comentarii

cuvinte cu inteles asemanator pentu vechi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dragilor - de om la: 13/10/2008 05:30:32 Modificat la: 13/10/2008 05:32:25
(la: omnipotenta)
o sa raspund mai mult pt SP (sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului pt aportul ei), dar am strecurat si idei/comentarii/raspunsuri pt ceilalti (cri cri, mao, cher, cattalin, protas, etc).

De asemenea,precizez ca o sa scriu acum (nu se cade sa o las asteptand pe SP) chiar daca nu am citit toate cartile din referintele bibliografice a lui SP (am comandat unele carti care mi-au trezit interesul, multam).

Mi-a placut extrem de mult ideea cu contrariile vs contradictii. Deoarece contrariile formeaza TOT-ul, omnipotenta (yin/yang). Omnipotenta are ambele componente negative si positive (ai scris extrem de frumos Omnipotenta (A) si impotenta (non-A) se unesc în punctul T ( dimensiunea transcedental sau “gaura incompletitudinii” noastre rationale.)!
Oricat ar fi de pozitiv sau de negativ nu o sa atinga niciodata omnipotenta, doar EXTREMUL! Aici ma duce gandul si la exprimarea lui Cattalin “limita infinitului”. Da, privind unidirectional infinitul pare o limita, privit (cel putin) in 3D devinde omnipotenta. Dpmdv, contradictia este o terminologie strict umana atunci cand logica este in impas, deci cum omul era scos din discutie (asa a vrut SP;), nu o sa mai folosesc aici termenul de contradictie ;).

Exemplificarea cu particula cuantica este un deliciu pe care l-am gustat din plin, cu toate ca nu sunt un specialist in fizica. Imi da apa la moara pt unele ganduri mai vechi ale mele, gandeam candva ca fotonul (dualitate corpuscul/unda ca si impotenta/omnipotenta) compune LUMINA (poate fi interpretat ca un CUVANT primordial) care trecuta printr-o prisma adecvata (ex univ nostru) se imparte in pietre, animale, plante, etc ;) la fel ca un cuvant primordial din care literele sunt folosite pt a forma alte cuvinte pe intelesul si perceptia noastra. Hmmm, tare imi este ca ajungem la un altfel de trasdisciplinaritate.

Vorbind despre universul nostru, se pare ca poate fi explicat doar daca i se atribuie cel putin 7 dimensiuni. Oare cum ar arata un triunghi in alte dimensiuni ? (Mao nu ma injura:). Nu as vrea sa mai complic cu multiversurile, despre care am citit noua -cel putin pt mine- teorie a branelor cand universuri se lovesc formand/fuzionand alt univers, decat ca sa fac o paralele dintre micro- si macrocosmosul care se supun aceleiasi legi (conf. Bohr). As asocia branele cu fuziunea membranara prezenta in natura la scala microcosmica/celulara….deci daca ar respecta aceleasi legi oare de ce nu ar fi la scara macrocosmica.

Scuze, revin pt ca dau intr-o spirala nirgunica intr-una sagunica. Despre ce discutam? : ))))
Hai sa o iau rapid pe bucatele, altfel nu mai dorm in seara asta:
-pt ca ai pomenit de Heinsberg, as folosi un alt exemplu de “dualism omnipotent”. Parca spunea referitor la electron (particular elementara ;) ca nu se poate stabili in acelasi timp si masa si pozitia. Ori una, ori alta intr-un anumit tipm dat. General este omnipotent, dar pe fractiuni de timp (cf logicii/capacitatii umane) nu i se "vede" omnipotenta…pe acest fapt am cautat sa “explic”: omnipotenta, creearea unei pietre de neridicat si…ridicarea pietrei (in primul meu mesaj on topic).
-S Lupascu, nu l-am citit, dar o sa fac tot posibilul sa o fac in curand. Din nou realizez o transdiciplinaritate dintre macro si microcosmos. actualizare (A) ---poten_ializare (P)----starea T (ter_ul inclus) = suna al naibi de aproape cu enzimele alosterice sau activarea prin cofactori : )))) Deja imi place cum gandeste Lupascu.
- Basarab Nicolescu introduce, pornind de aici, no_iunea de „nivel de realitate”. Pe care îl define_te drept o familie de sisteme care r_mân invariabile sub ac_iunea unei legi.= banuiesc ca se referea la legea atotuniversala (acum inteleg si mai bine cher-ul cu ideea ei de multicosmos). Ca o curiozitate, cum ar arata un system calculat matematic in prezenta altor legi/universuri (pare aiurea ca sa cer sa detectez ceva despre ceea ce intuiesc doar ca ar fi, dar unii chiar asta fac )
- Magnin face dese referiri la “c_utarea sensului pe fond de non-sens” = desi cam asta fac, nu am abilitatea necesara ca sa discut despre asta pt un moment. O sa ma documentez!
-Aristotel spunea:(citez din memorie) “nu putem cauta esenta câta vreme nu stim în ce consta ea.”] = mi-a placut pt ca este o forma de raspuns pt triunghiul Mao-scian. Eu o sa-l citez pe Seneca (epistolae) –tin foarte mult la acest citat- “sa apreciem fiecare lucru, indepartand ce se spune despre el si sa cercetam ce este, nu ce e numit”

Gata pt astazi ca imi este somn :)

#350206 (raspuns la: #350103) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Areal - de zaraza sc la: 06/08/2013 10:08:51
(la: EVADAREA)
De unde stii ca trupul si sufletul au fost facute simultan? Daca sufletul exista deja si numai a fost "suflat" atunci?

Te intreb pentru ca asa luam de bun dogma bisericii, si apoi ne miram ca oamenii se departeaza de Dumnezeu. Pai daca incepe sa miroasa a fals... Sufletele exista independent de trup. Sufletele preiau un trup ce urmeaza sa se nasca, il preiau in timpul primelor saptamani de sarcina. Ca exista reincarnare, hai sa trecem acum peste asta, nu despre asta e vorba. Sufletul e de fapt constiinta, una cu Dumnezeu. Ele se desprind/se nasc din constiinta=Dumnezeu in diferite momente. Cu mult inainte de aparitia pamantului sau dupa aparitia lui.

Sa nu ne indoim de ce spune biserica? De-a lungul timpului si-a mai revizuit afirmatiile...
Sa nu uitam ca si "imaculata conceptiune" e acum perfect posibila in spitale. De ce as crede ca Eva a fost creata dintr-o coasta? Pentru ca n-am auzit ca biblia se exprima prin metafore? Si de ce e asa? Pentru ca adevarul asupra creatiei nu il putem exprima in cuvinte. Nu are stiinta inca disponibile cuvintele samd.

Stii ce zic eu despre "chipul si asemanarea"? Ai auzit despre fractali? E un model care se repeta de la foarte mic la foarte mare. Si a fost utilizata aceasta imagine din geometria cosmosului in desenul animat. Iar peisajele obtinute arata foarte real. Iei schita unui munte, din trei linii si multiplici si obtii un munte, cati vrei, cu detalii, cu stanci etc. Acolo e descrierea fractalilor in cuvinte pe intelesul omului de atunci. Natura e organizata pe aceasta baza. Se vede intr-un copac, oriunde, daca ai spirit de observatie.

Pacatul nu exista. E inventia oamenilor care au vrut sa tina pe ceilalti sub ascultare. Trupul nu ni s-a schimbat din cauza pacatului, acolo se poate referi la alta dimensiune a existentei, dimensiuni care difera intre ele prin nivele de vibratie. Totul in natura vibreaza: de la vibratii grosiere - natura minerala, la vibratii fine, natura spirituala.

A face dintr-un sange tot neamul omenesc...
Pai ce! Voiai sa iti spuna acolo despre ADN?

Mantuire sau iluminare. Omul sa constientizeze ca e spirit si ca aici pe pamant a venit sa acumuleze experienta. Nu e nimic de castigat sau de pierdut inafara experientei. Sinucigasul nu pacatuieste cu nimic, decat ca renunta la viata voluntar, inainte sa afle pentru ce a venit.

Nu pacatul a stricat omul, ci exacerbarea ego-ului. Biserica spune sa iti pierzi Sinele, ca sa castigi viata vesnica. Aici e chestie de cuvinte, de inteles. Prefer sa denumesc ego-ul acea "energie" care e prea puternica si ne intuneca spiritul. Ego-ul e asa-numitul diavol. Ego-ul trebui redus la ceea ce a fost proiectat initial, sa slujeasca omul pe pamant. El ne ajuta sa ne vedem separati de restul, caci constiinta care ne insufleteste pe toti e una.

#646953 (raspuns la: #646872) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nts, nts, nts Lemeceule - de AlexM la: 24/09/2004 07:20:21
(la: Ce hobby-uri aveti?)
hobby shi habit nu au de a face nimic una cu alta. Habit e de origine Latina , din "habitus", hobby nu se stie prea bine ce e cu el fiind atestat prin sec XIII prima data si insemna "cal mic" un fel din ala, ponei.
Am pus obi(cei) cu hobby impreuna doar datorita lui "obi" care pare a fi rootul in Româna pentru mai multe cuvinte ( obicei, obishnuinta din mai vechiul "obicinuintsa", obshte dintr-un mai vechi obiceste(cu sincopa lui "e", obcinã ( cu sincopa lui "i" )s a m d. Cuvintele romanesti sint derivate aici din "obicei" care cuvant ar fi un imprumut din Bulgara (obic^aj).
Cum acest cuvant nu se afla in celelate limbi slave ci doar in Româna si Bulgara, este posibil sa avem de a face cu un cuvant care vine de la traci. Da ce mai te bat io la cap aici bre? Lasa-le asa cum au cazut:-))
#23257 (raspuns la: #23248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sinceritate - de irma la: 17/11/2005 09:21:04
(la: mister)
"Ne dam rotunzi cu puterea/ curajul de-a fi sinceri (in parte, sunt convinsa ca sinceritatea-i doar modalitate de perceptie individuala) dar ducem totul atat de mult catre extreme incat, chiar si-atunci cand nu vrei sa afli ceva, acesta ti se dezvaluie violent, obligandu-te chiar sa-ti revizuiesti valorile, de teama ca ai uitat sa reactualizezi sistemul."

Da! De-asta am zis ca sinceritatea e egoism (sau macar o forma a lui). A fi total sincer fata de cineva e echivalent cu a-ti pune sufletul in palmele lui (ei). Am eu dreptul sa fac asta? A detine sufletul cuiva poate fi o povara. Chiar si numai o particica poate atarna atat de greu.

Cand suntem sinceri dezvaluim celuilalt ganduri pe care speram ca el deja le-a gandit, simtit. De multe ori sunt doar sperante. Si comunicarea "adevarului" devine astfel o revelatie tulburatoare sau chiar suparatoare.

