comentarii

cuvinte de durere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Academicianul Balaceanu-Stolnici - de RSI la: 23/01/2004 05:07:34
(la: A existat holocaust in Romania?)
Reproduc aici blogul lui Arlekyn din 22/01/2004 :
"Comunitatea evreieasca a comemorat pogromul din ianuarie 1941


Academicianul Balaceanu-Stolnici a cerut iertare evreilor in numele poporului roman

Acad. Razvan Theodorescu: "Holocaustul din Romania a provocat moartea multor evrei"
"In numele meu, al generatiei mele si al poporului roman cer evreilor iertare."

Cu lacrimi in ochi, si foarte emotionat, acestea au fost cuvintele rostite de acad. Constantin Balaceanu-Stolnici, de la amvonul Sinagogii mari, la ceremonia in amintirea evreilor ucisi in pogromul din Bucuresti, in zilele de 21-23 ianuarie 1941. Au asistat ministri si deputati din Romania si Israel, personalitati de seama ale vietii politice si culturale a tarii, inalti reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe si ai Bisericii Catolice, consilierul Victor Opaschi a citit un mesaj emotionant al presedintelui Ion Iliescu, a vorbit si doamna Rodica Radian-Gordon, ambasador al Israelului la Bucuresti, iar acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, a spus raspicat: "Holocaustul din Romania a provocat moartea multor evrei. Pogromul din 21-23 ianuarie 1941 a fost un preludiu al jertfelnicului care a urmat. Vom veghea ca asemenea nenorociri sa nu se mai abata peste tara romaneasca". Un moment emotionant l-a provocat profesorul israelian Ben-Zvi Guttman. El a povestit cum la 21 ianuarie 1941 tatal sau, rabinul Zwi Guttman si doi frati ai sai , Iancu si Josef, au fost dusi de legionari in padurea de la Jilava si au fost impuscati. Tatal a cazut sub povara celor doi fii care s-au prabusit peste el, dar a scapat cu viata. Profesorul israelian povestea simplu, fara accente patetice, amintind de o durere care nu se mai lecuieste. E acelasi profesor care a stabilit si continua sa dezvolte legaturile industriei aeronauticii israeliene cu cea romaneasca. In holul de intrare al Sinagogii Mari, erau expuse cartile care au fost scrise dupa savarsirea pogromului: "Orasul Macelului. Jurnalul rebeliunii si al crimelor legionare" de F. Brunea-Fox si "Cartea Neagra": de Matatias Carp. In memoriam!"
mai Daniel, cind vad " aceste - de SB_one la: 25/01/2004 08:38:57
(la: Hopuri la server)
mai Daniel, cind vad " aceste cuvinte ne doare"( ...literar, f. corect!) ...parca ma apuca durerile de masele. Noroc ca il avem pe Athos aici.

Athos, nu-mi faci un termin?

sb


Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#8431 (raspuns la: #8289) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
informatii "publice" - de cristi_r la: 04/02/2004 05:31:58
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
-Ar trebui scoase ghilimelele,informatiile sunt pe forum in dreapta ecranului (http://www.geocities.com/radu-herjeu/pag0explorer.htm)
Vad ca te-ai iritat tare,de ce nu ai scris "mine" si cu "M" ca sa intelegem ca nu-i chiar vorba de oricine.De ce nu poti Tu manipulat?De ce nu tine la Tine?

-"Cel mai iubit dintre pamanteni -altul era sensul cuvintelor mele dar, evident, ai preferat sa-l ocolesti."

Probabil era vorba de dizidenta si chiar nu am inteles.

-"Diferenta dintre mine si un nationalist demagog este ca pot sa-mi iubesc tara si, totusi, sa nu-mi placa muzica lui Enescu (in afara Rapsodiei). Si nu-mi place nici Pheonix. Si, la fel, nu trebuie neaparat sa-mi placa filmele romanesti."

Da ce iti place din ce creem noi romanii?

-""prieteni" de barbecue, e, desigur, alegerea ta. Eu inteleg prin prieteni mai mult decat cineva cu care impartasesti mirosul de carne prajita."

La cum reactionezi la o polemica probabil sunt momente deosebite de
monolog.

-"(cand are ditamai baronii multimiliardari) si l-ar "menaja" pe cel care tine in maini mijlocul de informare si influentare a opiniei publice. Dar cum singur spuneai, e vorba de niste oameni de la tine din zona. Asta nu-i identifica nici cu guvernul si cu atat mai putin cu Romania."

Dar baronii astia sunt creatie comunitatii locale?Sa inteleg ca nu reprezinta Romania(chiar daca pe buletin scrie cetatea roman),nu au legatura cu guvernul?Dar cu cine au legatura cu americanii?Oricum in fiecare judet sunt cite doi ,in Bucuresti sunt ceva mai multi si mai greu de retinut

-"Mie mi se pare ca natiunea americana este alienata la nivelul relatiilor interumane"

Sunt curios chiar fi daca afirmatia asta ar fi promovata de diplomatia romaneasca,oare ce ar spune poporul american,asa la nivelul nivel anonim hirtia suporta multe.Spre deosebire de tine eu nu pot trage concluzii despre un popor pe baza unei experiente de citeva luni,cred ca daca as schimba adresa in Romania mi-ar lua mai mult de sase luni sa cunosc bine noi vecini.

-"Asta nu-i impiedica pe marii lor regizori (cei mai multi imigranti) sa realizeze filme cu mare incarcatura umana."

Ei sunt definiti ca popor de emigranti ca pe bastinasi tocmai i-au curatat europenii nu americanii.
-
"Si nici pe mine sa-mi placa filmele lor si sa ma-ntreb de ce sunt asa cum sunt, la nivel de mase, cand pot scoate de profundul unora dintre ei asemenea filme."

Bun si noi la nivel de mase cum stam?
Promovam manele si trebuie luata atitudine aproape oficiala sa fie interzise.Nu mai zic de mari consumuri de telenovele,vezi sondajele care reprezinta masele.
Consumatori de stiri macabre,nu cred ca un post TV sau un ziar ar prezenta asa ceva daca nu fi cerere pe piata.
Consumatori peste medie de bauturi spirtoase,concuram cu popoare cu traditie
Am tranformat religia,singura institutie respectata in perioada comunismului, intr-o afacere, cu colectari de bani cu tablita in git, cu constructii monumentale-vezi Catedrala Neamului,cu un afux de biserici fara parohii,cu oferte de facut biserici daca Steaua da gol sau cistig la Loto etc,numai nu s-au batut in Buc.pentru apa sfintita,parca era un cistig nu un lucru spriritual,nu mai continui ca asta chiar e un lucru dureros, ne batem joc de orice.

