comentarii

cuvinte derivate de la glas


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Muzica sufleteasca si romaneasca a lui Tudor Gheorghe - de (anonim) la: 28/03/2005 20:48:02
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Tudor Gheroghe, nu stiu in Europa vestica, si Romania este in ea, dar pe 23 aprilie, 2005, de ziua de nume a cantaretului, coincidenta cu a mea, eu voi merge la concertul lui, la Sala Palatului din Bucuresti, care este repleta, arhiplina la toate concertele lui Tudor, este o minunatie, mooooor cand il ascult, pacatuieeesc de placere. Nu stiu daca ma intelegi, parca esti strain. Nu-l cunosc personal pe cantaret dar patrunde in mine, prin muzica lui, este folclor, este romaneasca si este un roman, iar eu sunt tot o romanca, gandurile, cuvintele, glasul si simtirile caruia, Tudor Gheorghe mi le-a furat din suflet. A participat la revenirea mea in tara, la regasirea mea cu mine si cu ceace sunt. Ma intelegi, strainule? Te salut, cu pasiunea armonica a muzicii lui Tudor Gheorghe.
#41041 (raspuns la: #36958) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la multi ani domnului Nichita, pe care parca l-ati fi uitat.. - de 26octombrie la: 01/04/2005 10:14:43
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
Iata cum fac eu, domnule Barca... - de Georges Valch la: 18/05/2005 02:57:58
(la: Simplicitate voluntara)
Comentariu de Georges Valch
Ma iau dupa porumbel fuga-fuga, vad din ce ograda pleaca, il prind, si desi as putea sa-l jumulesc bine, il mananc cu fulgi cu tot acolo in cuib ca sa moara ouale de ciuda. Pare ca bat campii, desigur, dar e nedrept sa afirmi asta atata vreme cat asta fac... De cele mai multe ori, ne eschivam intr-un personaj ca sa ne-ascundem adevarata identitate. Dar in definitiv, de ce dracului o facem? Starnim atata indiferenta de jur imprejurul nostru incat am putea sa ne dam cu curul de pamant si tot nu ne-ar baga nimeni in seama... Insa stie domnia-voastra de ce? Pentru ca in mod obisnuit prea ne vomitam viata in fata altora si ce altceva sa se iste din asta decat repulsie? Daca am incerca sa o luam altfel? Sa aruncam, ici/colo cate-un nevinovat de scuipat, lasandu-i pe ceilalti sa ne perceapa ca fiind niste creaturi misterioase insa susceptibile la scapari? Sunt vulgar? Sa-mi fie cu iertare. In mintea mea, un pic tulburata de insomnie, spiritul artistic nu se poate defel disocia de trivialitate, pentru ca daca traiesc alaturi de amandoua, de ce m-as vrea exprimat numai de una dintre ele? Cati dintre cei de pe Cafenea v-au pus adevarul sub talpi, domnule Barca? Cati dintre cei care fizic va inconjoara, au facut-o? Mai mult: De fiecare data dumneavoastra ati facut-o cu dumneavoastra? Dar va spun: adevarul meu, diferit de toate celelalte va veni, mai curand decat va asteptati. Foarte curand. Poate chiar in aceasta noapte. Si sper sa nu fiti dezamagit de el, caci este un adevar greu, chiar si fara sa sforaie. O fac, si nu pentru dumneavoastra, ci pentru ca intr-un fel, din simpla curiozitatea mi-ati anticipat voia. Ma bucur ca interesante gasiti ideile mele. Inseamna ca emana din ele o ciozvarta de talent. Pe mine insa ma lasa rece, pentru ca Geniu astept de la freamatul din mine - si ades il descopar, dar nu si cuvinte ca sa-l rostesc. Ce muzica iubesc eu... Oricare n-o sesizez ca pe-o galagie. E ambiguu sa spun asa. Dar as nedreptatii toate celelalte daca as da nume numai uneia. Aveti o intuitie cel putin ciudata :) sa intrebati daca virgula cant la vreun instrument apoi, negativ sa va raspundeti indata. Se vede pe fata mea? Se intelege printre randurile scrise ca nu ma folosesc de nimic sa dau glas muzicii mele? Aveti dreptate - insa asta nu va face mai putin ciudat. Dar, stati linistit, un dram de ciudatenie ne face mai curiosi decat toata bruma de haine. Am cunoscut la nudism la 2 mai o femeie atat de stranie psihic incat fara sa aiba chiloti, nu retin nici acum daca intre picioare ii atarna un surplus sau daca purta golul pe care acel surplus ar fi trebuit sa-l umple. Si, in sfarsit, evit sa emit sentinte afara de cazul in care ele sunt deja date iar eu doar le dau grai. In domeniu... Cred ca un recidivist este mai in domeniu decat un judecator chiar... Numai ca eu nu sunt nici unul, nici altul. Vorbeam la inceput despre porumbei si ale lor cotetze. V-am vizitat (dracia asta de cratima nu stiu niciodata unde s-o pun:si atatia pumni in nas iau din cauza ei...nu stiu daca nu ar trebuii sa ma las fro 2 ani de scris ca sa iau gramatica din scoala primara sa vad cum se face. Dar vor binevoi ai mei fani sa se lase de citit atata amar de vreme? lol... dupa ce putem ascunde mai bine ridicolul nostru decat dupa niste fasole ranjite?). Deci: detei o raita si imi placu' ingrijorarea dumneavoastra politica. Pana sa o vad, am avut intentia sa va comentez. Dar faptul ca nu mai vreau s-o fac e cea mai buna dovada ca aveti dreptate. Intradevar nimic mai zadarnic decat aceasta politichie. Toate cele bune, domnule Barca! Povestea mea se scrie...
amintiri - de carapiscum la: 20/05/2005 14:15:16
(la: Proverbe si Zicale romanesti de ieri si de azi)
"omul invata cat traieste- si cand moare tot prost este";
"singura data cand tiganul e om e atunci cand il vezi de departe, spui: uite-un om!"
"gura lumii n-o astupa nici pamantul";
"s-a gatit(terminat) iarba de coasa";
"decat sa ma duc sa lucrez pe banii aia, mai bine merg la Brodina la scos cioate";
"vrabia malai viseaza si calicul praznice";
"cand pisica nu-i acasa joaca soarecii pe masa";
"trag feciorii la frumoase ca mustele la...dulceata";
"te invarti intr-un loc ca musca in tilindru(derivat de la cilindru, cred)- sau: ...ca un...testicol in caldare";
"te bagi in seama ca musca in fundul calului";
cica "isi da aere"- chestiunea asta e destul de interpretabila, depinde in ce sens percepi;
"si nashul isi gaseste nashul";
"teoroaia ca teoroaia, da' praftica ne-omoara"- mai pe intelesul lumii: teoria ca teoria, dar practica ne omoara;
"a vedea cai verzi pe pereti";
"cine are timp de vorba n-are timp de lucru";
"speranta moare ultima";
"cine te imprumuta se asteapta sa primeasca inapoi cu dobanda";
cica: "il/o doare in...dos/cot de ceilalti"- oameni buni, nu uitati ca aceste dureri sunt cele mai insuportabile din cate exista! :}
"boala indelungata- moarte sigura";
"omul nu e niciodata multumit, ba e prea frig, ba e prea cald..."
"omul cu multi bani are si multi prieteni"- cu alte cuvinte: "ai bani, i love you; n-ai bani, i'm sorry!";
"nevasta si masina nu se imprumuta niciodata";
"dupa tren sa nu alergi niciodata";
"cine nu face armata nu e barbat intreg"- nu stiu cine a scornit prostia asta dar mie tare imi suna a propaganda;
"pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti";
"daca te scumpesti la faina dai pe tarate".
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
explici in 1000 de cuvinte de - de Intruder la: 25/05/2005 11:13:02
(la: de ce nu scriu)
explici in 1000 de cuvinte de ce nu scrii...ah, da!...extremele, uitasem de ele!
Ma caut si eu printre cuvinte - de sierva la: 23/06/2005 19:44:35
(la: Cele mai frumoase poezii)
Ma caut si eu printre cuvinte. Ma mir de unde-am aparut si unde sunt atunci cand singura ma caut. Ma bucur ca tocmai asa, cautandu-ma pe mine insami, TU m-ai gasit si nu m-ai mai parasit desi , poate , as fi meritat sa o faci...Asa ca mi-ai mai ramas TU atunci cand eu m-am ratacit...
#56283 (raspuns la: #41724) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvinte adunate - de Cristall la: 25/07/2005 18:35:43
(la: ne-finit)
Poezia ta imi pare o adunatura de cuvinte care sa dea bine.
Reciteste te rog, de exemplu, prima strofa.
"Fa-mi un balansoar intre genele tale
aduna-ma-n palme,ca pe un strop de idee
si nu-mi da drumul"
Acum citeste si restul. Cu ochi proaspeti, ca si cum nu ai sti cine si cum a scris-o si vei intelege despre ce vorbesc.
E un buchet de cuvinte care nu-mi aduce nici o culoare, nici o unda de parfum, nimic. Si la sfarsit, cu acel "esti ca un mare oftat" chiar mi-ai confirmat prima impresie.
"Ca am tradat prin cuvinte pe - de irma la: 27/07/2005 12:27:49
(la: flendurele)
"Ca am tradat prin cuvinte pe care nu le-am rostit niciodata?"

