comentarii

cuvinte cu grupul de sunete iu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
interesant jocul de cuvinte, - de florin-liviu la: 12/02/2005 15:55:48
(la: Oac oac oac)
interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine
Fara cuvinte - de fefe la: 16/02/2005 19:20:26
(la: Poezie. Una din cele de sertar... SAMUEL C.)
Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.
un grup de fotografi amatori sau pro - de Dinu Lazar la: 20/02/2005 17:08:00
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Exista grupuri de fotografi formate datorita unor forumuri,site-uri unde activeaza, grupuri ce ies impreuna in weekend la pozat"

Asa ceva sigur, amici de suferinta strinsi din intimplare pe liste, exista si au mai existat si vor exista; eu spuneam insa de altceva, colectivele in cauza, cum rezulta clar pentru oricine viziteaza siturile amintite, sunt grupuri sudate, cu o linie clara in estetica sau in ceea ce ii leaga, sunt altceva si dincolo de un grup de amici care se intreaba ce-i aia o diafragma sau cum se zice, lentila sau obiectiv; sunt grupuri bine definite din punct de vedere al creatiei si au o clara proiectie pentru ceea ce doresc sa faca, au un program estetic si o linie definitorie.

Cine se uita pe listele de discutie romanesti fotografice - si recunosc si eu ca le parcurg cel putin saptaminal, deseori si mai des - ramine uimit de cantitatea imensa de intrebari si informatii despre chestiile colaterale si la urma urmei neimportante pentru creatia foto, legate de tehnica foto sau de abeceul notiunilor de baza; foarte putina lume se intreaba cum devine cazul cu compozitia, povestirea in imagini, cultura fotografica sau perspectiva... nu mai zic de culoare sau forma; asta ma pune pe ginduri, ca si cum asta nu ar conta, ceea ce e stupid.
Nu e totul sa stii sau sa discuti despre noul aparat krantzoflex sau ce e mai bun, un a85 sau un f6, si cum se shuterizeaza pe programul de portret la luminare.
Si acum 50 de ani, si acum, si peste 50 de ani, aparatul a fost, este si va fi un simplu stilou care scrie poezia, si nu neaparat o esentiala si obligatorie poarta catre arta suprema care e sublima dar se cam ascunde, chiar daca aparatul ala stie sa recunoasca o fatza in cadru sau scoate automat ochii roshii.
Deci daca scoatem cu buretele intrebarile tehnice, foarte multe generate si din lenea de a cauta singuri pe net, sau evident de a citi ce s-a scris alaltaieri, din forumurile romanesti, nu decantam din ce ramine prea mare lucru... ca si cum esential ar fi aparatul, obiectivul, programul, softul, computerul, si nu ce facem cu ele.
E ca si cum ar exista brusc mii de forumisti preocupati de structura pinzei tabloului, de cite fire de bursuc are pensula, de cum se face o rama, si nimeni care sa se intrebe cum devine cazul cu pictura in sine.
Ar fi cam straniu, nu?
Aparitia a sa zicem 10-15 grupuri de creatie romanesti clare, definite, cu opere si cu o coagulanta existenta, ar echilibra fantastic aceasta atractie catre o tehnica ce, pe ansamblu, nu merita atita efort si importanta si ar fi un factor de care s-ar tine seama.
Asociatii e greu de facut, fotocluburi e complicat, dar grupuri e simplu de creat si rezultatele ar fi benefice si imediate, cu conditia sa fie grupuri de creatie cristalizata si nu de intrebatori nemuritori despre distanta focala, temperatura de culoare si alte asemenea.
Cunostintele tehnice trebuie si aplicate cindva cumva... nu tehnica este esentialul problemei, ci ce facem cu tehnica aia.
#36986 (raspuns la: #36957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga wild wind ( monica?) - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:21:44
(la: A fi roman: frustrare sau mandrie)

Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de beuf, sarmale, taitei de varza, chifetlute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietne, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. toi au fost incintati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la shopping mall si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si birfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cerul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa impruute o ceapa, un ou, zahar sau si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta ( “meshugana”)cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil ( hutzpa ). A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Draga mea romanca, sunt mandra de tine... - de Adela Adriana Moscu la: 21/02/2005 19:43:48
(la: Romanii vazuti de romani)
Raspuns unei romance ce se intreaba:“ A fi roman...
Este oare o frustrare sau o mandrie? “-wild wind/monica


Draga mea, a fi romanca e o mandrie pentru mine...Dupa cum o sa-ti dai sema treptat sau mai repede romanii sunt de tot felul cum de fapt exista in toate grupurile etnice. Eu una, sunt mandra de radacinile mele. Intodeauna ma intreaba lumea de unde sunt din cauza accentului pe care inca il am. Foarte vesela le raspund si le ofer lectii de romana. Ii invat ceva expresii de exemplu: ce mai faci, imi place de tine, mi-e dor de tine, vino la mine, de ce esti trist, veniti la dans cu poezii, etc. De cativa ani am inceput sa recit poeziile mele in enlgeza la diferite universitati, colegii, cafenele, librarii Borders, Barns and Nobles, scoli etc. De acum cateva luni am inceput sa citesc audientelor o poezie ce am compus-o in romana si apoi le-o recit in traducerea in engleza. Le explicam cum vreau sa-i mangai cu muzica limbii noastre. Daca ai sti ce multi ma imbratiseaza la sfarsitul lecturii si imi multumesc pentru aceasta experienta. Pur si simplu devin indragostiti de limba romana...si ma roaga ca in viitor sa le recit in romaneste...iti dai seama ce miscator e... imi dau lacrimile...ei imi spuneau ca habar nu aveau ce frumos sunet este acel ce provine din limba noastra...toti au o reactie atat de placuta si le place muzica limbii romane. In alta ordine de idei iti spun ca vecinii mei comenteaza atunci cand trec pe langa casa mea... detecta o aroma foarte placuta si sunt curiosi ce gatesc. Toti deja au mancat de la mine tocanita de carne cu cartofi, salata de castraveti, salata de boeuf, sarmale, taitei de varza, chiftelute, ardei umpluti si salata de rosii. Unii au incercat si tuica de prune...:).. I-am dat cadou unei prietene, o doctorita cu care lucram in trecut, o sticla de vin romanesc PREMIAT. Ce crezi, acum este vinul preferat ce sotul ei il comanda cu lazile si le spune tuturor ce bune e. Lumea e foarte surprinsa de felul meu prietenesc si le spun ca asa este cultura noastra romana de a fi calzi, gazde bune si ca iubim oamenii si viata. Le-am dat sa asculte muzica lui George Enescu, Maria Tanase, Ioana Radu, Fuego( pe care il ador) si ultimul cantec renumit in europa in 2004-“Dragostea din tei” ce apartiene grupului O_zone. Tori au fost incantati. Cat priveste romanii prin strainatate mai sunt si evenimente ciudate si neplacute cateodata mai des, cateodata mai rar...Mi s-a intamplat si mie sa ma apropii de oameni ce vorbeau romaneste la "shopping mall" si sa le spun ca si eu sunt romanca si propuneam sa tinem legatura, insa eu eram singura ce ii sunam. Dupa un timp si normal ca m-am oprit. Da, deseori romanii fug de romani. Dar exista printre ei si mai putin rigizi, mai putin aroganti, mai putin infricosati cu care mai poti sta la un pahar de vorbe, la un dans si o cafeluta. Multi nu se ajuta, doar au invidie si barfe unii pentru altii. Dar, cred ca exista inca posibilitate pentru transformare. Multora le spun: Hai, sa schimbam reputatia romanilor, hai sa aratam lumii ce adorabili de fapt suntem toti si cum ne ajutam cand putem. Cred ca bunatatea poate deveni contagioasa in cercul nostru. Le-am spus multora ce bine mi-ar cade la inima daca ar veni sa imprumute o ceapa, un ou, zahar si chiar si o ureche ce sa le asculte durerea. Ei zambesc, chiar rad cu hohote cateodata...unii imi spun ca sunt o nebuna placuta (“meshugana”) cu o pofta de viata enorma si cu un curaj formidabil (hutzpa). Sfat? >A fi maleabila si rabdatoare poate fi de folos la fiecare. Ei, in fine, daca acesti romani vecini de ai tai ce te saluta doar in limba enlgeza, daca ei aleg aceasta poteca sa le fie de bine...tot e bine... sunt liberi ...macar te saluta, nu?...va veni timpul cand vei intanli si romani ce o sa te salute si in dulcea vorba romaneasca si poate o sa te si imbratiseze. Te-as invita sa te muti langa mine..dar e un risc mare > poate ai vrea sa nu mai mergi la servici si in loc vom dansa tot timpul, te-ai ingrasa , si asa mai departe..dar de fapt nici eu nu veau sa mai raman prea mult pe aici din cauza frigului ...iar la Toronto nu as merge din acelas motiv...as da doar o fuga in timpul anotimpului cald doar sa va imbratisez pe toti cei de acolo ce sunt dornici de romanca prietenoasa...Te imbratisez cu caldura !

