comentarii

cuvinte de durere


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Esti mult prea pornit, Yrch - de (anonim) la: 12/04/2005 00:56:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tocmai, tu ma judeci pe mine iar nu am judecat pe nimeni.......ca sa raspund cu armele tale, tot Iisus a spus "Nu judecati si nu veti fi judecati" (ma rog, nu retin exact cuvintele, ci doar ideea )... am spus ca doar ma irita la culme vanitatea crestinilor "inflacarati" de a demostra suprematia unei religii asupra alteia, si mi-am expus parerea a ceea ce cred eu in aceasta privinta. Nu ai comentat nimic despre acea responsabilitate pe care NOI o avem asupra lumii si viitorului, sau despre picatura de Ocean care suntem fiecare in infinitul Ocean de Iubire pe care noi il numim Dumenezeu. sau ca El nu este frica ci Iubire. Probabil ca nici cu acestea nu esti de acord. Nu contest, ba chiar cred ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu si a venit nu numai ca simplu Invatator ca sa ne calauzeasca, ne-a aratat prin modelul sau ca oricine poate.... DAR ceea ce eu am afirmat in mesajul precedent, si ceea ce inteleg din mesajul esential cu care a venit Iisus este ca si noi toti suntem Fii de Dumenezeu.....noi suntem dumnezei...dar noi trebuie sa ne reamintim acest lucru (picatura din ocean....nu poti desparti picatura de ocean, divinitatea de Divinitate, lumina de Lumina)..ceea ce spun eu este o blasfemie si insulta la adresa Domnului, asa-i? Biblia e o metafora intreaga, interpretata mult prea rigid de fetele bisericesti, mai ales rigid ptr timpurile care vin, schimbarile spirituale pe care le vom trai cat de curand (curand inseamna cativa ani), si chiar zilele trecute am aflat, si rectific ultimul mesaj....masa critica inca omenirea nu a atins-o dar se va intampla de la o clipa la alta...nu pot decat sa ma bucur.
Da, Iisus nu este ca mine, este o entitate de lumina mult mai evoluata decat mine spiritual, el stie Cine este, eu inca Nu...asta nu inseamana ca eu, ca si noi toti nu putem fi ca El. Si da , cred ca singura calauza adevarata suntem noi insine (nu vad nimic orgolios in asta hahaha mi-era mult mai usor daca as fi avut posibilitatea de evolutie pe mainile altcuiva mai "rasarit" ca mine)....da, vin avatari ptr noi, vine Iisus, vin Buddha, Krishna sau altii mai "mici", ca de ex Socrate, fiecare cu misiunea sa, de a ma ajuta sa imi amintesc cine sunt eu cu adevarat, dar nimeni , absolut nimeni nu da examanele vietii in locul meu si nimeni dar absolut nimeni nu traieste in locul meu, si nu are experientele mele...pana la urma fiecare prin eforturile proprii reuseste, iar Calauza este in noi. Degeaba am cerut ajutor si sfaturi in stanga si in dreapta, daca ti se ofera e ca si cum ti s-ar fura roadele pe care ar trebui sa le obtii singur ( si nu e o chestie egoista). Asta am descoperit prin lectiile pe care mi le-a oferit viata in ultimele luni si asta cred, probabil si asta este o blasfemie pt tine...dreptul tau, si respectul pt tine de a crede asa si nu incerc cu nimic sa te conving ca eu am dreptate si tu nu, sau invers...mi-am expus doar parerea a ceea ce cred eu. Ah, si ca sa iti raspund si la intrebarea cu extrasele despre reincarnare: la una din manastirile de pe Sf Athos exista un document cu extrasele originale din Biblie, si din cate stiu exista marturii si in documentele secretel ale Bibliotecii Vaticanului. Plus ca ideea aceasta vehiculeaza demult, si am amintit-o ptr ca am vazut ca a mai scris cineva despre aceasta cand am lecturat pe sarite mesajele. Bancul e un simplu banc.....era o gluma!!! cand cititm un banc, ar fi bine sa ne destindem, si sa lasam chestiile serioase ptr momentele serioase.... nu am venit cu un citat al lui Iisus ci cu esenta invataturii lui: iubirea (iubeste-te pe tine, iubeste-l pe aproapele tau si problemele se rezolva...hahaha...adevarat dar chiar era in interiorul unei glume).
Ok, imi pare rau ca arunci cu venin... ca spun "tampenii" si "imi permit sa judec"..... nu ar fi trebuit, eu nu am facut-o si tu ai tot respectul meu, chiar daca parerile noastre difera, este dreptul tau de a te ghida dupa propriile credinte, pe care eu nicidecum nu le gasesc si nu le cataloghez "tampenii". Nu gasesc nici o cale gresita, si nici alegeri gresite, toate duc tot Acolo, doar ca difera drumul parcurs, daca preferi meri infloriti pe margine iar nu lalele ca mine.. asta e, tot in " gradina Gradinarului" ajungem amandoi. Greseala vine din " religia ta merge pe un drum gresit, este incompatibila cu Adevarul, a mea e cea adevarata si Unica" adica dorinta de a-ti impune credintele asupra altora......din pacate multi o fac (au facut-o cu forta); e dureros cat sange nevinovat a curs atatea secole in numele Domnului si al crestinismului ; e nevoie sa amintesc de sangeroasele Cruciade ( cu scop economic si poltic dar pretext religios) sau de Inchizitie, misiunile crestine din Africa, cele doua Americi, sau Asia (desi in Asia impactul nu a fost nici pe departe sangeros deorece nu s-a reusit patrunde ) s.a.m.d.?
Nu este cazul....