frumos...adevarat...dar tare trist

Fotografia si limba romana, strofa unu versul trei - de Dinu Lazar la: 04/08/2005 10:30:16
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Alexandru Bogdan Munteanu, un impatimit si un atent critic, a completat materialul sau despre avatarurile limbii romane contemporane cu un text lucid, bine scris, in care descrie exact o situatie generala observata de dinsul pe forumurile foto din Ro.
Im permit sa citez aici citeva rinduri din cele scrise de domnia sa - si nu pot decit sa-i dau dreptate mie in suta.
Deci, spune - excelent - domnul Munteanu:

Foarte multe domenii tehnologice au fost influentate masiv de avansul tehnologiilor digitale din ultimii ani, printre ele fiind de exemplu fotografia. Aparatele foto au devenit din ce in ce mai mult niste minicalculatoare la care singurul efort depus de om este apasarea butonului de declansare a captarii imaginii dorite. Faptul ca toate reglajele pot fi facute automat a facut ca utilizarea aparatelor foto sa fie la indemina oricui, aproape indiferent de virsta sau de pregatire. Asta nu inseamna ca toti cei care fac fotografii se transforma automat in fotografi profesionisti, dar faptul ca ei practica fotografia le permite sa doreasca sa abordeze subiecte din acest domeniu sau pur si simplu sa comenteze impreuna cu altii gradul de îndemînare la care au ajuns. O mare parte din fotografii amatori au dorinta de a invata mai mult si de aceea se indreapta catre sursele de informare pe care le au la indemina. Exista bineinteles carti de specialitate in limba romana dar ele sint percepute ca fiind foarte scumpe, desi de cele mai multe ori continutul lor le justifica pretul. Si atunci cei mai multi dintre fotografii amatori se indreapta catre internet, unde informatiile sint abundente si mai ales gratuite, insa de multe ori calitatea lor nu se apropie de cea din cartile tiparite.