-"o natiune nu poate fi mare doar pentru ca a ajuns prima pe luna sau pentru ca transforma orice oligofren in star"

Manelele,formatiile cu patru cuvinte intr-un cintec,literatura proasta ce este la noi ,arta?Doar asta consumam cel mai mult.Uite o vedeta deosebita tranformata de noi, Adrian Minune,ne da si interviuri si poate o sa fie si senator,doar avem citiva deja.
Apropo poate ai vazut pe B1 TV pe AMinune,unul Guta si dl.Pruteanu,si ai fi vazut cum reactioneaza masele,poporul sau o parte din ceea ce este Tara la oligofreni (ma refer la manelisti)

-despre influenta Americii e o poveste prea lunga,ramine asa.

-"Dar, desigur, altfel vezi tu politica monidala de acolo de unde nu se da ora exacta si altfel o vad eu dupa 10 ani de jurnalism."

Se vede vine de aici,in schimb se vede prost tare la Bucuresti.Chiar si raspunsul in sine reprezinta o atitudine de acolo care creaza in general mari tensiuni in tara,acusi va imprastiati iar pe listele electorale in provincie si pentru ca reusiti este tot in cauza masei.
Si apropo de extraordinarul Bucuresti.De unde vin OG-urile cu facilitati la importuri (de ex.) si dupa citeva zile se abroga,verifica un program de legislatie daca ai dubii.Asta daca nu stiai cum se creeaza baronii locali si cei nationali

-"N-am acuzat pe nimeni de nimic si n-am incercat sa ma dau mare sacrificat pentru patrie"

Nici nu a fost vorba

-"Nu stiu (adica stiu) de ce asemenea discutii nasc tot felul de reactii exagerate"
"N-am intrat pe acest forum ca sa-mi rastalmaceasca nimeni cuvintele (din motive mai mult sau mai putin evidente). "

Vad ca stii ar trebui cred sa stiu si eu.Adica sa inteleg ca tu crezi ca esti o persoana importanta pe care eu o lezez cumva stropind-o.Ar fi probabil magulitor pentru tine,dar din punctul meu de vedere ar fi o mare pierdere de timp.

-"Curios ca numai din partea celor care au reusit sa plece sau cei care ar fi vrut dar n-au putut."

Ba nu-i curios de loc, este un forum unde fiecare isi impartaseste parerile,impresiile,trairile petru ca in acelasi timp fiecare sa ne lamurim de ce am facut sau un anumit pas.Sau crezi ca a fost o decizie in urma unei introspectii.
Probabil nu ti-am explicat, am putut,pot inca sa plec dar nu am curaj.Si nu as merge la ghici,ci la sigur la rude asezate care profeseaza conform meseriei din Romania dupa o indelungata munca de echivalare a diplomelor, sau la cei 80% din colegii mei de facultate care stau in Canada si nu vor nici macar sa vina in vizita si probabil posteaza pe forum.
De lauda sunt cei care au plecat ca intr-o aventura si au reusit.

-"Imi iubesc tara si mi se pare deja prea mult sa trebuiasca sa cer scuze sau sa ma rusinez pentru asta pentru ca, nu-i asa, aia buni si destepti o acuza de toate relele din lume, inclusiv de decizia lor de a o parasi."

Vad ca marjezi tare pe ideea asta.Scrie o definitie despre tara sa intelegem si noi ce inseamna exact ca asa abstract vorbim inutil.Si chiar nu evita cumva problema.

In final ideea mesajului era ca noi romanii nu suntem mai speciali decit altii si nici procentul de masa nu este mai mic decit altundeva.

Oricum ai dreptate ca au plecat cei mai buni,asa ca am ramas numai noi doi.
#8858 (raspuns la: #8752) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
Doamna Cancicov ne-a salvat! - de anita47 la: 14/02/2004 14:49:02
(la: A existat holocaust in Romania?)
Doamna Cancicov ne-a salvat!“



Nu era un fapt neobisnuit pentru acei ani. Numerosi alti români au procedat la fel. Oamnei simpli, intelectuali, politicieni, si erarhi ai bisericilor crestine au actionat, individual sau în grup, pentru salvarea semenilor lor supusi persecutiilor rasiale. Sunt fapte de omenie care merita sa fie scoase la lumina, mai ales în momente în care adevarul este înca stânjenit de patimi si resentimente.

In arhivele Comunitatii evreilor din Bacau am descoperit un document, care arunca o raza de soare pe chipul celei care a fost Georgeta Cancicov (1899-1984), sotia fruntasului liberal Mircea Cancicov (1884-1959).

Avocatul D. Ionas, presedintele Comunitatii evreilor din Bacau, îi scria prefectului F.N.D. al judetului respectiv, aducându-i la cunostinta numeroasele interventii pe care scriitoarea Georgeta Cancicov le facuse pe lânga autoritatile române în favoarea evreilor din Bacau. Documentul este de fapt un apel al comunitatii evreiesti bacaoane catre prefect, implorându-l sa repare nedreptatea pe care comandamentul sovietic local o facuse rechizitionând casa familiei Cancicov din Bacau. Dar sa facem loc documentului, care nu mai necesita nici un fel de comentarii.

Teodor Wexler

Bacau, 9 septembrie 1945.

Domnule Prefect,

Subsemnatul D. Ionas, avocat din Bacau, ca presedinte al Comunitatii evreilor din Bacau, respectuos supun domniei voastre urmatoarele:

O datorie de onoare si de constiinta ma determina sa va adresez prezenta.

Faptele ce relatez sunt cunoscute exact doar de câteva persoane, folosul lor l-a avut întreaga evreime din Moldova. Aceste fapte au constituit salvarea vietii unui mare numar de evrei moldoveni. Pot afirma si veti judeca si dumneavoastra ca fara ele ar fi fost zeci de mii de alte jertfe.