Numai bine, Daniela
("anonima" :-))

#42974 (raspuns la: #42689) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rembrand - de reddana la: 13/04/2005 19:33:49
(la: cum percepeti viata?)
Vazuta de tine viata e extrem de frumoasa, o dulce durere as putea spune:)
Ce ciudat! Toata lumea are pareri aproape identice, dar sunt spuse de fiecare in felul sau si sunt cuvinte frumoase spuse aici.. dar eu cred ca am intrat prea mult in domeniul filosofic...



Nu neglija copilul din tine si vei trai inzecit!:)
#43375 (raspuns la: #43238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
(la: Despre educatie...)
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
una dintra cartile mele de pe noptiera-DEMONII - de gina_alberta la: 21/04/2005 04:52:28
(la: Ultima carte)
...o citesc pentru a doua oara...as vrea sa postez o interpretare si o analiza strict subiectiva asupra cartii, pentru a nu ma impiedica de cliseele obiective analitice ale notelor explicative. Relatez ca axact ACUM am inchis cartea, am terminat-o, a.i. concluziile mele pot parea in mod disperat extreme.....imi place Dostoievski pana la invidie!! Nu vreau sa dau detalii legate de opera deoarece probabil ca as mazgali-o, ci doar impresii personale si sa descriu impactul pe care aceasta carte l-a avut asupra mea....La terminarea ei, "am cazut in nesimtire", precum insusi autorul spune despre Dasha....la propriu mi s-a zbarlit parul de pe intreg corpul si am avut un sentiment de plinatare, insa acest sentiment era oarecum constrans de regret...uneori vezi lucrurile atat de clar si stii exact ce trebuie sa faci...acest sentiment este atat de real incat e dureros...cartea m-a invatat, ca si cand nu as fi stiut, ca viata e intr-adevar complexa...aceasta carte ascunde in ea imprevizibilitatea si acesta este stalpul de care ma leg in fiecare fragment si pe care il urmaresc pe parcursul cartii, de asemenea tehnica personajelor de manipulare...desi, asa cum am mai zis, am citit-o pentru a doua oara, cartea imi pare in mod concis imprevizibila...imi pare rau ca uneori ma las purtata de spiritul critic si nu iau lucrurile ca atare...observ tehnica relatarii si scap unele detalii necesare care au datoria de a manipula cititorul....SI...ca sa nu mai aberez prea mult, inchei in cateva cuvinte: aceast fenomen literal a imbinat la nivel spiritual doua concepte care se resping in mod formal: nebunia cu luciditatea.
Complexitatea cartii imi permite sa ma sustrag recunoscand ca sunt multe alte aspecte pe care nu le-am atins in "comentariul" meu...sper totusi ca in fata celor care au citit cartea sa-mi fie intelese gandurile, iar pentru cei care n-au citit-o sa fi reusit sa le deschid curiozitatea.CITITI-O!
sau ??? - de daizagor la: 28/04/2005 10:01:31
(la: Oglinda Sparta)
Imi incolacesc si eu miinile. Simt cum imi pulseaza singele, ma doare capul. Simt ca ceva lipseste, simt pentru ultima oara. Tot plinge. Acum nu mai inteleg. De fericire? Parca vrea sa spuna ceva, la inceput sopteste, apoi din ce in ce mai tare. Citeva cuvinte parca erau rostite intr-o limba uitata de timp, limba pe care o vorbesc doar gindurile. Le aud din departare, ciudat, de foarte departe ...