Ei bine, pe cit de folositor este internetul prin multitudinea de informatii care sint puse la dispozitie gratuit, pe atit este el de "nociv" din cauza faptului ca marea majoritate a acestor informatii exista intr-o singura limba, cea engleza. Practic asistam nu numai la extinderea unei "monoculturi" (cea anglo-saxona) la nivel mondial, dar si la dominatia covirsitoare a limbii engleze, care tinde sa isi impuna vocabularul de termeni in toate domeniile activitatii umane, de multe ori fara a tine cont de existenta unor termeni autohtoni similari ca sens, care au deja o vechime apreciabila. Ramine sa ne punem intrebarea ce este de facut in aceasta situatie pentru a salva culturile sau limbile nationale, atit de vulnerabile in fata tavalugului cultural-stiintific de limba engleza. Metoda cea mai la indemina in ceea ce priveste internetul este sa crestem numarul de materiale originale care sint scrise in limba pe care nu dorim sa o lasam sa dispara sau sa se transforme intr-o limba vasala celei engleze. Eventual se poate apela si la traduceri ale materialelor scrise in original in engleza, dar in aceasta situatie trebuie bineinteles obtinut acordul autorilor.

Insa internetul nu contine numai informatie fixata in articole, ci si informatie oferita prin intermediul forumurilor sau listelor de discutii. In viata reala limba vorbita (folosita pentru comunicare directa) influenteaza in cele din urma limba literara, acest lucru fiind valabil si pentru lumea virtuala a internetului, unde limba folosita pe forumuri tinde sa se impuna ca "limba oficiala" a internautilor, in special in ceea ce priveste terminologia folosita in domeniile pe marginea carora se discuta (calculatoare, fotografie, muzica, etc.). Spre deosebire de limba folosita in articole sau carti, cea folosita pe forumuri nu pune aproape nici un pret pe modul de prezentare a informatiilor, accentul fiind pus exclusiv pe continut. Deci este perfect acceptabil in vizunea majoritatii forumistilor ca un mesaj care contine o cantitate de informatie utila sa poata fi deficitar la capitolul exprimarii corecte d.p.d.v. gramatical, stilistic sau lexical. Aceasta atitudine toleranta a fost propice pentru aparitia unui limbaj propriu forumurilor romanesti care este întesat cu barbarisme provenite din engleza. De exemplu in domeniul fotografiei au ajuns sa se foloseasca englezismele "viewfinder" si "lightmetru" in loc de termenii romanesti consacrati de multa vreme, anume "vizor" si "exponometru". Situatia este complicata de cele mai multe ori de faptul ca englezismul este folosit ca atare sub forma sa din limba engleza, fara a se incerca o adaptare la cerintele gramaticale ale limbii romane. Pur si simplu se ia un cuvint englez (substantiv, verb, etc.) care este apoi este cirpit dupa nevoie cu sufixe (terminatii) legate cu cratima in functie de modul in care trebuie folosit (plural, articulare, conjugare, etc.). Inca si mai grav este faptul ca aceste sufixe sint inventate "dupa urechea" forumistului si astfel se ajunge ca un anumit englezism sa faca flexiunea in mod diferit dupa persoana care il foloseste. Un exemplu este barbarismul derivat din verbul englez "to host" ("a gazdui") care apare atit in forma " a host-a" cit si in cea de "a host-ui", care face prezentul la persoana intii ca "eu host-ez" sau "eu host-uiesc". A incerca sa se schimbe mentalitatea referitoare la utilizarea corecta a limbii romane de catre forumisti este probabil una din cele mai grele incercari care sta in fata celor preocupati de destinul limbii romane. Si asta pentru ca forumurile sint niste comunitati care si-au creat in timp anumite reguli nescrise, una fiind cea legata de limbajul folosit. Iar cine incearca sa ocoleasca aceste reguli va fi mai devreme sau mai tirziu admonestat daca nu se pliaza regulilor si eventual fortat sa se retraga din comunitate. De exemplu a vorbi pe un forum romanesc despre "fir de discutie" si nu despre "thread" inseamna a te expune ridicolului public, desi cuvintul "thread" este un barbarism care nu are ce cauta in romana, nefiind un termen tehnic ci unul banal care se traduce perfect prin "fir". Exemplele pot continua, cert este ca limbajul vorbit pe forumuri are tendinta de a se auto-intretine si de a se degrada din ce in ce mai mult, pe masura ce apar internauti din generatiile mai tinere, pentru care limba romana nu a reprezentat niciodata o preocupare. Persoanele responsabile cu mentinerea ordinii pe forumuri (proprietari, administratori si moderatori) nu descurajeaza in mod explicit folosirea unui limbaj incorect de catre forumisti, tocmai pentru ca acest lucru ar duce la scaderea numarului de participanti la discutii, deci a numarului de vizitatori, in functie de care se incaseaza venituri din publicitate. Asta nu inseamna ca situatia forumurilor este disperata, doar ca va trebui depus un efort de convingere a persoanelor cu functii de raspundere in asa fel incit acestea sa inteleaga necesitatea emiterii daca nu a unor norme, cel putin a unor recomandari (sustinute cu exemple) referitoare la folosirea corecta a limbii romane.