"Cat de necesar e misterul in relatiile interumane, intreb, cercetand in plus daca nu cumva nevoia oamenilor de-a comunica-n modul acesta virtual, nu-i plapanda dovada de re-ntoarcere la vechi mentalitati, aruncate-n mod surpinzator doar fiindca obisnuim sa acceptam moda, in detrimentul respectului de sine, ori a linistii sufletesti."

N-am inteles despre ce "vechi mentalitati" este vorba. Nu stiu daca misterul e necesar. Poate e necesara doar o "doza" de mister, atat cat sa nu-i socam pe cei din jur cu nuditatea noastra ce le poate parea hada unora.

ampop - de cattallin2002 la: 16/02/2006 18:25:20
(la: Biblia musamalizata de papalitate sau nu?)
"Te rog sa-mi spui ce-i acela "sfant ortodox""
Ce coincidenta, chiar voiam sa te intreb cite ceva despre sfintii catolici, care sint comuni, etc. Poate pe privat.
Nu ma pronunt la Sf Anton, chiar si eu m-am rugat de citea ori la el. Sau la alti sfinti vechi.
Din cite stiu eu, din exemplul dat de tine, Tereza de Calcutta avea unele idei asemanatoare cu vechiul papa (care e vorba sa fie facut sfint).
A afirmat ca fiecare sa fie mai bun in religia lui, referindu-se si la cea hindusa si musulmana, ca si cum nu ar fi fost prea mari diferente. Din cite mi-am dat seama catolicii au incercat sa se apropie si de alte religii pentru a propaga idei crestine si valori crestine si pe linga cei citiva pe care i-au cistigat au pierdut multi din turma, care au fost atrasi de ideile hinduse, etc. (vezi practicarea yoga in unele manastiri catolice).
In parabola din Biblie cu pastorul care pierde o oaie si le lasa pe celelalte ducindu-se in cautarea celei pierdute, nu prea era vorba si sa piarda din cele 99. O cauta pe cea pierduta si pierde vreo 10 din celelalte din cauza ca s-a dus dupa cea pirduta. Tu ce zici?
Numai bine



cattallin2002@yahoo.com
#106434 (raspuns la: #105021) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cattallin2002 la: 27/07/2006 12:13:49
(la: Ce este chestia aia numita stiinta?)
Chiar azi voiam sa-ti scriu. N-am mai apucat sa spun la conferinta cu evolutionismul, am urmarit link-urile date de tine, m-am uitat si pe talkorigins (aici trebuie sa citesc mai pe indelete). Trebuie sa marturisesc ca am inceput sa cred in evolutie. Gluma :))
Dar am observat ca nu contrazic multe din afirmatiile gasite.
"Evolutia nu insemna progres" Sint de acord cu disparitia speciilor.

" Incercarile de a aplica teoria evolutiei pentru a intelege societatea umana sunt inconcludente in cel mai bun caz. Exploratorii victorieni vedeau populatiile intalnite in Africa sau Australia ca fiind mai jos pe "scara" evolutiva fata de cele din Europa. Impartira umanitatii in rase si aplicarea principiului supravietuirii celui mai bine adaptat constituie baza pseudo-stiintifica a rasismului Nazist. Dupa descoperirea ADN-ului insa, este recunoscut ca populatiile umane sunt, din punct de vedere genetic, aproape identice si deci nu pot fi unele "superioare" altora. Exista insa multe discutii cu privire la rolul evolutiei in comportamentul uman. Sunt unii cercetatori care sustin ca omul este ceea ce evolutia l-a programat sa fie, explicand comportamentl uman in functie de genele care le are un individ; altii insa sustin ca omul are copacitate de a invata din experienta atat de mare, incat aceasta anuleaza majoritatea instinctelor "programate" in gene de evolutie. "

Sint luate din link-ul dat de Jeniffer http://teoria-evolutiei.siteuri.ro/istoria.php
Am mai formulat eu un mesaj in care se spunea ca datarile trebuie sa aiba idei preconcepute.
Nu am gasit pina acum daca in explicarea teoriei evolutioniste se spun si conditiile si constantele ce se presupun a fi adevarate. E o intrebare, sint curios, poate in Talkorigins, nu am reusit sa citesc prea mult.
La subiectul cu evolutionismul se prezenta mai mult rezultatul cercetarilor (gen pamintul a aparut acum miliarde de ani, cum a evoluat, etc. ). S-a atins si substratul acestora, adica experimentele si metodele folosite pentru a ajunge la aceste concluzii. Un al treilea plan este de fapt cel mai important, cel pus in discutie in contradictoriu: metodele de calcul folosite, datele ce se presupun constante, conditiile in care s-a realizat descoperirea arheologica respectiva. Aceasta e de fapt baza.
Ma refer in incheiere scurt la link-ul de pe youtube. Si acolo se porneste de la un cuvint gresit inteles din Biblie: nu se spune prostul zice in sinea lui "nu exista Dumnezeu". Am cautat acum si in Psalmi.


cattallin2002@yahoo.com
#135936 (raspuns la: #135833) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Jianu - de jeniffer la: 16/09/2006 23:52:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Mai clar, cu cuvinte pe inteles, ce se va intimpla? Eu nu cred ca exista creaturile si mediul inventate de scriitorii bibliei, la fel ca nu cred ca sufletul poate exista fara organism in viata, care il face existent. Se poate vorbi de suflet ca idee, ar fi sentiment si constiinta, deci legate de simturi. Zeul, care la inceputul istoriei lui era doar forta naturala a fost evoluat de monoteism la altceva, adica omul din cer, care se ocupa de noi. Nu ti se pare ca aceasta idee este dificil de crezut?
#145770 (raspuns la: #145335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Aveti dreptate, domnule Maan - de Muresh la: 07/06/2007 09:32:07
(la: Cucoşul vestise o nouă zi III )
Hotarirea este a mea.
Nu de razbunare este vorba, caci povestea asta putea fi mai buna.
Vorba aia: " ce-ati avut si ce-ati pierdut", dar nu are rost, caci forumistii vor altaceva.
Scrieti:
""alde om" si "alde picky" au acelasi drept sa-si spuna parerea .."
De acord, tot asa si eu.
De ce sa fiu banat?
Astazi in Romania este respectata libertatea cuvintului.
In tari cu capitalism vechi, acest dicton este cotracarat de tot felul de legi a caror scop este obtinerea balansului firesc.
Si in Romania exista legile acestea, dar...
Am fost banat undeva ca urmare a faptului ca am reactionat la o anumita caricatura scoasa din beciurile SS.
Si ce?
A patit cineva ceva?
Asa ca puteti fi linistit.
Da.
Chiar asa.
PS: "Vad ca predomina aici alde "om" si "picky". "
Da, din pacate!
#203721 (raspuns la: #203713) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
NadT - de munteanu rodica la: 10/06/2007 07:40:22
(la: Cartier de case tip canadian linga Braila)
Nu vreau sa ma intelegi gresit vreau doar sa incerc a pricepe:
in Canada un muncitor simplu in constructii este platit cu minim 18 dolari pe ora.La o deplasare musai trebuie platite diurna ,cazarea si un drum pe luna acasa . asta ar insemna cam in jur de minim 60 milioane(banuiesc ca este mai usor de inteles in termeni vechi)pe luna.Un muncitor din Romania daca este platit cu 25 milioane zice ca l-a prins pe Dumnezeu de picior.
Tu vrei sa faci o afacere din care sa cistigi ceva?
Asta in cazul cind proiectul a prins deja aripi.
#204669 (raspuns la: #204653) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Giordano - de latu la: 30/06/2008 02:02:46
(la: cu melcii pe cărări de răcoare )
Latu nu moare de ciuda, pen'ca stie sa aprecieze cand altu-i mai bun...
Iar aia ce-ai vrut tu sa zici se numeste pedant si nu se potriveste cu rigurozitatea germana. Da' cu rigurozitate nu puteai sa faci jocuri de cuvinte, am inteles... (si eu glumesc)...:-))
#321476 (raspuns la: #321474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
un gand bun pt. d-l Liiceanu, si nu numai - de geocrist la: 10/10/2008 19:11:18
(la: Gabriel Liiceanu)
1-sunt cu un deceniu mai tanar- de fapt cu mai multe-
am parcurs total diferit drumul vietii,
iar rezultatul e desigur pe masura;
2- as dori sa va cunosc, sa vorbim ca doi frati care nu s-au stiut sau cunoscut vreodata, nici n-a stiut unul de existenta celuilalt-
iar eu am marea,dificila incercare de a rupe tacerea si de a face primul pas-
3-Si daca mai traieste inlauntru copilul onest si naiv de odinioara (sper si simt asta din tot sufletul meu , macar ca nu am citit decat ,,U.I,,in aceste zile din urma),
4-sau daca simtiti nevoia sa plangeti pe umarul cuiva, pierdut de mult si regasit acum, ca printr-o minune dumnezeiasca...
5-ma aflu pana duminica cel putin in Bucuresti la fiul meu,am aci internet(acasa nu am inca), tel.,si o inima plina de caldura si ganduri bune.
6-Ma socotesc peste masura de fericit
intrucat foamea si cautarea Adevarului si Intelepciunii de-a lungul celor 30 de ani m-au condus la limanul dorit-atat de ravnit de muritori.
7-Socotesc catastrofala afirmatia consemnata de SB_one ca apartinand luiA.Gide ,,fereste-te de cel ce a gasit Adevarul,, ?!?
chiar daca pare ca un joc de cuvinte cu inteles istet sau ,,adanc,,
8-cred ca astfel de idei,mai ales apartinand oamenilor mari ai lumii-
au secerat multe vieti naive si le-au impins, de parca nu erau si asa destule sminteli in mocirla de conceptii incalcite ale omenirii decazute din primele zile ale existentei noastre zbuciumate...
pe drumuri laturalnice, departe de sursa adevaratei fericiri si impliniri .
9-Un salut din inima dv. si celor care cauta pana vor gasi, bat pana li se deschide, cer pana li se va da -
SI NU LUCRURI OARECARE, CI,
ADEVAR, INTELEPCIUNE, VIRTUTI, FERICIRE...
10.-Nu stiu ce mai faceti si care va e programul in ultima vreme.Nici nu pot sts mult la calculator- v-as fi scris mai mult - Baietii ne sunt cam de o seama, cred (in jur de 30)
11.N-am nici un interes si nici timp pt. dispute, comentarii..., timp pt. absolut nimic negativ,nici macar pt. filosofie( chiar daca am inteles din cartea dv.ca au fost si oameni de treaba cu idei pozitive de-a lungul istoriei);
12.comorile ce le-am primit inlauntru, ca si cele ce zilnic ma atrag spre a le patrunde si dobandi, pt. mine si cei ce au aceasta ca tel in viata,ma zoresc, asemeni lui Pavel, sa uit ce e in urma si sa ma arunc inainte, ca unul care are de cucerit noi teritorii din mana unui dusman ce le-a stapanit prea multa vreme. 13.Si aproape nimeni nu stie ca acestea se afla chiar inlauntrul fiintei noastre decazute-unde nu locuieste de aceea nimic bun!!- adica in firea noastra pamanteasca.(Romani7).14.Toti cei ce au intrebat de Adevar ca Pilat, au experimentat doar negura intunericului.
15.''Totusi Intelepciunea a fost totdeauna gasita dreapta de toti copiii ei''. La fel si Adevarul.
16.Iar a vorbi de Fericire, viata vesnica, Dumnezeu, mintuire, sau de cele de la pc.15- este fara sens.
17.Acestea , laolalta cu Virtutile dumnezeiesti- apartin impreuna.
18.Dar cine dintre oameni a socotit acestea ca fiind cea mai mare dintre comori ce pot fi dobandite de un om?
19.Da, doar acei ce au crezut aceasta si au platit cu mare bucurie pretul.Multi au primit deja ce le-a fost promis, altii urmeaza, pt. ca ne sunt contemporani.
20.Daca s-ar fi inteles asa crestinismul, toate s-ar fi schimbat din temelii. 21.Dar n-a fost sa fie asa, omul are desigur deplina libertate de a alege drumul,si alege aproape mereu altceva 21-chiar daca aceasta usa mica (ingusta)i-a fost atat de aproape pe tot drumul vietii.
22.Nadajduiesc ca sunteti inca in viata,ca va puteti lua o mica pauza in munca pe care, probabil inca o desfasurati- poate ar fi si timpul...
23Cred ca cel mai greu lucru pt. un om mai in varsta este, ca si in cazul lui Nicodim, sa creada intr-o transformare deplina a fiintei si vietii-
este in adevar NASTEREA DE NOU,din apa si Duh.
24.Toate lucrurile sunt cu putinta prin credinta vie in puterea Celui ce a creat totul.El insusi poate s-o faca- dar nu in oricine, ci trebuie sa se infaptuiasca prin credinta!25.Fiti binecuvantat, dv. si toti cautatorii sinceri de mantuire!26.Dumnezeu fie preamarit din vesnicie in vesnicie!27.(am numerotat pt. a putea mai usor comunica, si mai eficient.Va multumesc tuturor celor care , macar in parte,socotiti cele de mai sus demne de a fi folositoare,28- iar pe cei ce le cautati ca si mine, va socotesc ca pe adevaratii mei frati.Noi apartinem impreuna de o societate aleasa pt. timp si vesnicie, si Dumnezeu s-a indurat cu adevarat de toti acesti cautatori de mantuire si a saturat sufletele flamande
dupa neprihanire.
#349760 (raspuns la: #26280) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
motanele, - de anisia la: 14/10/2008 10:19:39
(la: S/a intors picky :D)
la vanatoare de conopizi?

