comentarii

cuvinte inrudite cu a recita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ind019 - de AlexM la: 25/09/2004 10:40:37
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)
25.09.2004

cred ca ar fi cazul sa citesc intrebarea dupa masa. Acum inca nu mi-am
baut cafeaua si sint orb, mut, tâmp.Ca dovada ca nu inteleg nici una din cele 2 intrerbari ale dumitale prin prisma introducerii care o faci. influenta societatii mai ales cand vrei sa fugi & semnale care nu mai sint receptionate pornind (?) de la sex ca remediu impotriva plictiseli..
Ie grele. daca nu reformulezi, o sa stau sa ma uit si eu la raspunsuri sa vad ce zic oamenii care au inteles intrebarile astea. Sau o sa recitesc dupa masa:-)

26.09.04

Revin . cetii si dupa masa, tot nu intelesei. Am mai lasat sa treaca o zi, sperand ca o sa raspunda cineva ceva si prin raspunsul sau sa gasesc acea "chichitsa" care sa ma faca sa inteleg subiectul. N-a fost sa fie pana acum. Recitind ( cine cauta cu tot dinadinsul sa gaseasca nereguli, ala le gaseste, aia ie clar:-)) ma vazui si mai nesigur. Sa vedem de ce:

apropo AlexM, politically corect poate sa nu fie si fata de nevasta!

Incercand sa inteleg aceasta propozitie unde lipsesc multe, inteleg cum ca "fata de nevasta poate sa fie corect din punct de vedere politic(= a modului de te comporta cu nevasta) ... ce? Abstinenta sexuala? Adica nu-i corect fata de nevasta sa fii abstinent sexual? Daca asta ai vrut sa spui, ai tot acordul meu, chit ca m-ai lasat rau sa ma chinui cu ceea ce ai vrut sa spui.

Mai departe spui matalutsa cum ca:

in conditiile in care imi cunosc destul de bine scara de valori, am verificat-o, m-am convins ca e cea buna (pt mine)."

iarasi eu unul sint in mare dubiu ca nu stiu ce spui dumneata aici. Ce ai verificat? Abstinenta sexuala? Sa fii corect (politic, desigur) fata de nevasta? Mmmmm.... lipsa subiectului in amandoua exedmplele mentionate aici cu litere cursive pare a fi ceea ce face asa de greu sa inteleg un text asa de scurt.
Scuze, nu e un reprosh ci numai mirare din partea mea precum si o analiza deschisa pentru a vedea de ce nu pot intelege acest mesaj, desi este scris folosind cuvintele aceleiasi limbi.

cu stima,

AlexM
#23351 (raspuns la: #23283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eric Johnson, fara cuvinte... - de mya la: 25/09/2004 23:01:13
(la: Muzica)
Eric Johnson, fara cuvinte...da´nici nu e nevoie de ele la tip!
Cuvinte Adevarate - de LMC la: 04/10/2004 23:16:27
(la: de cele mai multe ori....visul)
"""De multe ori nu vrem sa recunoastem copilul din noi dar el singur poate deslusi visele prin ceata deasa a nimicurilor zilnice cu care ne inconjuram."""

Pasajul de mai sus pentru mine este cumpana intregului subiect dezbatut. Este de un adevar necontestat. Nu am ce sa mai adaug decit ca ce ai scris mai sus ar trebui publicat in toate ziarele si in toate revistele citite de oameni. Toti putem sa invatam ceva, toti putem lua cite o firimitura din cuvintele scrise si aplica in vietiile noastre.
Care robbie? carapiscum te-o chema - de Zamolxe_ro la: 11/10/2004 11:08:41
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
Mai laso "dracului" cu aderarea la stiinte oculte, ca noi nu vrem sa ne intoarcem in epoca Inchizitiei, stii?!
Noi nu vrem sa producem generatii de fanatici, asa cum produce islamul de exemplu.
Si nici nu vrem sa ajungem sa inlocuim "dictatul de SUS, de la partid" cu ce si cum sa credem cu dictatul de la biserica a ce si cum sa credem.
"Cine uita istoria risca sa ii repete greselile" - presupun ca stii maxima asta.
Una este sa-ti declari copii crestini si cu totul alta este sa DECLARI RELIGIA ca materie obligatorie de studiu, cu efecte asura mediei ganerale la sfarsitul clasei a VIII-a.
Eu inca sustin sa ziceti mercy ca sunteti platiti de la buget sa va spuneti povestile din care sa invete copiii ce greseli nu trebuie sa repete, ca sa nu continue razboaiele religioase si nici macar impuenrea suprematiei unei anume religii sau a alteia - si cam atat.