In societatea actuala este foarte mult apeciata fluiditatea informatiilor, noutatea lor si din aceasta cauza atit internetul cit si revistele au un avantaj fata de carti, de aici rezultind si influenta lor mai mare asupra celor care cauta sa isi imbogateasca bagajul informational într-un anumit domeniu. Revistele apar de obicei lunar si evident ca ofera un continut mult mai proaspat (dar nu neparat mai bun) decit cartile, pentru care pot fi scoase editii noi cel mult odata la citiva ani. Rezulta ca numarul celor care folosesc revistele ca mijloc de informare sau de perfectionare este mai mare decit al celor care folosesc cartile. Ca urmare limbajul scris folosit in reviste tinde sa se impuna in fata celui folosit in carti, ceea ce nu este deloc un lucru bun din perspectiva limbii romane. Redactorii care scriu la reviste nu se vad decit eventual in postura de profesionisti ai domeniului despre care scriu, nu si in cea de profesionisti ai limbii romane, asa cum ar trebui sa fie cazul. O persoana care utilizeaza zi de zi in scris limba romana pentru a-si asigura existenta ar trebui sa devina interesata cu timpul de pastrarea in stare cit mai buna a "uneltei" care ii permite sa supravietuiasca. Acest lucru nu se intimpla insa din motive diverse, unul fiind acela al nevoii unei productivitati crescute, care se combina cu anumit grad de delasare intelectuala si de nepasare pentru starea limbii romane. Redactorul care trebuie sa scrie citeva articole pentru numarul lunar al revistei se documenteaza de obicei pe internet si in mod inevitabil marea majoritate a materialelor pe care le foloseste ca referinte sint scrise in limba engleza. Fie ca este presat de timp, fie ca nu, redactorul nostru nu va cauta de cele mai multe ori sa vada daca nu cumva unii din termenii straini (englezesti de obicei) pe care el ii include in articol au deja corespondenti in limba romana al caror uz este deja incetatenit de multa vreme in rindul specialistilor. Se ajunge astfel ca publicul cititor sa devina familiarizat mai degraba cu termenul englezesc pentru un anumit element (actiune, dispozitiv, etc.) decit cu cel romanesc, care este uneori aflat in folosinta specialistilor de citeva zeci de ani. Un barbarism preferat de multi redactori este "layer", folosit pentru a desmna unul din straturile care compun o imagine digitala. Sonoritatea muzicala a acestui termen a avut probabil un rol important in adoptarea lui, insa nimeni nu ia in seama constructiile grotesti care trebuie facute in cazul in care cuvintul este acceptat, de exemplu "layer-izat" in loc de "stratificat". Conducerea revistelor trebuie sa inteleaga faptul ca are o responsabilitate fata de limba romana si ca urmare trebuie sa puna la punct o politica editoriala care sa implice folosirea de catre redactori a unui limbi romane in care barbarismele sa nu-si mai gaseasca locul.

Situatia actuala a limbii romane ar trebui sa ingrijoreze multa lume, de la simplii cetateni pina la profesionistii scrisului, specialistii in lingvistica si chiar autoritatile publice. Doar prin combinarea eforturilor acestor categorii de oameni se poate stopa declinul limbii romane si restabilirea prestigiului ei. O prima masura ar putea fi realizarea unui dictionar de traducere a termenilor tehnico-stiintifici din engleza in romana, care sa fie publicat pe internet, in asa fel incit el sa poata fi consultat gratuit de oricine doreste sa scrie corect articole in romana, indiferent daca o face pentru situl propriu sau in cadrul obligatiilor de servici. Dar acest dictionar nu pot fi opera unei singure persoane, ci el trebuie sa fie un efort colectiv realizat prin conlucrarea dintre persoane cu pregatire de specialitate in domenii variate si a unor filologi, de exemplu in cadrul unui proiect colaborativ de tip WIKI. Se va putea astfel pune la dispozitia internautilor un dictionar englez-roman care sa cuprinda termeni din informatica, medicina, chimie, inginerie, etc. O alta masura ar putea fi impunerea de catre autoritatile de stat din domeniul culturii ca fiecare magazin care vinde componente de calculator sa aiba obligatoriu in oferta si tastaturi cu semnele diacritice specifice limbii romane.

Nu trebuie uitat ca gindirea noastra s-a nascut si traieste in interiorul limbii romane, deci cu cit pastram limba mai curata si mai conforma cu esenta sa originara, cu atit gindirea va putea sa se dezvolte mai bine si sa fructifice potentialul de creativitate existent in fiecare din noi.