In aprilie 1944, odata cu participarea armatelor aliate [sovietice] de linia Iasilor, comandantul armatei întrunite cu dl. generel Racovita a venit la Bacau. Din conducerea obstei evreiesti au plecat aproape toti, ramânând diar dl. Schiller Manascu si înca doi, trei. In luna mai încep ordonantele cu restrictii evreiesti, restrictii ce trebuie sa mearga progresiv. Oarecum dezorientat si în orice caz împovarat, dl. Schiller ma cheama, împreuna cu doi prieteni (L. Schullersohn si B. Garniceanu,), ca sa formam un sfat politic si sa conducem opera de salvare a evreilor din Bacau. S-a dovedit apoi ca opera noastra s-a referit la evreii din întreaga Moldova.

Evident ca toate acestea erau lucruri ce nu trebuia sa intre în public si au ramas necunoscute maselor evreiesti. Prima mare chestiune a fost ordinul d-lui Pichi Vasiliu [subsecretar de stat la Ministerul de Interne] de a se face ghetouri în Moldova. Am hotarât ca prin dl. Schiller, ce avea rol oficial, sa intervenim la d-na Cancicov. Am gasit la ea deplina întelegere, mai mult decât ne asteptam. Primele ei cuvinte au fost: „Nu se vor face ghetouri, iar daca se vor face merg si eu cu voi în ghetou“.

Profitând de împrejurarea ca maresalul Antonescu când venea la Bacau locuia în casa d-sale si de relatiunile ce le avea cu domnia-sa, doamna Cancicov a intervenit cu toata energia si a obtinut sa nu se faca ghetouri.

Apoi, cum de la Bucuresti veneau ordine de ghetou, continuu s-a intervenit si într-adevar în Moldova nu au fost ghetouri.

S-a pus apoi chestiunea muncii femeilor evreice, sub forma unei munci în oras. S-a intervenit din nou la d-na Cancicov si maresalul Antonescu, pe un memoriu al nostru, a luat hotarârea ca femeile evreice vor munci dupa pregatirea si capacitatea lor, ceea ce însemna un câstig total al cauzei.

Cel mai dureros a fost când la scurt timp s-a pus chestiunea formarii de echipe de câte 500 femei evreice care sa lucreze în dosul frontului, la transee. Va închipuiti ce batjocura s-ar fi facut cu ele si ce se alegea din ele în mijlocul trupelor hitleriste. La Roman au fost scoase 200 femei care au lucrat doua zile la scosul pietrelor din râul Moldova. La Piatra Neamt s-au format echipe de femei, printre care si intelectuale, în câteva rânduri, si care urmau sa fie trimise în dosul frontului. S-a intervenit la d-na Cancicov si ea a obtinut, la început, amânari din partea comandamentului local si, apoi, pe un memoriu al nostru, a reusit sa obtina o rezolutie a maresalului Antonescu ca femeile evreice sa munceasca conform normelor stabilite anterior, adica în oras, dupa pregatirea si capacitatea lor, si aceasta pentru toata Moldova.

Evident ca în tot acest timp, în afara acestei chestiuni mari, au fost zeci de chestiuni marunte, în care d-na Cancicov a aparut ca îngerul protector si salvator al evreimii nenorocite si obidite.

Mai relatez un ultim fapt si las totul la judecata dvs.

La 22 august 1944, seara, mi se aduce la cunostinta ca s-a dat ordin ca evreii din detasamentele de munca sa fie evacuati. In dimineata zilei de 23 august a fost adunat în curtea bisericii Precista un detasamen de 6oo de evrei ce urmau sa fie evacuati. Va închipuiti starea lor când trebuiau sa-si paraseasca familiile, iar ei sa peregrineze printre trupele lui Hitler. Am intervenit la d-na Cancicov care mi-a dat în scris ca evreii sa nu plece, prezentându-ma cu acest ordin comandantului. Acesta a mers la d-na Cancicov, care i-a spus ca, pe raspunderea ei, sa nu plece nimeni, iar acesta a dat drumul la oameni. In baza acestui fapt, nici la celelalte detasamente n-au mai fost luati evrei.

Domnule prefect acestea vi le-am relatat ca sa întelegeti ca d-na Cancicov reprezinta pentru noi Providenta Salvatoare din acele vremuri si, într-adevar, ne-a salvat.
(itcnet.ro)





"In alte cuvinte, poate un fi - de Daniel Racovitan la: 15/02/2004 13:35:36
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
"In alte cuvinte, poate un film despre viata lui Isus sa fie anti-semitic?"

Depinde in ce mod sunt prezentate lucrurile.


..................................................................................
"Nobody is perfect; I'm nobody."
Patriotism, supravetuire..hmmm frumoase cuvinte - de mecton la: 19/02/2004 11:46:43
(la: Romani in strainatate)
"Patriotismul" sau cum se numeste, m-a adus într-o situatie foarte neplàcutà pe timpurile "acelea"....deh tineretea... dorinta de libertate si altele.
Am fost obligat sà-mi pàràsesc tara ca sà supravetuiesc. Dupà revolutie am avut gânduri de a mà re-întoarce, dar sper sà am dreptate sà ràmân aici unde sunt. Nu stiu ce asi putea face acolo, o reciclare ar fi cam depàsità. În ultimul timp îmi petrec vacantele în tarà, vàd ceea ce se întâmplà, cum evolueazà democratia...(cu pasi mici dar siguri) cel putin acesta este punctul meu de vedere...
Dar vreau sà spun câteva cuvinte celor ce doresc sà pàràseascà tara:
viata în afarà nu este deloc usoarà, lipsa de prieteni, familia departe, ràceala de care esti tot timpul înconjurat, lipsa de încredere etc...Sunt câteva puncte esentiale, care te poate face sà regreti decizia luatà.
Un singur avantaj în afarà este cà sti pentru ce muncesti, esti ràsplàtit pentru efortul depus.
Deci pentru cei ce doresc sà plece, eu le doresc mult curaj si foarte multà sansà.
Story-urile lui sunt interesa - de Daniel Racovitan la: 03/03/2004 07:43:55
(la: Camera de la capatul holului (scurta critica))
Story-urile lui sunt interesante, insa stilul, stilul lui imi da dureri de cap :)
Ma surprind in timp ce citesc reformulandu-i frazele, transformand "tell"-ul in "show", si taindu-i cu drujba cuvintele bombastice si cliseele. Pana la urma e si chestie de... "de bustibus", cum zicea Nichita. :)

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
#11206 (raspuns la: #11198) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Metafore ce ne ranesc - de (anonim) la: 17/03/2004 09:27:45
(la: "Anti-românul" Cioran)
Nu stiu daca si-a insirat acele ganduri despre patrie dupa ce a scris "Pe culmile disperarii" ,dar tragismul ce-l cuprinde in toata fiinta in aceasta carte, indepartandu-l de orice si inchizandu-l intr-un univers pustiu ii anuleaza orice obsesie de a fi fost francez de origine.Durerea si dezamagirea poate ca l-au cuprins de atatea ori gandindu-se la propria-i patrie,dar in cuvintele sale se gaseste esenta unei fiinte ce nu-si gaseste locul in nici o frantura a lumii noastre.Poate ca erau doar metafore.
#12262 (raspuns la: #11153) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Presa din Romania/ Dilema veche - de Dinu Lazar la: 18/03/2004 16:07:30
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
<>

Da.

