis some visitor,' I muttered, `tapping at my chamber door -
Only this, and nothing more.'

Ah, distinctly I remember it was in the bleak December,
And each separate dying ember wrought its ghost upon the floor.
Eagerly I wished the morrow; - vainly I had sought to borrow
From my books surcease of sorrow - sorrow for the lost Lenore -
For the rare and radiant maiden whom the angels named Lenore -
Nameless here for evermore.

And the silken sad uncertain rustling of each purple curtain
Thrilled me - filled me with fantastic terrors never felt before;
So that now, to still the beating of my heart, I stood repeating
`'Tis some visitor entreating entrance at my chamber door -
Some late visitor entreating entrance at my chamber door; -
This it is, and nothing more,'

Presently my soul grew stronger; hesitating then no longer,
`Sir,' said I, `or Madam, truly your forgiveness I implore;
But the fact is I was napping, and so gently you came rapping,
And so faintly you came tapping, tapping at my chamber door,
That I scarce was sure I heard you' - here I opened wide the door; -
Darkness there, and nothing more.

Deep into that darkness peering, long I stood there wondering, fearing,
Doubting, dreaming dreams no mortal ever dared to dream before
But the silence was unbroken, and the darkness gave no token,
And the only word there spoken was the whispered word, `Lenore!'
This I whispered, and an echo murmured back the word, `Lenore!'
Merely this and nothing more.

Back into the chamber turning, all my soul within me burning,
Soon again I heard a tapping somewhat louder than before.
`Surely,' said I, `surely that is something at my window lattice;
Let me see then, what thereat is, and this mystery explore -
Let my heart be still a moment and this mystery explore; -
'Tis the wind and nothing more!'

Open here I flung the shutter, when, with many a flirt and flutter,
In there stepped a stately raven of the saintly days of yore.
Not the least obeisance made he; not a minute stopped or stayed he;
But, with mien of lord or lady, perched above my chamber door -
Perched upon a bust of Pallas just above my chamber door -
Perched, and sat, and nothing more.

Then this ebony bird beguiling my sad fancy into smiling,
By the grave and stern decorum of the countenance it wore,
`Though thy crest be shorn and shaven, thou,' I said, `art sure no craven.
Ghastly grim and ancient raven wandering from the nightly shore -
Tell me what thy lordly name is on the Night's Plutonian shore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

Much I marvelled this ungainly fowl to hear discourse so plainly,
Though its answer little meaning - little relevancy bore;
For we cannot help agreeing that no living human being
Ever yet was blessed with seeing bird above his chamber door -
Bird or beast above the sculptured bust above his chamber door,
With such name as `Nevermore.'

But the raven, sitting lonely on the placid bust, spoke only,
That one word, as if his soul in that one word he did outpour.
Nothing further then he uttered - not a feather then he fluttered -
Till I scarcely more than muttered `Other friends have flown before -
On the morrow will he leave me, as my hopes have flown before.'
Then the bird said, `Nevermore.'

Startled at the stillness broken by reply so aptly spoken,
`Doubtless,' said I, `what it utters is its only stock and store,
Caught from some unhappy master whom unmerciful disaster
Followed fast and followed faster till his songs one burden bore -
Till the dirges of his hope that melancholy burden bore
Of "Never-nevermore."'

But the raven still beguiling all my sad soul into smiling,
Straight I wheeled a cushioned seat in front of bird and bust and door;
Then, upon the velvet sinking, I betook myself to linking
Fancy unto fancy, thinking what this ominous bird of yore -
What this grim, ungainly, gaunt, and ominous bird of yore
Meant in croaking `Nevermore.'

This I sat engaged in guessing, but no syllable expressing
To the fowl whose fiery eyes now burned into my bosom's core;
This and more I sat divining, with my head at ease reclining
On the cushion's velvet violet lining that the lamp-light gloated o'er,
But whose velvet violet lining with the lamp-light gloating o'er,
She shall press, ah, nevermore!

Then, methought, the air grew denser, perfumed from an unseen censer
Swung by Seraphim whose foot-falls tinkled on the tufted floor.
`Wretch,' I cried, `thy God hath lent thee - by these angels he has sent thee
Respite - respite and nepenthe from thy memories of Lenore!
Quaff, oh quaff this kind nepenthe, and forget this lost Lenore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil! -
Whether tempter sent, or whether tempest tossed thee here ashore,
Desolate yet all undaunted, on this desert land enchanted -
On this home by horror haunted - tell me truly, I implore -
Is there - is there balm in Gilead? - tell me - tell me, I implore!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Prophet!' said I, `thing of evil! - prophet still, if bird or devil!
By that Heaven that bends above us - by that God we both adore -
Tell this soul with sorrow laden if, within the distant Aidenn,
It shall clasp a sainted maiden whom the angels named Lenore -
Clasp a rare and radiant maiden, whom the angels named Lenore?'
Quoth the raven, `Nevermore.'

`Be that word our sign of parting, bird or fiend!' I shrieked upstarting -
`Get thee back into the tempest and the Night's Plutonian shore!
Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken!
Leave my loneliness unbroken! - quit the bust above my door!
Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!'
Quoth the raven, `Nevermore.'

And the raven, never flitting, still is sitting, still is sitting
On the pallid bust of Pallas just above my chamber door;
And his eyes have all the seeming of a demon's that is dreaming,
And the lamp-light o'er him streaming throws his shadow on the floor;
And my soul from out that shadow that lies floating on the floor
Shall be lifted - nevermore!
#29200 (raspuns la: #29192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Reincarnare - de Little Eagle la: 23/11/2004 19:03:09
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Hi de ho,Boys&Girls,
Cred ca a venit iar vremea sa ne gindim putin la viata sufletului.Banuiesc ca Samadhi nu si-a ales la intimplare acest pseudonume indian(India)si ca practica si yoga poate si ca a citit si destule mai ales legate de Budhism si Hinduism,acolo unde reincarnarea exista in gindire.La fel ea exista de mai mult de 5000 ani la indienii americani.
De altfel si in Sufism ea exista si odata a existat si in primele scrieri biblice dar pe sest eliminata din motive egoiste religioase catolice dar si protestante sau ortodoxe.Daca lumea acestor credinte din urma ar fi constienta de existenta reala a reincarnarii,biserica n-ar putea controla sufletele si speria credinciosii cu iadul si Diavolul.Azi e cam tirziu sa mai caute omul raspunsuri(..crede si nu cerceta)cind deja este complet anihilat (brainwashed)de religia papagalica in care "crede" ca ..crede...Dar si acesti oameni sint produsul unor vieti trecute traite si trepata vor ajunge si ei la un drum anume si vor scapa de haturile bisericesti in drumul spre adevar.