Adela-Adriana Moscu , 20 Februarie, 2005 , Lancaster, PA, USA
Poze cu biserici fortificate din Transilvania - de Dinu Lazar la: 09/03/2005 21:02:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnule Alex,
merg deseori prin frumoasele locuri pe care le descrieti si Dvs si ma intilnesc cu turisti de tot felul, cu biciclisti pe care ii invidiez ca au timp si care au venit din lume si se bucura sa vada ce mai exista; bun, oricine poate pune un webcam pe ghidon si poate filma ce vrea si cum vea, cu hirtoape sau fara.
Dar, una este cind facem ceva penru placerea noastra, si alta e cind ne comparam cu ce se face, in orice domeniu am fi.
Oricine poate sa faca ce poze vrea si cum vrea si cum poate si cit poate, la orice nivel, si fiecare poate si e dator probabil sa arate celorlalti ce face; asta este grozav.
Cind insa un grup de prieteni vor sa faca o chestie unitara pe care chiar o intituleaza "Photo raid 2004" si chiar fac o descriere care suna atit de incitant (Proiectul isi propune valorificarea culturala si turistica a peste 50 de biserici fortificate sasesti din Transilvania) atunci oricine s-ar astepta ca valorificarea asta culturala sa contina imagini ori de arhitectura, ori mai de suflet, cu atmosfera, lumini, stari, perspective si conotatii.
Cum nu vad nici arhitectura nici starea, poate ar fi mai bine de schimbat radical textul, adica de pus "citiva amici iubitori de drumetie s-au gindit sa faca niste excursii si eventual fotografii la bisericile fortificate" - ar suna grozav si ar exprima superb ce se vede acum acolo, adica un numar de imagini care sunt cum sunt; a pune acele imagini pe sit si a spune despre ele ca :
"Desfasurarea proiectului continua cu expozitii de fotografie deschise publicului larg, in Romania (Sibiu, Sighisoara, Biertan, Bucuresti ,sa) dar si in Germania si Austria. Vom prezenta astfel o imagine adevarata si vie a Romaniei; expozitiile sunt un excelent mijloc de promovare a culturii si istoriei, dar si un bun prilej de intalnire a comunitatilor (fie ei romani sau sasi). Proiectul se bucura de Inaltul Patronaj UNESCO"
mi se pare cam asa, ca sa zic astfel, cel putin deplasat si pentru mine personal jignitor.
Adica privind la rece calitatea generala a fotografiilor facute in acel Photoraid, din punct de vedere tehnic si estetic este extrem de slaba,
si nu le consider, la acest nivel, nicidecum, "un excelent mijloc de promovare a culturii si istoriei" - si daca asa ceva se bucura de patronajul Unesco, ce sa mai zic.

Trebuie totusi sa existe o masura in toate cele si daca vorbim intr-un proiect de cultura, istorie si Unesco, trebuie ori sa invatam sa facem poze, ori sa cooptam pe cineva care poate face imagine de calitate; o simpla rasfoire a siturilor romanesti de drumetie ne arata o sumedenie de posibili realizatori de imagini formidabile, care au mult maimult cu cultura si istoria, dar care nu au pile la Unesco...

Pe mine deci acele imagini nu ma deranjaza; nu ma deranjaza nici proiectul; sa dea domnul sa fie mii de astfel de proiecte.
Insa, apropierea cuvintelor "cultura si istorie" de acele imagini mi se pare cam fortata, pentru ca foarte multe din acele imagini nu au nimic cu cultura imaginii, dupa standardele mele, cel putin.
Poate ma insel si altii au alte pareri, pe care chiar as fi curios sa le aflu.
#38806 (raspuns la: #38696) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bucuresti vazut de o regizoare suedeza - de RSI la: 27/03/2005 23:59:57
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Uite ca nu numai cei nascuti in Bucuresti stiu sa-l aprecieze. Aviz snobilor:


"Formula AS - Cultură



Festivalul Dakino


Karin Wegsjo


"Bucurestiul? Imi lipsesc cuvintele pentru a descrie frumusetea
acestui oras"

O tanara regizoare suedeza obtine Premiul special pentru un film
documentar, dedicat mult hulitei capitale romane: "Farmecul discret
al Bucurestiului"

Adevarata minune! Exista straini care stiu sa descopere un alt
Bucuresti decat acela al cersetorilor, al gunoaielor si al cainilor
vagabonzi. Iar cand toate astea se-ntampla prin intermediul
aparatului de filmat, minunea este cu atat mai mare. Am intrebat-o,
deci, pe tanara, frumoasa si talentata regizoare a filmului, prin ce
miracol si-a oprit privirile asupra Bucurestiului.