Pentru Hypatia, "Care e problema?" - iti spun eu care e problema
Cand am fost intrebat despre apartenenta la o confesiune religioasa recunoscuta in Romania, mi s-a spus ca Religia va fi o materie de studiu cu caracter OPTIONAL nu OBLIGATOIRU si nici de cum ca facand parte din "trunchiul comun al ariei curriculare" cu efecte asupra mediei generale la sfarsitul clasei a VIII-a, cum am mai spus.
Vreau sa cred ca undeva acolo in forurile dvs. superioare se face totusi distinctie intre o temetica optionala, predata la nivelul gimnazial si optiunea pentru studiul efectiv - atunci cand elevul doreste sa mearga la scoala de catiheti.
Cu alte cuvinte sa fie CLAR: EU NU DORESC ca fiu meu sa ramana corijent pentru ca nu ar fi stiut sa recite al nu stiu catelea verset din Evanghelia dupa Matei! Una este sa am cunostinta despre ele si alta este sa le invat pe dinafara!
Conform Constitutiei si libertatii de credinta - nu ma poti obliga dumneata, cu aria dumitale "curriculara" sa invat pe dinafara evangheliile nimanui!
#24671 (raspuns la: #24571) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunt cuvintele tale, tu cu mi - de nasi la: 18/10/2004 06:44:19
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!


#25395 (raspuns la: #25392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Topirceanu ??...hmm.... - de Mary la: 27/10/2004 10:09:05
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Toti ati spus lucrurilor pe nume, Gabi, Desdemona, Daniela etc. Si ati facut-o bine si nu prea mai e nimic de adaugat. :)
Poate doar o mica observatie ....
E vorba de poezioara asta mica de la Topirceanu (vezi mesajul "26230, de Hypatia" )....
Nu ca as avea ceva contra lui, dimpotriva, imi place Topirceanu, dar folosita aici, mie personal mi-a sunat mai mult ca o rabufnire de minie si frustrare, mai mult cu scopul de a insulta si nu (departe de asta !!) din dorinta a incheia un conflict..Pe cine a insulta ? Poate pe cei 95 la suta din membrii Cafenelei ??!!
De ce spun asta? Citez:

""Desdemona,
#26260, de Hypatia la Tue, 26/10/2004 - 12:27
Ai foarte mare dreptate in tot ce ai scris. Si am scris in cunostinta de cauza din motivul urmator. Cei ce nu doresc pacea sunt 95% si ceilalti sunt doar o minoritate. ""

.... Mi-am facut o mica socoteala in cap.... Sint numai cam 20 de membrii care si-au dat cu parerea la acest subiect. Deci Hypatia poate cunoaste numai parerea a aproximativ 20 Cafengii, numai atitia cit si-au exprimat-o, logic.
Pai daca procentul in care dumneaei crede este numai de 95 la suta, reiese ca din 20 este unul singur pe care dumneaei il considera si respecta...
De aceea, mie personal mi s-a parut cam indrazneata (ma feresc sa folosesc cuvintul "obraznicuta") ideea cu umorul lui Topirceanu aici.

Sintem o famile virtuala cum zicea cineva, si zic eu si virstele sint destul de diferite, temperamentele nu mai zic, poate si asta mai este un motiv care duce uneori la mici neintelegeri. Inteleg ca Hypatia este studenta, recitind textul blogului. (Apropo, student sau studenta ? Sint numai curioasa .) ...Hehe...Unii am terminat cu anii de studentie, de citiva anisori…
...Si totusi eu cred ca acest subiect este un success, chiar daca in alt fel decit si-ar fi dorit gazda subiectului. Discutam despre conflict, ne comunicam idei si nu numai ca asta este doar foarte important intr-un conflict, dar ne si ajuta sa ne cunoastem mai bine unii pe altii.
un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa - de gabriel.serbescu la: 27/10/2004 21:00:35
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)

Hypatia, personal va vad o luptatoare. Asta e o calitate nobila. Nu-mi placeti din momentul in care folositi multa demagogie si frazeologie goala, ori vorba lui Ozzy ¨un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui¨
Altfel imi sunteti indiferenta, dorm noaptile precum inainte, scaunele imi sunt tari, cat despre tonus, acesta e ridicat.
Nu inteleg la ce ¨context al manipularilor pe care le fac prin mesajele personale¨, va referiti si stiu ca aceasta conferinta e a dumneavoastra.
Si nu cred ca nimeni vrea sa va deposedeze de ea. Lasa-ti intervalele pentru alti, am altele mai bune de facut decat sa urmaresc fiecare cuvintel pe care l-ati slobozit pe forum, ca ma apoi¨¨sa-l supun unei atente analize¨

Altfel discutia despre solutionarea conflictelor mi se pare cam asa:
¨- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul. ¨ Micul Print