Samadhi,stiu f. bine ca diferenta de opinii mereu creaza pareri opuse si din ele se nasc conflicte.Cei religiosi vor da din gura iar cu numere de citate biblice ca si cum daca le stii pe dinafara te face un mare credincios!
Un adevarat credincios poate fi cel mai mare ateu posibil,important e sa traiesti o viata de fapte bune,ginduri bune si vorbe bune,cum a insumat f. simplu totul in aceste cuvinte unul din primii avatari ai lumii,Zoroastru.
Si atit e peste de ajuns sa fii un real credincios fara biserica.

Revenind la subiect,sint de acord cu Mya.In acest sens odata ajuns in forma umana,sufletul nu se mai reintoarce niciodata prin reincarnari la etapele primordiale evolutiei lui incepind cu firul de praf.Deci continua ascensiunea catre perfectiune si drumul spre avatarhood.Adica si cred ca stii,este devenirea constienta a eului drept cine este si a fost de la bun inceput:Dumnezeu insusi.
Desigur ca exista la un moment dat pt. unii masters ce se pot ridica oricind la nivelul etapei 4(4th plane of godhood existence)unele tentatii la care sint supusi.
Sunt f. mari si atunci ai acces la niste puteri colosal de f. mari,daca nu stii sa le folosesti si cazi pe un drum rau....te reintorci imediat la stadiul de suflet in forma de piatra.F. putini insa.Iisus obisnuia sa atinga usor acest nivel prin care producea acele miracole descrise in biblie.Ele sunt reale pt. astfel de perfect masters,Iisus insa a avut alta misiune,el fiind chiar Dumnezeu in carne si oase.E o discutie de viitor fiind lunga de explicat aici.

Dar noi ca oameni ,suflete simple inca,vom merge inainte prin numeroase vieti viitoare si vom fi toate aspectele dualiste din creatie,pt. ca doar asa se ajunge la
reala cunoastere de sine prin experienta proprie ce provine din reincarnari succesive.
De la momentul in care sufletul imbraca prima forma de om(ultima in evolutia lui)
exista 840.000 lahi ...deci acest numar de reincarnari.E un drum f. lung dar vietile trec repede si ce ai invatat in asta de ex. duci mai departe in urmatoarea si prin ea continui sa te cizelezi tot mai mult pina cind egoul se rupe de dualisme si vede ca totul e o iluzie traita cu ochii deschisi(Maya).

Asa ca depinde de lectiile vietilor.Daca te nasti femeie in asta,nu inseamna ca in cea trecuta ai fost musai femeie ci ai fost barbat si invers,dualismul trebuie perceput la perfectie pt. a intelege totul.La fel te poti naste bogat in urmatoarea ai sa fii sarac sa vezi cum e ca experienta si invers.Ceea ce decide ce vei fi sint impresiunile mentale cu care sufletul pleaca dintr-o viata la alta=moartea este doar o trecere de la o viata la alta,nu e sfirsitul!Ea insasi este o iluzie in lumea iluziilor in care traim si le luam drept"realitate" deoarece sunt f. puternice si nu deosebim inca diferenta,dar am o parabola simpla ce poate aduce intelesul situatiei:

Cind dormi si visezi sufletul traieste anumite impresii numite vise.Sint atit de "reale"incit in acest stadiu sufletul nu le considera iluzii.Dar cind te trezesti din somn iti aduci aminte de vise si iti dai seama ca ...nu-s reala ci o creatie a mintii influentata de aspecte de viata ori uneori chiar din vieti trecute.Le consideri iluzii.Dar viata efectiva pe care o traiesti treaz este o iluzie insasi imaginata si vista de suflet.
In momentul cind ajungi la Dumnezeire,te trezesti din visul trait si realizezi ca a fost o..iluzie in final!Acolo trebuie sa ajungem si vom ajunge,desigur nu cu gramada la un los pt. ca nu asa este drumul,sa fie pt, toti deodata si aici intervine biserica!Drumul il face fiecare singur si tot singur are experientele reincarnarilor potrivite lui/ei.Iisus ar fi de ex. drumul spre El,dar asta nu inseamna ca va ...lua sau ajuta cu El numai pe cei care cred in anume doctrina religioasa,restul...sint suflete pierdute.Nimeni nu are dreptul sa-ti arate drumul ce stie el teoretic cind nu are nici o experienta ca atare!
Pt. unele suflete e bine sa cunoasca intr-o viata anume ce este religia si sa fie vreun credincios ca atare,este numita asta cunoastere prin teorie,ce cindva va duce la curiozitatea de a cunoaste prin experienta reala nascuta din intuitia de a-ti pune intrebari de genul:cine sint,de unde vin,unde ma duc?
A-ti pune aceste intrebari denota deja ca esti la inceputul realului drum de autocautarea de sine si redevenire spirituala totala.Stiu ca unii refuza vehement sa creada in asa ceva si e un sacrilegiu daca gindesti ca mine de ex. ca drumul meu este de a deveni Dumnezeu insusi cindva.
Asta pt. ca ei pun o bariera intre ei si Dumnezeu,in loc sa-L vada ca exista peste tot in jur si in ORICE si oricine,din pacate chiar si in cei rai dar cindva se vor schimba in alta viata anume.

Impresiile cu care mintea se transporta de la un corp la altul se numesc sanskaras ori samskaras.Ego-ul este prins in acest paienjenis de impresii din care nu poate scape imediat.Multe le duce deci cu el mai departe.idea finala fiind cit si obiectul reincarnarilor de a scapa total de acest sansakaras.Adica trebuie sa fii in balanta totala:nimic pe nici un taler!

Nu uita ca poti fi un mare credincios si chiar sfint dar tot in iluzie traiesti si esti dependent de ea incit faptul de a avea lanturi de aur la picioare si miini nu te face diferit de altul care e rau si are lanturi de fier,in final tot incatusat vei fi ca si el.Trebuie sa nu ai nici un fel de lanturi.Aici sta drumul si trezire intelepciunii sufletului.

Altfel,legat de reincarnare sint f. multe,de ex. moartea trupului.In functie de cite sanskaras ai adus in bagaj cu tine de la ultima viata se scrie si drumul duratei sufletului in noua viata.
Uneori si sa dau un ex. se intimpla sa iei un avion si sa se petreaca o nenorocire in care mor majoritatea,dar sa zicem 2-3 scapa cu viata si se considera /
...norocosi,de fapt nu e noroc ci ei ca suflete NU trebuiau sa fie acolo de aceea nu au murit.Cind exista catastrofe in care multi mor deodata=toti au avut in comun aceleasi sanskaras ce i-a adunat impreuna la un moment dat si NU este o coincidenta.