Dureroasa problema.

Din pacate, exista mereu fotografi doritori sa ilustreze pe de-a moaca si sa aiba imagini in publicatii in care se vobeste de Cohello, Caraion, Liiceanu, si alte multe nume sonore, in ideea ca e o vecinatate onoranta care se va rasfringe si asupra lor cumva.
De fapt mie mi se pare o hotie de la a la z, se profita de niste amariti si treaba merge inainte.
Exista publicatii culturale care platesc mii de dolari pe luna chirie la sediu si citeva sute de dolari iau numele "sonore" pentru un articolas de o mie de cuvinte, si care nu platesc fotografia sau o platesc mizerabil, pentru ca asa e cutuma, fotografu` sa fie mindru ca publica ceva cite o data si il mai ia cineva in seama.
Exista fundatii culturale cu bugete de multe milioane de dolai pe an care nu dau un sfantz pe imaginea pe care o folosesc; exista trusturi de presa cu venituri tot de multe milioane de dolari, care nu vor sa plateasca, si care se bazeaza pe barteru` clasic "te mai publicam si noi, tu nu ceri bani, noi iti mai facem un lobby ceva, mai te vede lumea, facem o simbioza, hai ca e bine, bate palma"

In tarile civilizate sunt calculate sumele care trebuie platite pentru o coperta, pentru o optime de pagina, pentru orice imagine, pentru orice tiraj; stii ca pentru o coperta de carte ar trebui sa iei intre atit si atit si pentru un editorial de 6 pagini care apare intr-o revista de tirajul x, atitia bani.
Nu se spune nicaieri pe acolo ca o revista de cultura si arta ar trebui sa plateasca mai putin sau de loc.

Eu as avea multe de spus pe tema asta, dar din pacate subiectul nu intereseaza pe nimeni, reactiile sunt cu 2-3 exceptii ca si nule, asa ca asta e, fotografii din Ro nu au decit sa se lase furati si sa se intrebe pe tacute rar, din an in pasti, cum devine cazu`.

Nu este adevarat ca in Ro nu exista bani in presa ori aiurea; exista, dar pentru fotografie nu se da nimic, pen`ca merge si asa si pentru ca perceptia generala e ca fotografu` e un bou care mindru este sa se vada tiparit, sau e un artist, el zboara si se hraneste numai cu lumini si umbre, sau e un gindac ce cu sfioshenie trebuie sa se strecoare pe la colturi, mindru ca il baga cineva in seama.

Dragos e intr-un oras moldovean, nu cred ca stie el cit se plateste pe aici fotografia in presa ori in Dilema Veche.
Ii spun eu; prafu` de pe toba se plateste, si nici ala.
Dar ar fi interesant sa fie intrebati pe mail cit se plateste o poza tiparita, cred ca ne-am distra in hohote.

Vorbeam zilele trecute cu o doamna care se invirte in cercurile artistice americane din LA; imi spunea ca acolo treaba e simpla, daca esti bun ai bani si daca esti prost nu ai bani; nu te intreaba lumea ce artist esti, ci citi bani faci; daca vinzi sau nu. Acolo o Dilema Veche ar alerga innebunita sa aiba ilustratii produse de un fotograf cu renume si scump, ca asa i-ar creste si ei actiunile; aici e invers, ca multe altele.
#12375 (raspuns la: #12358) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 21/03/2004 02:58:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"D-voastra ce credeti : in jurul cui ar fi (este ) gruparea punctum ?"

Eu ce pot sa spun; nu stiu in jurul cui ar fi grupul de creatie respectiv, poate in jurul nucleului de la 7zile, care totusi este singura chestie mai creativa din fotografia romaneasca pe care o cunosc ( sau mai degraba o recunosc), poate in jurul unei personalitati marcante de acolo.
Este foarte bine ca se incearca sa se contureze o grupare de fotografi cu opere mai importante, este foarte rau cum o fac, prin acel regulament populist si aiuritor care da nastere la atitea sperante aiurea, conotatii destul de negative si ecouri nu tocmai favorabile.
Dar poate o sa ia atitudine si o sa creeze un manifest sau un credo care sa readuca apele in matca, sau poate o sa modifice modalitatea lor de comunicatie cu cei care ar avea ceva de intrebat sau ar dori sa se alature miscarii respective.
Sigur ca e oarecum normal ca orice grupare artistica ar trebui sa isi faca un garduletz in jur si sa accepte inauntru numai pe cei care se potrivesc cu filosofia grupului. Dar sa o faca vizibil...
Dar daca aceasta filosofie le e neclara membrilor grupului, apar astfel de incurcaturi.
Cred ca orice creatie e insotita de dureri, impliniri si tragedii, si pina s-or aseza apele, asta este.

Normal ar fi fost sa porneasca un grup de initiativa; apoi sa mearga o vreme treaba pe baza de invitatii; sa surfeze punctistii si sa invite pe cel care le place si care se alatura matricei lor creative sa li se alature; si de abia in a treia etapa, mai incolo, hat, sa deschida cercul si sa se poata inscrie si altii, dar daca faci o treaba, sa o faci serios, sa spui omului in fata ce nu-ti place la el si ce e rau in imaginea lui sau in cuvintul lui, si inainte sa-l faci sa aplice o cerere de inscriere, sa ii spui cine esti, ce faci, ce doresti, ce astepti de la al de vine.
Asa, am inteles ca sunt acolo unii care nu au nici imagini nici critici la poze si totusi sunt membri, ceea ce numai la noi se poate.
Eu, cum am mai spus aici, m-am trezit membru acolo fara sa ma intrebe nimeni; normal era sa primesc un email, mai nene, uite, suntem astia, facem asta, ne face placere sa te invitam sa participi, bla bla bla.
Cind colo, ii intreb si eu pe mail cum devine cazul si mi se raspunde ca nu putem sa spunem cine suntem, ca Internetul romanesc e rau si plin de ifose ( ma rog, citatul exact e mai jos cu citeva zeci de conferinte aici) nici ce vrem, dar suntem onorati, etc.
Normal ca m-am cerut afara si asta e.