hahaha, ai de grija sa nu intri si mataluta in colimatoru' 'intelectualilor' ca folosesti cuvinte cu inteles ambiguu... :))

... nu de alta, dar cate unii uitara cum denigrara en-gros cand se crezura-n varf de piramida, adulati din cap pana-n picioare pe motiv de maiestrie scriitoriceasca :P
alex - de Abecedar la: 08/02/2009 10:26:21
(la: poticniri)
Cunosc, nici mie nu-mi place sa ma explic...Mi-a placut, of course, ideea e faina, scrisul curge si te poarta etc, e strict problema mea ca ma poticnesc in cuvintele respective.
Sunt de moda veche...
#403554 (raspuns la: #403550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte - de Victorian Silă la: 09/03/2013 16:09:40
(la: Iubirea unei foi goale)
Asta e de 8 Martie? :)
E buna!
Dar..
In loc de "cuvintele altora" pt mine are mai mult sens "cuvinte cu inteles/care sa-i framinte ..."

Iar cind ajungi la plagiat, intri in niste tehnicalitati care parca deranjeaza din farmecul initial al primelor versuri - care e intr-adevar extraordinar.
#643454 (raspuns la: #643452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
omul - dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; - de albinuta la: 27/09/2005 18:52:30
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
Comentariul se refera la urmatorul text, editat cu titlul "Stiinta intre pierzanie si absolvire" (autor: "om"): "Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui. Homo sapiens sapiens isi foloseste potentialul in a DESCOPERI pentru a se adapta mai bine (consum mai mic de energie proprie). In plus, mai multe deficiente (de toate genurile) sunt corectate prin tratamente genetice, transplante de organe si tesuturi cultivate in laborator, nanotehnologii, etc. Daca un individ acum cateva sute de ani nu avea sanse de supravietuire datorita unui defect letal, acum datorita acestor « mutatii de laborator » poate supravietui in spiritul si legea lui Dumnezeu. Suntem pregatiti sa acceptam provocarile stiintei si viitorului ? Putem dezmembra/reasambla CHPUL si ASEMANAREA cu DUMNEZEU pe/cu bucati…reutilizabile/de rezerva ? Au dreptul sa supravietuiasca (gratie stiintei), « impotriva » defectelor « originale « ? Suntem gata sa acceptam « mutanti »-creeati de stiinta- mai performanti care traiesc in legea lui Dumnezeu?"

- CHIPUL si ASEMANAREA omului cu Dumnezeu se refera la suflet, la partea spirituala a omului, si nu exclusiv la trup. Este adevarat ca trupul si sufletul fac aceeasi "lucrare", caci unul "misca" pe celalalt (Sf. Grigorie PALAMA vorbeste foarte frumos despre aceasta in "Tomul Aghioritic" si alte scrieri ale sale).
- Respectiv, trupul, care se orienteaza cu ajutorul celor 5 simturi, pune in actiune o lucrare (o fapta, un act, un gest, etc.), doar prin "conlucrare" cu sufletul, doar dupa ce si acesta si-a dat consimtamantul.
- Motorul care actioneaza asupra sufletului este constiinta, si aceasta actioneaza intr-o masura sau alta, in masura treziei ei. Cu alte cuvinte, sufletul isi da consimtamantul sau nu asupra unei fapte, (pe care, in cele din urma o va lucra trupul) in functie de gradul de trezire, de luminare al constiintei, pe care unii autori filocalici o numesc "glasul lui Dumnezeu din om".
- Asadar, CHIPUL lui Dumnezeu din om, intr-o reprezentare sumara, este constiinta omului, iar ASEMANAREA lui cu Dumnezeu este chipul "imbracat" in virtuti.
- In concluzie, este putin cam hazardata utilizarea termenilor de chip si asemanare a omului cu Dumnezeu cand ne referim la confortul fizic, la cosmetizarea trupului. Aceasta din urma nu transforma sufletul, singurul care conteaza intr-o raportare a noastra la Dumnezeu. Si prin aceasta nu desconsideram trupul, caci acsta are valoarea lui de "templu al Duhului Sfant" - cum spune Insusi Mantuitorul Hristos.
- Trupul trebuie inteles ca instrument de lucrare a virtutilor si de sporire spirituala, caci aceasta sporire spirituala este insasi ASEMANAREA (in devenire) omului cu Dumnezeu.
- CHIPUL i-a fost dat, ASEMANAREA si-o lucreaza singur, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar numai prin vointa libera a omului, caci Dumnezeu nu anihileaza vointa omului. Ii da libertatea de a respecta sau nu legile lui, de a se re-uni, a reface legatura lui cu Dumnezeu sau nu (religie provine din latinescul religare).
HS - Nici cuvintul "j_idan" nu ar avrea inteles aparte - de Muresh la: 25/04/2006 13:45:53
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Nici eu nu consider ca afirmatia ar fi anitisemita cu conditia sa faci abstractie de faptul ca anumiti oameni ii acorda un inteles aparte (acum sunt sigur ca dv. nu sunteti parte din ei). Nici cuvintul "j_idan" nu ar avrea cine stie ce inteles aparte, indica, doar, ca evreii de astazi fac parte din tribul Iehuda (Iude), chestia e ca, iarasi, anumiti oameni ii acorda un inteles aparte. Personal nu prea imi pasa de lucruri de genul acesta pt. ca am altele pe cap: arabii, semiti ca si mine.
Punand accentul pe "ghesefturile evreilor" acei oameni uita ca evreul e mult mai mult decat "gheseft".
#118844 (raspuns la: #118817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Roko, cred ca m-ai inteles gr - de relu la: 02/12/2003 10:19:03
(la: In strainatate, vorbesti romaneste stricat;unii te ataca;e OK?)
Roko, cred ca m-ai inteles gresit, nu ca nu m-ai inteles. In primul rind, NU am utitat. Numai ca nu-mi mai este atit de usor sa ma exprim excelent in romaneste. Cu toate ca pe 1 Noiembrie am fost in tara si in 5 zile mi-am revenit aproape complet. Totusi, incearca sa intelegi ca fiecare altfel de memorie, de fel de a gindi. Bravo tie (serios) ca ai acelasi bagaj de cuvinte. Si eu am acelasi bagaj de cuvinte (99%) pe care le inteleg. Dar cind e vorba de vorbit, citeodata nu gasesc decit 80% din bagaj :)

Practica e foarte importanta, se pare, pentru mine. Asa ca de-aia m-am hotarit sa contribui la aceste forumuri, ca sa exersez. Si deja simt o diferenta.
Numai bine,
-Relu
#5838 (raspuns la: #5550) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dr. Nechit Vinereanu (SUA) 16 - de SB_one la: 13/12/2003 14:11:36
(la: Codex Rohonczi)
dr. Nechit Vinereanu (SUA) 16 iulie, 2002


Tue, 16 Jul 2002 03:46:46 EDT

...In legatura su caracterele scrierii din Codex pot sa comunic urmatoarele: eu am studiat ceva sanscrita, chiar ceva ebraica, ceva limba greaca,slava veche si ma descurc in astfel de semne si caractere nelatine. Parerea mea este ca acest Codex Rohonczy foloseste si unele semne care se aseamana cu caracterele scrierii in care a fost scrisa Biblia.Se spune ca aceste caractere sunt luate din scrierea feniciana.

In scrierea ebraica, vocalele sunt puse nu alaturea de consoane,ci
sub consoane sau deasupra consoanelor,cum punem noi,de exemplu,caciula
lui a sau i, sau sedila sub t,ca sa-l facem ts,sau sub s , ca sa-l facem sa se
pronunte ca in conjunctia si, sau ca in substantivul scoala. Textul Rohonczi
foloseste astfel de smne "diacritice",.daca le-am putea numi asa, pentru a
indica silabele.