De obicei "mori" atunci cind ti-ai terminat sanskaras vietii prezente si uneori ea poate fi f. rapida sau f. lunga,pot muri copilasi de citeva luni sau citiva ani la fel precum pot muri oameni la 100 ani.
Oricum exista enorm de multe lucruri de scris pe tema asta incit in spatiul nostru de aici este cam imposibil.
Am sa dau alt ex.:crezi ca oare cindva intr-o viata trecuta n-ai fost un criminal?
Uneori exista procesul de plata al sanskarelor,nu-s pacate ci greseli umane.Sa zicem ca azi esti O.J.Simpson si ai scapat nepedepsit.In viata urmatoare vei plati cumva fiind omorit.
ori uneori in viata apare o persoana ce te ajuta la nevoi si nu vrea nimic in schimb.Intr-o viata trecuta tu i-ai facut un bine si abia in asta a putut sa te rasplateasca.Uneori deci poti reveni ca femeie alteori barbat si uneori de diverse nationalitati si rase.La fiecare sens exista un contrasens.Uneori poti reveni cu ambele trasaturi umane de femeie si barbat si viata prezenta vei fi homosexual sau lesbiana.Sa tinem minte ca NU alegi ce vrei sa fii in viata ci te nasti in dualismul ei trebuie sa treci prin orice experiente dualiste.

Alteori vei fi crestin incuiat si habotnic in viata urmatoare sufletul tau va trebui sa cunoasca si opusul si va fi intr-un corp de musulman sau cine stie ce alta credinta.
Doar as inveti sa nu faci deosebiri pt. ca in final toti sintem acelsi suflet si daca am gindi asa cu totii am trai in pace si iubire,am intelege creatia in realul sens al ei caci ea este in noi si noi in ea.Venim pe un drum tare lung din trecut unii am uitat ca odata am fost un copac sau o pasare sau vreun animal al padurii sau junglei.
Natura din jur nu este un decor de carton al unei scene de teatru de care sa ne batem joc si sa o consideram ca nu are suflet.
Cind stii cine esti vei sti rostul tau in creatie,este o intelepciune la care nu toti ajung,de aceea unii(f. putini)au mai putin de parcurs din drum in contrast cu altii
ce-s abia la inceput.
Numesc creatia mama mea si pe copii ei drept fratii si surorile mele cu frunze,cu aripi, 4 picioare,coada de peste si 2 picioare.Sintem un suflet unic dar mai avem o gramada de invatat si alte vieti de trait.Stii cum e? Moartea este doar o cortina ce se lasa incheind primul act apoi se ridica si urmeaza al doilea,decorul ramine la fel ori se schimba si el.Hehey multe acte sint in viitor.....

LOVE&PEACE,
Ozzy

"Take only memories.Leave nothing but footprints"
Chief Seattle






















































































Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0 - de AlterMedia la: 24/11/2004 13:26:58
(la: BASESCU TRADATORUL)
ALIANTA LANSEAZA NOUA VARIANTA DE CANDIDAT: BASESCU V.2.0
Filed under: Opinii— @ 3:23 am

DUPA CE Traian Basescu s-a declarat fan al bordelurilor si ne-a recomandat sa o lasam mai moale cu dogmatismul religios, sa vezi minune!, omul a devenit si crestin, si de dreapta. Ce nu face politicianul in campanie electorala!

BASESCU V.1.0

Primarul Capitalei s-a opus si se opune, declarativ si faptic, construirii Catedralei Mantuirii Neamului (in Parcul Carol, ar completa unii; parerea noastra este ca se opune construirii ei in general), si chiar dupa adoptarea legii in Parlament a promis ca nu va acorda niciodata aviz de construire la situl respectiv. Opozitia sa e atat de notorie, incat nici nu mai e nevoie sa aducem vreo dovada.

Apoi, cand inca nu incepuse campania electorala (pe 26 octombrie) Basescu V.1.0 a fost invitat la MTV Romania pentru o emisiune. Printre altele, omul nostru a fost solicitat sa-si spuna parerea in ce priveste doua subiecte foarte controversate, din care cel putin unul de stricta actualitate: legalizarea caselor de toleranta si casatoriile intre homosexuali.

Iata fragmente din inregistrarea video a emisiunii, oferite de RevistaPresei.ro:

Basescu este pentru casele de toleranta
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/73.wmv

Extras:
“Rep: De ce n-avem si noi case de toleranta?
TB: Pentru ca n-avem curaj, pentru ca oamenii politici sunt lasi. Da. Am fost tot timpul sustinatorul existentei caselor de toleranta, pentru ca este singura modalitate civilizata prin care poti sa protejezi si femeia de acei ticalosi care o lasa fara bani si ii asigura doar posibilitatea sa fie folosita (…); deci sunt un sustinator si din alt punct de vedere, nu numai din punct de vedere al protejarii femeii care ori vrea, ori este nevoita sa se prostitueze ca sa-si intretina familia la standardele la care ea doreste. Trebuie sa iesim din dogmatism, din idei preconcepute”.


Basescu despre casatoriile homo
http://www.revistapresei.ro/arhiva_avt/74.wmv

Extras:
“Rep: Sunteti de acord cu casatoria intre cuplurile de gay si lesbiene?
TB: Nu o incurajez, dar daca exista nu pot fi impotriva ei; daca asta e optiunea a doua fiinte umane normale; cred ca orice fiinta umana trebuie sa fie libera sa aleaga modul in care poate trai placut”.

Cu alte cuvinte, trebuie sa avem curaj, sa iesim din dogmatism (din cel crestin, evident), prostituarea e o meserie onorabila iar casatoriile homosexuale exista si deci nu poti fi impotriva lor. OK!

Intre timp, a inceput campania electorala la noi, iar in SUA teroristul international Bush a mai castigat inca un mandat mizand pe cartea moralei crestine. In cele 11 state unde “casatoria” homo a fost rubrica pe buletine de vot, cetatenii au votat zdrobitor atat pentru interzicerea acestora, cat si a formelor alternative precum “uniunile civile”.

Speriat ca pana si in liberala America oamenii s-au saturat sa fie batjocorite valorile traditionale, Basescu si-a modificat discursul si a schimbat macazul.

In consecinta, BASESCU V.2.0 a fost lansat!

