cuvinte derivate de la flore

-arhiva: poate merita umblat si pe acolo, sa poti cauta 'de la data' pana la data' sau 'din anul' - separat.

-daca tot suntem la arhiva, de ce nu lipita si cautarea in arhiva de cautarea pe user, subiecte etc.
ex: cauta de la data pana la data [sau anul] subiectele lui X. sau comentariile lui X in subiecte care contin Y tema [cuvant cheie].

-cautare dupa fragment de cuvant? 'pamant*' si sa intre toate cuvintele derivate in rezultate: pamantului, pamantologie, pamantean, paman... etc.

Sa stii ca nu este corect baxtal
Normal la noroc ,buna,fericit(à) exista mai degraba "bahtalo" bahta del bahta"cuvint derivat din "bafta"care vine din romàneste .

Minca-ti-as gura.

"n-are cum sa fie pleonasm, pentru ca... nu exista."

cuvintele unei limbi nu se limiteaza doar la lista din dictionar ci include si cuvintele derivate prin adaugare de sufixe si prefixe. Si la capitolul asta limita e doar imaginatia.

deci "autoconcentrare" este un cuvant.

cuvintele unei limbi nu se limiteaza doar la lista din dictionar ci include si cuvintele derivate prin adaugare de sufixe si prefixe. Si la capitolul asta limita e doar imaginatia.

io zic ca te-nseli grosier. o fi el, lexicul, in continua transformare, asta nu inseamna ca orice facatura fara nicio logica este un cuvant nou.

fonetic, trederea lui Diana la zânã este impiedicata de disparitia lui "a". Dupa cum remarcati si in acel DEX este dat cautios "probabil din lat. Diana" deoarce si cei care au redactat textul sint constienti de greutatea fonologica.
Albaneza nu face pe "di", "di:", "de", "de:" latinesc niciodata in "z". Forma fonologica a cuvantului Albanez "zánë"(asta este forma sa corecta, scuze de inversarea lui "ã"(ë) cu "a") apare singulara cu acest "z" intre cuvintele imprumutate din Latina. Pentru dovedirea acestei afirmatii avem urmatoarele exemple:
dirigere > dërgoj, discaptare > diktoj, diabolu > djall, directus > drejtë, detegere > dëftoj, desiderare > dëshiroj
Singurul exemplu unde aparent "di" > "z" este tocmai cuvantul in cauza care este "zanë". Forma acestui cuvant este intalnita numai in lb. Româna cu schimbarea normala a lui "a" in "â" inaintea unui "n" negeminat.
In Românã mai exista si forma de masculin "zân" dar acest lucru nu ne ajuta prea mult, aceasta forma putand sa fie un derivat din "zânã". La Albanezi, o zânã este o zânã a pãdurii ceea ce semantic o apropie de Latinescul Diana. La români, o zânã este termenul general pentru fiinta feminina cu puteri supranaturale, in general fiind considerata un personaj benefic. Un anumit tip de zânã este Zâna Pãdurii dar asta nu o apropie de Diana deoarece este numai o subcategorie cum este si Zâna Florilor, Zâna Fiarelor, etc. etc.
De accea "certitudinea" ca acest cuvant este un derivat din teonimul Diana, sustinut si de trecerea singulara a cuvantului Diana ( cu "i" scurt !!!!! ) la "z" ramane intradevar "la limita".

Ca o mica informatie, in Latina Veche, teonimul Diana avea primul "i" lung "Di:a:na". Ori, o astfel de forma este posibila a fi o forma care sa dea românescul "Zânã". Dar asta ar incurca si mai mult lucrurile , nu-i asa?

De fapt, pe mine m-a amuzat chestiunea cu "no rock" si asta m-a facut sa comentez. La "diana" am ajuns parcurgand textul si atata tot.
Cat despre "ce anume" nu e clar ce se doreste a fi. Ce sânt, ce citesc, ce invart, ce rasucesc?