La randul meu,eu am putut singur descifra aceasta scriere si am observat
ca Doamna Enachiuc in mod aproximativ corect a transcris caracterele origi-
nale ale textului in caractere latine, ceea ce este un mare merit al Doamnei
Enachiuc. Eu de asemenea ma descurc in a citi in vreo 15 limbi straine,
printre care rusa, polona, slava veche, maghiara, germana, franceza, engleza,
latina, greaca veche, italiana, spaniola, si am constatat ca nu am
gasit aproape deloc cuvinte care macar sa semene pe departe cu vreuna
dintre limbile citate mai sus. Consider, deci, ca limba in care a fost scris Codex Rohonczy este o limba foarte deosebita de limbile europene.

Ma indoiesc ca textul acestui Codex ar fi o insirare fantezista de grupuri de
sunete, fara nici un inteles, asezate sub forma de cuvinte. Se pare ca
acele grupe de caractere sunt cuvinte reale dintr'o limba necunoscuta, greu
accesibila cunostintelor noastre, a celor educati in cultura europeana.

In legatura cu arhitectura bisericilor desenate in miniaturi, cred ca
interpretarea Dv. este cat se poate de aproape de adevar. Mai trebuie sa
tinem seama ca religia lui Zamolxis, cat si alte religii precrestine au dainuit
pana prin secolele XV si XVI. Lituanienii, mi se pare, au inceput sa se
crestineze prin secolul XV, iar in actuala Cehie sau Slovacie, care in secolul
XV apartinea de Imperiul Habsburgic, niste romani de acolo au fost condamnati la galere pe viata de autoritatile austriace pentru ca se inchinau inca lui Zamolxis! Se gasesc documente istorice in legatura cu aceasta intamplare.

Deci este de inteles ca aceste miniaturi contin foarte multe simboluri ale
unei religii precrestine. Ramane de vazut cat de corect am inteles noi si
daca aceste miniaturi contin si simboluri crestine. Parerea mea este ca
miniaturile acestea contin foarte putine, sau deloc, simboluri crestine. Este
chiar posibil ca unele simboluri religioase precrestine sa semene cu cele
crestine si sa ne induca in confuzie.

Avand la indemana acest pretios document, in care caracterele
originale ale textului sunt fotografiate cat se poate de clar, oamenii
de stiinta din zilele noastre, atat romani cat si cei apartinand popoarelor
care locuiesc in jurul nostru, vor avea un bun prilej sa afle in ce limba a
a fost scris acest tezaur inestimabil, care intr'adevar nu este nici
cronica, nici vreo istorie, ci poate fi vreun poem sau vreo carte de cult
al unei religii precrestine.

Eu consider ca transcrierea caracterelor Codexului in caractere latine este aproximativ corecta, dar traducerea se pare ca este departe de a fi reala si dupa textul original. Pentru a intelege sensul cuvintelor acestei limbi, cred ca imaginile, simbolurile si catacterele de pe miniaturi ne pot fi de mare folos. Aici este punctul de la care putem incepe sa intelegem misterioasa limba in care a fost scris Codex Rohonczy.

http://www.dr-savescu.com/codex/
#6518 (raspuns la: #6482) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:11:18
(la: Romani in strainatate)
Destinul unui exilat: Mihail Dim. Sturdza

- De la ministerul de Externe francez la Europa Libera

Stranepot al domnitorului Moldovei, Mihail Sturdza (1834-1849), Mihail Dim. Sturdza inainte sa emigreze in Occident a trecut prin inchisorile si lagarele de munca comuniste. Diplomat al Institutului de Stiinte Politice din Paris, angajat al Departamentului de Schimburi Culturale si Stiintifice de la Ministerul de Externe al Frantei, interpret oficial pentru limba romana al presedintilor Frantei, redactor politic la Departamentul Roman al Institutului de Cercetari al postului de radio Europa Libera. Cunoscut si apreciat istoric, autor a zeci de studii publicate in prestigioase reviste din Occident, autorul monumentalei lucrari Dictionnaire Historique et Généalogique des Grandes Familles de Grèce, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983.


M-am nascut la Bucuresti, in 1934, unde locuia familia mamei mele, intr-o familie socotita de vita veche si cit se poate de mosiereasca. Familia tatalui meu locuia la Iasi unde mi-am petrecut toata copilaria, pina la spargerea frontului in 1944, cind ne-am mutat cu totii definitiv la Bucuresti. Clasele primare le-am facut la Iasi, liceul l-am facut la „Dimitrie Cantemir", la Bucuresti, de la prima pina la ultima clasa. Doua saptamini dupa darea bacalaureatului am fost arestat sub acuzatia de a nu fi denuntat un complot care de fapt nu exista. Eram cel mai batrin din lot, aveam 17 ani, cel mai tinar avea 15 ani. Eram patru fete si vreo 10 baieti. Unii dintre noi au fost eliberati dupa trei luni de ancheta, ceilalti am fost dusi, dupa interogatoriile care au durat o luna la Rahova, la fortul Jilava, unde am stat trei luni. La Jilava am stat pina in noiembrie '52. De acolo ne-au despartit. Eu am fost trimis mai intii in lagarul de triaj si iarasi de foame de la Ghencea, apoi la Bicaz, la lagarul de munca fortata. Se construia acolo barajul pe Bistrita. Eram daca nu cel mai tinar, in orice caz printre cei cinci sau sase detinuti politici cei mai tineri ai acestui lagar, unde, de altfel, chiar dupa conventiile internationale nu ar fi trebuit sa ne aflam, conventiile aparind pe minori de rigorile muncii fortate. Am fost condamnat la trei ani de pedeapsa administrativa. Pedeapsa administrativa insemna sederea - fara condamnare in urma unui proces - in inchisori si lagare de munca la fel cu condamnatii politici, osinditi la tot felul de pedepse, in functie de vina care li se imputa. Dar ce importanta avea asta pentru Securitate, sa fii sau sa nu fii vinovat? Faceam parte dintr-o clasa sociala care trebuia distrusa. Au fost si perioade cind in acelasi lagar erau si detinuti de drept comun. Dupa Bicaz, din '53 pina in '54 ne-au dus in alt lagar de munca cu un regim mai usor - Stalin murise, ne-au transferat la Onesti, de unde am fost eliberat nu dupa trei ani, ci dupa 22 de luni, in noaptea de 30 aprilie spre 1 mai 1954. Am debarcat in Gara de Nord, cu un bilet de drum, dat de directia Penitenciarelor, in ziua cind la Bucuresti se serba ziua muncii, 1 mai, si tot orasul era mobilizat la defilare. In toamna anului 1954, urmind sfatul unui fost coleg de liceu, m-am inscris la examenele de la facultatea de filologie, presupunindu-se ca la sectia de italiana as fi avut mai multe sanse de a fi admis decit la istorie, din cauza, natural, a dosarului meu, al unuia cu origine nesanatoasa. Preocuparile mele ma duceau spre istorie. La toate facultatile erau vizite de prezentare a institutiei. La istorie a venit sa ne arate facultatea insusi profesorul Andrei Otetea, caruia m-am adresat spunindu-mi numele. Si intrebindu-l daca ma sfatuieste sa dau examen la istorie mi-a raspuns discret, dar ferm, ca acolo n-as avea nici o sansa. M-a sfatuit sa-mi incerc norocul in alta parte. Am fost admis la filologie, unde am urmat cursurile in mod normal. Au fost citeva arestari, dar putine, si la Facultatea de Filologie in momentul revolutiei maghiare din 1956, dat fiind ca studentii de la filologie au fost mai moderati, nu si-au manifestat entuziasmul ca la alte facultati. La sfirsitul studiilor era instituita o comisie de repartizare la locurile de munca, compusa din studentii cei mai meritorii din punct de vedere al convingerilor politice. Seful acestei comisii, nu-i voi da numele, este un personaj astazi extrem de important in fruntea Academiei Romane. Atunci era un tinar activist de partid extrem de vehement si chiar violent in limbaj. Am fost repartizat ca profesor de muzica, intr-un sat de linga Oradea Mare, unde ducindu-ma am obtinut pe loc o hirtie din care reiesea ca ei n-au nevoie de profesori de muzica. Am revenit la Bucuresti, unde dupa trei luni am gasit un post de invatator in comuna Mereni, judetul Vlasca, nu departe de gara Videle. Traiectul il faceam cu trenul, luni dimineata plecam, vineri dupa-masa reveneam la Bucuresti. In acea vreme, adica in 1961, se manifesta un anumit dezghet politic in tara, incepusera legaturile cu firmele occidentale, intreprinderile industriale romanesti aveau nevoie de traducatori. Cunosteam franceza, cunosteam engleza, m-am angajat la Iprochim, un institut de proiectari tehnice. Rusa n-am invatat, dupa cum n-a invatat-o nimeni dintre colegii mei, in decursul anilor in care a fost impus studiul acestei limbi in licee. M-am familiarizat destul de repede cu traducerile tehnice care erau extrem de bine platite. Eram platit cu 1500 de lei pe luna. Lucram cu alti doi colegi de facultate, pe care eu i-am adus, nici ei nu gasisera de lucru. Unul era Sorin Marculescu, astazi director adjunct la Editura Humanitas, care a reusit destul de repede sa scape de traducerile tehnice pentru care nu avea nici un fel de aplecare, celalalt coleg a fost Mihai Gramatopol, elenist, latinist, pe care o moarte timpurie l-a rapit nu demult dintre noi. Cu ei am ramas prieten de atuncea, ne facusem si serviciul militar impreuna. Avusesem la filologie un grup de prieteni din care mai facea parte Serban Stati, ajuns mai tirziu ambasador la Roma, Radu Niculescu, un filolog de foarte bun nivel care a murit tragic, Sorin Alexandrescu, pe care toata lumea il cunoaste, mai intii profesor universitar in Olanda, astazi revenit in tara, foarte activ in mediile culturale si editoriale.
Dupa 1948, aproape toti membrii familiei mele trecusera prin inchisori. Bunica din partea tatei si mama mea, de exemplu, fusesera acuzate de spionaj in favoarea englezilor, dat fiind ca, foste proprietare de paduri, avusesera niste contracte, pe vremuri, cu firme englezesti care cumparau cherestea. Acele contracte au fost descoperite de Securitate si trebuia sa se fabrice ceva, de exemplu spionaj pentru Anglia, cu bunica, cu mama, cu un intreg lot de fosti negustori de cherestea din Galati, de fabricanti de lemnarie, din Piatra Neamt, de fosti generali mosieri care trebuiau cu totii sa faca parte din acele inscenari judiciare atit de frecvente pe vremea comunismului. Din lipsa de probe, tot lotul a fost totusi eliberat dupa noua luni. Patru ani mai tirziu, in 1957, bunica mea, a reusit sa fie scoasa din Romania de niste rude de-ale ei din Grecia. Au urmat tot pe aceiasi cale sora mea, apoi o sora a mamei cu sotul ei si doi copii. In urma unei interventii venite din Franta, a plecat si matusa mea Elena Bratianu, vaduva lui Gheorghe Bratianu, ucis in temnita de la Sighet. In sfirsit in 1963, in decembrie, am plecat si eu, fiind obligat atunci sa renunt la cetatenie.