In Ziarul Financiar, editia din 9 noiembrie a.c. gasim o relatare de campanie [ http://www.zf.ro/index.php?runpath0=article&runpath1=view&id=38447&sid=24b8eed910602dae3a64f800430e7b65 ] sub titlul “Nastase face calcule pentru formarea guvernului, Basescu preia discursul crestin-democrat” sub semnatura Mirelei Luca si a lui Iulian Anghel. Citim:

Mesajul electoral al PNL-PD a devenit explicit de dreapta. Nu e vorba de promisiunile electorale, care acopera si spatiul social, ci de valori morale care au aparut în discursul liderilor Aliantei, ca încarcate cu ideologie. Dumnezeu, natiunea si familia sunt câteva repere care s-au aflat în prim-planul mesajelor pe care le-au auzit banatenii în turneul electoral de la finele saptamânii al liderilor PNL-PD.

(…)Într-o zona în care PNTCD este o forta spre care se îndreapta multe voturi, dar si imediat dupa impactul pe care l-a avut mesajul profund atasat de valorile morale în Statele Unite, Alianta D.A. s-a raportat la aceste valori. Basescu s-a declarat un ortodox “care merge la biserica", punctând ca gestul sau se petrece discret, nu “pentru a face poze".

“Noi luptam împotriva stapânitorilor acestui veac si pentru a izbândi, pentru a ramâne în picioare încingeti-va mijlocul cu sabia adevarului si cu sabia dreptatii". Acesta este mesajul pe care Sf. Pavel îl transmitea locuitorilor din Efes. Tot acesta este si mesajul pe care unul dintre liderii Aliantei, este vorba despre Varujan Vosganian, a crezut de cuviinta sa-l transmita locuitorilor Timisoarei. Pentru Sf. Pavel, spusele aveau un tâlc. Pentru Vosganian, coincidenta este surprinzatoare, pentru ca este prima data când discursul sau invoca astfel de valori (…). Asadar, spune Vosganian, versetul din Efes 6.11 (din epistolele Noului Testament) ne arata ca Alianta Dreptate si Adevar (D.A.) “s-a nascut sub semnul providentei". El sustine ca nu mai este altceva de facut decât ca “talmacirea biblica sa coboare de pe cer pe pamânt” [mai are un pic si-i creste lui Vosganian in mana sabia de flacari a Sf. Arhanghel Mihail, nota AM].

Referiri la Geneza sau la sensul ultim al fiintei au fost frecvente în turneul electoral al liderilor Aliantei în Banat. Discursul lui Basescu a avut un stil propriu de a se raporta la divinitate. (…) În discursul lui Basescu si familia are un loc anume, marcat pin invocarea membrilor familiei sale în mai multe rânduri. (…) Tonul nationalist al discursului candidatului la prezdentiale al Aliantei a fost explicat si nuantat la Timisoara. “Nu voi accepta niciodata ca România sa devina dependenta de bunavointa vreunei cancelarii occidentale. “S-a spus despre mine ca sunt nationalist. Aiurea! Sa fim oameni seriosi! Nu sunt nationalist extremist, dar din respect pentru valorile nationale, nu accept ca poporul român sa fie umilit". Natiunea, pare sa spuna Basescu, este traita prin simboluri - “Port tricolorul în suflet", sustine liderul PD.

Asadar, onorabilul care a promis ca nu va abandona Primaria ca Ciorbea, este brusc atasat de valorile familiei. Femeia nu mai este obiectul obsesiilor sexuale masculine, intruchipate de prostituate, ci a devenit partenera de viata – eventual, daca este sotie de candidat, numai buna de bagat pe gat alegatorilor in campanie. Cat priveste abandonarea dogmatismului si a ideilor preconcepute in legatura cu casatoria homosexualilor, ssst!, liniste ca Voganian cuvanteaza din Biblie si mai aduce niste voturi.

Nene Basescule, matale porti tricolorul in suflet? Zi zau cu limba scoasa, chiar n-ai pic de rusine? In conditiile astea nu e de mirare ca oamenii au ajuns sa confunde politicianismul vopsit in spoiala de crestinism, cu romanismul si patriotismul autentic crestin!

PS (impartasit numai de BIS): Daca asta e alternativa la guvernarea cu oua multe, mai bine stau acasa pe 28 noiembrie. Si gata.

Pulicat la: http://ro.altermedia.info/index.php?p=1791
Colega noastra Hypatia - de Mary la: 30/11/2004 13:25:17
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
Buna ziua tuturor. :)....Simt nevoia sa incep altfel pentru ca de citeva zile nu sint acasa si totusi am avut nerabdarea sa intru la Cafenea de la un Internet public....
Am citit cele citeva mesaje si trebuie sa spun ca ma bucur ca Anisia a iesit din carapace (frumos comentariul #30009, felicitari pentru simtul de observatie!) si ca sint de acord cu cele observate si de Gabi.
Am si eu cite ceva de spus/adaugat/subliniat.