"D-le Lazar , nu pot crede ca urmariti fenomenul de la distanta si doar atat."

Oricit ar fi de straniu, stimata doamna, eu nu urmaresc fenomenul de la distanta, nici de aproape, ci in nici un fel; m-am extras din orice manifestare sau activitate de pe Internetul romanesc, cu exceptia cafelei de aici.
Am avut citeva revelatii si prefer sa pot sa fiu critic cu toata lumea, atit cit se poate, si sa nu ma mai implic in nimic obstesc pe aici.
Dar imi aduc aminte cu placere de cineva din Grecia care dorea acum 3 ani sa faca o tabara de creatie pe o minunata insula pentru fotografii romani de pe lista de discutii Fotomagazin... dupa ce a facut propunerea si a vazut cum e treaba cu valurile, tendintele, starile, aerul general si chiar aaa... chiar vinturile din fotografia romaneasca, cu toate conotatiile aferente, a lasat-o moale.
Eu m-am trezit mai tirziu, dar tot m-am trezit.
#12481 (raspuns la: #12470) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un strop de mine - de amoore la: 21/03/2004 12:01:58
(la: Cele mai frumoase poezii)
Sa lasi...

Oamenilor sa nu le dai iubiri cu miinile curate
Sa nu le spui
Ca undeva e lumea ta
De lacrima albastra.

Sa nu-i lasi nicidata
Sa te calce,sa te stiveasca
In noroiul aripilor arse.

Sa nu-ti faci vise
Cu oameni fericiti.
Sa nu te-mbeti cu clipe
Ce demult s-au stins.


Si cind cuvintele-ti vor fi straine
Si-n tine zborul s-ar opri
Cind stii ca nu mai ai
De indurat o vina

Sa lasi un om sa-ti spuna
Ce a gresit


**********************************

Transcendenta

Era un timp
Pe care l-am iubit...
Dar am cazut!
Caci toamna mea
Venea intotdeauna dimineata.
Am incercat sa ma opresc
Undeva intre cer si pamint

Dar universul meu trecuse
Demult intr-o
Alta galaxie.
***********************************

Lacrima

Ochiul,
care privise mut lumina
A gasit modalitatea
De a-se exprima
Lacrima
Cuvint despre Dumnezue
Soptit in durere.

Junie 1995

**********************************

"Nu sunt ca zeii. Cit de dureros o simt
Un vierme sunt, ce-n pulbere traieste
A carui foame de pamint
Cu talpa, calatorul o stiveste"
Dante
#12501 (raspuns la: #12383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
oamenii sunt cuvinte - de alma la: 05/04/2004 15:46:51
(la: Infrapoem)
totul e semn. ar spune un lingvist. totul e simbol. si nu stiu daca e trist sau nu, sau daca e adevarat. probabil e adevarat in masura in care exista cineva care sa priveasca in jur si in sine si sa incifreze sau sa descifreze ceea ce vede. din punctul asta de vedere si poezia mea (ma rog, quasi-poezia, infrapoezia) este un semn. tot ce pot sa sper e ca nu numai eu o pot descifra.
nu e rau ca oamenii nu au (nu mai au) miliarde de cuvinte in universul lor. cuvintele sunt oricum o traducere (nereusita in majoritatea cazurilor) a gandurilor. trist e atunci cand nu mai ai ce sa traduci in cuvinte...
multumesc pentru mesaj (pe care cred ca prea l-am despicat in patru:))
#13333 (raspuns la: #13325) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in cuvintele lui bob dylan - de (anonim) la: 08/04/2004 14:56:09
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
in cuvintele lui bob dylan
"don't criticize what you don't understand "

mi se pare cel mai admirabil lucru posibil sa iesi pe strada
si sa protestezi cand cineva iti incalca drepturile.






the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta - de SB_one la: 18/04/2004 14:10:33
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
the Passion of the Christ de Mel Gibson: O marturie de credinta

Pr. Claudiu Bãrbut

Pe data de 15 martie 2004, actorul Jim Caviezel, care a avut rolul principal în filmului The Passion of the Christ a lui Mel Gibson, a fost primit de cãtre Sfântul Parinte. Seara, actorul a dorit sã prezinte el insuºi filmul intregii Curii Romane prezente in aula amfiteatrului Regina Apostolorum al Ateneului Pontifical. Am avut marea ocazie sã vãd acest film în avanpremierã ºi sã stau de vorbã cu actorul Jim Caviezel la sfârºitul proiecþiei. A fost o experienþa extraordinarã pe care aº dori s-o împãrtãºesc în aceste câteva rânduri.

Jim Caviezel:

“Interpretarea rolului lui Isus m-a ajutat sa-L cunosc mai bine pe Mantuitorul”
“Nu m-am gandit niciodata de ce, cand eram mic, imi placea mult sportul, in mod special baschetul. Am crezut, pana nu de mult, ca voi ajunge un bun atlel. Cand eram adolescent, in perioada cautarilor, m-am dus la tatal meu si i-am spus: 'Cred ca Domnul ma chiama sa fac un lucru deosebit in viata, insa nu descopar inca ce anume trebuie sa fac. Simt ca ma chiama, insa nu stiu in ce directie sa merg'. Tatal meu mi-a raspuns: 'Poate te chiama sa fii preot'. Anii care au urmat nu au confirmat cuvintele tatalui meu, insa crescand, parintii m-au ajutat sa descopar - in Biserica Romano-Catolica - darul credintei in Isus. Cu anii am descoperit ºi calitati proprii, in mod special talentul de a intepreta. Am inceput sa ma pregatesc pentru a fi actor, totul mergea fantastic, am crescut din toate punctele de vede si am ajuns la Hollywood unde...reputatie, faima si glorie (pamanteasca).
Intr-o zi primesc un telefon de la managerul lui Mel Gibson: 'Sunteti cautat de Gibson pentru a interpreta un rol in care este esential sa stiti sa faceti Surf '. Am acceptat si m-am intalnit cu Mel Gibson…In primele minute regizorul mi-a vorbit despre surf si apoi m-a întrebat daca eu cred in Dumnezeu si ce cred eu despre Patimirea lui Cristos. Imediat mi-am dat seama ca surf-ul nu avea nici o legatura. Era numai un motiv. I-am raspuns: Vrei sa fac rolul lui Isus? El nu mi-a spus nimic si mi-a lasat timp de gandire pana a doua zi.
Primesc un telefon a doua zi de la el. 'Cine e?' 'Mel', raspunde. 'Mel si mai cum?' intreb. 'Mel...Cross'. 'In acest caz eu sunt Isus Cristos', am raspuns. Mel a inceput sa-mi spuna ca acest rol este dificil, incomod, ca imi pot ruina cariera de actor, ca o sa fiu luat in ras de colegii mei actori de la Hollywood. A incercat sa ma convinga sa nu accept acest rol, însa am decis contrariul.
Astfel am descoperit ca sporturile pe care le-am facut, evolutia pe care am avut-o din punct de vedere uman si artistic au avut un anume scop: acela de a putea interpreta acest rol crucial din viata mea. Nu a fost usor: chiar din punct de vedere fizic a fost un rol extenuant. Mi-am amintit ca Mel imi povestea ca a avut momente dificile in viata, odata ajungand chiar in pragul sinuciderii, insa credinta in Isus l-a salvat. Atunci a promis Domnului ca va face un film pentru ca el, si poate si altii de langa el, sa poata pretui marele dar al Mantuirii.”