- Cum se pleca in acei ani?

In acei ani nu se pleca, de regula, decit cu mari greutati, clandestin, incepind din 1947, de la inceputul anului 47, cind lumea, mai ales burghezia si-a dat seama ca situatia era fara scapare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru ca era politica statului roman de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealalta mare minoritate etnica nu puteau pleca.... erau deportati in tot felul de locuri indepartate. Se pleca extrem de greu prin legaturi foarte sus puse, pe care unii, foarte putini, le aveau printre responsabilii comunisti de mare influenta. Cazurile acestea erau foarte rare. In schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunarea inot. Era foarte riscant. Unii au fost prinsi si impuscati la granita. Altii erau prinsi in Iugoslavia si internati in lagare, dar nu erau returnati spre Romania, date fiind proastele relatii care existau intre statele Cominformului si Iugoslavia lui Tito. Altii erau intorsi de Iugoslavia in Bulgaria, unde erau internati in alte lagare. Cunosc cazuri, unde cei arestati in Iugoslavia au reusit sa scape vorbind doar frantuzeste, pretinzind ca erau francezi. Exceptind legionarii care fugisera intre 1941 si '44 in Germania sau Spania.... din acele categorii de fugari faceau parte atunci, in 1947-48, mai ales fostele cadre politice ale Romaniei Mari, oameni maturi, casatoriti. Pentru ei o fuga peste granita se facea cu riscul vietii, trebuiau luate si nevestele, multi au fost prinsi pentru ca trageau dupa ei valize noaptea, prin paduri. Granitele erau foarte pazite, dupa 1949 devenisera impermeabile,.... au mai fost citeva cazuri, putine dar spectaculoase, de fuga cu barcile pe Marea Neagra spre Turcia, iarasi foarte periculos, dupa aceia nu s-a mai plecat pina in 57, cind plecarea bunicii mele, atunci in virsta de peste 70 de ani si dupa aproape un an de puscarie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment" pentru ca in primele doua decenii de dupa Primul Razboi mondial bunica mea, Olga Sturdza, fusese Presedinta Societatii de Ajutorare a Orfanilor de Razboi, o asociatie caritabila careia ii donase si o mosie de linga Iasi, la Miroslava. Asociatia organiza camine, scoli profesionale pentru acei orfani. Bunica mea fusese o personalitate cunoscuta a Iasului, arestind-o Securitatea se gindise sa faca din ea o veriga a unui posibil proces de spionaj, la un capat societatea de cherestea de la Londra, adica imperialistii englezi, la celalalt capat generalii romani pe care bunica mea ii cunoscuse, adica tradatorii si mosierii. Numai ca multi dintre acei generali nu mai traiau, dupa cum si Societatea de cherestea imperialista nu mai exista. Securitatea a renuntat la inteligentul proiect. Dupa aceia, incetul cu incetul au reusit sa mai plece cite unii legal, pina cind prin 1965-66 au inceput sa se inmulteasca plecarile, obtinute foarte greu, dar totusi aprobate in cele din urma, datorita politicii guvernului comunist, care impingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim, peste granite. Fosta burghezie a oraselor, caci pentru chiaburi sau elementele anticomuniste de la sate nu exista nici o poarta de scapare.

- Si totusi, dupa '58, nu apare posibilitatea rascumparii, dupa ce la Londra s-a incheiat un aranjament intre Jakober, un controversat om de afaceri britanic, si seful rezidentei Romaniei de la Londra, Gheorghe Marcu?

Au existat cazuri foarte cunoscute dar si foarte putine, pentru ca ele erau negociate pe sume mari, intre 5 si 25 de mii de dolari de persoana. Ceea ce era foarte mult. Si azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile romanesti. Plateau rudele sau prietenii din strainatate. Si in cazul meu, care am plecat in decembrie 1963, deci si in cazul meu au fost duse din 1961 diferite tatonari din partea familiei mele din strainatate, atit familia mea romana cit si rude straine, pentru a se vedea daca prin Jakober nu se putea plati acea suma. Mergea greu, filiera cerea discretie. Cred ca s-ar fi definitivat negocierea daca nu ar fi intervenit o ruda de-a mea din Grecia, fosta personalitate politica, om batrin atuncea, dar care a vorbit direct cu ambasadorul roman la Atena. Asa ca am plecat fara ca formalitatile sa necesiteze vreo cheltuiala. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred ca relativ putina lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin aceasta filiera. Nu stiu in ce masura Jakober era sau nu un om controversat. Nu stiu pe nimeni care sa-l fi cunoscut personal. Era un om de afaceri. Cred ca stia si romaneste. Intermediul sau roman, acum mi-am amintit, imi iesise complet din memorie, a fost generalul Marcu, de la Securitate bineinteles. Cazuri putine, dar care au avut parte mai tirziu de multa publicitate. Dupa aceia au inceput sutele, apoi miile de plecari pe cale legala, un adevarat exod, cu multe tracasari, cu formalitati nesfirsite, cu abandonarea locuintelor prin intelegeri oculte cu ofiterii care eliberau pasapoartele si care beneficiau deseori de predarea locuintelor pentru ei sau rudele lor sau prietenii lor. Cu cit se pleca mai mult, cu atit se lasau locuri si bunuri mai multe pentru oamenii regimului.

- Ati ajuns in Grecia?

Am ajuns in Grecia, unde am stat foarte putin, doua luni. La inceput am fost foarte impresionat de libertatea care domnea in Grecia, de faptul ca Grecia inainte de razboi fusese o tara saraca, mult mai saraca decit Romania, iar acum in '63 gaseam o tara prospera, unde totusi influenta partidului comunist era inca foarte mare. O tara care se refacea dupa grozaviile razboiului civil din anii 1947-52, si care nu-si revenise complet. Insa era o tara al carei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al planului Marshall. N-am ramas acolo pentru ca nu cunosteam limba si toata lumea imi dadea sfatul sa plec in adevaratul occident, care pentru majoritatea romanilor era compus mai ales de Franta. Am plecat in Franta unde am lasat deoparte toate pretentiile legate de educatie si de studii si mi-am spus ca trebuie sa ma angajez acolo unde voi gasi de lucru, urmind ca pe parcurs sa studiez si alte posibilitati mai conforme cu preferintele sau cu pregatirea mea. Am fost anuntat ca la serviciile tehnice ale uzinelor Renault, birourile de proiectare cautau traducatori de engleza,.... am intrat deci ca traducator tehnic la proiectare, la Renault. Uzinele de automobile Renault erau un celebru bastion al partidului comunist francez. Sosirea mea acolo, venind dintr-o republica populara si socialista a constituit la inceput o curiozitate. Veneau multi sa ma vada ca sa auda, credeau ei, niste povesti entuziaste despre gloriosul regim comunist si zorile luminoase de dupa ceea ce noi romanii numeam Cortina de Fier si ceea ce francezii comunisti, care erau foarte numerosi si nu apartineau numai clasei muncitoare, considerau ca preludiul raiului pe pamint. Am fost foarte prost vazut, pentru ca relatarile mele despre inchisori, despre saracie, colectivizarea fortata, despre cozile la alimente i-au deceptionat intr-atit incit am fost considerat un personaj care n-avea ce cauta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumarate ori ocazia sa aud din partea lor observatia ca ce s-a intimplat in Romania este imposibil sa se intimple si in Franta pentru ca „noi n-o sa ne lasam dusi de nas", asa ziceau francezii. Pentru ei instaurarea unei dictaturi era un fel de pacaleala careia ii cadeau victime doar prostii. Francezii fiind prin autodefinitie inteligenti nu erau sa se lase dusi de nas de comunisti, vor sti ei foarte bine sa-i faca fata.

- Nu era socant pentru dumneavoastra, venind dintr-o tara comunista, unde majoritatea celor care nu erau incadrati in sistem erau anticomunisti, ... bine anticomunisti in tacere, asta dupa ce au fost anticomunisti cu arma in mina,... si sa nimeriti intr-o tara libera cu multi simpatizanti comunisti?

Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autoritatii si mai ales e contra autoritatii de dreapta. Atunci Franta era condusa de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritara, de militar, care ducea natural o politica conservatoare, calificata drept fascista de cercurile de stinga din Franta si de catre partidele comuniste din Europa de Est si bineinteles mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasa muncitoare care acum a disparut. In Occident astazi nu mai exista clasa muncitoare, exista o mica burghezie si cei care mai lucreaza ca muncitori, lucreaza ca muncitori calificati, nu mai au miinile minjite de ulei, lucreaza la masini perfectionate, se respecta programele de opt ore, pleaca in vacanta peste mari si tari,.... nu se mai poate vorbi azi de clasa muncitoare sau de mentalitate proletara. Dar in anii '60 ideologia si propaganda de stinga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-si ziceau progresiste, o critica a comunismului era prost vazuta, ba chiar o dovada de primitivism. Se cunoaste reactia lui Jean Paul Sartre, dascalul stingismului, care, in momentul dezvaluirii crimelor staliniste de catre insusi Hrusciov, a fost de parere ca ziarele de stinga franceze sa vorbeasca cit mai putin de aceste crime ca sa, si aici citez, sa nu-i deceptionam pe muncitorii uzinelor Renault. Or, eu tocmai la uzinele Renault nimerisem. O serie de cadre, ingineri, medici, mai ales cei care venisera din Algeria din cauza razboiului colonial erau si ei anticomunisti dar n-o spuneau pe fata, erau prietenosi fata de mine, dar fara ostentatie.

- Care au fost primele impresii despre emigratia romanesca din Franta?