... valurile se scurg, paseste peste granita; Ce bun si ce rau ai vazut, va fi sters de lumina. Vei fi una cu noi, dupa drumul lung ....



Totul se rupe bucati, din toate colturile apar amintiri noi, trec unele peste altele, sterg ultimele pete de intuneric. Fosnetul prafului frunzelor uscate, zbuciumul valurilor, suieratul vintului, toate se contopesc, arome uitate de veacuri zburda prin aer. Totul este aici. De pe pereti coboara umbrele, ciinii se scoala din zapada, toti se aduna in jurul nostru. Cu frica, privesc cum se destrama visele, cum imi dispar ultimele bucati de viata din lumea condamnata la moarte ...



Adiere alba ... linistea imi sparge timpanele, totul si nimicul izvorasc din acelasi loc, doar ticaitul bolnav al ceasului se mai aude din cind in cind, apoi dispare, dispare bataia inimii, ultima bataie sparge totul ...



Este frig si intuneric.



O durere sfisietoare ma trece prin tot trupul. Nu ma pot misca. Si ceva ......


Fuck ... am obosit...
donquijote - de no_name la: 09/05/2005 21:00:49
(la: aveti incredere in persoana din 'partea cealalta' a monitorului?)
nu m-am referit la un comportament din trecut , din pacate e inca actual si nu s-a schimbat nimic nici in prezent ...
sigur ca si eu vad viata acum altfel decat o vedeam chiar acum un an, pentru ca frumusetea si durerea vietii e ca "invatam, invatam, invatam" zilnic, sigur nu toti...
si nu la e vorba de dedublare aici ... este vorba de faptul ca nu toti reusim sa fim sinceri cu noi insine, ca multi traim intr-o lume rupta de realitatea obiectiva...dar ma rog intram prea mult in psihologie si nici macar nu-s de profesie.
Ideea era ca sunt deseori diferente intre o imagine creata aici si ceea ce suntem de fapt, iar exemplul meu era doar pentru a da de gandit o secunda celor care poate se grabesc sa spuna ca au reusit sa cunoasca un individ numai prin intermediul cuvintelor ...
testati si FAPTELE ...sa n-aveti deziluzii :)
#47754 (raspuns la: #47736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e dureros... - de Cristall la: 10/05/2005 19:35:26
(la: DIMINEŢI ALE UNEI TOAMNE)
e dureros
chiar doar sa si citesc asa ceva
condicutza..:) - de lupisor la: 19/05/2005 23:53:19
(la: TU)
cel mai bun text din cele vizionate pana acum!
bineinteles cu aceeasi rezerva: cuvintele in plus care ar trebui eliminate pentru a nu scurtcircuita impactul mesajului la cititor.
Ca sa nu mai insist pe fiecare vers in parte trec la textul concentrat in viziunea mea!:
"Tu esti
lacrima din iarba.
foaia subtire de cort
Care acopera durerea
unui ou.

Ma mir ca nu ai
nici ochi, nici gura
Poate ca nici urechi
-macar- nu ai
Poate nici nu esti asa cum te vad .