:-)

AlexM

Foarte interesant.
"Cine este in LA merge si invatza; cine e prin Ro, sta si baleshte."
Nu am intzeles prea bine ultimul termen tehnic.
Va referitzi la un verb derivat din Balta (Balteshte) sau de la Bale ? Adica ii cam curg Balele de "pophta" (apud Razvan Theodorescu) ?
Sau sunteti in plin proces creator de lansat cuvinte noi, ca in articolele despre digitale de prin revistele autohtone ?
Dar pe fondul "cestiunii" avetzi perfecta dreptate. Cu bine, AP

P.S. Cele 40 de minute la mare le-ati petrecut partzial in helicopter?

Îmi spuneai că sunt urâtă aşa, cu două ciori ridicându-mă de umeri până la cer

dar m-ai iubit mereu cu flori de câmp fără nume
mi le-aşezai uşor la picioare, încă pulsând

buzele lor însetate îmi umezeau ochii de dor
se aplecau să îmi sărute gleznele, le ridicam de subţiori cuvinte

mai respirau
mai respiram

Cu pielea deschisă pâna la lei le priveam, mângâioase,
le priveam cum respiră cu fluturi albi aşezaţi pe inimă
se deschideau purpurii în ţărâna să bea,
mereu pândite,
cu trupul întors

Din genunchii lor înroşiţi te striga pământul sămânţă
atunci ţi-am desenat copii în bruma din poală, mai stai...
ai întins mâna să-i mângâi, asa cum scânceau cu ochii închişi
şi iarba înaltă, necosită din tălpi

te-am iubit mereu ultima, mereu într-o doară,
te-am uitat cu nucii în geam şi toaca, (şi toaca zăluda înflorind peste drum)
cu timpul încolăcit de glezne ca o pâine prea crudă
în care ardeai dreaptă, lumină

mă priveai cum mă duc şi înnodai în broboadă
steaua din urmă, las' să fie de drum,
şi vreascul de lună cu iele împrejur

las' să fie, mamaie, de drum, te uitai cu mâna streaşină la ochi
cum două ciori ma ridicau de umeri până la cer

Sunt viu.

Ma las mancat de ciori -
ma doare-n cot.
Vezi tu… in general ignoranta te face sa te simti satul,
dar eu ma simt pustiu.

Ohoooo,
si nici DORINTA nu ma mai suporta.

Ca un soldat, ma-ntind pe visul de carton,
imi scot bricheta; mortii urla pe sub papadii :
« iesiti, ba, ast’-a dat foc la lumina! »

…

Multicolore si fade sunt dorurile de copil.
pfff, deci iata cum e viata (!) -
fara saliva fara urme de dinti pe umar
fara prapastia mea plina de flori...
e ca si cum ai spune…
« fraiere, subtilitatea pasiunii
nici nu exista de fapt »; Dar

hai,
Doamne, lasa zarurile jos acum si
ridica-ti ochii spre mine.
Nu te implor;
iti ordon.

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/17845/textul-contine-cuvinte-sau-expresii-vulgare/1

Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).

de George Cosbuc

Las' ochii, mamă, las' sã plânga!
Tu-n leagăn tot cu mâna stângă
Mi-ai dat sã sug, de-acea sunt
Nătângă!
Dar n-am pus doară jurământ,
Sã merg neplânsă în mormânt!

Nu plâng ca mi-e de Leana teamă,
De ciuda plâng eu numai, mamă.
Cuvintele ei nu le ieu
In samă,
Dar mi-e ruşine şi mi-e greu,
Că scoală satu-n capul meu.

Ea duce sfat din casă-n casă,
Ca n-am broboadă de mătasă,
N-am sort cu flori - şi dacă n-am
Ce-i pasă?
N-am mers sã-i cer, aveam-n-aveam,
Si n-o sã-mi meargã neam de neam.

Stă-n drum de vorba cu vecine
Si bate-n pumni: - "Sã mor îmi vine,
Auzi tu! Sã se prindă ea
Cu mine!
Sti ieri la moară ce spunea?
Că-s proastă foc şi gură-rea!