Primele contacte cu emigratia romaneasca au fost intimplatoare si nu le-am cautat. Vedeam romani, dar nu-i cautam cu dinadinsul. Ma duceam de citeva ori pe an la biserica romana din strada Jean de Bauvais, un mare centru al emigratiei. Acolo domnea preotul Boldeanu, fost legionar, lucru de care nu se prea vorbea. Ca persoana era foarte bonom si foarte accesibil. La biserica faceai cunostinte de tot felul. Bineinteles erau reprezentate acolo toate curentele emigratiei de la legionari pina la simpli tarani, fugari economici. Cind am venit la Paris era in toi procesul de calomnie deschis impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, celebrul autor al unui roman de mare succes atunci, Ora 25, un roman de fictiune si cu o actiune cu totul inventata, al carui succes poate ca n-a fost chiar pe masura succesului altui roman inventat, Kaputt, al lui Malaparte. Constantin Virgil Gheorghiu intr-un alt roman al sau foloseste numele unui fictiv criminal de razboi pe care-l chema Rosetti, eu cred ca n-a facut-o dinadins. Niste membri ai familiei Rosetti aflati in Franta l-au dat in judecata. In proces a fost amestecata ca martor si Monica Lovinescu nu-mi mai amintesc daca si Virgil Ierunca. In fine a fost unul din procesele de senzatie. Tot in legatura cu emigratia se mai vorbea inca de atacul asupra Legatiei romane de la Berna, spre a se dovedi ca anumite cercuri sint sau nu sint infiltrate de securitate. Dupa atitia ani pot spune lucrurilor pe nume, n-am vrut sa fiu implicat prea de-aproape in conflictele si disensiunile emigratiei romane - cam identice cu cele care ravaseau toate emigratiile, compuse din oameni, care desigur doreau binele tarii, dar care, mai ales cei in virsta, nu aveau nici un fel de mijloace de a influenta guvernele occidentale sau opinia publica. Accesul la ziarele occidentale era daca nu oprit in orice caz foarte dificil. Unii erau prea vehementi, altii repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Multi dintre cei tineri isi cautau un rost, cautau sa-si cistige existenta altfel decit pritocind la infinit niste resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale.

- Cum era structurata politic, profesional emigratia? Erau si membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori...

Da, da... mai erau inca prezenti pe scena emigratiei romane oameni politici de suprafata. Generalul Radescu murise, dar mai traiau Gafencu, Alexandru Cretianu, Visoianu, Mihai Farcasanu, erau anumite poluri, personalitati discutate mai mult sau mai putin critic, care reprezentau Romania de dinainte de razboi, o Romanie pe cale de disparitie violenta. Se editau ziare. Comitetul National Roman scotea La Nation Roumaine, exista un ziarist evreu, René Théo, care scotea o gazeta sapirografiata foarte bine documentata, citeodata de scandal, dar nu de santaj, cum afirma astazi unii, care se numea B.I.R.E., Buletinul de informare al romanilor din exil, vreme de multi ani singura sursa de informare a diasporei romane. Emigratia era indusmanita. Erau legionarii, putini, dar activi, care nu puteau ierta regelui Mihai lovitura de stat de la 23 august. Existau citeva foste cadre ale partidelor liberal si national-taranesc cu oameni in virsta, mai degraba niste supravietuitori ai unui trecut care nu mai spunea mare lucru tinerilor, si apoi erau diferite organizatii de fosti militari.... era colonelul Emilian, care scotea ziarul Stindardul in Germania, ziar si mai virulent anticomunist decit B.I.R.E.. Sa nu-l uit pe Pamfil Seicaru... un ziarist curajos, dar pe care exilul nu-l iubea.

- De ce evitati contactul cu romanii din emigratie? S-a intimplat vreun incident anume? Sau pur si simplu va cautati un rost acolo si evitati gilceava.

Asa cum spuneti evitam gilceava. Mi-am dat seama ca a fi implicat prea mult in toate disensiunile acelea ridica un grup intreg impotriva ta. Prin simplul fapt ca esti vazut cu unii si nu esti vazut cu altii provoaca comentarii si iti aprinzi in cap niste probleme de care nu ai nevoie. In al doilea rind, tonul pe care se desfasurau aceste polemici in sinul emigratiei veneau de la niste oameni care n-aveau altceva de facut decit sa vorbeasca la infinit despre ce-ar face ei in caz ca ar cadea comunistii de la putere. Prea multe atacuri la persoana, o specialitate dimboviteana, atunci ca si acum. In al treilea rind, se stia ca exilul era infiltrat de informatori ai Securitatii, unul era chiar o printesa cu nume fanariot, si ca prin diferite mijloace de santaj fusesera recrutate anumite personalitati din emigratie. Unul din primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecasera cu regele dupa ce a abdicat, personal de serviciu, devotati regelui, dar familiile lor ramasesera in tara si au fost foarte repede obligati sa dea informatii Securitatii despre ceea ce se intimpla in locuinta regelui. Bineinteles, lucrul s-a aflat si ei au fost concediati. Mai tirziu a aparut un caz foarte mediatizat, al profesorului Virgil Veniamin, unul din directorii Fundatiei Culturale Carol I de la Paris, despre care s-a dovedit ca avind familia ramasa in tara a fost santajat de Securitate si obligat sa dea informatii. Acuma, ce informatii putea sa dea altele decit ca in ziua cutare un comitet roman de nuanta politica cutare se intrunea in sala cutare ca sa discute diferite probleme anticomuniste? Evident, stirea era vitala pentru Securitatea romana compusa din atitia oameni, foarte bine platiti ca sa asculte dupa usi si sa nu faca nimic altceva, de altfel rapoartele care s-au publicat in ultimii ani arata cit de prost informati si cit de deficienti din punct de vedere politic si cultural erau acei ofiteri carora le lipseau posibilitatile intelectuale spre a-si mobila rapoartele pe care le furnizau Bucurestiului. Un al patrulea motiv care nu m-a impins spre o deosebita implicare in zbuciumul emigratiei a fost ca m-am casatorit, traind de atunci, mai ales, in mijlocul unei familii franceze si al unui anturaj francez. Continuam sa vad romani, rude, citiva intelectuali din emigratie, participam la reuniunile redactiei periodicului Revue des Etudes Roumaines, citeam publicatiile diasporei. Dar sterilele controverse politice nu ma interesau. Legatura afectiva cu tara pierduta era pastrata de mine vie mai ales datorita studiilor istorice prin bibliotecile din Paris sau Londra.

- Cum a evoluat cariera dumneavoastra in Franta?

- Mi-am dat demisia din uzinele Renault dupa ce am gasit un alt post de traducator la o intreprindere de calculatoare, din centrul Parisului, o industrie aflata atunci la debuturile ei. Meseria aceea nu mi-a placut deloc. Nu sint facut pentru lucruri tehnice, nici pentru matematici. Printr-o coincidenta, am fost intrebat in martie 1968 daca-l pot insoti ca interpret pe generalul de Gaulle in vizita oficiala pe care urma sa o faca in Romania peste doua luni. Faptul ca alegerea serviciilor de protocol de la ministerul de Externe a cazut asupra mea se datoreste unei intimplari. Persoana care in mod normal ar fi trebuit sa-l insoteasca pe generalul de Gaulle a fost doamna Sanda Stolojan, pe care o cunosteam de mult, si de care continua sa ma lege o veche prietenie. Dar pentru generalul de Gaulle, d-na Stolojan avea un mare defect, era femeie. Sa explic: Generalul fiind un om inalt si impunator, cu o voce de militar si gesturi de actor era de parere ca linga el ar fi trebuit sa fie prezent un interpret barbat. Atunci, pentru ca d-na Stolojan sa nu fie sanctionata pentru ca nu era barbat, s-a decis sa fie prezenta la acele discutii dintre de Gaulle si Ceausescu care nu aveau loc in public. Pentru aparitiile in public ale generalului s-a socotit ca ma potriveam mai bine, fiind si eu inalt. Nu stiam atunci ca as poseda calitatile necesare pentru a fi un bun interpret al generalului de Gaulle, care era un om intimidant. Astfel incit am fost angajat sa fac, la inceputul misiunii, cercetari de biblioteca pentru a pregati discursurile generalului de Gaulle. Discursurile propriu-zise i le pregateau serviciile Presedintiei pe baza unei documentari istorice pe care am furnizat-o eu, documentarea asupra politicii prezente fiind, natural, data de serviciile ambasadei franceze de la Bucuresti. Discursurile erau intotdeauna, la cererea partii romane, pregatite dinainte, nu se improviza, si nu se improviza, in primul rind, deoarece Nicolae Ceausescu era incapabil sa improvizeze, el fiind nu numai un foarte prost orator, din punct de vedere sintactic, dar si un prost orator din punct de vedere al exprimarii, cu o vorbire sacadata si deficienta. Nu era un om limitat ca inteligenta. Era un om limitat ca formatie intelectuala. Si natural, un sclav al limbajului de lemn. Nu odata, improvizatiile oratorice, avintate, ale generalului de Gaulle au provocat surpriza publicului roman.

- Prezenta d-voastra ca traducator in delegatia franceza nu era o pilula prea amara pentru autoritatile romane?

Numele interpretului nu apare niciodata, nicaieri, pe nici un document publicat. Era comunicat doar oficialitatilor celeilalte parti, spre a i se rezerva un loc la ceremonii, in cursul deplasarilor, etc. Discursurile erau pregatite dinainte. Atit versiunea franceza cit si cea romaneasca erau schimbate intre parti, asa incit toata aceasta „prietenie calduroasa" era foarte ingradita de corsetul obligatiilor protocolului. De exemplu, la un moment dat, de Gaulle, caruia ii placeau comparatiile istorice curajoase si riscante, aicea la Bucuresti a vrut sa vorbeasca despre Basarabia, intr-un mod foarte aluziv. Partea romana l-a rugat sa nu atinga acest subiect, fraza a fost scoasa, eu am pastrat ciorna documentului care mi-a fost pe urma furata din casa de cineva care a fost trimis sa vada ce am eu la domiciliu meu, la doua-trei luni dupa ce se incheiase vizita. Aceste discursuri oficiale fiind foarte bine pregatite, generalul nu avea decit de pronuntat discursul, pe care chiar si la virsta lui il citea o data, de doua ori si-l memoriza, avea o memorie extraordinara, dupa care eu citeam versiunea mea. De vreo doua ori, din cauza programului foarte incarcat. am luat si eu parte la discutiile particulare dintre de Gaulle si Ceausescu. Elena Ceausescu era intotdeauna prezenta, ei aveau un interpret, Platareanu, foarte bun interpret, mai bun decit cei cu care am avut de-a face mai tirziu, alesi absolut pe linie de partid si ale caror cunostinte de franceza erau cam aproximative.

- Cum de au intrat in casa, la Paris, sa cotrobaie prin hirtiile dumneavoastra?

Au fost mai multe tentative.... propuneri de vizite ale unor fosti colegi de studii. Aceea care a reusit a fost comisa de o persoana pe care o cunosteam demult. Care a cerut sa stea o saptamina si care a stat vreo doua luni. Dupa aceia mi-am dat seama, a scotocit prin lucruri. Au disparut diferite scrisori, unele absolut fara interes pe care le primisem de la prieteni, dar si ciornele pregatite de mine pentru discursul generalului de Gaulle, inclusiv acea parte unde figura aluziv Basarabia, precum si unul - de ce doar unul?- din caietele de note luate la Biblioteca din Londra.