Experienta personala de intalnire cu Jim Caviezel

-         Acest film te-a ajutat sa cresti in credinta? l-am intrebat la sfarsitul filmului pe Jim Caviezel. Iata ce mi-a raspuns:

-Da, si cred ca foarte mult. Am avut o ocazie privilegiata de a ma apropia de cuvantul lui Isus, de a avea o comuniune speciala cu El. Cand am inceput filmarile mi-am dat seama ca fiecare minut insemna o noua sansa de a ma apropia de Mantuitorul. Am inceput sa studiez latina si aramaica. Nu eram pregatit si stiam ca am nevoie de ajutorul Sau ca sa-l pot face cunoscut. Prietenii mei preoti m-au ajutat sa inteleg si sa ma rog. Stiam ca nu as fi putut sa intereptez acest rol fara ajutorul lui Isus si al Mamei sale Sfinte. Intrarea in comuniune cu Dumnezeu m-a ajutat sa trec bariere umane pe care nu credeam ca sunt capabil sa le depasesc: frigul pana la congelare, biciurea si oboseala fizica pana la extenuare. In zilele in care am filmat momentul crucificarii, a trebuit sa raman pe cruce ore intregi. Datorita frigului si a pozitiei, nu eram capabil sa mananc. Au fost zile in care m-am hranit numai cu Trupul Domnului, dimineata, la Sfanta Liturghie. I-am cerut in acele momente, precum si in toate zilele cat au durat filmarile, sa ma ajute sa-l comunic lumii pe El si nu pe mine ca protagonist

-         Astazi a fost o zi speciala pentru tine?

- Absolut. Dimineata am avut marea onoare de a-l intalni pe Sfantul Parinte si de a-i multumi pentru tot ceea ce face. I-am marturisit ca pentru mine el a fost un model de curaj care mi-a dat forta in momentele dificile. Ma aflu in acesta aula in fata multor cardinali, episcopi, preoti si surori si sunt emotionat. Va multumesc pentru tot ceea ce faceti, pentru ca v-ati oferit viata Domnului, pentru marturia voastra de credinta.
Voi sunteti eroii mei si veti ramane astfel pentru totdeauna in sufletul meu. Rugati-va pentru mine.

Filmul

In timp ce Jim Caviezel urca scarile amfiteatrului, pe ecranul panoramic incepea proiectia filmului. Umbra actorului proiectata pe ecran disparea cu fiecare treapta urcata, pentru a da spatiu unicului portagonist al acestui film: Isus Cristos.
Muzica, atmosfera apasatoare, imaginea Mantuitorului, suferinta de pe fata sa ne-a proiectat in cateva secunde in realitatea din Getsemani.
Ritmul imaginilor, putinele cuvintel rostite in limba aramaica ne-a predispus spre o profunda meditatie.
Fiecare detaliu devine un element important in realizarea simfoniei Mantuirii, stiind bine noi toti ca ultima parte a acestei simfonii nu este Crucea si Invierea.
Toate personajele traiesc momentul patimii intr-o continua tensiune care se dovedeste a fi benefica pentru unii, iar pentru altii un cosmar.
Maria,intepretata de actrita romanca de origine evreiasca Maia Morgenstern, este tot timpul alaturi de fiul sau pe drumul Clavarului. Ea reprezinta imaginea durerii dar si a bucuriei de a fi mama. Gesturile sublime si pline de gingasie din copilaria si adolescenta lui Isus cristalizeaza dragostea de mama si forta credintei. Imi amintesc cu placere de cuvintele lui Jim Caviezel care, afland ca sunt un preot din Romania mi-a spus: “Maia Morgenstein este si ea romanca. O femeie extraodinara si o actrita deosebita. A fost pentru mine un privilegiu s-o cunosc si sa pot interpreta Patimirea lui Isus langa o persoana din poporul lui Isus, dar dintr-o cultura a Europei rasaritene. A interpretat rolul Mariei sublim.”
Maria Magdalena, intepretata de Monica Belluci, participa alaturi de Mama lui Isus la drama Calvarului.
Titlul filmului ne arata intentia autorului de a se concentra mai mult asupra Patimirii, asupra misterului Mantutirii noastre prin cruce, insa mesajul este clar: acela al vietii si sperantei. Sangele preotios a lui Cristos varsat in curtea lui Pontiu Pilat la biciure, pe drumul Clavarului ºi pe Cruce este pretul mantuirii noastre.
Giulgiul in care era infasurat Mantuitorul se goleste si trupul sau se ridica de la pamant pentru a lua locul la drepta Tatalui. Iar fetele tuturor celor care au sperat in El se insenineaza, se umplu de lumina, de pace si de viata.

Concluzie

The Passion of the Christ vizionat cu ochii credintei te patrunde in profundul sufletului, te face sa constientizezi marele dar al mantuirii dat noua prin Cristos, stimulandu-te sa meditezi asupra vietii tale, asupra lucrurilor realizate pana acum si a celor pe care trebuie sa le infaptuiesti, in lumina marelui dar al credintei primite la botez. Este o ocazie care ni se ofera si prin care noi putem sa ne apropiem mai mult de realitatea credintei noastre, ocazie la care noi putem sa raspundem cu un act de credinta, facand viata nostra asemeni cu cea a lui Cristos.