- In 1987 am venit pentru prima oara in Romania. Am stat doar o zi la
Bucuresti. Era in martie, era frig, intuneric, o tristete
coplesitoare. Am vizitat apoi Sibiul si Timisoara. Pretutindeni, am
intalnit oameni minunati care, cu toata frica de atunci, erau calzi,
sensibili, admirabili. Apoi, in 1992, cand mi s-a creat ocazia sa
revin in Romania, teama disparuse. Am intalnit multa lume, persoane
interesante, m-am simtit bine.


Cat despre Bucuresti, imi lipsesc cuvintele pentru a putea descrie
frumusetea acestui oras. Este atat de plin de contraste, de locuri
frumoase, frumoase, frumoase. Case splendide, cu arhitectura "belle-
Žpoque" sau moderna, cubista sau in stil romanesc-brancovenesc.
Adevarate comori. Sigur, exista si spatiile uniforme si cenusii,
Pantelimonul de pilda, cu bulevardele lui stereotipe si nesfarsite,
cu blocuri urate, prost construite. Toate acestea la un loc dau
Bucurestiului o nota aparte, foarte personala si nu lipsita de
interes. Cat am stat la Bucuresti, am mers mult. In partea veche a
orasului era muzica, treceam pe strazi si auzeam crampeie de melodii.
In partea "noua", aceea cu blocurile uniforme si bulevarde largi,
muzica murise. Nu se auzea nici macar o nota. M-am intrebat atunci
cum ar reactiona cineva, venit din partea "veche" a orasului, obligat
sa traiasca intr-unul din aceste blocuri. Acesta este unul din
motivele pentru care am ales Bucurestiul. Celalalt motiv a fost ca
cineva ca mine, venit dintr-o tara bogata, curata, linistita -
Suedia, de pilda - simte ca, o data cu perfecta noastra curatenie, ne-
am instalat in sterilitate si am pierdut ceva important: omenescul,
caldura comunicarii, prezente din belsug aici, la Bucuresti.

In Suedia, totul este corect, suprafetele sunt perfecte, curate, fara
fisuri, fara gropi. Nu se vede ca a trecut timpul peste noi. Aici,
semnele timpului se vad, se simt la fiecare pas. Si chiar fetele
oamenilor sunt aici foarte diferite. In Europa de Vest, ca si in
Suedia, noi suntem toti la fel. Civilizatia creeaza inregimentari.
Stiu ca si aici se vor mai schimba lucrurile. Chiar de la an la an,
gasesc multe schimbari.



- Filmul dvs. este realizat in jurul a 6 personaje, oameni intre 20
si 99 de ani, pe care ii uneste acelasi sentiment: iubirea
de "acasa". Cum v-ati gasit eroii?



- O foarte buna prietena mi-a recomandat-o pe "tanti Coca", Elena
Popescu. Pe arhitectul Namescu l-am intalnit in casa parintilor unui
prieten roman din Suedia. Andrei Baleanu si Ilinca Dobrescu mi-au
fost prezentati de asistentul de regie Tudor Giurgiu, un admirabil
coleg si un bun profesionist. Imaginea filmului e semnata de
conationalul meu, Gunnar Kallstršm, unul dintre maestrii filmului
documentar suedez.



- Aveti multi prieteni la Bucuresti?



- Multi si foarte apropiati de inima mea. In general, oamenii de
aici, cand devin prieteni, sunt foarte deschisi, generosi.


- Si totusi, filmul dvs. este foarte trist. De ce?



- Pentru ca realitatea insasi este foarte trista. Viata este facuta
asa. Timpul trece si, o data cu trecerea lui vine tristetea.
Sentimentul de tristete vine mai ales de la cei care au participat la
film, de la "personaje". Au fost atat de sinceri, de deschisi, iar in
sufletele lor exista atata tristete... Asta se simte in film:
inima "personajelor".



- Exista in film o scena in care un grup, destul de agresiv, va
intreaba de ce filmati. Asa s-a intamplat intr-adevar?



- Da, s-a intamplat asa, dar nu in timpul filmarilor, ci cand am
venit in Romania singura, in 1997, inainte de filmari. Eram echipata
cu un aparat de fotografiat si cu o camera video si fotografiam
detalii care mi se pareau mai interesante. La un moment dat, cand
tocmai fotografiasem o casa mai paraginita, a venit la mine un barbat
care m-a imbrancit si a vrut chiar sa-mi ia aparatul de fotografiat.
Trageam amandoi de aparat, el era ca iesit din minti si nu a incetat
decat atunci cand un trecator, rugat de mine sa intervina, l-a
repezit, facandu-l "securist". Ca prin farmec, furiosul s-a potolit
si incidentul s-a inchis. Dar tot timpul am simtit un fel de
suspiciune din partea bucurestenilor. Este, cred, un fel de teama ca
Romania sa nu apara cu o imagine proasta in lume. Si astazi, dupa
atatia ani de la Revolutie, mai persista aceasta suspiciune. Si nu
inteleg de ce. Eu vad detalii pe care cei care locuiesc in Bucuresti
nu le iau in seama. Casele vechi, de pilda, isi au frumusetea lor si,
chiar daca nu sunt proaspat varuite, sunt armonioase, pline de
detalii surprinzatoare, fermecatoare.



- Ce proiecte de viitor aveti?



- Nu lucrez inca la un proiect anume, dar as vrea sa mai filmez si
alte locuri din Romania.



SANDA ANGHELESCU"



==============
"- Cum putem face imposibilul?"
"- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte

poveste - de (anonim) la: 01/04/2005 19:46:02
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am nascut intr-o familie Crestina, parintii si bunicii mei erau oameni foarte credinciosi si inca de mic m-au invatat sa cred in Dumnezeu, imi citeau povesti din Biblie si asa mai departe.
Viata in familia mea a fost mereu minunata. Am avut niste parinti iubitori iar cu fratele si surorile mai mici ma intelegeam in general bine. Dumnezeu era mereu prezent in casa si viata noastra.

La scoala nu am fost niciodata foarte popular dar aveam citiva prieteni. Am avut relatii de prietenie atit cu baieti cit si cu fete. Fetele pentru mine au fost mereu o companie placuta.

Am intrat la pubertate cind eram prin clasa a 5°a. Pentru prima data am inceput sa am sentimente sexuale. Insa eram pregatit. Am fost un copil precoce din punct de vedere intelectual, mi-a placut mereu sa citesc mult asa incit stiam cite ceva despre primele porniri sexuale. Primele mele simtiri sexuale au fost mai mult un fel de curiozitate si credeam ca era normal ca aceasta curiozitate sa fie legata de prietenii mei de acelasi sex. Este o virsta la care multi baieti experimenteaza din punct de vedere sexual unii cu altii, dar asta nu este un indiciu al orientarii sexuale viitoare. Eu nu experimentam cu nimeni dar citeam mult si stiam ca un pic de ‘confuzie sexuala’ era perfect normala la virsta aia si ca multi baieti simt o atractie sexuala pentru alti baieti in timpul acestei perioade. Acest gind ma recomforta dar in acelasi timp nu-mi evita gindul ca pornirile mele sexuale erau pacatoase. Asa ca m-am concentrat si mai tare in Dumnezeu, scola si alte aspecte asteptind sa treaca etapa delicata.