Si-auzi! Ii umblă-n cap, tu soră,
S-ajunga ea Lucsandrei noră!
O, meargã-i numele! N-o vezi
La horă?
Ce sort! Nu-ti vine nici sã crezi,
Fă cruce, fã, sã nu-l visezi.

Nu l-aş purta nici de poruncă!
Ce poarta ea, alt om aruncă
C-un rând de haine-o văd mergând
La muncă,
La joc şi hori acelaşi rând,
Il poarta-ntr-una, şi de când!

Lucsandra-i doară preuteasă,
Ea-şi cată nora mai aleasă,
S-o ducă-n bunuri şi-n duium
Acasă.
Ea n-a ajuns, oricum si cum,
Sã-si stringă nora de pe drum.

Sã-şi ieie nora pe-o Satană?
Ca e saracă şi golană,
De ce nu vine ca sã-i dau
Pomană?
Nu-i casa lor în care stau
Si-n casă nici cenusa n-au!"

Auzi tu. mamă, câte-mi spune?
Si-aleargă-n sat sã mai adune
Si câte porecliri pe-ascuns
Imi pune.
De-aş sta sã-i dau şi eu răspuns,
La câte legi am fi ajuns!

Ea-mi sare-n drum, ca doară-doară
M-apuc sã-i spun o vorbă-n poară,
Si daca tac, îi vin călduri
Sã moară.
Sã vezi tu, mamă, -njurături!
Ca ea cu mã-sa-s zece guri.

Cu gura mãsa bate-o gloată,
Si-i de otravă Leana toată -
Mi-ar pune capul sub picior,
Sã poată.
Dar lor pe plac eu n-am sã mor,
Ca n-am ajuns la mila lor.

De foame nu dau popii ortul!
Eu iarna singură-mi ţes tortul
Si umblu şi eu cum socot
Că-i portul.
De n-am mătăsuri, am ce pot,
Nici bun prea-prea, nici rãu de tot.

Mã prind cu ea? Cel-sfânt s-o bată
Dar cum mã prind? Ea e bogată,
Ce haine mi-am fãcut ca ea
Vr’o dată?
La joc mã poţi oricând vedea
Cu fetele de sama mea!

Ori am vorbit cu dânsa glume?
O fac de râs şi-i scot eu nume?
Ori ies, gătita-n ciuda ei,
In lume?
Ii ştiu eu focul - ochii mei!
Lisandru e, ca alta ce-i?

Dar ce? Il ţiu legat de mine?
Il trag de mânecă? Ba bine!
El vine-aşa, de dragul lui,
Când vine.
Eu nu pot uşa sã i-o-ncui,
De sta prea mult, eu cum sã-i spui?

Sunt eu la urmă vinovată,
Că Leana umblă ca turbată
Sã-l vadă-n casa lor intrând
Odată?
Si dacă lui nu-i dă prin gând,
Ea blestemă de nu-şi dă rând!

Dar poate da ea bobi cu sita!
O fierbe ciuda pe urâta,
Că-s mai frumoasă decât ea,
Si-atâta!
Sã aiba Leana-n frunte stea,
Nu-i partea ei ce-i partea mea.

Că boii-s buni, bine-i bogată,
Dar dacă pui flăcăii odată
S-aleaga dinşii cum socot
O fată:
Bogata-s pupă boii-n bot,
Imbătrânind cu boi cu tot!

trebuie luate flori care miroase : lavanda, jasmin, trandafiri englezesti
pui sa macereze florile cu alcool de 60-70° cumparat la farmacie, cca 2-3 saptamani, pui in congelator 24 de ore, apoi filtrezi (filtru de cafea)
pui in sticla si infunzi sticla bine

intr-adevar cuvintele Sf, Apostol Pavel sunt complete...dar vezi tu ca Dragostea poate fi si cea care ii sfasie inima adriei...sora ei pleaca...cine stie cand se vor mai vedea...cine stie... cineva spunea ca "Dragostea da totul si nu cere nimik in schimb" iar altcineva "Omul care iubeste este asemeni unei flori care raspandeste miros, chiar de este mirosita sau nu..." cineva ma intreba despre care dragoste este vorba? dragoste de bani nu exista....aia este pura posesivitate... dragostea de sine poate fi numita narcisism si este aproape o boala... "cel mai iubit dintre pamanteni" se sfarseste cu cuvintele Sf Apostol "unde dragoste nu e, nimik nu e". oare ce sentiment mai poate fi atat de constructiv ca Dragostea?