#63225 (raspuns la: #63188) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un Cico-n plus - de maan la: 14/09/2005 19:50:19
(la: "Academia Cafeavencu")

probabil ca n-ai avut de gand sa ma convingi, dar daca asta ti-a fost intentia nu cred sa fi ales calea cea buna plusand.
Poezia nu se iveste numai din dulceata sunetelor sau rozaliul peisajului, si asta fiindca nu toti simtim/gustam cu-aceeasi masura.
Exista in noi sentimente si imagini feroce, atata de intense incat vorbele n-au suficienta forta si-atunci apelezi la constructii socante.
Tu insuti oripilat de ce simti, ca autor, vei dori sa impresionezi cititorul si sa-i evoci o stare apropiata.

Ia fii atent aci:
“O, suflete-aminteste-ti privelistea murdara
Ce-atat demult candva ne-a umilit
In dimineata-aceea cu molcom cer de vara:
Un hoit scarbos, pe un prundis zvarlit

Iti desfaceai asemeni unei femei obscene
Picioarele si, puhav de venin,
Nepasator si cinic isi deschidea alene
Ranjitul pantec de miasme plin.

Putreziciunea asta se rasfata la soare
Care-o cocea adanc si linistit
Vrand parca sa intoarca Naturii creatoare
Tot ce-adunase ea, dar insutit.

Si cerul privea hoitul superb cum se desfata
Imbobocind asemeni unei flori…
Simtind ca te innabusi ai sovait de-odata
Din pricina puternicei duhori.

Din putrezitul pantec pe care muste grase
Zburau greoi cu zumzete-ascutite
Curgeau ostiri de larve ca niste bale groase
De-a lungu-acestor zdrente-nsufletite.

Cu leganari de valuri si sfarait de foale,
Zvacnind si opintindu-se din greu
Parea ca trupul iarasi, umflat de-un suflu moale,
Traieste inmultindu-se mereu.

…..

Dar dupa stanci un caine pandind cu ochi de fiara
Tot maraia de ciuda c-am venit
In asteptarea clipei cand sa-si inceapa iara
Ospatul de la care-a fost gonit.

- Si totusi ai sa semeni cu-aceasta-ngrozitoare
Putreziciune cu duhoare grea,
Tu, ochilor mei astru si firii mele soare,
Tu, ingerul si pasiunea mea!

Asa vei fi, o! dulce a nurilor craiasa,
Cand dupa-mpartasania de veci,
Ai sa te duci sub stratul de flori si iarba grasa
Sa mucezesti printre ciolane reci.

Cand viermii te vor roade cu sarutari haine,
Atunci, frumoaso, sa le spui si lor
Ca am pastrat esenta si formele divine
Si duhul descompusului amor!”

Si-apoi:

Mi-ai spus: “de unde-ti vine ciudata intristare
ce creste ca si marea pe-un tarm stancos, pustiu?”
- cand inima culesul si-a ispravit, ne pare
o boala viata. Taina aceasta toti o stiu.

E o durere simpla, deloc misterioasa
Si limpede ca tine cand razi si lumii placi.
Nu cauta degeaba frumoasa mea curioasa!
Si-acum, desi ti-i glasul atat de dulce, Taci!

Taci, ne-nvatat-o! suflet ce nu cunoaste ceata!
Copilareasca gura! Mai mult decat Viata
In mreji subtile Moartea adesea ne-a inchis.

Mai bien c-o minciuna sa ma imbat, si-alene
Sa ma cufund in ochii tai limpezi ca-ntr-un vis
Si-ncet s-adorm la umbra ce-ti luneca din gene! (“seamper eadem)

Sunt scrise de-aceeasi mana, pe care doar posteritatea a recunoscut-o ca maiastra.
Decat sa pui degetul, mai bine sugerezi, creezi corespondente neasteptate, care naucesc mai abitir ca ideea-insasi.
Desi ies flori din mucigai, cu siguranta nu toate asocierile indraznete/ socante nasc poezie, asa cum izbucnesc cu ferocitate din Baudelaire.

Eu n-am facut, mai devale, decat sa interpretez un vers scos din orice context si sa-i exploatez posibila valoare poetica, fara sa ma gandesc ca autorul n-o fi vreun tembel care-a auzit ca se poate scrie poezie din cuvinte scrijelite prin unele bude, si-a bolmojit un vers, profund, din intamplare. Si-apoi, chiar daca…ce?

Faptul ca amandoi suntem oameni, mi-e destul ca sa-ti reamintesc ca suntem adesea subiectul unor stari care nu ne fac cinste. Chiar daca nu le recunoastem si sigur nu ne definesc, ele fac parte din noi.
Exista unii artisti care-au facut o pasiune din explorarea si dezvaluirea acestor stari pe care nu ni le iubim, dar prin care trecem, vrem au ba.

Fiinta eminamente pasnica si firava, lunile trecute am schingiuit un om, tresarind de multumire, la fiecare geamat ghinuit. Dupa ce-a murit, i-am smuls capul si mi l-am pus in poarta. Mi-am varat degetele in gura-i plina de sange si i-am largit-o-ntr-un zambet schilod, indepartand cu meticulozitate plina de extaz, dintii sparti, imprastiidu-i prin curte cantr-un demonic ritual.
Cand m-am trezit, m-am ingrozit de ce visasem…si de teribilele porniri pe care, iaca, le am.
De m-as pricepe/ sa fiu Baudelaire!, as putea face-o poezie din asta, intrucat cu extazuri in fata florilor si cu dorul de El m-am obisnuit ca tiganu’ cu scanteia…

Asculta-l inc-o data pe baudelaire:
“tu, cititor, tacut, bucolic,
Naiv si sobru om de munci
Aceasta carte s-o arunci
Cu tot desfrau-i melancolic.