Sau
esti cu totul diferit
Sau
E posibil ca Tu nici sa nu Existi..."


in principiu..:)



amintiri - de carapiscum la: 20/05/2005 14:15:16
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"omul invata cat traieste- si cand moare tot prost este";
"singura data cand tiganul e om e atunci cand il vezi de departe, spui: uite-un om!"
"gura lumii n-o astupa nici pamantul";
"s-a gatit(terminat) iarba de coasa";
"decat sa ma duc sa lucrez pe banii aia, mai bine merg la Brodina la scos cioate";
"vrabia malai viseaza si calicul praznice";
"cand pisica nu-i acasa joaca soarecii pe masa";
"trag feciorii la frumoase ca mustele la...dulceata";
"te invarti intr-un loc ca musca in tilindru(derivat de la cilindru, cred)- sau: ...ca un...testicol in caldare";
"te bagi in seama ca musca in fundul calului";
cica "isi da aere"- chestiunea asta e destul de interpretabila, depinde in ce sens percepi;
"si nashul isi gaseste nashul";
"teoroaia ca teoroaia, da' praftica ne-omoara"- mai pe intelesul lumii: teoria ca teoria, dar practica ne omoara;
"a vedea cai verzi pe pereti";
"cine are timp de vorba n-are timp de lucru";
"speranta moare ultima";
"cine te imprumuta se asteapta sa primeasca inapoi cu dobanda";
cica: "il/o doare in...dos/cot de ceilalti"- oameni buni, nu uitati ca aceste dureri sunt cele mai insuportabile din cate exista! :}
"boala indelungata- moarte sigura";
"omul nu e niciodata multumit, ba e prea frig, ba e prea cald..."
"omul cu multi bani are si multi prieteni"- cu alte cuvinte: "ai bani, i love you; n-ai bani, i'm sorry!";
"nevasta si masina nu se imprumuta niciodata";
"dupa tren sa nu alergi niciodata";
"cine nu face armata nu e barbat intreg"- nu stiu cine a scornit prostia asta dar mie tare imi suna a propaganda;
"pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti";
"daca te scumpesti la faina dai pe tarate".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
explici in 1000 de cuvinte de - de Intruder la: 25/05/2005 11:13:02
(la: de ce nu scriu)
explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!
Da! se poate - de munteanu rodica la: 26/05/2005 05:47:48
(la: Efectul Placebo...)
Acuma cred ca avem in noi puterea ca in situatii limita, sa luptam pentru noi.Voi incerca daca pot sa va spun o ultima intimplare din viata mea in cit mai putine cuvinte.Anul trecut in septembrie, ca in fiecare zi, merg la un magazin ca sa-mi cumpar apa minerala. Intru in magazin si
ce-mi vine mie ,spun vinzatoarei:taximetristii astia sint ca nebunii nu mai vad nici trecerile de pietoni.Ies din magazin si pe trcerea de pietoni ma trezesc pe bordul unui taxi care avea 80 km/h.Accidentul a avut ca urmari o fractura de bazin.Tot timpul am fost lucida chiar si atunci cin cei de la salvare mi-au facut sedative.Primul lucru care l-am facut a fost sa spun Tatal Nostru iar apoi forte ciudat am inceput sa repet numere de telefon.Au urmat citeva luni de imobilizare, dar nu prea multa caci in ziua in care doctorul mi-a spus ca am voie sa ma intorc pe o parte cu tot chinul am facut-o.Mi-am facut un program in genul : azi fac urmatoarea miscare si pina la urma am reusit.In ianuarie cind mergeam destul de greu in cirje cei de la servici m-au intrebat daca as putea veni macar citeva ore.
De atunci sint la servici acuma merg nu foarte bine(ca o rata cracanata) dar merg.Reusesc sa-mi fac singura toate treburile prin casa chiar si tirguielile .In toata acesta perioada cel mai crunt a fost
cind a trbiut sa depind de altii.Durerile le-am ignorat si dupa un timp nu am mai luat nici o pastila.Tot timpul am multumit lui Dumnezeu si Ingerului meu.Dar nu-mi iese din cap intrebarea "de ce"
Despartirile ca efect... - de DESTIN la: 28/05/2005 01:23:40
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Sunt despartiri dureroase, despartiri nostalgice, despartiri patetice, despartiri jalnice, despartiri dramatice..."