Despre "Omul recent" - de (anonim) la: 23/11/2004 23:31:42
(la: Ultima carte)
Inviato: giovedì 25 marzo 2004 17.21
A: idei.libertate@tvr.ro
Oggetto: Domnului Horia-Roman Patapievici
Draga domnule Patapievici,

Ma grabesc cu aceste rinduri sa-ti marturisesc nemasuratul entuziasm ce incerc citind, deloc lesniciosul discurs ce se deruleaza in paginile acestei, da, capodopere a Literaturii romane, care este „Omul recent”. Nici nu se putea pasi mai cu dreptul intr-al trei-lea mileniu, de crestinism si, datorita lui Neacsu de la Cimpulung cu a sa scrisoare din 1521, in al saselea veac de scris romanesc. Intrebare, e drept, retorica dar cu şpil: De ce cartea asta trebuie sa aibe soarta tuturor tratatelor anoste ce pot interesa eventual doar o extrem de restrinsa elita si , prin urmare, sa fie savurata doar de citeva (sau multe, e acelasi lucru) sute de cititori, pentru ca tot restul de mii, sa o cumpere din doar snobism, si o mica parte dintre acestia, intelectualmente apta, sa abanoneze lectura din comoditate: iritata la intilnirea primelor obstacole in intelegerea textului. Si de ce sa n-aibe soarta „monumentelor” caragialesti, prin a caror lectura de masa nivelul de cultura a romanului a crescut, pentru ca bunul sau simt - al umorului mai ales – sa devina si mai acut? Tineretul nostru are nevoie, draga Horia, pentru a creste bine, si a nu avea nimic de invidiat la vecinul sau european, mai ales de lecturi bune. Formatoare. Intrucit cu asta se creste. Nu cu imbracaminte firmata si cu manele. As spune fara sa exagerez ca tinarul roman (si nu numai) are nevoie , chiar daca nu este constient, de „Omul recent” tot atit cit omologul sau francez de Eseurile lui Montaigne.
Iata dar de ce imi permit sa-ti sugerez o transcriere intr-un limbaj mai accesibil a acestor idei, de inestimabila valoare, ce strabat cele 456 de pagini ale operei.
Incerc acum - cu necesara „obraznicie”, dar si cu umilinta ce trebuie pusa in oric actiune ce se doreste utila - sa fac citeva observatii, luind ca exemplu paragaful (eseul) de la pagina 98 - am un exemplar al editiei din 2001, iesit de sub tipar in 2002 - [25]: „Agenda ascunsa a limbilor internationale”. Cuvintul agenda, foarte corect, este din pacate, tot atit de inadecvat intelegerii imediate: ...”agenda ascunsa a acestor limbi, agenda care le-a facut atit de apte sa exprime agenda vizibila a acelor civilizatii?” Aici avem sinonimele: plan, proiect, program, calendar, schita, schita de..., (ordinea de zi, apartinind limbajului de lemn, fiind de exclus). E drept, agenda ramine cuvintul cel mai elegant dar si cel mai ermetic pentru, repet, intelegerea imediata a conceptului de catre miile de bravi, si de loc mediocri, cititori. Altele, pe care ma limitez a le doar enumera, comentariul ingreunind peste masura discursul: „explcatia monocauzala”, „remarce” (?, poate remarci), „Ceea ce nu inseamna vointa de a fi original in grad extrem.” (de... comandor?, s-ar putea intreba glumet careva de la Academia Catavencu) N-ar fi fost mai bine, mai putin afectat: cu orice pret ? Pentru a nu mai adauga dificultatea ce se intimpina cind dai peste un cuvint, pe care tipograful il scrie gresit (poate) pentru ca nu a inteles sensul frazei?! Iata fragmentul cu pricina: „... felul in care reusim uneori sa ghicim motivele unui comportament dupa o anumita trasatura, sezisanta, a chipului.” Poate ar fi fost mai bine decit corectul sesizanta, si la fel de elegant, sa fi folosit: surprinzatoare, miscatoare, impresionanta, frapanta, luate cu modestie direct din DEX ?! Nu stiu. Ma-ntreb doar. Bine. Departe de mine voia de a diseca, pentru a critica malitios, textul! Daca o fac totusi, este pentruca-ti iubesc si condivid, pe masura ce le-nteleg, ideile. In plus este dorinta de a dialoga... Nu numai engleza permite distorsini si/sau alterari ale limbii. Daca englezescul Jesus (Giizăs) genereaza forma scurta: Giiz, romana noastra nu-i mai putin prolifica in gura scolarului de rind cu banalele: mate, prof, bac, etc. Ba chiar mai mult, avem datorita genialtatii unui tiz de-al nostru, arh. Horia Oancea, fiul fostului (anii ’60) ambasador roman in Belgia, o bijuterie monosilabica, ce rezuma sensul si rezonanta unei extrem de virile fraze: „zgîti”. In ce priveste simbolurile, cifrele si frinturile de cuvinte, avem George = gxg si mai ales Q8, adica: Cueit, numele, asa cum se pronunta cel putin aici in Italia, al statuletului arab din Golful Persic. Prescurtarea este de cele mai multe ori opera persoanelor cu putina cultura, dar si foarte inteligente. Adica a acelora care descopera mijloacele minime, suficiente si ncesare, unei clare si precise comunicari. Iata un exemplu din dialectul bergamasc (vorbit in provincia „di Bergamo” a regiunii Lombadia). Pentru a spune: „Ma duc sa iau vin”, „Vado per vino”, este suficient sa zici: „A ò a ì”. Sau, si cu asta inchei, pentru posibila intrebare: „Veniti si dumneavoastra (voi) sa vedeti albinele vii?”, „Venite anche voi a vedere le api vive?” se zice simplu: „Ignì a o a et le ae ìe?” Si asta pentru ca taranul, trebuie recunoscut in cor cu excelentul Horia Bernea, este exact antonimul „omului recent”. Taranul, mioritic sau nu, este omul ancestral, as zice mai vechi decit traditia insasi. Taranul este omul preadamic... In ce priveste dorinta (vointa) exprimata colectiv de rupere cu traditia, de taiere a cracii de sub sezut, de-a se smulge din radacini, potrivit sloganului : „Sa uitam traditia!”, cred ca aici se are mai degraba de a face cu nevoia disperata a individului alienat (vezi Strainul „vechi” de peste jumatate de secol a lui A. Camus) de a-si (re)gasi o proprie identitate. Fiecare individ in parte si/sau - de teama solitudinii - innauntrul unui mic grup: gasca, familie, trib, echipa (vezi ritualul de grup recitat inainte de partida a echipei de rugby neozeeandeze), etc. Feluri de a marca aceasta identitate: tatuaj, „piercing”(perforarea pielii cu introducerea inelelor, etc.), cuafura bizara, idem imbracaminte; vorbire si gestica ermetice... Dar „omul recent” este mai ales o entitate utopica, si iata de ce. Daca-i adevarat cum afirmi - si sint in perfecta sintonie cu tine – ca: „Totul, in omul recent, trebuie sa fie expresia propriei vointe – si dorinte.”, ei bine atunci ar fi bine sa amintesc aici surprinzatoarea fraza a imparatului „Federico il Grande”, ce poate fi citita intr-o scrisoare catre amicul sau Voltaire: „Cu cit imbatrinesti cu atit mai mult te convingi ca Majestatea Sa sacra, Cazul face trei sferturi din „muncă” in acest mizerabil univers”. Iata de ce doar gindul c-ai putea realiza prin mijloace exclusiv proprii si pe-ndelete chiar si cel mai modest proiect - nici pe departe omul de tip nou, omul recent - este o utopie si o erezie - vezi falimentul turnului Babel - pentru omul religios, pentru ca celui ce se proclama laic, aceasta iluzie sa nu fie altceva decit o prostie.
Cu cele mai alese sentimente de simpatie, la care adaog nadejdea crestineasca cum ca si cu o singura floare se face primavara, te las nobilelor tale indletniciri, dar nu inainte de-a-ti dezvalui bucuria ce-as incerca primind eventual din parte-ti chiar si numai un gentil rind de raspuns.
Roma, 25.o3.2004 Horia Cornel Ivan
e-mail: horiaivan@libero.it