De nu stii slova si vorbirea
De la dibaciul mag, Satan
Arunc-o, vei citi-o-n van,
sau imi vei crede sluta firea .

Dar daca, vrednic scormonesti
Cu ochiu-n rapi adanci, de freamat,
Citeste, si-ai sa ma iubesti;

Tu suflet iscodind cu-n geamat
Un rai ce deopotriva-l vrem,
Ma plange!...Altfel, te blestem!”

(ame curieuse qui souffres
Et vas cherchant ton paradis
Plains-moi!...sinon, je te maudis!)

Na! ca v-am umflat cu poezie.
Feri sfantu’ sa-mi cer scuze.

#72178 (raspuns la: #72082) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doua cuvinte - de Joe King la: 16/09/2005 22:43:39
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
- Iubito, as vrea sa-mi spui doua cuvinte, cuvinte
care leaga viat‏a a doi indragosti‏ pentru totdeauna.
- Sunt insarcinata.
#72767 (raspuns la: #70585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu am decat cuvinte de lauda. - de Honey in the Sunshine la: 20/09/2005 21:46:40
(la: ai carte, ai parte (?!))
Nu am decat cuvinte de lauda... ramane doar de vazut cat de ad literam va fi pus in aplicare noul regulament.

Am o singura nedumerire.. partea cu maxim 200 de elevi... Mi se pare imposibil de realizat.Am fost la 4 scoli in Romania si toate aveau peste 500 de elevi.Vor sa construiasca noi scoli ?!
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
omul - dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu; - de albinuta la: 27/09/2005 18:52:30
(la: Stiinta intre pierzanie si absolvire)
Comentariul se refera la urmatorul text, editat cu titlul "Stiinta intre pierzanie si absolvire" (autor: "om"): "Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui. Homo sapiens sapiens isi foloseste potentialul in a DESCOPERI pentru a se adapta mai bine (consum mai mic de energie proprie). In plus, mai multe deficiente (de toate genurile) sunt corectate prin tratamente genetice, transplante de organe si tesuturi cultivate in laborator, nanotehnologii, etc. Daca un individ acum cateva sute de ani nu avea sanse de supravietuire datorita unui defect letal, acum datorita acestor « mutatii de laborator » poate supravietui in spiritul si legea lui Dumnezeu. Suntem pregatiti sa acceptam provocarile stiintei si viitorului ? Putem dezmembra/reasambla CHPUL si ASEMANAREA cu DUMNEZEU pe/cu bucati…reutilizabile/de rezerva ? Au dreptul sa supravietuiasca (gratie stiintei), « impotriva » defectelor « originale « ? Suntem gata sa acceptam « mutanti »-creeati de stiinta- mai performanti care traiesc in legea lui Dumnezeu?"

- CHIPUL si ASEMANAREA omului cu Dumnezeu se refera la suflet, la partea spirituala a omului, si nu exclusiv la trup. Este adevarat ca trupul si sufletul fac aceeasi "lucrare", caci unul "misca" pe celalalt (Sf. Grigorie PALAMA vorbeste foarte frumos despre aceasta in "Tomul Aghioritic" si alte scrieri ale sale).
- Respectiv, trupul, care se orienteaza cu ajutorul celor 5 simturi, pune in actiune o lucrare (o fapta, un act, un gest, etc.), doar prin "conlucrare" cu sufletul, doar dupa ce si acesta si-a dat consimtamantul.
- Motorul care actioneaza asupra sufletului este constiinta, si aceasta actioneaza intr-o masura sau alta, in masura treziei ei. Cu alte cuvinte, sufletul isi da consimtamantul sau nu asupra unei fapte, (pe care, in cele din urma o va lucra trupul) in functie de gradul de trezire, de luminare al constiintei, pe care unii autori filocalici o numesc "glasul lui Dumnezeu din om".
- Asadar, CHIPUL lui Dumnezeu din om, intr-o reprezentare sumara, este constiinta omului, iar ASEMANAREA lui cu Dumnezeu este chipul "imbracat" in virtuti.
- In concluzie, este putin cam hazardata utilizarea termenilor de chip si asemanare a omului cu Dumnezeu cand ne referim la confortul fizic, la cosmetizarea trupului. Aceasta din urma nu transforma sufletul, singurul care conteaza intr-o raportare a noastra la Dumnezeu. Si prin aceasta nu desconsideram trupul, caci acsta are valoarea lui de "templu al Duhului Sfant" - cum spune Insusi Mantuitorul Hristos.
- Trupul trebuie inteles ca instrument de lucrare a virtutilor si de sporire spirituala, caci aceasta sporire spirituala este insasi ASEMANAREA (in devenire) omului cu Dumnezeu.
- CHIPUL i-a fost dat, ASEMANAREA si-o lucreaza singur, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar numai prin vointa libera a omului, caci Dumnezeu nu anihileaza vointa omului. Ii da libertatea de a respecta sau nu legile lui, de a se re-uni, a reface legatura lui cu Dumnezeu sau nu (religie provine din latinescul religare).
Intrebarile lui Intruder - de Intruder la: 05/10/2005 01:54:27
(la: miss cafenea 2005)
INT1. Citeste cu atentie poezia "Eva" de Lucian Blaga.