Hypatia, cum spui tu in mesajul adresat lui Sanjuro daca nu ma insel saptamina trecuta, oamenii au simpatii si mai putin simpatii, dar aceasta tendinta umana de a ne apropia sau departa unii de altii in functie de motive subiective etc, o promoti si afisezi chiar si tu, DIN PLIN.....
Te citez:'' In Cafenea ,....o frecventez mai bine de un an, ii cunosc pe unii membrii, cu unii sint amica, am si contre, ca asa-i viata''....
Dar NU aceasta este explicatia mesajului lui Sanjuro care a declansat cele citeva comentarii.
Pur si simplu ce spune Sanjuro este adevarat, sint multi care gindesc ca el, numai ca nu toti au avut curajul sa ti-o spuna asa direct.Unii poate nu vor sa te supere si isi tin inca pentru ei parerile!!....Dar tu ar trebui de fapt sa apreciezi mai mult pe cineva care iti spune adevarul in fata chiar daca nu iti place ce iti spune, decit cineva care iti umple chestionarul de minciuni. Ca unul din putinele lucruri de care poti fi sigura intr-o comunitate virtuala este ca nu poti fi sigura de nimic...Deci nu poti avea incredere ca fiind 100% autentice, informatiile primite.
Eu cred ca tu trebuia sa respecti dorinta fiecaruia de a lua sau NU parte la aceste chestionar, imediat ce ai observat o ezitare....
Este aproape copilaros cum te duci pe alte subiecte pentru a-ti exprima nemultumirea apropos de cei care cum spui tu nu te inteleg (se pare, pe destul de multe subiecte: religie, conflict, suflet....)
Merg mai departe sa spun, nu mi se pare o atitudine profesionala cind aflindu-te printre cei de care te consideri mai bine inteleasa,faci aluzii(de obicei rafinate)la potentiale IQ, la pregatirea pe care o are sau nu unul, altul...Iar daca tu nu iti pastrezi acea profesionalitate OBIECTIVA fata de toti, cum te astepti ca tu, la rindul tau sa fi luata in serios de toti, in aceeasi masura?
Tema ta preferata se pare ca este Conflictul. Vorbesti depsre Conflict dar pe mine una nu m-ai convins ca tu ai resusit sa te mentii prea marginal fata de el.
Ne-ai spus ca esti profesoara, te credem, dar cel mai mult stii de ce ?Te credem pentru felul cum vorbesti cu noi. De sus si cu siguranta ca trebuie sa ai tot timpul dreptate. Tot timpul dai impresia ca trebuie sa ne explici ceva, ca noi trebuie sa intelegem ceva, ca nu sintem la nivelul tau de a intelege lucruri altfel simple pentru tine.....Vorbesti de conflict. Dar ti-ai marturisit vreodata cit de usor cazi tu in conflict cu toti cei care nu sint de parerea ta ?
Sigur ca nu esti singura cu aceasta slabiciune, fiecare dintre noi o are mai devreme sau mai tirziu, mai palida sau mai puternica....Dar intrebarea este, de ce sa acceptam pe cineva cu aceleasi inclinatii/slabiciuni sa vina si sa ne ''invete'' despre coexistenta in viata virtuala???
Vezi tu , noi sintem aici nu pentru a ne judeca sau etala, sintem aici ca oameni pur si simplu.Sintem aici ca Oameni , nu doctoranzi, nu studenti, si nici profesori, nici oameni de afaceri. Venim aici sa ne relaxam, sa ne destindem intelectual. spiritual, sa ne amuzam uneori, sa mai aflam cite ceva, sa ne dam o parere,sa mai invatam cite ceva. Apropo de relaxare si destindere, nu am gasit unde Sanjuro sa fi folosit cuvintul ''distractie'' dar si daca l-ar fi folosit, comentariile lui sint cel mai bun exemplu la ce inseamna pentru el ''distractie'' la Cafenea...
Si eu vin aici de mai bine de un an, dar nu mi-a trecut vreodata prin cap sa intreb pe cineva ce si unde a studiat , lucreaza etc. Am preferat sa cunosc pe fiecare din raspunsurile date, din ce au de spus. Si crede-ma, asta este o mai buna metoda de a cunoaste oameneii, observindu-i, ascultindu-i, deci in timp.
Nu te poti astepta la un rezultat corect al cercetarii tale daca te rezumi sa judeci oamenii dupa bunavointa de a-ti da raspunsuri la citeva intrebari, mai ales cind nu poti avea garantia ca raspunsurile sint adevarate....Sa nu mai vorbesc si de micul procent care au vrut sa participe.Nu vad cum te poate ajuta sa iti formezi o opinie obiectiva despre sute de membrii, daca tot ce vei cunoaste vor fi cel mult zece rapsunsuri. Deci nici obiectiv , nici adevarat nu are cum sa fie chestionarul tau...
Stii care este cea mai mare calitate apreciata de noi la Cafenea? Ca ne putem inscrie anonimi. Nu trebuie sa aratam nimic, sa spunem nimic ce ar putea dovedi cine si ce sintem. Ne place aceasta discretie si cred ca asta caracterizeaza pe fiecare aici. Si sint convinsa ca si pe tine, tot asta te-a atras sa vii la Cafenea.
Da, sintem o comunitate, chiar una inteligenta, in care ne straduim fiecare sa ne respectam unii pe altii.
Acesta este de fapt un merit dublu. Al nostru, pe de o parte, si Daniel pe de alta parte. El este acela care fara multa vorbarie, dar EXEMPLU personal de discretie, obiectivitate, prestanta, a reusit sa se faca respectat de toti si sa ne faca tacit pe toti, sa il respectam si acceptam ca moderator/mediator. El a reusit acest lucru pentru ca de la inceput ne-a tratat pe fiecare in mod egal, nu a aratat ca ar simpatiza mai mult pe unul sau altul.
Cam acesta este si motivul pentru care Sanjuro a spus ca situatia ar fi fost alta daca ar fi fost initializata de Daniel. Calitatea lui de napartinitor.

Citez acest comentar al tau:
''Sanjuro sa fie acelasi tip care propune subiecte interesante despre carti s.a. cu cel care se incapatineaza atita sa ma contreze?''

wow !!!! Exact ca la scoala primara . Cine are curajul sa o contrazica pe doamna invatatoare??...
Ce inteleg eu din afirmatia ta este ca tu nu crezi in stare sa propuna un subiect interesant, cineva care nu este de parerea ta !!
Si daca tot sintem la psihologie sociala, tot ce inteleg eu din aceste cuvinte ''cel care se incapatineaza sa ma contreze'' este aroganta si agresivitate verbala, iar aceste ''calitati'' nu impun nici respect nici cooperare....

Well, ar mai fi multe de spus, dar sint sigura ca imi vei mai da si alte ocazii..........
Ai remarcat undeva ca spun, alaturi de OzZY, lucruri interesante. ....:))::...

As fi fericita sa gasesti si aici cite ceva interesant pentru tine, studiul tau etc......
Daca nu, este absolut OK.....


we all have a role to play
Cine cunoaste cuvintele...??? - de Coralie la: 01/12/2004 15:46:10
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
eu le-am uitat (cuvintele), le cunoaste cineva?

"Mos Craciun cu plete albe..."
Forma si stilul lingvistic vor dispare... - de (anonim) la: 03/12/2004 06:09:59
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Pentru Paiangen, de Adela
"forma si stilul lingvistic vor dispare..."

Doamne fereste! Cu ele va dispare unul din deliciile vietii. Ce ai zice de culinaria disparuta, urmand sa "administrezi" doar pilule, care ar contine poate vitaminele si mineralele necesare?

Adela
#30476 (raspuns la: #15763) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu numai ca au fost cuvintele - de Dantimis la: 04/12/2004 22:44:34
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

alt fel de analiza - de giocondel la: 10/12/2004 02:49:32
(la: Materialism si creationism(ueit))
sincer, eu speram sa imi analizati textul, folosindu-va ochii inimii .

ca folosesc sau nu un anume tip de logica, ca omul a dezvoltat rationamentele si conceptele logice, mai putin intereseaza.Important este ceea ce incerc sa transmit, chiar asa stangaci din punct de vedere al stilului, gramatical sau mai stiu eu ce pct de vedere care cere analiza batului de chibrit...

chiar daca logica mea e simplista,"lamentabila" adevarul ramane adevar,indiferent cum el este transmis, Si adevarul este ca EU AM SCRIS ACEST TEXT si ca niciodata cuvintele nu s-ar fi asezat singure pe ecran, in exact aceasta combinatie si forma, pentru ca eu le-am gandit mai intai si pe urma le-am asternut ,folosindu-ma de tastatura, schimband forma textului de la o secunda la alta, in functie de cum ideile se inlocuiau una pe alta in mintea mea.

probabil ca "Logicienii" moderni imi pot demonstra ca nici nu exist si ca am zece coarne pe un umar.Faptul ca ei au dezvoltat intr-un fel anume logica, nu insemna ca ea reprezinta realitatea lucrurilor nicidecum.Fiecare om cu logica lui.pana si nebunii au o logica anume ,de fier, ce poate fi cu greu contrazisa.:):):):)
Urari de bine!