Putin cite putin prietenii mei incepusera sa descopere sexul opus, era perioada in care ne impartaseam unii altora care fata ne atragea mai tare. In grupul meu era o fata care se purta foarte frumos cu mine asa ca le-am marturisit prietenilor mei ca imi placea de ea.. Insa cind ei ma intrebau daca credeam ca era draguta, nu stiam ce sa spun. Niciodata nu ma gindisem la colegele mele ca fiind ‘dragute’. Asa ca raspundeam ca cel mai tare conta ce era in interiorul ei. In acelasi timp ma intrebam ce anume facea ca prietenii mei sa se refere la ele ca fiind dragute. Nu intelegeam dar credeam ca era doar o chestie de timp si de a intilni persoana adecvata. Ma consideram in acelasi timp mai putin dezvoltat din punct de vedere sexual in comparatie cu prietenii mei.

Cind am inceput sa am visuri erotice, m-am ingrozit. In visele mele nu apareau fete asa cum scria in cartile pe care le citeam ci .....baieti! Ma trezeam atemorizat, ma simteam rau, murdar, pervers. Am inceput sa evit compania colegilor mei atractivi, sa ma concentrez mai tare in Dumnezeu, aveam incredere in ajutorul sau. Dar daca reuseam sa-mi inhib gindurile in timpul zilei, noaptea nu puteam evita sa visez...

La virsta aceea nu stiam multe despre comportamentul homosexual. Doar stiam ca era ceva amoral intre doi oameni de acelasi sex (barbati in general) si ca era complet condamnabil, un mare pacat. Dar nu asociam sentimentele mele cu comportamentul homosexual.

Mai tirziu, aspectul homosexualitatii a revenit intr-o forma mai personala. Unii colegi incepusera sa ridiculizeze homosexualitatea folosind termeni injositori. Ca raspuns, un grup de colegi incurajau toleranta. In cursul conflictelor, unul din colegi s-a declarat in mod deschis homosexual. Era fratele mai mare al unui prieten. Declaratia lui m-a shocat. Nu cunoscusem niciodata personal un homosexual (sau cel putin nu stiam). De fapt nu-l cunosteam personal dar faptul ca era fratele unui prieten (ma gindeam ce ingrozitor sa ai un frate homosexual) ma facea sa cred ca il cunosteam. Am inceput sa ma gindesc daca si prietenul meu era homosexual, poate ca se contagiaza, ma gindeam.

Intre timp elaborasem propria mea teorie in legatura cu homosexualitatea. In privinta mea, credeam ca inca treceam prin acea perioada de confuzie sexuala, din care asteptam sa ies pe masura ce ma maturizam. Credeam ca existau alti baieti care ca si mine treceau prin aceasta criza si ca lipsa lor de cunoastere ii putea duce la greseala de a se autoeticheta homosexuali si sa adopte un mod de viata homosexual, distrugindu-si in acest fel viitorul. De aceea vroiam sa-i spun fratelui prietenului meu sa astepte ca totul se indreapta, sa nu ia calea gresita. Dar nu am avut niciodata sansa sa-l inilnesc personal si sa-l avertizez de pericol. Aceasta nu m-a oprit sa adopt o pozitie publica acuzativa fata de homosexualitate si sa subliniez caracterul sau pecaminos. Vroiam sa fiu intelegator dar in acelasi timp sa fiu coerent cu credinta mea in Dumnezeu.
La liceu am cunoscut o fata extraordinara – L. Era foarte simpatica, spontana, sincera, activa, facea sport, si mai ales era Crestina. Ma simteam bine cu ea. Am inceput sa iesim din ce in ce mai mult impreuna si din ce in ce mai mult imi dadeam seama ca reprezenta tot ce cautam la o fata. Eram indragostiti oficial. Desi ne intilneam des, nu aveam nici o graba sa avansez in aspectul fizic, sexual. Ma purtam foarte educat cu ea. Nu m-am simtit niciodata atras fizic de L desi stiam ca aspectul ei fizic era foarte apreciat de ceilalti colegi. Cu toate astea tineam foarte tare la ea si faceam tot posibilul sa-i fiu un adevarat prieten. Singurul sarut pe care i l-am dat vreodata a fost pe obraz.

Intr-o zi am mers impreuna la un concert. Ne simteam bine, atmosfera era plina de emotie, dar amintirea pe care o am despre acel moment nu are nimic de a face cu muzica. In timp ce eu si L stateam fericiti tinindu-ne de mina, privirea mea s-a intilnit cu cea a unui tip foarte atractiv in multime. Am vazut fata lui pentru o fractiune de secunda dar imediat am simtit toate emotiile si gindurile mele concentrate asupra lui. Am recunoscut ca erau sentimente relationate cu sexualitatea mea. Imediat mi-am dorit sa-l cunosc, sa vorbesc cu el sa-l imbratisez. Cred ca m-as fi multumit doar sa ma asez linga el pentru tot restul serii. Recunosc ca nu era primul care ma facea sa ma simt in acest fel. Dar in acel moment am constientizat penibila situatie – stateam alaturi de cea mai frumoasa fata, pe care o iubeam si care ma iubea, iubita mea, cu care speram sa ma insor intr-o zi, si cu toate astea emotiile mele cele mai intense erau stirnite de un strain in multime, unul de acelasi sex... Ce se intimpla cu mine? Nu-mi asculta Dumnezeu intensele mele rugaciuni sa ma ajute sa nu mai am aceste sentimente oribile, perverse, nedorite pentru altii de acelasi sex, nu-mi vedea suferinta?
Obrajii mi s-au umplut de lacrimi iar L credea ca era din cauza muzicii. Dar pe drum catre casa si-a dat seama ca ceva nu era in regula si m-a intrebat. Eu nu am putut sa-i spun adevarul – cum puteam sa-i spun ca ma atrageau barbatii?