Când sarpele intinse Evei marul, îi vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a întâmplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
încet, nespus de încet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.


intrebare: Ce crezi ca a soptit sarpele la urechea Evei?

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)

INT3. Enumera 3 (trei) insusiri pe care nu le poseda sotul/ partenerul tau, dar ai vrea sa le aiba.

INT4. Enumera 3 (trei) defecte pe care le poseda sotul/ partenerul tau si care ai vrea sa le piarda.

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?

INT6. Comenteaza pe scurt ce-ti sugereaza urmatorul fragment din "Ce noroc sa dormi si sa nu visezi" de Nichita Stanescu:

Am gasit o toanta care tine la mine. Si stiti de unde stiu ca tine la mine? Mi-a spalat camasa.
(Sudoarea de piatra - pagini de jurnalistica)

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''.

INT8. Care este conferinta, textul, poezia, pool-ul sau postarea preferata de pe cafeneaua.com? (exemplifica cu o trimitere la link-ul respectiv...)
nota: la INT8 nu se iau in consideratie textele personale.
latu (rewind!) - de irma la: 08/11/2005 10:02:54
(la: Exerciţiu de imaginaţie)
Eu incep cu inceputul!

Citind mesajul tau (#85376) am fost in impas (recunosc!). M-am trezit inchisa intr-o cusca, mergand compulsiv de la un perete la celelalt. Nu jubila, nu inca! Si-atunci m-am gandit panicata: ce s-a intamplat, cum am putut sa ma las incoltita asa? Dupa momentul de deriva, respirand normal si reusind sa-mi stapanesc bataile inimii, mi-am dat seama ca impasul trebuie sa fi fost provocat de o greseala, nu de superioritatea ta. Am parcurs mintal retrospectiv strategia mea... si a ta. Si-atunci mi-am dat seama ca la un moment dat incetasem sa ma concentrez pe scopul initial (acela de a reusi sa te plasez undeva, in mintea mea). Fusesem furata de deliciul (si-aici imagineaza-ti lupoaica cu narile frematand, limba ei roz trece usor peste buzele intredeschise...) dialogului (vanatorii) si uitasem telul (tipic pentru mine, de altfel :)))

Si-atunci am recitit mesajele (toate!), cu ochii larg deschisi...Rezolvarea nu s-a lasat mult asteptata. Ai citit transpunerea ei in mesajul anterior.

Dar nu ai citit-o corect.
Trebuia sa citesti cu atentie primele cuvinte ale mesajului meu. "Ma dau batuta" a fost praf in ochi sau, mai bine zis, manevra de adormire a orgolilui masculin (pe undeva dracusorul tau a avut dreptate...dragul de el! :)))
Am zis asa: dupa ce am citit (toate mesajele postate de tine la aceasta conferinta!), analizat, adunat (informatiile relevante), am decis! Trebuia sa ma opresc aici :)). Dar o lupoaica veritabila trebuie sa recunoasca intotdeauna superioritatea masculului, asa ca am decis sa maschez atingerea scopului (victoria) intr-o infrangere.

Si-acum da-mi voie sa raspund si la ultimul mesaj.

"Eu consider ca lupii prin definitie nu te ataca fara motiv, si daca o fac, atunci din fata."

Corecta definitie! De fapt nici n-a fost vorba de vreun atac (mai ales ca, evident, nu exista nici un motiv) ci doar de instinctele care m-au indemnat sa te privesc mai de aproape (adulmec), banuind in tine un viitor prieten.

Nu-i nevoie sa comentezi descrierea. Nici eu n-am comentat descrierile ce mi s-au facut (decat pe mp).

Mingea nu mai stiu unde e :)). Poate o gasesti tu...

irma (bucuroasa ca esti pe-aici :)))

#85726 (raspuns la: #85621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aivi - de maan la: 11/11/2005 02:00:17
(la: am si io o problema)
"de ce ai doi de a in nume draga?"

ma tem ca daca-ti spun tre' sa te-mpusc imediat, caci nu-mi permit sa las secretul sa-mpanzeasca forumul.

"Nu ne placem noi doua"

sincer sa-ti spun, habar n-aveam de-asa ceva.
zici ca am mai vorbit pana azi?

"Si io citesc mult ca si tine"

nu ma placi fiindca nu ma cunosti!
citesc putin si numai daca-s poze.
cartile de bucate sunt mult prea complicate pentru mine.
cand mi-e foame, platesc niste oameni sa ma servesca.

"imbirliga (sper sa stii cuvintul"

il stiu, cum nu, dar n-am, ca tine, atata curaj sa-l folosesc.

"ca ma gindesc sa ma consideri si pe mine de teapa ta "

ok, dar afla ca trebuie sa stii mai mult decat despartirea-n silabe pentru asta.
si-anume:
1. ca nu se zice 'alaturata de tine' ci 'alaturi de tine'.
2. ca 'sindron' nu exista-n dictionar - decat daca vrei sa spui 'sindrom', dar asta nu-i in cartea de bucate.
3. ... la 'manifeste-zi' trebuie sa m-ajuti ca nu decelez (nici asta nu-i printre retete) verbul de pronumele complement desi ma tem ca nu exista.
4. ca subiectul se acorda mereu cu predicatul deci "Chestia cu gainile nu au reusit la timp" " este gresita.

"si uite si gramatica stiu?"

nu m-am indoit nici o clipa ca toate greselile au fost intentionate.