DA, despartirile se pot clasifica in mod divers...

Am o senzatie foarte ciudata, atunci cand traiesc aceste momente ale despartirii... Ma dor cuvintele.

Vorbesc cat se poate de serios!

Nu toate cuvintele, insa... Doar cele care au nimerit pe campul de lupta.


Sentimentul cel mai acut in orice despartire este cel al pierderii...

Despartirea de fiinta draga poate provoca si pierderea prietenilor, ceea ce provoaca un sentiment de singuratate.

Cauzele si efectele unei despartiri depind de durata relatiei.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Despartirile sau viata pe segmente... - de my angel la: 28/05/2005 22:02:55
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
"Hai sa-ti povestesc ce am visat azi-noapte. Am visat ca era noapte, eram pe plaja si erau multe case albe... Iar eu stateam intr-o casuta alba. Stii ca mereu mi-am dorit sa stau intr-o casa pe plaja... Sunt convinsa ca asa va fi. O sa fiu fericita acolo. Si tu stii adevarul. Uita-te la mine si spune-mi, macar tu spune-mi..." Astea sunt singurele cuvinte pe care mi le amintesc. Ani de zile am facut eforturi sa-mi amintesc si altceva, mi-am dorit s-o visez, sa-mi aduc aminte conversatiile cu ea... Mai am in minte doar imaginea ei cu cateva minute inainte de a muri. Durerea a fost atat de mare, suferinta celor din jur atat de puternica, incat mi-au disparut toate amintirile si n-a ramas decat un mare gol. Stiam de mult si tot n-am fost pregatita. Multa vreme dupa moartea ei am sperat ca va invia, ca se va intampla un miracol... Si n-a fost asa. Il invinovateam pe Dumnezeu, imi pierdusem credinta. Cand a murit, am primit o scrisoare de la ea, in care era o poezie si erau cateva randuri scrise de ea, care sa-mi fie calauza. Poezia si acele cuvinte mi-au fost mereu alaturi, in cele mai grele clipe...
"Despartirea" asta a fost prima din viata mea si, dintr-un anumit punct de vedere, cea mai grea. In toate celelalte despartiri stii macar ca celalalt traieste, indiferent ca e plecat peste mari si tari, indiferent ca e un fost iubit; stii ca ai totusi posibilitatea sa-l revezi pe celalalt, sa-i mai auzi vocea, sa-i mai vezi chipul...
a treia si a patra, - de gigi2005 la: 30/05/2005 02:10:18
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
continuare la #51599, de gigi2005 la Fri, 27/05/2005 - 04:27