AUD

Aud cum paseste cineva dupa mine in luna
Si pune seminte de flori in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - albastrele,
Un pas gresit - matraguna.

Aud cum paseste cineva dupa mine in soare
Si pune oua de pasari in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - turturele,
Un pas gresit - cantatoare.

Aud cum paseste cineva dupa mine-n vecie
Si pune cuvinte in urmele talpilor mele,
Un pas intelept - ghilimele,
Un pas gresit - poezie.

Ana Blandiana

Cind citesc rindurile din acest blog nu pot decit sa-mi doresc sa mi se fi spus aceste ginduri cind ma aflam in Maroc...Intinsa pe pernite de matase...Prietenii in jur fumind narghilea si servind ceai fierbinte de menta.

Dar pot sa inchid ochii si sa fiu oriunde, chiar si in India...Betisoarele parfumate ard intr-un colt, iar noi, prieteni... Catalina, Ingrid, Alexia si toti ceilalti spunem poezii pe soptite...

Il inteleg pe Salvador Dali cind spunea " Ce e visarea decit trezirea simturilor?!...Va rog nu ma treziti niciodata!"

Si pt. ca suntem intr-un blog de poezie nu inchei fara a va trimite una:
"Daca nu vorbesti , indura-voi , desigur , tacerea ta;
imi voi umple inima cu ea.
Voi astepta linistit , cu fruntea-nclinata,
si asemenea noptii de-a lungul veghei sale instelate.

Fara-ndoiala dimineata are sa vina;
intunericul se va risipi
si glasul tau se va revarsa in izbucniri de aur
siroind prin ceruri.

Atunci cuvintele tale isi vor lua zborul in cantece
din fiecare cuib al pasarilor mele
si melodiile tale vor izbucni in flori
pe toti vlastarii padurilor mele."

"Daca nu vorbesti , indura-voi..." - de Rabindranath Tagore

Cred ca cuvintele cheie in logica ta sint "drept de autor". Ce naiba toata lumea intelege de ce dreptul de autor ar trebui platit. Singura mea problema este ca autorii adevarati nu primesc mai mult de 10% sin dreptul asta.
D'aia downloadez muzica si filme de cite ori am ocazia. Si dau bani celor care cinta in statiile de metrou sau in fata sa Safeway.

waw!! am vazut siteul si am ramas efectiv fara cuvinte! poate suna banal dar mi se pare extraodinar(www.fotografu.ro)Eu am fost intotdeauna fashcinata de fotografie dar acum m-am indragostit complet!!

anka

Va multumesc foarte mult pentru cuvintele Dvs referitoare la sit; sigur ca din punct de vedere al designului se poate face mult mai bine, dar si pentru mine mai importanta e fotografia si nu (inca) designul... si ma bucur ca v-ati indragostit de fotografie.

Mi-ar place ca peste citiva ani sa ma intilnesc cu Dvs la o expozitie de fotografie a Dvs si sa-mi spuneti ca ceva s-a intimplat cind ati vazut niste fotografii cindva pe un sit si ca v-ati apucat de atunci de fotografie.