When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
#31284 (raspuns la: #31175) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
forme de cenzura - de desdemona la: 14/12/2004 12:09:45
(la: Romania, sub amenintarea dictaturii?)
Daca orice forma de cenzura e un act dictatorial, atunci dictatori sunt si cei care curata grafitti de pe ziduri, si cei care aduna gunoaiele aruncate de oameni pe strada (hei, si ei au dreptul sa isi exprime existenta lasand mici memoriale ale trecerii lor prin zona). Si cea mai mare cenzura e sa il impiedici pe un bebelus sa manance tot ce mananca adultii (el nu are dreptul la alimentele noastre ?) sau pe orice om sa consume droguri de orice fel (cine are dreptul sa il impiedice ?).
Ideea ca exista lucruri care mai bine raman nespuse (nefacute) pentru binele public nu e o forma de dictatura.
Si cand o gazda a unei discutii decide sa stearga mesaje cu continut injurios sau murdar eu vad in asta aceeasi actiune cu a muncitorului de la salubritate care isi matura strada in zori de zi.

Desdemona
#31612 (raspuns la: #31598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da si nu... - de homeless la: 20/12/2004 11:51:15
(la: Poveste de mahala)
Am citit Printul canalelor. Ca multe alte texte publicate in Cafenea, are o idee, vrea sa spuna ceva, dar forma nu este cea mai fericita. Prea multe cuvinte, prea multe imagini care incarca inutil textul. Ar fi de taiat mult din pastila de acolo ca sa ramina ceva viabil.
Stiu ca nu pare o opinie avizata sub pseudonim, ma rog, poate ca am gresit cind m-am inscris asa in Cafenea, poate ca nu ma asteptam la discutii foarte serioase, dar am lucrat mult timp cu debutanti, am ajutat multi scriitori sa fie publicati.
#31987 (raspuns la: #31912) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
puterea gandirii... (pentru destin) - de anisia la: 13/01/2005 01:03:59
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
... sau puterea mintii cum imi place mie sa o numesc. ai citit despre Veronica Franco? de la ea am invatat despre puterea mintii... este puterea cu care poti face totul posibil: poti invata, poti convinge, poti seduce, poti invinge.

da, ai dreptate. fiinta umana este suverana. dar nu pentru ca are abilitatea de a iubi. ci pentru ca isi poate exprima aceasta abilitate si prin cuvinte. de unde stim noi ca animalele nu iubesc? asa in felul lor cred ca si ele iubesc. numai ca noi putem sa punem iubirea in vorbe, sa-i dam forma, culoare, sens, impuls, si nu continui lista.

vesnica flacara...este defapt acel magnet care ne atrage catre aproapele nostru. acea nevoie de a imparti, de a nu fi singuri. de a ne gasi jumatatea.
#33257 (raspuns la: #33256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de DESTIN la: 13/01/2005 01:51:36
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)

Dear anisia,

Ai mare dreptate in ce afirmi:

"da, ai dreptate. fiinta umana este suverana. dar nu pentru ca are abilitatea de a iubi. ci pentru ca isi poate exprima aceasta abilitate si prin cuvinte. de unde stim noi ca animalele nu iubesc? asa in felul lor cred ca si ele iubesc. numai ca noi putem sa punem iubirea in vorbe, sa-i dam forma, culoare, sens, impuls, si nu continui lista."


Eu am fost sintetic in a ma exprima:

Darul divin al ratiunii si puterea de a iubi.

Puterea de a visa si de a duce visele la indeplinire.

Prin inteligenta, prin visare, prin iubire.

Deci nu numai abilitatea... luata izolat!!!

"... sau puterea mintii cum imi place mie sa o numesc. ai citit despre Veronica Franco? de la ea am invatat despre puterea mintii... este puterea cu care poti face totul posibil: poti invata, poti convinge, poti seduce, poti invinge."

Frumos exprimat,da am citit Veronica Franco,..."a seduce" insa este enorm de greu...daca de invatat mai merge...sa te lasi convins asa si asa...invingator poti a fi...revenim la seducere!!!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#33266 (raspuns la: #33257) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)Imi plac provocarile - de Ice Queen la: 13/01/2005 23:56:38
(la: Cautatorul de suflete)
Comentariul tau dorea sa fie foarte acid-nu?-la adresa unei biete narcisiste ca mine..Te asigur,nu exista altceva ce apreciez mai mult decat un comentariu acid bine realizat,dar..Sa analizam putin textul tau,esti de acord?Desi nu a fost intentia mea sa "duelez" aici,nu pot sa ocolesc manusa aruncata de tine,dealtfel nu mi-ai oferit alternativa..:)..
Asadar,sfatul meu indeamna la narcisism,zici tu.Imi pare oarecum rau,dar trebuie sa te contrazic.Sa revedem ideile noastre,vrei?Prin urmare:ideea mea era aceea ca nefericirea,insatisfactia in general apar acolo unde se doreste,se cauta acel ceva ce nu poate fi gasit,deci nu incurajez sistarea cautarii,ci doar imi permit a-mi forma opinia,la care cu totii as tinde sa cred ca avem dreptul-pana chiar si eu,nu?-,ca dezamagirea este urmarea unui scop poate prea maret.Iar problema cu narcisismul..hm..in timp ce eu transmiteam un mesaj mie prin mine si in fata mea privindu-ma o data in oglinda,tu esti chiar speriat de zilele in care nu poti sa te uiti in ea;hai sa fim obiectivi,cine e aici narcisistul?Stiu,e placut sa dai palme morale,dar imi permit a-ti face sugestia urmatoare:nu e prudent sa incerci sa le dai altora palme pana nu ai reusit sa iti dai tie una care sa te trezeasca la realitate!Doresti a demonstra ca gandirea mea este eronata,limitata,distrugatoare,nu-i asa?Dar pentru a face asta insa trebuie sa faci distinctia intre a te preface si a fi.Am sa-ti dau un exemplu:tu te prefaci ca imi demonstrezi mie,dar si celorlalti,ca "sfatul" meu este..sa zicem nepotrivit,desi din tot textul,daca reusesti sa urmaresti firul,maan,sfatul era sa iti deschizi nuanta careia ii asociezi existenta!
Cat despre drumurile batatorite,eu tocmai le descurajez,poate ca tu insa te prefaci ca le combati pentru a atrage atentia asupra lor,dat fiind faptul ca emiti maxime de genul "ne mintim ca fericirea nu exista";a afirma ca ea exista sau nu este un drum deja atat de uzat,ca batatorit ar fi doar un diminutiv al ideii...Nu am astfel de concluzii sau premise...
Iar "nu poti trai fericit cu ochii scosi" este o cruzime..ai omis oare ca sunt destui oameni pe pamantul asta,atat de abundent in valori si fericire dupa parerea ta,care chair asa traiesc?Poate trebuie sa ii intrebi pe ei daca pot trai asa sau nu...
In oglinda de obicei te uiti pentru a vedea ceea ce este real,nu ceea ce vrei sa vezi-"Si ne miram apoi ca oglinzile in care ne privim nu arata mai niciodata ce dorim sa vedem!"..As putea continua probabil,dar cred ca este suficient.
Iti multumesc ca ai dat atata atentie cuvintelor mele,si de aceea am considerat ca este politicos sa iti intorc serviciul.Sunt o persoana corecta,cred,nu?
Presupun ca mai "vorbim"...:)
#33334 (raspuns la: #33286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Complexitatea sistemelor - de adriang la: 14/01/2005 15:13:32
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Adrian Marchidann, ai facut comparatia: "Codul genetic este format ca si alfabetul din litere. Iata un exemplu usor: cuvantul "carte", prin pierderea unei litere devine "care". Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou."