La liceu am avut o prietena; surori sa fi fost si nu ne intelegeam asa. Eram nedespartite...Tot acum am cunoscut si prima dragoste; iubire dureroasa cu fluturi in stomac, iubire de copii si adolescenti in acelasi timp...Prima mea iubire, pe care n-am uitat-o si n-o voi uita niciodata...
Formam un trio super, mai ales dupa clasa a 10-a cand "treapta" a despartit multi prieteni. Aveam incredere in prietenii mei cei mai buni, iubitul meu "C" si scumpa mea "A"...pana intr-o zi cand...
Era intr-o sambata si eram singuri la "C" acasa, invatzam pentru teza. Dintr-un caiet cade o notitza. O iau sa o pun la loc si vad scrisul lui "C" si numele lui "A" pe ea. Curiozitatea ma ardea... si am citit: "A" este dorinta mea. Eram in clasa a 12-a si eram prieteni de aproape 3 ani. Eram un cuplu cu traditie la un liceu bun din centrul Bucurestiului. Mai aveam putin pana la bac si prietenul meu era pe cale sa ma paraseasca pentru prietena mea cea mai buna...N-am mai vazut literele din carte...la teza am copiat cu nerusinare...l-am urat...Am jucat teatru prefacandu-ma ca nu stiu nimic. Devenisem un observator redutabil, cercetam si interpretam toate privirile si cuvintele...M-am mobilizat pentru bac, am intrat la facultate, a intrat si el, dar "A" nu a intrat. Eu am inceput cursurile el a plecat in armata. Despartirea a venit firesc, mi-a scris, nu i-am raspuns, mi-a scris iar si atunci i-am spus de toata framantarea si suferinta mea si de faptul ca ceea ce au facut ei se numeste iselaciune.
Atunci am aflat ca ea ii facea ochi dulci de mult, ca iesisera impreuna de multe ori fara mine, ca facusera dragoste (eu cu "C" nu am facut dragoste niciodata. E singurul meu regret in ceea ce-l priveste) ...
De atunci am inceput sa nu mai am incredere in oameni... si mai ales in prieteni. De fapt sunt singurele persoane care mi-au ranit sentimentele... Restul a fost pura intamplare.
#52273 (raspuns la: #52088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de popix la: 06/06/2005 13:38:48
(la: TELEVIZORUL-necesitate sau pacoste?)
in cazul lui gigi2005 nu se poate pune problema pierderii chefului de a juca treptat-treptat.acel adolescent are un examen crucial pentru viitorul sau in viata.
indeletnicirea lui in fata computerului trebuie sa sfarseasca drastic!din secunda unu cu alte cuvinte.se pare ca gigi2005 va trebui sa ia masuri drastice chiar daca dureroase pe moment.timpul ii va da dreptate.
#53426 (raspuns la: #53416) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
simona - de lostone la: 13/06/2005 20:34:58
(la: Schizofrenia - esti nebun, esti trist si esti singur)
am plins cind am citit ce ai scris.nu stiu ce sa-ti spun,poate doar ca iti inteleg durerea si ca-mi pare rau.si eu sufar de depresie si imi pun aceleasi intrebari.nu prea pot exprima in cuvinte tot ce as vrea sa-ti spun,asa ca nu-ti voi spune decit :aratatii iubirea voastra si aveti grija de el in continuare!pace
luciana, - de maan la: 15/06/2005 00:51:44
(la: azi, acum 9 ani)
nu voi pretinde ca stiu ce-nseamna sa-ti pierzi un parinte, dar stiu insa cum e sa-ti dispara cineva drag.
imi amintesc ca eu gandeam, culmea, foarte limpede, dar ca durerea era atat de mare incat tot ce simteam nu era decat o teama crunta de nemiscarea ca-mi cuprindea sufletul de-acum prea amortit sa mai reactioneze.
simtem cum ma sting pe dinlauntru si creierul meu se-agata aiurea de viata.

eu stiu ca nu zidurile bisericii, nu preotul ipocrit ci cuvintele acelea anume scrise si rostite il aduc pe Dumnezeu in lacasul sfant, indiferent de cata necuratenie zace-n sufletul slujitorului sau.
de aceea, atunci cand vreau sa ma rog, intru in prima biserica si-aprind lumini pentru cate cineva drag.
chiar si pentru tata, care a incercat sa-mi trasmita aceleasi invataturi pe care le-ai primit si tu.

peste-o mie de ani :))), cand Dumnezeu l-o chema, stiu sigur ca am sa-i fac inmormantare crestineasca si sigura sunt ca, de-acolo de sus, ma va ierta chiar daca a avut dreptate el, chiar daca am avut dreptate eu.

ti-e dor de tatal tau.
de-aici se vede cat de mult il iubesti.
ti-e dor de el, ziceam, si poate ca toate aceste chinuri (inutile, cred eu)isi au origine mai simpla, in cat de mult iti lipseste.

nu mai comemora ani de la moarte.
ma gandesc ca ai putea sa-ncerci sa ti-l amintesti plin de viata, in fiecare zi, de fiecare data cand te cuprinde dorul.
oamenii care ne pleaca traiesc in noi asa cum meritam sa-i avem.
nu innegura chipul tatalui tau, amintindu-ti periodic camasa insangerata.

tatal tau n-a avut niciodata o camasa preferata?
cum arata cu ea?
ce glume obisnuia sa spuna?
dar vinul? cum bea vinul?