Aproximativ trei ani am fost profesor de fotografie la sectia de grafica publicitara a Academiei de arte, in anii nouazeci si ceva; au fost si momente frumoase, dar si multe momente mai asa si asa, dar pe ansamblu desi cred ca am incercat mai multe lucruri (...si am adus primul computer in locul cu pricina) nu cred ca am reusit sa fac vreun student de la grafica sa se apuce serios de fotografie, adica full time, si cu succes, si trec asta la seria mea cam lunga de esecuri personale... daca excludem fostul laborant de acolo, care acum e oarecum fotograf de succes in Bucuresti si care si-a scris in CV ca a terminat Academia de Arte, in loc de ca "a terminat cu Academia de Arte"

Daca v-ati indragostit de fotografie, si daca vreti sa faceti fotografie, mi-ar place sa citi si sa nu uitati citeva fraze ale unor mari fotografi:

The magic of photography is metaphysical. What you see in the photograph isn't what you saw at the time. The real skill of photography is organised visual lying. Terence Donovan (b. 1936), British photographer. Guardian (London, 19 Nov. 1983)

The photograph isolates and perpetuates a moment of time: an important and revealing moment, or an unimportant and meaningless one, depending upon the photographer's understanding of his subject and mastery of his process.-Edward Weston

Let us first say what photography is not. A photograph is not a painting, a poem, a symphony, a dance. It is not just a pretty picture, not an exercise in contortionist techniques and sheer print quality. It is or should be a significant document, a pene- trating statement, which can be described in a very simple term - selectivity. -Berenice Abbott

Photographs are perhaps the most mysterious of all the objects that make up, and thicken, the environment we recognize as modern. Photographs really are experience captured, and the camera is the ideal arm of consciousness in its acquisitive mood.-Susan Sontag

You learn to see by practice. It's just like playing tennis, you get better the more you play. The more you look around at things, the more you see. The more you photograph, the more you realize what can be photographed and what can't be photographed. You just have to keep doing it.-Eliot Porter

Draga Alice, aceste cuvinte ne doare... :)))))))))

nu sunt suficiente pentru a exprima ceea ce simtim

alteori folosim cuvinte pentru a ascunde ceea ce simtim

alteori nu stim cum sa folosim cuvintele pentru ceea ce simtim

alteori cuvintele sunt gresit interpretate de cel ce ne asculta
si cuvintele pe care le gasesti
le rostesti prea tarziu.

cred ca de aceea e atat de deprimat serverul.
sunt foarte multe variabile
in care o masina nu mai intelege omul
e prea complex.
intervin inflexiuni generate de suflet.
chestia aceea cu zero si unu nu mai face fata.

PS pentru a vizualiza mai repede mesajele noi din sit, in stanga sus accesezi: ,afiseaza ultimele mesaje din sit' sau pe ,cautare'(sus pe pagina) accesezi subiectul (blog, conferinta) care te intereseaza.

o varianta pentru ce?
si pentru cine?

La Giurgiu, s-a oficiat de curind primul pas al initierii in tainele masoneriei, pentru trei pesedisti de frunte din sectorul 4 Bucuresti. Primarul Vasile Mihalache, seful sau de cabinet, Sorin Ionescu, si viceprimarul Dan Delegeanu si-au atirnat sortuletele de ucenici peste costumele cu staif si au intrat astfel in cea mai cunoscuta societate initiatica secreta. Importantul moment trait de cei trei a fost imortalizat - ca orice nunta sau botez - in fotografii, una dintre ele ajungind in redactia noastra.

Cindva deosebit de respectata, masoneria a devenit doar un titlu scos la mezat, asemeni locurilor din listele parlamentare. Tot felul de agramati, oameni de afaceri controversati sau chiar urmariti de lege si-au “tras” pe cartile de vizita blazonul unei loji masonice si etaleaza pe birouri, alaturi de poza presedintelui de partid, fotografii in care, sub simbolurile Templului, zimbesc larg, ca-n afisele electorale.