Din pacate comparatia pe care o faci nu are darul de a releva adevarata complexitate existenta in molecula ADN. Pentru asta, ti-ai ales un cuvant foarte convenabil, format din cinci litere. Este necesar de mentionat ca o proteina contine in medie 200-300 de aminoacizi, dar exista proteine care depasesc 20.000 de aminoacizi.

Problema este ca proteinele sunt legate intr-un sistem de interdependenta pentru a asigura functionalitatea celulei. Adesea, mai multe proteine lucreaza pentru realizarea unui scop. Aparitia la intamplare a unei noi proteine nu este suficienta. Ea ar trebui sa se integreze cu particularitatile sistemului deja existent, care este un sistem robust si in general rezistent la deviatii.

Ca sa ilustrez ceea ce am spus, imagineaza-ti cum ar arata analogia ta cu literele, cuvintele si (frazele), dupa ce cuvantul "carte" pierde o litera. Sa luam o fraza pentru ilustratie: "Cine are carte are parte." Dupa "mutatie", ea devine "Cine are care are parte." Observi ca intreaga fraza isi pierde sensul. Chiar admitand ca mutatia s-a facut pe o copie a unei gene (deci informatia initiala, sau cuvantul, nu s-a pierdut), noul cuvant rezultat nu se integreaza in nici un fel cu celelalte si nici nu poate forma o propozitie de unul singur.

Ultimii ani de cercetari in biologie si biochimie au relevat existenta unor sisteme complexe ireductibile in alcatuirea organismelor vii. Aceasta inseamna ca orice initiativa de a descrie o varianta simplificata a unui astfel de sistem va avea pana la urma ca rezultat un sistem nonfunctional. Implicatia este una foarte serioasa pentru ipoteza evolutionista, care presupune ca toate organismele biologice cunoscute la ora actuala au evoluat prin adaugarea graduala de functii noi. Cum s-ar putea atunci explica existenta unor sisteme care nu-si mai pot desfasura activitatea in lipsa oricareia dintre componentele lor?

Exemple de astfel de sisteme (care nu se pot forma prin mici modificari succesive) sunt: ochiul, functionarea sistemului imunitar, procesul de coagulare a sangelui, flagelul intalnit la flagelate, etc.

Singura explicatie pentru existenta acestora este faptul ca partile lor componente au fost puse in functiune simultan, formand un intreg functional.
#33383 (raspuns la: #33086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Adrian Marchidann - de Paianjenul la: 15/01/2005 17:51:06
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
"...cuvantul 'carte', prin pierderea unei litere devine 'care'. Noul cuvant se creeaza prin pierderea unei litere, dar sensul pe care il transmite este nou.

La fel se intampla si cu codul genetic. Pierderea uneia sau mai multor litere nu inseamna pierdere de informatie, ci aparitia unei informatii noi."



- Dictionarele ofera doua definitii pentru cuvintul EVOLUTIE:

E1 - desfasurare (a unui proces oarecare, fara mentionarea de fluctuatii calitative).

E2 - transformare (de la simplu/inferior la complex/superior!).


Sa revizuim versiunea ta recurgind la ilustratia sugerata de tine: "carte".


Conform definitiei E1, din specia "carte" pot evolua alte specii,

a. prin combinatie de informatie:

"creta",
"creat",
"certa"...

b. prin pierdere de informatie:

"cert"
"car",
"ac"...

Desi unele din speciile aparute mai sus pot fi calitativ superioare speciei originare - "carte" - nici una nu prezinta in codul lor genetic vre-un adaos de informatie genetica, inafara de baza data: "carte". (Faptul ca toate aceste specii noi aparute constituie ele insele un adaos la indexul speciilor nu e tot una cu "adaos de informatie genetica", asa cum interpretezi tu in comentariile tale precedente! Adaos de informatie ar fi eventual

"cartel",
"clarinet",
"articole").


Conform definitiei E2 (simplu>complex), "carte" reprezinta deja o forma de materie vie complexa, mult evoluata fata de cea mai simpla forma de viata... cu o cantitate de informatie din care e posibil sa se piarda ceva, pentru ca are din ce sa se piarda. Intrebarea este, cum a aparut specia "c" (stramosul "primitiv" al lui "carte")?... Prin pierdere de informatie genetica?... Din ce?!"... Cum a aparut dupa aceea "a"... "r"... si asa mai departe?... (Vezi obiectia lui adriang, #33383,on Fri, 14/01/2005 - 23:13...)...








cuvintele: EU>MIE>AL MEU..vor fi considerate profane!giocondel, - de DESTIN la: 17/01/2005 01:54:47
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Dear giocondel,

Deosebit de interesanta este remarca ta,poate fi numita "predictie"nu ma hazardez...insa este posibil.