Intr-o zi chateam cu niste prieteni. Cu unul din baietii de pe chat vorbisem doar o data sau de doua ori dar am simtit imediat o conexiune, si ne-am trezit rapid ca purtam o corespondenta privata. Vorbeam despre tot felul de chestii pina cind mi-am dat seama ca era ceva special in relatia mea cu acest baiat foarte diferit de relatia mea cu ceilalti prieteni. Recunosteam in el ceva care imi amintea de mine. Cu cit conversam mai mult, cu atit mai mult simteam un sentiment de frica amestecat cu bucurie la gindul ca descopeream care era acea legatura misterioasa intre noi.
Deodata el m-a intrebat daca eu vroiam sa il intreb ceva, dar intrebarea pe care as fi intrebat-o mi s-a nazarit greu de pus. I-am zis ca nu imi venea sa-l intreb nimic deosebit. Cu toate astea el mi-a spus: ‘Nu sint gay, dar nici hetero. Sint undeva intre. Cred ca ma poti numi bisexual’
Imediat am izbucnit in lacrimi. Toate sentimentele reprimate timp de ani de zile, ma napadisera dintr-o data. M-am rugat in tacere. L-am intrebat daca putea sa mentina un secret. Si atunci i-am povestit tot. Datorita marturisirii lui aveam un nume pentru ceea ce imi framinta viata. Eram un ‘bisexual’. Dar pentru mine acel termen nu insemna o alegere si nici macar nu era o stare permanenta. Era doar o eticheta pentru conditia mea, o conditie eram sigur, temporara.

In cele din urma am capatat curajul sa-i marturisesc lui L ca eram bisexual si am fost uimit si uluit de usurinta cu care a acceptat si m-a incurajat sa continuam relatia noastra. Eu am fost de acord, aveam incredere ca Dumnezeu ma va ajuta daca credinta mea in El era puternica, credeam ca prin El voi invinge.

Mi-au trebuit citeva luni ca sa admit ca termenul corect pentru situatia mea era homo- si nu bisexual. Alesesem termenul bisexual pentru ca cel de homosexual are implicatii atit de ingrozitoare pentru mine. Nu puteam fi ‘gay’ pentu ca era pacat. Dar in final a trebuit sa recunosc ca sexul opus nu m-a atras niciodata din punct de veder fizic. O femeie frumoasa nu a stirnit niciodata emotii in mine. Asta m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram corect fata de L. Stateam cu ea pentru ca vroiam sa fiu normal si imi placea compania sa dar niciodata nu am apreciat compelt feminitatea sa. Un prieten comun imi spunea mereu ce norocos eram sa am o prietena atit de deosebita, de frumoasa si plina de calitati. Mi-am dat seama ca el simtea ceva ce eu nu simtisem niciodata.


In cele din urma am fost amindoi de acord sa intrerupem relatia, mai tirziu ea si-a gasit alt prieten, a facut bine.

Chiar si dupa ce am acceptat ca sint ‘gay’ am mai crezut ca era o stare trecatoare. Eram intr-o cautare continua de cazuri de gays care au luat calea dreapta. Intre timp am incetat sa-l mai rog pe Dumnezeu sa-mi arate calea si am inceput sa-l intreb ce era de facut. Nu mai aveam raspunsuri. Cred ca nu am fost suficient de inteligent sau suficient de credincios ca sa gasesc raspunsul. Tot ce pot sa fac este sa ma umilesc in fata Lui, sa cad in genunchi si sa ma rog.

Multi dintre voi nu vor fi de acord cu multe din povestirea mea, dar asta este adevarul. Unii afirma ca nu ar trebui macar sa ma numesc homosexual ci doar ‘atras de acelasi sex’. Eu prefer cuvintul homosexual din motive proprii. Ce stiu este ca sint mai Crestin decit oricind, asta este adevarul chiar daca ma numiti homosexual sau nu.

Justin
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
abstract, limbaj - de Cassandra la: 25/04/2005 00:02:45
(la: Papa)
Am folosit “personal” in sensul de apartinind persoanei. O persoana poate avea o conceptie proprie despre divinitate, diferita de cea propagata de religiile organizate.

In ceea ce priveste notiunea de abstract, desi este adevarat ca este foarte complexa, nu-ti bate capul - intelege in text abstract ca opusul notiunii de concret.

Despre limbaj – cred ca e mai probabil ca limbajul sa fi permis gindirea abstracta decit invers.Este interesanta existenta de triburi umane al caror limbaj desi bogat in cuvinte, este lipsit de o serie de termeni abstracti – de exemplu au cuvinte pentru fiecare culoare in parte, dar lipseste din limbaj cuvintul “culoare”.
Nimeni nu stie exact cum a aparut limbajul articulat care i-a permis omului sa comunice informatii mult mai complexe si mai detaliate in comparatie cu celalte animale. La aparitia limbajului au contribuit multi factori printre care structura cerebrala, aparatul vocal, etc. Poate ca anumite caracteristici ale omului primitiv, cum ar fi posibilitatea de a emite sunete articulate, au reprezentat un avantaj evolutiv.