- Ati cerut dosarul la CNSAS, poate regasiti hirtiile in dosar?

L-am cerut. Cred ca sint deja doi ani. Un foarte amabil functionar mi-a spus ca o sa dureze trei luni si de atunci au trecut doi ani. N-am mai primit nimic. Nu ma mai gindesc la asta, auzind pe parcurs ca aceste dosare sint si asa foarte pieptanate. Singura senzatie pe care ti-o dau e de scirba. Asa ca....
Insa, asa cum v-am spus, eu nefiind implicat in treburile emigratiei, n-am fost supus unor tentative prea dese de a fi tras de limba. Lucrurile s-au schimbat mai tirziu, cind am ajuns la Europa Libera.
Dupa vizita lui de Gaulle am fost angajat la ministerul francez de Externe in calitate de functionar, nu de diplomat. In rastimp mi-am luat o diploma la Institutul de Studii Politice, si am lucrat, vreme de 15 ani, ca atasat la Serviciul de schimburi culturale si stiintifice la ministerul de Externe. O experienta foarte interesanta, am avut posibilitatea sa cunosc somitati culturale din lumea intreaga care veneau la Paris ca invitati ai statului francez.
Am mai fost chemat ca interpret si in alte dati, cu ocazia vizitei facute de Ceausescu la Paris presedintelui Pompidou si cu ocazia celor doua calatorii facute de presedintele Giscard d'Estaing in Romania, si de cei doi Ceausescu in Franta. Aparent, in ochii multora, si probabil si in cei ai Securitatii, faptul de a ma afla in preajma unor sefi de stat, pe cind atitia alti exilati nu reuseau sa patrunda nici macar in redactiile marilor ziare, asta facea din mine o persoana importanta. Impresia insa era falsa, bineinteles. Sefii de sta nu fac confidente interpretilor.

- Cum era sa te intorci in Romania, chiar si intr-o delegatie oficiala, se schimba ceva in tara, cum percepeati atunci evolutia Romaniei?

Am venit de trei-patru ori. Prima data, in 1968, reactisa ambasadei romane a fost de surpriza,... evident dezagreabil surprinsa....

- De prezenta dumneavoastra .....

Cind s-a dat numele meu.... la ambasada romana, pe lista delegatiei, eram de acum cetatean francez.... Mi s-a spus imediat de catre francezi: „nici nu stiti cit de prost vazut sinteti acolo, ne-au spus: pe asta de unde l-ati gasit?" Era o reactie cu totul neobisnuita, dar romanii nu puteau sa refuze, argumentul originii nesanatoase nu avea curs in Franta. S-a cerut ca numele meu sa nu apara in comunicatele de presa. Dar oricum, nu s-a facut o exceptie in cazul meu pentru ca interpretul in cadrul delegatiilor oficiale este o mobila, o mobila care trebuie sa functioneze perfect. Ti se iarta eventual o greseala odata. O a doua, daca nu e chiar prea apropiata de prima. Dar, a treia oara ti se multumeste si esti inlocuit. Deci numele meu nu aparea si asta era regula. Francezii si in general toate tarile occidentale tineau foarte mult ca delegatiile lor in tarile comuniste sa fie insotite de un interpret ales de ei, pentru ca atunci cind autoritatile locului furnizau interpretul lor, el traducea ce trebuia sa auda populatia locala. Si a fost un incident la vizita unui presedinte american in Polonia, cind interpretul unic, furnizat de autoritatile poloneze cinta laude comunismului, adica intorcea frazele in asa fel incit sa reiasa ca presedintele american era un admirator al comunismului. Deci am venit ca interpret.... n-am fost hartuit deloc, nu pot spune. Locuiam cu delegatia franceza, de regula singur intr-o cladire unde era incartiruita toata delegatia. Doar odata, la Craiova, am stat in aceiasi camera cu unul din bodyguarzii presedintelui de Gaulle. L-am vazut cu foarte multa nonsalanta scotindu-si pistolul si punindu-l pe masa de noapte. Eram protejat... mi se dadea pe durata calatoriei un pasaport diplomatic. Natural, eu evitam sa iau initiative.... anticomuniste. Eram interpretul.... si atit. De obicei nu eram repartizat cu personalitatile franceze in acelasi automobil. O data, la prima vizita, am fost in masina cu ministrul francez de Externe, Maurice Couve de Murville, care profitind si el de un sfert de ceas de putina liniste, conversa mai relaxat si m-a felicitat pentru calitatile mele de interpret si datorita acestei remarci l-am intrebat daca pot ramine in cadrele ministerului. A spus da. Eu n-am pus prea mult temei pe da-ul asta dar foarte repede s-a tinut de cuvint. Pentru ca stiam bine englezeste, nu romaneste. De asta am fost angajat. La acea epoca limba engleza inca nu patrunsese prea temeinic in rindurile administratiei franceze. Pentru mine faptul de a insoti o delegatie oficiala franceza intr-o tara din care plecasem pentru ca nu mai voiam sa traiesc acolo nu a reprezentat un caz de constiinta... Cerusem sa mi se dea, in cele trei-patru zile de program oficial, o ora libera de care am profitat sa-mi vad mama si bunica cealalta, nu bunica acum stabilita in Franta, si sa le aduc cite ceva. Erau vremuri extrem de grele, de mari lipsuri, pentru ceea ce se numea ramasitele burghezo-mosierimii. Asa ca n-aveam mustrari de constiinta ca am venit. Daca nu veneam eu venea altul. Si nu se schimba nimica. Singura, modesta mea contributie patriotica la acele vizite oficiale a fost transmiterea in birourile Presedintiei franceze ale unor cereri de eliberare de pasapoarte, cereri incredintate mie de familii romanesti din Franta care aveau rude dincolo si nu reuseau sa le scoata. La fiecare vizita oficiala, Presedintia Frantei inmina lungi asemenea liste, cererile au fost de regula rezolvate rapid.

- Mama d-voastra a primit pasaport? A reusit sa va viziteze in Franta?

E o anecdota si aici de povestit. Cind m-am logodit, asta a fost in iunie '69.... vizita generalului de Gaulle in Romania avusese loc in '68, in mai... un an dupa aceea m-am logodit. Sotia mea viitoare era franceza. I-am telefonat mamei. I-am spus ca m-am logodit, ca nunta va avea loc in septembrie, sa faca cerere de pasaport. Mama s-a dus la militie a facut cerere de pasaport. Si n-a primit nici un raspuns. Au trecut o luna, a doua luna, era deja august.... Spre a evita si cel mai mic contact al meu cu functionarii ambasadei romane, m-am adresat uneia din personalitatile pe care le cunoscusem in cursul activitatii mele la ministerul de Externe, care era fostul ministru gaullist, Gaston Palevski. El l-a sunat imediat pe ambasadorul roman si i-a spus ca doamna Sturdza, de la adresa cutare, este invitata la nunta fiului ei in septembrie si ca roaga ambasada sa urgenteze formalitatile, nedind nicidecum de inteles ca ar exista dificultati. Dupa doua zile mama a fost chemata la militie. I s-a spus: „doamna, am auzit ca fiul d-voastra se casatoreste, va felicitam, veniti peste doua zile sa va luati pasaportul". Mama a avut pasaportul. Vine la nunta in septembrie. Sta trei luni in Franta. Se intoarce la Bucuresti in decembrie si in luna ianuarie in anul urmator primeste raspunsul de la militie pentru cererea facuta: cererea era refuzata. Asta era birocratia securista. Mama a venit in Franta de mai multe ori de atuncea.

- Cum ati ajuns de la ministerul de Externe francez la Europa Libera?

In urma victoriei socialistilor la alegerile din Franta, in 1980, situatia mea la ministerul de Externe, care nu era deloc o situatie nici vizibila si nici foarte importanta reprezenta totusi un ghimpe in ochii noilor zelatori socialisti. Am aflat, spre surpriza mea, ca eram omul lui Giscard d'Estaing. De ce? Pentru ca fusesem cu el de doua ori in Romania. Si atita tot. Conditiile de lucru s-au inrautatit. A venit un nou sef care era dezagreabil si nu mi-a mai placut atmosfera, devenea foarte de stinga. In momentul acela vorbind cu Vlad Georgescu, fostul meu coleg, nu de facultate ca el a facut istoria, ci de armata, ambele stadii de serviciu militar le facusem cu el si ramasesem prieteni, i-am povestit de situatia mea si el mi-a promis ca la prima ocazie ma angajeaza la Europa Libera. Vlad avea acolo o situatie deosebita.... era foarte bine vazut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americana de la Bucuresti, a plecat din Romania, a fost luat la Europa Libera in urma unor evenimente agitate, cu arestari, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede seful departamentului romanesc. Europa Libera nu era compusa doar din Departamentul romanesc, erau 15 alte departamente nationale. Insa Vlad era unul dintre putinii sefi de departamente foarte agreati de americani, prin felul lui de a fi, neconventional si direct. Americanii de la Europa Libera nu tineau foarte mult sa aiba relatii cu angajatii neamericani. Faceau exceptie englezii. Vlad Georgescu era de altfel foarte dusmanit pentru ca deabia venise si a fost pus imediat in capul departamentului, fara sa aiba o vechime adecvata. Pentru ca era foarte capabil. Europa Libera nu a fost acel loc magnific si entuziasmant despre care unii povestesc ca ar fi fost. A jucat un rol de prim plan in lupta contra comunismului, insa erau si acolo inamicitii personale, conflicte de munca, la fel ca peste tot, si la fel ca in toate comunitatile diferitelor emigratii, poate mai accentuat la Europa Libera, unde se lucra, dar se si traia intr-o lume inchisa. Erau diferente mari de formatie intelectuala si diferente de caracter, de religie... si de convingeri. Erau oameni veniti din toate orizonturile politice si de pregatire, sau de nepregatire culturala... foarte diferite.

- Adolescent fiind tot ce stiam aflam de la Europa Libera. Imi amintesc ca se asculta Europa libera vara cu geamurile larg deschise. Stateam seara in curte si ascultam Europa Libera de la vecinii care aveau un aparat vechi de radio foarte bun.