Masoneria “etilista”!
Vechii masoni, cei initiati in perioada interbelica, au deplins adesea degradarea ce a cuprins societatea in anii postdecembristi. In fata ofensivei vulgului, multi intelectuali de marca, deveniti masoni dupa 1990, s-au retras “in adormire”, nedorind sa devina “frati” cu un Gheorghe Florea, de exemplu, patronul societatii “Fulgerul” Bragadiru, firma scoasa la licitatie de catre AVAB pentru o datorie de peste 11 milioane de dolari de pe vremea defunctei “Bancorex”. La ce mari adevaruri ale universului si la ce revelatii poate aspira o persoana pentru care cuvinte simple din dictionar (elitist si etilist) au ramas un adevarat mister? Si ce francmason este acela care nu stie ca masoneria are 33 de grade si nu trei? Dar iata cum explica viceprimarul Primariei Sectorului 4 legatura sa cu masoneria:
Domnule viceprimar Delegeanu, ati fost preocupat de multa vreme de domenii din acestea, esoterice?
Da, bine, m-a interesat, sa zic, ramura asta si, ma rog, am citit destul de mult despre masonerie, in general. Insa, ce sa va spun, mai pe la inceput asa, cind ma interesa, nu ma gindeam ca o sa ajung.
V-ati implinit un vis?
E greu spus, vis. E mult spus, vis.
Imi spuneti, va rog, cite grade are masoneria?
Aaa... Trei grade.
Trei grade?
Da. Acuma, ma rog, e mult de discutat.
Este interesant ca, in ultimul timp, tot mai multi politicieni intra in francmasonerie...
Bine, peste tot in lume, francmasoneria este o ... nici nu stiu cum sa-i spun, miscare, organizatie, etilista.
Cum? Etilista?
Adica etilista.

Al. Paleologu: “Li se pare o mare procopseala”
Alexandru Paleologu este unul dintre masonii vechi ai Romaniei. Situatii de genul “masoneriilor de sector” l-au facut sa se retraga. In opinia sa, in lojile masonice s-au inmultit cei care nu urmaresc altceva decit sa parvina.
Domnule Paleologu, a devenit masoneria prea accesibila, in ultimii ani?
Inainte, daca te remarcai prin ceva, prin atitudini aprobate de masoni, ti se propunea sa intri in masonerie. Acum, unii vor ei sa intre si vin sa spuna: “Ba, vreau sa fiu mason!”. Li se pare ca e o mare procopseala, ca te ajuta la afaceri, ai sprijin si aprobare, te ajuta sa reusesti in viata, te scoate din incurcatura. Aiurea, complet.
Intrarea unor astfel de oameni in loji masonice nu dauneaza societatii?
Ba da, sigur ca da. Dupa ce m-am intors de la Paris, am fost cooptat Mare Maestru al celor trei Mari Loji Romanesti, si am vazut ce fel oameni voiau sa intre in masonerie. Oameni care ziceau: “Aaa, foarte bine, sa ai un sprijin in viata”. Eu, vazind cum merge treaba, nu m-am mai dus, nu m-a mai interesat.

Elitist = care favorizeaza elita (grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, intr-o comunitate, societate etc.)
Etilism = alcoolism
(Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, editia a II-a, aparut la Editura Univers Enciclopedic, anul 1998)

• Sorin Ionescu, fost realizator la Antena 1 si actual sef de cabinet al primarului Vasile Mihalache, nu a negat intrarea in masonerie, dar a refuzat sa ne ofere amanunte. “Subiectul aceste este unul personal si nu are legatura cu serviciul meu”, ne-a declarat Ionescu, oferindu-se sa ne raspunda la orice subiect ce tine de activitatea sa profesionala.

• Am incercat sa aflam si opinia primarului Vasile Mihalache, despre recenta sa initiere in masonerie, insa ne-a fost imposibil pina la inchiderea editiei; primarul sectorului 4 avea telefonul inchis si nu a raspuns mesajelor transmise prin intermediul robotului telefonic.

• Intrebat daca exista vreo asemanare de “dogma” care sa explice intrarile acestea in grup, ale unor membri PSD, in francmasonerie, purtatorul de cuvint al PSD, Bogdan Niculescu Duvaz, ne-a declarat: “Nu e vorba numai de partidul nostru. Si nu numai despre masonerie. Acelasi lucru se poate spune despre organizatii ceva mai noi. S-a dat libertatea de a face parte din anumite cluburi, ca sa le numesc asa, si, probabil ca exista o anumita moda. Sentimentul ca “Dom’le, daca nu sint, parca...”. Confreriile astea, interzise in comunism, probabil ca reprezinta o anumita tentatie”.