#45318 (raspuns la: #45212) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limbajul si disponibilitatea - de om la: 26/04/2005 22:53:21
(la: Biserica moderna)
Depinde ce se intelege prin a se schimba si cat. Cred ca baza credintei este intangibila, dar modul de EXPUNERE a unor « reguli » trebuie un pic ajustat. Inainte, informatia si cunoasterea erau perpetuate numai in anumite sfere (grupuri) ; iar preotii erau/sunt un grup de oameni instruiti (care lasau/lasa sapa pentru observatie si « papirus »). Acum foarte multe lume are posibilitatea de a schimba idei si informatie stiintifica…asa ca timpul lui : « nu manca cucuruz CA NU ESTE BINE sau TREBUIE sa tii post in acest interval de timp » a trecut si acum ar trebui spus cam in stilul : « nu manca cucuruz pentru ca absoarbe X saruri nocive din sol mai ales in perioada Y ceea ce dauneaza sanatatii »; sau « tine post inainte de Craciun- de exemplu- ca sa-ti purifici organismul (eliminare de toxice) inainte de a ingera alte toxine, de ex. porc ».
Banuiesc ca in vocatia lor de pastori tin cont si cauta sa pastreze sanatatea sufleteasca, mentala si trupeasca a enoriasilor, asa ca, cred eu, ei ar trebui sa fie un pic mai flexibili in explicatii ; adica sa se adapteze/moduleze pentru FIECARE si sa-l trateze ca FIINTA UNICA (nu ca gloata) in credinta comuna. Cred ca ar fi bine sa nu se ascunta in spatele prejudiciilor, tabuurilor si misticului (care pana la urma este atat simplu : cred in Dumnezeu).
Cu alte cuvinte sa vorbeasca pe limba fiecaruia, PERSONAL, din marea multime de oameni…
interesant - de munteanu rodica la: 05/05/2005 17:56:59
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
1. Care este cuvintul favorit
Dragoste
2.Care este cuvintul cel mai putin favorit
EU
3.Ce va face placere in mod deosebit
Sa stau de vorba cu prietenii.
4.Ce va displace cel mai mult
Ipocrizia
5.Care este injuratura favorita.
Cum p-masii ?
6.Ce sunet va place
Ciripitul pasarelelor dimineata
7.Ce sunet/zgomot va displace
Cele stridente
8.Ce alta profesie v-ar place sa practicati.
Scriitor ( daca as avea talent adevarat)
9.Ce alte profesii nu ati practica in ruptul capului
Multe(dar nu poti spune niciodata"niciodata")
10.Daca Raiul exista , ce ati dori sa va spuna Domnul
cind ajungeti la Portile Raiului
Iar ai venit? Mai intoarcete pe pamant si termin-ti treburile.
alrighty then - de alex boldea la: 09/05/2005 23:03:25
(la: Chestionarul Bernard Pivot)
cuvant favorit: lalea
cuvant cel mai putin favorit: cachi
ce imi place in mod deosebit: muntele
ce imi displace cel mai mult: mediocritatea, gardienii publici din cismigiu
injuratura preferata: middle finger (fara cuvinte)
ce sunet imi place: pian
ce sunet imi displace: orice claxon sau ambulanta, alarma de masina etc.
ce alta profesie as vrea sa practic: ce era indiana jones.
ce nu as practica: interpret de manele
ce as vrea sa-mi spuna dumnezeu: cauchy a ajuns in partea cealalta.
Bancuri de la radio Erevan - de stancosty1 la: 18/05/2005 11:53:49
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
Intrebare la Radio Erevan:
- Pot incepe orele de educatie sexuala cu fiica mea de 12 ani?
Raspuns:
- Da! Veti invata lucruri noi si interesante!
---------------------------------------------------------------------
Intrebare la Radio Erevan:
-Cine a inventat kazaciocul?
Raspuns:
-Ivan Kazakovici, care atunci cand se caca se apara cu picioarele de caini
---------------------------------------------------------------------
Intrebare la Radio Erevan:
NU VA SUPARATI, DACA AM BAUT LAPTE, POT SA RAMAN GRAVIDA?
Raspuns:
DA, AVETI TOATE SANSELE PT CA VACILE NOASTRE AU MANCAT O P**A ASTA IARNA
---------------------------------------------------------------------
Intrebare la Radio Erevan:
Se poate ca un barbat sa aiba 4 oua?
Raspuns:
În mod normal, nu, dar sa verifice daca nu are o p**a in fund!
---------------------------------------------------------------------
Intrebare la Radio Erevan:
- Cine este amantul doamnei Brejnev?
Raspuns:
nu nie bagam in viata particulara a tovarasului Kosighin...
A doua zi liniste, a treia zi liniste...a cincea zi:
- Aici radio Erevaaan!! Transmitiem din Sibieeriaaa!!!
---------------------------------------------------------------------
La Radio Erevan, un ascultator ne intreaba:
- De ce femeile mimeaza orgasmul?
Raspuns:
Pentru ca ele cred ca noua ne pasa.
---------------------------------------------------------------------
Un telefon la Radio Erevan:
- Domnule am dori sa stim si noi ce gust are pi**a, dulce sau sarata?
- Cine intreaba?
- Un grup de pensionari diabetici...
---------------------------------------------------------------------
Intrebare:
- Toate ciupercile sunt comestibile?
Raspuns :
- Da, dar unele o singura data !
---------------------------------------------------------------------La Radio Erevan se primeste un telefon; o voce intreaba:
- Poti sa faci dragoste cu fereastra deschisa?
R: - Da, dar e de preferat cu o femeie...
---------------------------------------------------------------------Un ascultator sovetic din raionul Cimislia ne intriaba daca stim cum s-a sinucis poetul rus Maiakovski.
Noi raspundem ca nu stim, insa ultimile sale cuvinte au fost:
"Nu trageti, tovarasi" .
---------------------------------------------------------------------
Un ascultator sovietic ne intriaba daca e adevarat ca dupa accidentul nuclear de la Cernobil, oamenilor le-au cazut dintii ? Noi raspundem ca da, dar nu tuturor ci numai acelora care nu si-au tinut gura...
---------------------------------------------------------------------
Intrebare:
Se poate face dragoste in fuga?
Raspuns :
Nu! Pentru ca o femeie cu poalele-n cap alearga mai repede decat un barbat cu pantalonii in vine.
---------------------------------------------------------------------
Intrebare:
-Cu cine se invecineaza URSS?
Raspuns:
-Cu cine vrea ea!
---------------------------------------------------------------------Intrebare:
SA TE INSORI CU O FEMEIE FRUMOASA, SAU CU UNA URATA?
Raspuns:
PREFERI SA MANANCI O FELIE DE TORT CU TOATA LUMEA, SAU UN
RAHAT SINGUR?
---------------------------------------------------------------------
Intrebare:
- De ce origine este stepul?
Raspuns:
- Stepul este de origine sovietica. Stepan Stepanovici Stiopa statea in stepa. Avea 13 copii si o singura buda...!
---------------------------------------------------------------------
Intrebare la radio Erevan:
- Care este cel mai frumos oras din lume?
Raspuns:
- Cel mai frumos oras din lume este Erevan.
Acelasi ascultator intreaba:
- Cate bombe atomice sunt necesare pentru a distruge cel mai frumos oras din lume?
Radio Erevan raspunde:
- Cel mai frumos oras din lume este Moscova!!!.
---------------------------------------------------------------------
O FEMEIE IN VIRSTA INTREABA LA RADIO EREVAN:
CE POT SA FAC SA-MI STEA SINII DREPTI?
RASPUNS : STATI IN 4 LABE
---------------------------------------------------------------------Intrebare:
Este adevarat ca se poate trata impotenta cu lapte ?
Raspuns:
Da, daca in ceasca cu lapte se pun 2 linguri de ghips.
---------------------------------------------------------------------
Intrebare:
Cum gaseste un cioban o oaie in munti?
Raspuns:
Acceptabila
explici in 1000 de cuvinte de - de Intruder la: 25/05/2005 11:13:02
(la: de ce nu scriu)
explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!
Cum adica grupe de sinucigasi - de gigi2005 la: 02/06/2005 23:46:47
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
Cum adica grupe de sinucigasi?
#52944 (raspuns la: #52941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
3 paragrafe - de gabriel.serbescu la: 21/06/2005 22:06:02
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Simt nevoia sa intru si eu in discutie si atunci am sa incep prin a va spune ca aveam un profesor de geografie de un bun simt desavarsit, ce, printre altele, se declara sincer adept al teoriei evolutiilor speciilor, asistate divin insa. Se imbinau astfel in el ingredientele omului de stiinta si a umilului credincios. Stiinta pe de o parte, adica cunoastere obiectiva a realitatii, asa cum ne-au lasat-o grecii, il obliga sa admita continua diversificare a vietii, in milioanele ei de ani, si la fel cum elefantilor africani incep a nu le mai creste fildesii ca raspuns natural in fata braconajului, oricat de incredibil ar parea lucrul asta, la fel se poate fi de acord cu faptul ca primul Homo Erectus are mai putine in comun cu Sapiensul zilelor de azi, in parte a lui obez sau aseptic. Viata e asadar fluida, se muleaza si se adapteaza unor circumstante pe care noi nu le intelegem intodeaua, pentru simplu motiv ca se petrec mult prea incet pentru perceptia noastra temporala. O evolutie se poate petrece intr-o perioada care, nu stiu voi, eu cel putin nu o pot defini, nici imagina si cu atat mai putin intelege. Timpul e uneori un concept prea indepartat.