Vreau sa spun inca ceva. Despre reactia autoritatilor romanesti la numirea mea la Europa Libera. Cind m-am intors definitiv la Bucuresti in 1991, am avut ocazia sa-l intilnesc pe directorul Arhivelor Nationale, profesorul de istorie Ioan Scurtu, astazi directorul Institutului „N. Iorga". Prevenit fiind de vizita mea, el a pregatit pe birou niste dosare ale Europei Libere, sa mi le arate. Aceste dosare aveau adnotari de mina lui Gheorghiu Dej, facute doua zile dupa ce emisiunea avusese loc. Deci emisiunile Europei Libere erau urmarite la cel mai inalt nivel.
Cind s-a aflat la Bucuresti, foarte repede, cam dupa o saptamina, ca am fost angajat acolo, a venit un vecin la mama, locuia ca si astazi intr-un bloc de linga Liceul Sincai, a venit mi se pare responsabilul cartii de imobil sa-i spuna: „doamna va cauta niste militieni". Au venit doi militieni, erau tineri, sa-i spuna ca toti dusmanii poporului vor sfirsi asa cum merita; ca eu am intrat la Europa Libera si sa stie si dinsa la ce se poate astepta. Insa cit am fost eu la Europa Libera nu am avut nici un fel de neplaceri. Asta se datoreaza si faptului ca din cei zece ani cit am lucrat acolo, sase am fost angajat la departamentul de cercetari, care depindea de o directie diferita decit acea a posturilor de radio. La postul de radio era director, cum am spus, Vlad Georgescu care dirija acea echipa cu totul remarcabila de redactori specializati ai programelor de politica interna romaneasca: Serban Orascu, N.C. Munteanu, Emil Hurezeanu, mai tirziu a venit Mircea Iorgulescu, era Gelu Ionescu la partea culturala.... mai erau desigur si altii care participau la emisiuni, nu aveau programe fixe. Si mai erau emisiunile culturale ale Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, de la Paris. Singurii care au avut privilegiul sa dirijeze un mare program al Europei Libere nefiind domiciliati la Munchen. Era o favoare care li s-a facut doar lor si care se datora meritelor exceptionale. Pe linga posturile de radio exista un mare Departament al Cercetarii. Aceasta cercetare era bazata pe o documentare imensa, consecinta si ea a enormelor posibilitati financiare ale Europei Libere finantata de Departamentul de Stat, multa vreme dirijata pe fata de CIA, serviciile specializate americane, dupa aceia amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a incetat niciodata. De aceea se credea ca Europa Libera ar fi o centrala de spionaj. Ceea ce nu avea cum sa fie. De acolo plecau informatiile din care multe erau difuzate prin presa romaneasca la care Europa Libera era abonata si venea absolut fara nici un numar de ziar sau de revista lipsa. Si asta a fost unul din punctele de intrebare iscate de faptul ca emisiunile noastre dirijate impotriva Bucurestiului si sprijinite pe o documentatie foarte serioasa puteau avea loc pentru ca noi primeam, prin posta, oficial, presa romaneasca.

- Venea chiar pe numele Europei Libere?

Da, pentru Europa Libera. Si evident se gaseau informatii nu numai in Scinteia dar de exemplu intr-o revista considerata, gresit, absolut fara interes politic care se chema Muncitorul sanitar si in care se putea citi ca in cutare loc a avut loc o epidemie, sau intr-o revista din Constanta de unde se putea afla ca se intimplase ceva la vami, de unde se puteau difuza amanunte interesante. Departamentul de cercetare avea la dispozitie mijloace financiare extraordinare. Salariile la Europa Libera erau foarte mari tocmai pentru ca sa impiedice tentatiile banesti care ar fi putut veni din partea organelor comuniste. Si totusi au exista si acolo agenti de informatii si la nivel foarte inalt. Departamentul de cercetare avea alt director decit acel al radio-ului, un director adjunct englez iar in ultimii ani a fost si un director adjunct ceh, un om foarte capabil care a disparut peste noapte de la Europa Libera imediat ce Havel a luat puterea in Cehoslovacia pentru ca Havel i-a transmis imediat dosarul americanilor.
La Departamentul Cercetarii se redacta un buletin saptamanal care se chema Free Europe Research Bulletin, in engleza, cu un capitol pentru fiecare tara a blocului comunist si un raport zilnic, pe hirtie verzuie sau pe hirtie galbuie care se numea Daily Report. Imi amintesc si acum de orele de insomnie si de tensiune prin care a trebuit sa trec in primele saptamini dupa angajare, obligat fiind sa redactez acele documente intr-o engleza nu numai foarte buna dar si tehnica si potrivit stilului jurnalistic foarte concis pe care-l practica americanii. Ei sint singurii cred.... cu englezii, care exceleaza in aceasta meserie a jurnalismului, mai bine decit germanii care sint greoi, chiar daca sint foarte precisi si bineinteles mai bine decit francezii si italienii care nu se pot lasa de obiceiul de a face si putina retorica si figuri de stil pe linga ceea ce au de spus. A fost pentru mine o experienta pasionanta.

- Cite pagini trebuia sa aiba raportul?

Fiecare tara avea alocat un anumit spatiu.... in cadrul acelui document cotidian. Am lucrat la Daily Report doi ani de zile. Era mai greu decit rapoartele saptaminale pentru ca trebuia sa fii la masa de lucru la ora cinci si jumatate dimineata ca sa-l predai la ora opt, pe baza informatiilor venite in cursul serii si noptii.

- Ce spatiu ocupau stirile romanesti?

Trebuiau sa fie patru-cinci stiri. Foarte scurt si cuprinzator.

- De unde luati informatiile? De pe fluxurile agentiilor de stiri, din presa romaneasca ...

Si presa romaneasca si presa internationala... si acolo aveam un serviciu de presa extraordinar. Primea zilnic kilograme de hirtie, doua sau chiar trei kilograme de ziare, depese si rapoarte, din care selectam articolele importante aparute in principalele ziare din lume si nu numai in presa engleza, germana, franceza... dar si in ziare italiene, turcesti sau suedeze. Pe aceasta baza construiam, colegii mei si cu mine, o documentatie foarte interesanta, culturala, economica sau politica. Pentru rapoartele saptaminale aveam mai mult timp. Fiind scrise in limba engleza si de redactori care nu vorbeau la radio, n-am fost cunoscuti in Romania, noi cei de la cercetare. Buletinele noastre erau difuzate tuturor agentiilor de stiri din lume, ambasadelor occidentale si universitatilor, atit americane cit si engleze, franceze si asa mai departe. Dar, ramineau la stadiul de documente scrise. Pe cind cei care vorbeau la radio se adresau cetatenilor romani si erau mult mai expusi fata de actiunile Securitatii. Asa se si explica faptul ca unii dintre ei, cum era Serban Orascu, unul dintre cei mai buni redactori, au fost tinta unor atentate. La fel Monica Lovinescu. Despre Vlad Georgescu se presupune ca ar fi murit iradiat. Eu nu cred asta. Cred ca a fost o boala ereditara, tatal lui a murit de aceiasi maladie tot la virsta de cincizeci si ceva de ani, dar adevarul nu se va sti niciodata. Emil Georgescu a fost supus unui tentative de asasinat. Faimosul terorist, care lucra si pentru Securitate, Carlos a depus niste bombe la departamentul ceh, omorind pe cineva si ranind mai multi. Acuma se stie ca romanii erau cei vizati. Astfel ca Europa Libera nu era un loc din cele mai linistite. Dar existau avantaje materiale mari, erau satisfactii intelectuale deosebite, erai la curent cu o documentatie extraordinara, aveai acces la biblioteca postului de radio..... una din cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde infloreau prieteniile.

- Care erau relatiile Europei Libere cu emigratia romaneasca din Occident?

Directivele venite de la Washington, de la conducerea americana erau de a nu difuza tezele emigratiei. De a nu da cuvintul emigratiei decit in mod exceptional. O exceptie a fost facuta pentru Monica Lovinescu si Virgil Ierunca din care Europa Libera a facut perechea poate cea mai mediatizata a exilului romanesc. Ei aveau girul directiei americane si prin ei razbatea o importanta parte a vietii emigratiei din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalitati, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, veneau prin telefon din America comentariile lui Vladimir Tismaneanu si ale altora. Din Munchen era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare tinuta intelectuala si morala dar care nu facea parte din salariatii Europei Libere. Emigratia in general, a oricarei natiuni, era prost vazuta de americani, considerata - pe drept sau pe nedrept - ca un fel de sursa de neplaceri, ba chiar catalogata drept fascista de anumite cercuri care aveau tot interesul sa prezinte emigratia romana, sau poloneza, sau maghiara sub un aspect negativ. Evident ca erau si legionari in emigratie, dar ei nu aveau acces niciodata la microfonul Europei Libere.... Cit despre fruntasii politici ai emigratiei foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfirsit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat doua chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitatile politice romanesti sub o lumina fascista. Cineva din departamentul romanesc a falsificat de exemplu o banda de magnetofon astfel incit sa reiasa ca liderul taranist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor.

- Asta, dupa '90....

Da, dupa '90. Autorul acestui fals a fost usor descoperit pentru ca se stia cine se ocupase la ora si in ziua respectiva de emisiunea in cauza... si in loc sa fie dat afara imediat a fost pastrat in functie, avind o coloratura cu totul nefascista. Era unul dintre zelosii furnizori ai documentatiei tendentioase de care s-a folosit din belsug, apoi, Alexandra Laignel Lavastine.

- Cum v-a marcat exilul?

Pentru cei care au trait personal experienta exilului, el a echivalat, chiar si pentru mine care l-am abordat in conditii mai bune de cit multi altii - cunosteam perfect limba si aveam multe cunostinte la fata locului cu care sa pot schimba o vorba si la care sa pot face o vizita, pentru aceia exilul a insemnat o rana a sufletului, care s-a vindecat desigur, mai greu sau mai usor, dupa caz, dar care a intretinut multa vreme imaginea tarii pierdute.

- Fie piine cit de rea....

Celebrul vers „fie piine cit de rea, tot mai bine in tara ta" este inexact si inselator. Cei care s-au straduit sa scape de piine rea din Romania comunista o facusera din disperare si, deseori, privind spre miraje de care in cele din urma nu au avut parte. Unii si-au gasit locul in tarile de azil, mai greu daca nu stiau limba si n-aveau o meserie tehnica, mai usor daca stiau unde le e norocul. Altii au continuat, ani de zile, sa sufere departe de tara, fara „relatiile" de la care tot romanul isi inchipuie gresit ca va veni salvarea. Unii au facut stare, altii chiar avere, citiva dintre acestia, putini, s-au gindit sa-si ajute si compatriotii care o duceau greu si continuau sa se imagineze, precum Cioran, „pe culmile disperarii".... Altii, si am auzit cu urechile mele de la un exponent al acestei categorii, de indata sositi in occidentul liber si prosper s-au repezit la bunatati si „am mincat ca spartii". Adio spectrul foamei, adio cozile la piine, adio dosarul de cadre. Doar dupa aceea a survenit confruntarea cu realitatile occidentului, cu obligatia de a se conforma cu civismul occidentului, cu necesitatea efortului care nu e remunerator decit daca muncesti, cu ideea ca in occident invirteala nu are curs.





Crede si nu cerceta!...
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...