Cunoscutul psiholog ABRAHAM MASLOW, fondatorul a ceea ce a numit "psiholopie umanista", focalizata mai curand asupra fiintelor umane sanatoase psihic decat asupra conditionarilor patologice, este unul dintre putinii psihologi care au recunoscut, studiat si descris cu obiectivitate experienta umana de Transcendenta.

Aceasta experienta poate sa capete multiple forme.

Ea poate sa fie:

-o forma de uitare de sine;
-o pierdere a senzatiei de individualitate in care ego-ul limitator este transcens,ce poate conduce fiinta la o inefabila si sublima fuziune cu intregul univers, cu un anumit aspect subtil al manifestarii, cu o alta fiinta iubita, sau chiar cu Dumnezeu insusi.

Experienta poate consta si numai dintr-o senzatie de iesire din timp:

timpul este atunci transcens.

Sentimentul de continua lupta cu elementele naturii si cu
ceilalti poate fi transcens prin acceptarea plenara a armoniei
integratoare dintre fiinta noastra = MICROCOSMOSUL propriu si
intregul Univers = MACROCOSMOS.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#33569 (raspuns la: #33560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
acum ai faci daci-romani de unde pana unde - de makedon la: 19/01/2005 02:21:54
(la: Aromanii, macedo-romanii, megleno-romanii, istro-romanii)
dar ce treaba au armanji cu daci-romani nu inteleg si nici istoria nu o intelege,si cand spui :in cazul aromanei din greaca, albaneza si macedoneana, intrate in limba dupa anul 1400.la macedoneana la ce te referi ,sa nu-mi spui la scopia ca nu exista,slavi au coborat foarte tarziu aici din nord,la aromanei din greaca>e aceeasi aromana,doar ca in grecia au ramas cuvintele vechi originale la care tineretul din romania nu le cunoaste doar batranii stiu de ele.si stii foarte bine de unde provine cuvantul a-roman a-romana(This world derives from the "Romanus lives" and it is related to the decree of Karakala (Edictum Antonianium), 212 A.D. According to this decree, the right of the Roman citizen was passed on to all the residents of the whole Roman province. pana atunci era macedona(nu slavii)dupa aceea le spunea makedo-romana din veria si macedonia care este la scopie.si cuvantul Vlahs (Armani)sa auzit pentru prima oara in anii 976 A.D. de la Kedrinos
in Castoria si Veria,the Latin speakers of South Balkans are called with other names too, (Farsiarotes, Tsipani, Miglianiats=Moglenites, Grammoustiani, Mouzikiari or Tsimoureani, Sarmaniotes etc.)

In the 18th century, under specific circumstances like the fall of the empire, successive tension of pashas, Orlophika, internal conflicts, big cities of Vlahs (Armani) like Moshopoli, Nikolitsa, Linotopi, Grammousta and many more were totally destroyed and the inhabitants were scattered towards every direction: Vienna, Budapest, Belgrad, Boukourest, Thessaloniki, Veria, Naousa, Serres, Philippoupoli, Konstantinopolis etc.

Cu tuti câ armânamea shi-azburashti limba tu Peninsula Balcanicâ di pisti 2000 di anji
shi cu tuti câ tricurâ 170 di anji di cându anvitsatlu armânu M.Boiagi adra reguli (normi)
buni trâ scriarea a limbâljei a noastri makedo-latini, noi nu avemu unâ ortografii unitarâ
di cari s-tsânâ tuts atselji tsi angrapsescu armâneashti.

The wallachian language is an autonomous neolatin language, which was already created in the 6th century AD. The phrase (Torna-torna frater) preserved by the byzantine columnist Thephylactus Simocatis (7th AD) is considered to be the first written evidence.

Nowadays scientific research has given an answer to the birth of the makedo-romana language. The formal language of the eastern Roman State called Byzantium many centuries ago, up to the years of "Iraklios" (at the beginning of the 7th century AD), was the Latin language.

After "the first Romanian period" of the neolatin languages (derived from the folk Latin language of Balkans Latinum Balkanicum) four neolatin languages (the makedo-romana and the Moglenitiki in the axis of Egnatia and Istroroumaniki and Dakoroumaniki in the axis of Dounabe). In an exactly similar way the modern neolatin languages (Italian, French, Spanish, Portuguese) derived from the western neolatin language. In this way, we can explain the similarities among the makedo-romana, the previously mentioned European languages and simultaneously with the corresponding neolatin languages of the Balkans.
The first written signs of the makedo-romana language have their roots in the mid of the 18th century and they are mainly inscriptions of the Greek alphabet and texts, by scholars and lexicographers who used Greek and Latin alphabet.

The first grammar of the makedo-romana language of M.Boyiatzi, was printed in 1813 in Vienna. This grammar proposes the Latin alphabet so that the language would acquire a literate form. This was also previously supported by other "daughters" of the Latin language. In the recent makedo-romana grammar of academic N.Katsani-K.Ntina (Thessaloniki 1990), the makedo-romana language was written in Latin letters completed with letters from the Greek alphabet.

The choice of the alphabet of course even today, is not very simple as there are many parameters (historical, religious, cultural, political) that must be taken into account. However, an unbiased and without expediency approach to science cannot deny that a neolatin language like the makedo-romana one, can be written more efficiently in the Latin alphabet.

O, vreamu, lea Armâname, shi lai soari,
S-aurlu cu boatsi pâlmunjiljii sâ-nji creapâ
S-cutreamburâ Balcanlu, tutu, câtu-i mari
Ta s-avdâ shi stealili, sh-Luna aleaptâ,
Câ di-adzâ shi-nclo va s-aibâ nâ soru
Ma musheatâ dicâtu eali sh-ma undzitâ
Sh-cu boatsi di câmbanâ tsi-arupi nioru
Sh-va s-hibâ tu lumi ma vrutâ sh-hârsitâ,
Ghini mâtritâ – ca featâ hâidipsitâ,
Ncârcatâ di flurii, tu sirnji-nviscutâ,
Cu crutsi pi frâmti sh-pi fatsâ undzitâ
Cu budzâli dultsi – cânticu eta tutâ.
O, voi, lea Armâname, vrutlu neamu a meu
S-tsâ spunu cu cânticu, cu boatsea câmbanâ,
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!
Di s-aminta, sh-va s-aibâ lungâ banâ!
Sh-va s-armânâ ti eti shi va s-lutseascâ
Ca Soarli tu dzuâ sirinâ
Sh-va hibâ ti soia armâneascâ
Ma dultsi di njiarea di-alghinâ.
Armânamea nu cheari. Lumea sâ shtibâ!

#33750 (raspuns la: #33692) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...