Claudio Barbut
claudiob27@hotmail.com




SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !
#14049 (raspuns la: #13830) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Irakul vazut de dinauntru - de (anonim) la: 18/04/2004 19:48:48
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Operatiunea Liberarea Irakului a fost comentata de m-ai bine de un an acum , comparata fiind cu tot felul de alte situatii precedente printre care si Vietnamul.
Un razboi inutil cu pierderi la fel de inutile de ambele partii. Irakul e obosit e distrus aproape in intregime,acoperit in mizerie si saracie. Se poate spune aproape aceleasi cuvinte despre trupele americane. Obosite , indurerate de pierderile atatora dintre oameni , de promisiunile netinute ale guvernului de a le retrage dupa ceea ce fusese initial o perioada de 6 luni ,apoi de un an si apoi ceva m-ai mult. Familile de acasa incep sa se ingandureze si sa sa-si piarda increderea , soldatii si -au pierdut-o de mult . Iar ceea ce fusese initial invizionat ca o razbunare glorioasa a unui septembrie nefericit si dureros s-a transformat intr-o nepasatoare bataie de joc a guvernului american fata de propriul popor.
In cateva cuvinte, cum vedeti - de Daniel Racovitan la: 19/04/2004 05:18:32
(la: Despre viata politica si actualitate, cu Cosmin Alexandru)
In cateva cuvinte, cum vedeti relatia cu diaspora?

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."
Pai jocul de cuvinte exact as - de alexbrie la: 20/04/2004 05:09:48
(la: Le Sorcier)
Pai jocul de cuvinte exact asta spune: ca sorcier (vrajitor), soarta, a trage la sorti si, de ce nu, sortie (iesire) au pe undeva o origine comuna, pe care am incercat sa o subliniez; mda, acum ca ma gandesc mai bine, suna ca naiba.
O sa caut o formulare mai potrivita.

____________________________
"It is bad luck to be superstitious"
#14164 (raspuns la: #14160) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din ziarul "Viata noastra" - de anita47 la: 25/04/2004 10:12:04
(la: Turism in Israel)
׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!

Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)















׳‚Nu poti fugi de soarta׳‚


Interviu cu Petre Sabau, fratele lui Mihai Sabau, ucis In dublul atentat de la Tel Aviv

Duminica 5.1.2003. Ora 18.30. Vechea Tahana Mercazit din Tel Aviv. Orasul este zguduit de doua explozii susccesive, care-i Ingrozesc pe locuitori. Speriati, tipInd, femei, copiii si barbati Incep sa fuga spre capatul strazii Nave Saanan. Prins de multime, resimtind Inca suflul ultimei explozii, decid sa merg Inainte, spre locul atentatului, de care ma desparteau doar trei, patru minute de mers pe jos. Pasind printre cioburi de vitrine, intru In zona Intunecata deodata a acelei portiuni din Nave Saanan, unde se petrecuse drama. Peste tot sInt Imprastiate corpuri, unele Incremenite, altele zbatIndu-se. CItiva oameni speriati Incearca sa vina In ajutorul victimelor. Merg ca un automat, In timp ce linistea mortii Imi patrunde In suflet. Ochi sticlosi, Incremeniti In fixitatea mortii, mIini Intinse a ruga, In timp ce buzele murmura cuvinte care nu se aud, dar care dor prin mutenia lor, corpuri tIrIndu-se spre un tel necunoscut si neInteles si In final, imaginea care-mi va ramIne In veci Intiparita In memorie: o bucata de picior InsIngerat aruncat de suflul exploziei In mijlocul strazii si barbatul care-l pierdu-se privind Inmarmurit la ceea ce-i apartinuse cIndva. Alunec. Privesc In jos si simt nevoia sa ma sprijin de ceva pentru a nu ma prabusi: calcam pe bucati de carne si mici baltoace de sInge. Dar In jurul meu nimic solid nu a rezistat. Totul este prabusit. Inclusiv eu. PlIng In durerea sufletului meu. Cu priviri Ingrozite, oamenii de ordine de Indeparteaza pe cei care eram In picioare. Exista Inca teama unei noi explozii. Sirenele salvarii rup In bucati linistea mortii. Viata, sub chipul sanitarilor, InfrInge tenebrele. Cele din atmosfera, dar nu si pe cele din fiinta noastra, neputincioasa In fata absurdului.
Poate, atunci, In noaptea de cosmar, printre trupurile prabusite lk-am vazut si pe cel al lui Mihai Sabau. Nu voi sti niciodata. Asa cum nici el nu a stiut ca simpla dorinta de a-si ajuta familia printr-o munca cinstita se va sfIrsi atIt de tragic, sfIrtecIndu-l In gestul nebun a doi pusti palestinieni fanatici, pentru care viata lor si a celorlati nu valoreaza nimic.
Se va termina cIndva cosmarul israelian?
Sa ascultam parerea unui suflet zdrobit, care, cu glas tremurInd, Inecat de lacrimi, se Inclina In fata sortii.