"ca de fapt nici nu stiu ce e sindronul asta"

draga mea, ne-am dat seama deja.
speram ca macar virus sa stii ce e.

"ca la mine’n localitate au murit toate gainile..si a fost jale mare..da’ iti povestesc alta data..despre gaini.."

mi-e suficient ca le recunosc atunci cand le vad.
le deosebesc usor de pupeze, dupa glas.

"ca daca pune mana cineva pe tine ia si el.."

se ia si de pe net, e suficient sa-l ating cu vorba, delicat.
sa stii insa ca la un moment dat trece.
nu-i cronica precum prostia dar poate da dependenta.

"Chestia cu gainile nu au reusit la timp…dar iti povestesc in alt mesaj ce am auzit..daca te intereseaza bineinteles.."

daca te-ajuta sa vorbesti despre gaini, afla ca eu nu pot urca la orice nivel de discutie ... doar sa ma prinzi in toane bune si-n zile cand ma podideste-n mod grosolan insomnia.

"Doamne ce fericita sint ca nu am si eu virusu asta al tau..."

uite, vezi, abia ai iesit de la trancaneala si deja te-a apucat stranutul!

"Deci, ziceam s a te ajut"

multumesc, sper ca intr-o zi voi putea sa-ti intorc favorul.
#86616 (raspuns la: #86602) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
n-am avut rabdarea necesara... - de andleia la: 08/12/2005 00:58:23
(la: Draga mea)
dar franturile de text pe care le-am citit m-au impresionat... ca sa zic si eu ca altii, ma bucur ca am reusit sa citesc ceva, nu atat de special, ci real... poate ca tu ai dat glas tuturor gandurilor ascunse, care traiesc in noi... si tu ai fost singurul curajos care le-a spus...

ps: simt un james blunt in cuvintele tale... ;)
(no offence, nu ca as sugera ca l-ai copiat... dar daca nu-l ai, fa rost :))

i need to hear some sounds that recognise the pain in me...
Iubire mai... - de Iustina la: 09/12/2005 12:15:50
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
O imposibilitate pentru unii din zilele noastre si totusi o relitate de a crea, de a compune cele mai fumoase poezii sau numai catrene.... O "lume a visului" trait pe pamant, o lume pe care nu poti sa o parasesti in orice clipa, dar pe care o poti descoperi in fiecare moment alaturi de persoana iubita. De fapt, e o lume a cuvintelor, ideilor, sentimentelor si a Lacrimilor din umbra, dar niciodata nu va fi traita ca "activitate fizica". Momentul in care va cadea prada fizicului, va inceta sa-si caute placerea de a trai in "lumea cuvantului".

... nimic nu-i mai frumos ca iubirea unei "umbre"
si mai greu de-a o transpune intr-o "lume de cuvinte"...

PS:
Iubirea...

Iubirea e viata ce naste durere.
E glasul tacerii ce zace-n privire,
E tot ce putem citi doar in ochi
Si "tot" ce in versuri lasam ca un orb,
Un orb ce privirea si-o tine intinsa
Spre marea de vise, spre culmea neinvinsa.

O unica forma, nicicand o dublura.
O unica mana far' alta-n masura,
Cu unice riduri pe fata placerii,
Cu unice "brezde" in coasta durerii,
Dar sigur, noi stim, ca doar o fiinta
Pastreaza in suflet imensa iubire,
Iubirea aceea ce naste durere;
Iubirea, cuvantul acesta etern
Ce-i aspru muncit prin glasul tacerii.
Sunt glasul fiintei de simplu poet!
Un an si 5 luni... - de oberon la: 21/12/2005 10:55:53
(la: Amintiri din armata)
Doua ierni nenorocite, cand dezapezeam de la 4 dimineata cu lopata nameti de un metru...
La transmisiuni, alergand cu statia R-104T in spinare, si cu cutia de alimentare. Impreuna cu armanentul, masca, lopata de infanterie, foaia de cort si ratia de alimente pe o zi insumau exact 42 de kg. Iar eu aveam aproape 60. Cand am dat examenul pentru clasa a 2-a, am mers iarna la -15 grade prin padurea inzapezita, vreo 5 km. Dupa care m-am catarat intr-un copac sa-mi intind antena filara, pentru ca nu aveam semnal cu cea normala, fiind ecranat de o biuta. M-am frecat cu zapada cateva minute pe maini pana s-au facut rosii si s-au incalzit. Apoi am inceput sa manipulez butonul inghetat, iar inceputul radiogramei suna intotdeauna la fel: trei "v"-uri si o "separatie": ti-ti-ti-ta/ti-ti-ti-ta/ti-ti-ti-ta/ta-ti-ti-ti-ta...Imi inghetasera lacrimile pe obraz, si as fi dat orice pe o gura de tuica fiarta...
Cu trei zile pana sa ne liberam, in februarie, ne-au strans pe toti in club si ne-au anuntat ca au intrat rusii in Afganistan, ca sunt masuri speciale si ca ne vor mai tine minim 35 de zile in plus. A fost jale...Cand a terminat de citit comunicatul, comandatul a incheiat cu cuvintele: "semneaza General de armata X-ulescu". Iar din fundul salii s-a auzit limpede un glas: "-Baga-si-ar p..a in ma-sa!" In linistea mormantala ce se lasase, comandatul a adaugat. "Asa-i, da' n-avem ce face..."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...