Mergand pe acelasi fir al cunoasterii obiective, exemplul cel mai la indemana sint matematicile. Unu plus unu fac doi, si aprofundandu-se in complexitatea ei, mai miraculoase pot parea anumite relatii, si de aceea atat de magice si divine.
Poate din cauza asta exista matematicieni cat se poate de obiectivi in stiinta lor si in acelasi timp cat se poate de mistici. Si nu pentru ca Dumnezeau ar fi inventat matematica, sau daruit-o oamenilor, pentru ca in cazul asta s-ar trata de Alah, ci pentru ca insasi inteligenta umana care exploreaza e miraculoasa. Si la fel de miraculoasa e inteligenta unor urangutani, fiinte vii care creaza, asemenea oamenilor, inclusiv cultura. Una rudimentara, insa suficienta incat sa o transmita prin intermediul comunicarii, indivizilor propriului grup, diferentiandu-se in unele obiceiuri de alte grupuri apartinand aceleaiasi specii.

O teorie, pe de alta parte, isi are valabilitatea in functie de infirmarea sau confirmarea ei de-alungul timpului. Nu exista, cel putin de moment, nici o demonstratie care sa infirme o teorie ca a cea a evolutiei speciilor. Ba mai mult, pentru cine vrea, ea pare sa coincida metafizic intr-o alta, creationista asiatica, care sustine ca omul s-a nascut din ape, fara insa sa specifice un termen, adica nici sapte zile, si nici un altul. Astfel putem fi de acord ca in loc sa-l faca din lut, Dumnezeu, oricare ar fi acesta, l-a plasmuit pe om din ape, si poate asa se si explica faptul ca 80 % din corpul nostru e format din lichide. Ferindu-ne insa de retorica, la fel cum ne vom feri de cuvinte ingrosate sau caractere italice, propun sa revenim la profesorul meu de geografie, un om de un extraordinar bun simt. Viata nu se va explica nici celor care vor s-o domine prin dogme, si cu atat mai putin celor care o abstractizeaza in spatele unor postulate.

__________________________________________________________
¨lumea este egala cu suma cunostintelor pe care le avem despre ea¨
michel houellebecq-particulele elementare

IMPORTANT - de Danila Prepeleac Jr la: 22/06/2005 00:06:25
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
IMPORTANT. Am rugamintea de a nu se adresa cuvinte sau fraze jignitoare participantilor, mai ales ca se simte ca cei apostrofati nu au emigrat cu barca sau containerul. Veniti cu argumente, nu cu o fraza chipurile “inteligenta” si repede inapoi in cochilia de melc ca nu cumva cineva sa-ti reteze o antena. Sa folosim metoda din parlamentul Canadian unde a te adresa direct unei persoane este o mare ofensa. Nu mai vorbesc daca mai folosesti si cuvinte jignitoare. Este acolo o persoana “ Mr. Speaker” catre care se adreseaza si primul ministru cind doreste sa-l “injure” pe seful opozitiei. Asa ca va rog, daca vreti sa jigniti pe cineva, mai intii “injurati-ma pe mine”. Eu am aruncat primul piatra.
Cu multumiri,
DPJr

“Tot aud de emigranti cu pregatire superioara sau studii superioare!
Nu mi-o luati ca ofensa, sau insulta:de unde stiti acest lucru?
De unde ati venit cu aceasta idee? (Valeriu Cercel)”
Dvs. ca si Jo am inteles ca a-ti emigrat mai demult. Acum nu mai sunt acceptete motive politice, cu mici exceptii. Principalul criteriu acceptat la ambasada se refera la nerealizarea profesionala in tara de origine. Asa ca va puteti da seama ce reprezinta majoritatea celor alesi pentru emigrare in ultimii 15 ani. De aceea se mai si numeste “generatia cenusie” de emigranti (aluzie la materia cenusie).
Pentru intocmirea dosarului, firmele de avocati ce se ocupa cu emigrarea, cer printre altele:
1. Copie legalizata dupa diploma; chiar am auzit zvonuri ca daca nu ai nota 10 la examenul de diploma sansele ti se diminueaza la jumatate;
2. Copie legalizata dupa foaia cu note din facultate;
3. Copie legalizata dupa cartea de munca;
4. Fisa postului cu antetul si semnatura/stampila firmei unde lucrezi;
5. Copie dupa ultima caracterizare anuala de la locul de munca;
6. Copii dupa certificate de inventi/inovatii, mentionate lucrari publicate, etc.
Din aceste acte rezulta clar ce poate un individ. Poate ca unul care in scoala a fost mediocru a devenit cel mai bun specialist la firma lui. Cei de la ambasada au experienta cernutului candidatilor. Pe actele depuse sunt numere de telefon si adresa locului de munca. Asa ca, orice suspiciune se poate verifica si dosarul este scos din competitie. Astepti si nu stii de ce nu primesti nici un rezultat.


“Am citit cronica dumitale cu rabdare, prea multa rabdare chiar…( Ivy)”
No offense, tonalitatea din aceasta fraza (un manager pur-singe nu prea o foloseste in discutii cu persoane necunoscute) ma face sa nu cred 100% cele relatate de dvs. Totusi, eu sunt de buna credinta si va raspund cu respectul cuvenit.
Daca din doua familii una a avut “taria” sa se intoarca in RO inseamna ca proportia celor nemultumiti de sistemul canadian este mai mare de 50% avind in vedere ca multi se jeneaza sa se mai intoarca, iar altii nu mai au mijloacele necesare.

... doctorasii nostri, au muncit pe brinci, ani de zile…iar acum, ei bine, acum au amindoi cabinete particulare …( Ivy)
In ziarul “Faptu Divers” apare des reclama unui cabinet stomatologic despre al carui patron am aflat multe de la matusa patronului. Stiti cum sunt romanii, cu cit te arati mai impresionat cu atit dau si mai multe detalii. Cabinetul a fost deschis cu un milion imprumut de la banca. Chiria, materialele, intretinerea, impozitele, salariile asistentelor, advertising, ratele la imprumut, etc. costa sute de mii de dolari pe an. Cam gifiie dar nu are alta solutie, caci la spitale sau policlinici te cam lovesti de o mafie. Cifra avansata de dvs. (200-250K) ca scoasa de un medic cu cabinet particular este curat faliment.
Nu este numai parerea mea, calitatea de intreprinzator nu o poseda oricine. Din imensa majoritate doar citiva isi propun sa aiba un business propriu. In Canada 20% din cei activi au un business propriu iar 80% se bat pe locurile de munca oferite de primii. Acum 40-45 ani situatia era invers (sursa: Serviciile financiare ale grupului Citi Bank). Din cei care au un business foarte putini reusesc sa se mentina. Dau exemplul magazinului (supermarket) din intersectia Bathurst-Elgin Mills, la Nord de Toronto. In ultimii 4 ani a avut 3 proprietari diferiti, deci 3 falimente. Primii erau italieni, urmatorii chinezi si apoi evrei de origine poloneza. Acum, proprietarul cladirii cauta alti musterii cu bani.