fata draga, de te-as fi citit la suprafata, as fi avut tendinta sa spun ca te doare mai putin ca ti-ai pierdut tatal si mai rau ca n-a 'iesit' inmormantarea. sau...ti-e doar ciuda pe tine ca nu te poti ierta?
vezi in ce multe moduri putem interpreta durerea omului?

uita-te la tine!
vorbesti mai mult de popa si de funeralii, cand ar trebui sa ne povestesti ce om deosebit n-am avut sansa sa cunoastem.

draga maan - de mosu dochia la: 20/06/2005 01:11:03
(la: azi, acum 9 ani)
am vrut initial sa scriu ca-ti multumesc pentru vorbele bune si pentru intelegere. dar m-as si te-as insela daca m-as opri doar la o multumire. fiindca, la fel ca si sora mea, m-ai ajutat sa vad totul cu alti ochi si pentru asta simt ca n-am simple cuvinte sa-mi exprim recunostinta. sufletul meu iti spune insa 'multumesc'.
m-ai intrebat de tati. mi-e inca greu sa vorbesc despre el, desi au trecut 9 ani. am pus mai jos raspunsul surorii mele atunci cand i-am trimis ce-am scris. ea e 'habotnica' familiei si in ea mi-e sprijinul de cand tata nu mai e.
sa ma ierati cei pentru care durerea mea reprezinta poate un moment de intristare. mi-e dor de tata insa si nu stiu cum sa o spun. si simt ca vorbind cu altii despre el il aduc mai aproape. si-o fac public, pentru ca omul care a fost tatal meu merita sa traiasca, chiar si numai pentru o fractiune de secunda, si in memoria altora.

sorella:
"(...) Tati cu siguranta nu te blameaza pentru asta. Cred ca daca ar putea sa-ti vorbeasca, ti-ar spune cat de mult sufera din cauza supararii tale. Il doare durerea ta si ar vrea sa ti-o aline. Te-ar face cu siguranta sa razi, si ar rade cu tine, doar ca sa te scoata din asta. Cum radea el, asa, din toata inima, cu ochii. Si ar cauta sa-ti toarne prin privire direct in suflet, veselia lui.

Ma intreb, cum poti, din tot ce a fost tati, sa ramai cu durere si suferinta cand te gandesti la el. Cum poti sa mai ai resentimente, fie si vis-à-vis de niste preoti pentru care durerea oamenilor a devenit moneda de schimb, cand tati, de-ar fi fost, n-ar fi cheltuit pe ei, poate, nici o emotie. Cand ar fi inteles, si ti-ar fi explicat, pe intelesul tau, ca singurul mijloc de trai este pentru preoti taxa pe care o percep de la enoriasi. Ca Patriarhia le da un salariu mizer si ca ei se bucura, in definitiv, de fiecare eveniment din acesta din care mai pot primi ceva.

Ca ei, ca si toti oamenii, sunt buni si rai. Uita-te la tine in SOS (organizatie umanitara in care am lucrat 7 ani in romania). Oameni care lucreaza cu oameni, mai rau, cu copii, cu situatii dramatice la tot pasul. Spune-mi, in timp, cati oameni sensibili ai gasit? Ai mai gasit macar unul? Vei fi tentata sa spui ca da, dar, daca te vei gandi mai mult, vei realiza ca aveau parti sensibile, dar nu intregi. Nu aveau capacitatea ta de daruire totala. Pentru multi, limitele proprii de generozitate erau bine stabilite. In rest, rutina. In rest, probleme personale peste care vin altii sa se vaite. Cati au capacitatea de a darui? Putini.

Si intri in tagma preotilor. Altii care ar trebui sa fie cu daruire. Si cu har. Cati gasesti? Cam cati sunt si la SOS. Pentru ceilalti, rutina, serviciu pentru care se trezesc dimineata si se imbraca, slujesc, mai o inmormantare, mai o nunta, mai un botez… O slujba de seara, daca au ghinionul sa aiba enoriasi, si cam atat. Iar preotul nostru... tu te poticnesti intr-un om ale carui vise au fost de mult ruinate si pentru care singura ratiune de a fi, poate, sa ma ierte Dumnezeu, a ramas banul. OK, e preot. OK, ar trebui sa fie omul lui Dumnezeu pe Pamant. Cu atat mai dificil pentru el. Responsabilitatea ce apasa pe umerii lor e cu atat mai mare. Pentru ca noi incercam sa-l gasim pe Dumnezeu - unii reusim, altii nu, fara sa stim ca e tot timpul cu noi. Pe cand ei se joaca teribil cu focul. Pentru insensibilitatea lor, pentru transformarea ritualului in sursa financiara si atat, le va fi mult mai greu. N-ai vrea sa fii in locul lor.