Nando Mario Varga (N.M.V.): Cum va simtiti?
Petre Sabau (P.S.): SInt sub stare de soc. Nu-mi vine Inca sa credײ¹Nu poti fugi de soartaײ¹
N.M.V.: CInd s-a petrecut drama erati Impreuna cu fratele dvs?
P.S.: Nu. Din fericireײ¹
N.M.V.: Dar sotia lui?
P.S.: Nu, nici ea nu era cu el. Il astepta acasa. Ei nu lucrau Impreuna.
N.M.V.: Mihai se afla In vechea Tahana Mercazit dintr-un motiv anume sauײ¹
P.S.: Acesta era drumul lui zilnic, pentrua veni acasa dupa Incheierea zilei de munca. In seara aceea a IntIrziat foarte mult. Ingrijorata sotia l-a sunat la telefonul celular, dar acesta suna In gol, fara ca nimeni sa raspunda. Cumnata mea a apelat la mine. Stiam deja de atentat. Am sunat si eu, si Intr un tIrziu mi-a raspuns o persoana straina. Cred ca un politist, care mi-a spus ca a gasit telefonul pe jos. Tor el mi-a spus ca are senzatia ca s-a IntImplat ceva rau. Astfel am ajuns la spitalul Ihilov, unde am aflat ca Mihai murise.
N.M.V.: A decedat imediat In momentul exploziei?
P.S.: Nu. Din cIte am Inteles, cInd a ajuns la spital Inca traia. La scurt timp Insa a decedatײ¹E greu. E tare greu!
N.M.V.: Cum s-au comportat oficialitatile cu dvs. si cu sotia fratelui dvs?
P.S.: Foarte bine. Mai ales cei de la firma ne-au fost de un mare ajutor. La fel si Ambasada Romaniei In Israel. Nu am avut deloc probleme. Dimpotriva.
N.M.V.: Acum, dupa un al treilea atentat provocat In acest loc, credeti ca teroristii Ii vizeaza In mod direct pe muncitorii straini?
P.S.: Cred ca sInt vizati toti cei care traiesc In Israel. Evrei sau neevrei. Ei nu vor sa Inteleaga ca am venit din nevoie, ca sa cIstigam un ban cinstit. Si nimeni dintre noi nu i-a locul de munca al nimanui.
N.M.V: Dupa atIta timp petrecut In Israel, acum cInd cunoasteti modul de a gIndi al israelienilor, dar si a palestinienilor, considerati ca va fi pace In regiune?
P.S.: Nu cred ca o sa fie liniste niciodata. Palestinienii nu o sa cedeze niciodata. Ei nu gIndesc ca noi, ceilalti oameni.
N.M.V.: Veti pleca In Romania cu trupul neInsufletit al fratelui dvs. Veti reveni In Israel?
P.S.: BineInteles!
N.M.V.: Nu va este frica?
P.S.: Nu! M-am obisnuit. In primul an mi-a fost greu ce-i dreptײ¹
N.M.V.: Dupa dramatica experienta pe care ati trait-o, ce le veti spune romanilor care vor sa vina sa lucreze In Israel?
P.S.: Nu i-asi sfatui nici sa vina, dar nici sa nu vina. Fiecare sa faca dupa cum doreste, dar sa stie la ce vineײ¹
N.M.V.: Va rog sa-mi permiteti ca In numele conducerii concernului ׳‚Eran Reut׳‚, ziaristilor, colaboratorilor si al tuturor cititorilor cotidianului ׳‚Viata Noastra׳‚ sa va exprim durerea pe care o resimtim fata de pierderea fratelui dvs, al celuilat roman ucis In acest atentat, gIndul bun pentru toti ranitii si pentru familiile celor decedati. Dumnezeu sa-i odihneasca In pace!
P.S.: Va multumesc tuturor In numele meu, al sotiei si copilului lui Mihai. Dumnezeu sa ne ocroteasca pe noi toti!
Interviu realizat de NANDO MARIO VARGA


Nota redactiei:
Printr-un telefon primit la redactie, conducerea firmei la care lucreaza Petre Sabau, ne-a informat ca niciodata Mihai Sabau nu a afirmat ca ׳‚nu prea i-a placut In Israel׳‚,, precum a reiesit dintr-un interviu acordat de fratele sau presei israeliene. Dimpotriva.(N.M.V.)

























#14496 (raspuns la: #14458) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Fatman - de Hypatia la: 27/04/2004 12:51:38
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Cred ca discutam lucruri separate:
1. Chiar si numai din cele scrise in aceasta conferinta, cei ce citim si scriem putem pricepe cateva lucruri simple: catedrala se poate construi, dar UNII se opun, invocand varii motive.
2. La o cercetare mai atenta a motivelor, se constata ca aceasta opunere este expresia traditionala a celor care sunt in conflict cu Biserica Ortodoxa Romana ( si nu numai). Este dureros de constatat ca acestia se recomanda dupa bunul plac: cand atei, cand ortodocsi. Nu mai punem la socoteala atacul sectarilor, care sunt foarte galagiosi, pe care nu-i legitimeaza nimeni si care pot striga sus si tare, orice doresc.
Daca am fi minoritari, cred ca am avea mai mult castig de cauza si nu ar mai fi fost atatea discutii. N-ar fi fost politically corect, nu-i asa? Sau am fi patit ca ortodocsii din Georgia. E de presupus, doar.
3. Constructia catedralei este o chestiune interna a Bisericii. Macar ca suntem majoritari, ar trebui sa fie de la sine inteles implicarea Guvernului. Eu consider ca avem acest drept. Poate ca in viitor, daca lucrurile stau asa cum spuneti, si crestinii se vor instraina de Biserica, re-
nuntand sa se mai recomande ca ortodocsi, poate atunci, minoritari fiind, vor fi oarecum de inteles si actualele critici si comentarii. Pana atunci, nici un comentariu nu sta in picioare, din punct de vedere logic.
Nu are nici o legatura cu constructia catedralei nici slujitorii Bisericii, nici fondurile alocate, nici pozitionarea catedralei, nici sugestiile "binevoitorilor" in legatura cu activitatea de caritate a Bisericii.
Asa cum ortodocsii nu-si vara nasul in treburila altora, tot asa avem si noi dreptul sa ne construim propriile locasuri de cult.
3. Pentru cultura celor care se afla in treaba fara sa le-o ceara cineva, Hristos a propovaduit si in Templu, incepand de la varsta de 12 ani, cand evreii serbeaza majoratul religios. Sigur, atat cat i-a fost ingaduit de mai marii poporului. ca a facut-o si oriunde a considerat necesar asta e altceva. Dar, dragi conferentiari, sub nici o forma nu se poate nega necesitatea cultului divin public, pe motiv ca lui Hristos nu -I place. Mai mare aberatie ca asta, n-am auzit!
4.Se vede ca pentru unii, secolul XXI nu inseamna prea mult progres fata de intunecatul Ev Mediu, in materie de manifestare a atitudinii de sustinere/protest, din moment ce ati interpretat cuvintele mele ca o chemare la ruguri etc. Nu mai suntem in Evul mediu, domnule! Asa cum SLC are dreptul sa marsaluiasca si sa protesteze, credinciosii de ce n-ar avea? Nenorocirea mare este ca nu toata lumea are acces la internet si asa se face ca cei mai multi nu fac decat sa urmareasca evolutia fenomenului, asa cum il prezinta media, care are si ea propriile ei interese.
Regret tare mult ca in sec. XXI, constructia unei biserici poate invrajbi atat de mult o natie! Cu siguranta nu-i un semn bun! Stiam ca nu suntem uniti, dar nu credeam ca voi trai si astfel de vremuri.
Hypatia
#14599 (raspuns la: #14564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...