“conduc un team de 15 canadieni toti cu diplome from university…( Ivy)”
In sinea mea gindesc ca trebuie sa fie ceva deosebit, specific Canadei daca intr-o echipa de 15 canadieni NU ARE LOC NICI UN EMIGRANT, caci de romani emigranti nici nu imi mai pun problema!

Ramii blocat la cit de departe au ajuns povestile si miturile despre Canada. Iata un exemplu tipic de cum se gindeste in RO: “...incepand acolo ca asistent medical (schimbat plosca si alte treburi),poti fi sigur ca daca faci treaba buna....poti deveni director in scurt timp...( korny)”

In RO se considera ca managerul este un fel de director – complet fals. Intr-o companie directorul este un reprezentant al proprietarului si reprezinta interesele acestuia, salariul fiindu-i stabilit de adunarea actionarilor. Managerul este echivalentul unui sef de echipa si in general munceste cot la cot cu ceilalti salahori. Nu demult cautam managerul in libraria Chapters, de marimea salii polivalente din Bucuresti. Vad o domnita impingind din greu la un carut cu carti pe care le aduna de prin incinta librariei (publicul lasa cartile prin toate colturile). Ma apropii si o intreb unde pot gasi pe managerul X? Eu sunt! ...
La fel este si in marile supermagazine. La ora 7 dimineata managerul aduna caruturile lasate de public prin parcare. O parcare cam de marimea unui stadion.
Cat despre lucrul la blocuri... Acesta este exemplul clasic unde chiar si inginerii curata WC-urile, cel putin cele alocate facilitatilor comune si sorteaza si incarca gunoiul in bene (vara este o adevarata placere daca nu ai ficat sanatos). Cunosc foarte bine situatia. Un prieten, un adevarat prieten, a lucrat ca administrator (superintendent), impreuna cu sotia, la blocul unde am locuit acum citiva ani. Se prefera cupluri. Au “succes” inginerii cu Politehnica pentru ca pot face si unele mici reparatii la instalatiile sanitare. Blocul face parte din compania Westdale (legendele spun ca ar fi cam 500 de blocuri in aceasta companie, proprietatea unui evreu care a inceput afacerea in anii ’60. Asta da realizare!).
#55946 (raspuns la: #55913) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa facem o delimitare: - de horiatu la: 22/06/2005 00:55:29
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Aparitia vietii si evolutia speciilor sunt doua topice suficient de diferite, iar daca omul se trage din maimuta sau nu, este un alt topic diferit. Nu ca nu e interesanta problema aparitiei vietii, dar dupa ce a aparut sau a fost creata, sau a fost adusa - a evoluat, sau nu? Mie mi se pare ca da! sunt exemple suficente, chiar daca exemplul cu degetul mare de la calculator mi se pare usor tras de par (de ce nu degetul aratator cu are apasam pe reset, sau degetul mic de la mana dreapta cu care apasam pe backspace?!) Privind multitudinea de muste, fluturi, pesti, bovine etc. pare de necrezut ca toate sa fi fost create si nu sa se fi morfat una din alta. Cu toate astea apare si intrebarea: evolutia este oarba sau condusa? Iar raspunsul la aceasta intrebare are surprinzator de multe ramificatii.
Deci:
1. Evolutia nu merge niciodata inapoi si nu repeta faze nereusite! Nu este o gluma ca codul genetic cuprinde surprinzator the multe secvente inutile, asimilabile cu comentariile din programe: "Asta n-a mers, nu mai incerca!"; "Cine dracu a pus apendicele aici? TODO: sa-l elimin mai tarziu cand o sa am timp de fleacuri!"; "Fixeaza greutatea la 120. Daca face eforturi sa slabeasca, ia masuri sa se mentina asa!"
2. Nu toate animalele salbatice au logica lor in evolutie. Cum ca de ce ferindu-se de dusmani comuni, iepurele alearga repede, iar ariciul are tepi? Dar micul scarabeu care scuipa acid in stare sa gaureasca metalul a evoluat din aproape in aproape pana a devenit o adevarate etuva chimica?
3. Biblia spune ca toate animalele domestice (in ultima instanta omul) si toate plantele roditoare, sau copacii buni de mancat sau de stat la umbra lor, au fost facute in Eden. - Inginerie genetica? adica iar Zei?
4. Veriga de legatura nu e o simpla mutatie. In definitiv mutatiile definesc teoria evolutiei. Veriga de legatura este maimuta care acopera un gol mare intre maimutele maimute (fie contemporane or preaistorice) si omul modern. Trasaturi fundamental diferite - nu grupa sanguina, mai degraba putearea de a rezolva integrale sau arii laterale - privirea indreptata intrebator la cer si a compune poezii frumoase cu sau fara sens - imposibilitatea de a-si omori aproapele (macar la cei mai multi) dar capacitatea de a omori imediat si fara remuscare daca i se spune sau ordona (din nou la cei mai multi!) - placerea de a face sau consuma cu predilectie ce-i face rau: "tot ce e bun or ingrase, or e interzis, or e imoral..." Omul se naste cu limbajul in cap. Peste structura deja existenta se aseaza mai apoi cuvintele, dar gramatica este deja acolo: tote limbile pe care le pot exemplifica formeaza trecutul cu verbul a avea si viitorul cu verbul a vrea; asadar in mintea umana trecutul este o achizitie iar viitorul o dorinta! Ei - care maimuta, sau oricare fiinta de pe planeta asta seamana cat de cat cu ce-i mai sus? Arata-mi o legatura cat de cat si numeste-o veriga de legatura.
Tre' sa ple! Oi reveni...
#55957 (raspuns la: #55915) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma caut si eu printre cuvinte - de sierva la: 23/06/2005 19:44:35
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ma caut si eu printre cuvinte. Ma mir de unde-am aparut si unde sunt atunci cand singura ma caut. Ma bucur ca tocmai asa, cautandu-ma pe mine insami, TU m-ai gasit si nu m-ai mai parasit desi , poate , as fi meritat sa o faci...Asa ca mi-ai mai ramas TU atunci cand eu m-am ratacit...
#56283 (raspuns la: #41724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...