Iar tati, dincolo de toate astea ramane omul cel mai minunat pe care l-am intalnit. Si care ne-a daruit din el tot ce a putut. Ne-a invatat sa avem mintea si inima deschisa, sa daruim cu drag, sa nu ne opreasca nimic. O fire vesela, optimista, plina de viata. Bland, bun si intelept. Cati oameni, din cati ai cunoscut, au avut sansa unor parinti ca ai nostri? Cati au fost binecuvantati, cum am fost noi doua, cu o atmosfera de familie linistita si armonioasa? Cand vei reusi sa intelegi si sa ierti? Nu poti ierta ca nu ti-a dat totul? Ti-a dat tot cat i-a stat in limite. Ti-a dat cat a putut el. Nu a vrut sa pici de sus, nu a vrut ca gustul dezamagirii sa-ti inunde sufletul. Il acuzi ca ti-a taiat aripile, ca nu a crezut suficient in tine. I-a fost teama de esec, si a vrut sa iti atenueze caderea. Dar altfel, ti-a dat materialul genetic si educatia necesara sa te uiti intotdeauna in sus, spre mai departe, sa nu fii niciodata multumita si plafonata. Sa-ti doresti sa explorezi mai mult, mereu.

(...) Eu cred ca tu ai ajuns si ai depasit conditia pe care ti-o doreai si pentru care ai fi avut nevoie de sprijinul lui tati. Tati ti-a dat exact ceea ce ai avut nevoie si culmea, exact asta iti lipseste. Increderea in tine la pachet cu precautia de a nu zbura cu aripi de ceara. Iar aripile pe care le ai tu acum nu sunt de ceara.

Mi-esti draga. Si, dincolo de experientele tale nefericite cu biserica, ar trebui sa intelegi ca Dumnezeu are mai putin de-a face cu biserica decat crezi. Biserica este o institutie pe care au facut-o oamenii, initial din credinta, pentru a-L proslavi pe Dumnezeu. Ulterior, s-a rutinat. Dar tu poti avea acces la Dumnezeu, direct, pe scurtatura, fara biserica. Adevarat, asa cum a zis tata, Biblia se poate constitui intr-un manual scris pentru cei mai simpli, iar biserica o poti privi ca scoala. Dar pentru oameni ca tine, ar trebui sa fie evident ca El iti este aproape. In tot ce-ti daruieste. Simt ca nu pot aborda acest subiect cu tine atata timp cat esti inca pornita. Atata timp cat ai in tine stranse multe dureri, pentru care, mai mult ca sigur, Il consideri vinovat, nu pot sa-ti deschid sufletul.

(...mi s-a spus ca pe mine oamenii) si poate Dumnezeu, ma percep ca pe un om bland, bun, generos. Si in clipa respectiva, desi poate parea absurd, am fost recunoscatoare. Pentru ca imi place sa fiu un om bun si generos. Pentru ca imi place sa dau o mana de ajutor, sa pot ghici ce-i trebuie celui de langa mine si sa-l surprind daruindui-i, sa ma hranesc din fericirea si bucuria pe care acesta o simte."

luciana
#55594 (raspuns la: #54921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma caut si eu printre cuvinte - de sierva la: 23/06/2005 19:44:35
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ma caut si eu printre cuvinte. Ma mir de unde-am aparut si unde sunt atunci cand singura ma caut. Ma bucur ca tocmai asa, cautandu-ma pe mine insami, TU m-ai gasit si nu m-ai mai parasit desi , poate , as fi meritat sa o faci...Asa ca mi-ai mai ramas TU atunci cand eu m-am ratacit...
#56283 (raspuns la: #41724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...