#29625 (raspuns la: #17831) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine cunoaste cuvintele...??? - de Coralie la: 01/12/2004 15:46:10
(la: Craciunul... amintiri si obiceiuri..)
eu le-am uitat (cuvintele), le cunoaste cineva?

"Mos Craciun cu plete albe..."
Reflectie, - de kradu la: 04/12/2004 05:52:37
(la: Fahrenheit 9/11)
Am o doza de ignoranta specifica, dar nici o grija lucrez la ea!
Nu te intrista de ignoranta mea, sunt orbit de stralucirea minciuni, dar luminat cu intelpciune!
Nu mai dicuta cu mine! Ignora prezenta mea si perpetuarea penetranta a ideilor care se raspindeste in jurul comentariilor mele (si cind te gindesti ca incerc sa fiu de o banalitate crasa)! Am o lipsa de modestie egala cu =0 si nu numai !
Avind in vedere situatia atit de tragica a reletiei nostre pe acest topic m-a rasvratesc si nu voi reflecta la nimic ce cotine cuvintul: erete, vultur, fazan ori alta bazaconie zburatoare inrudita cu susnumitele pasaricii!
S-auzim numai de bine!
"K".
#30655 (raspuns la: #30402) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu numai ca au fost cuvintele - de Dantimis la: 04/12/2004 22:44:34
(la: Declaratia - soc a lui Adrian Nastase (fisier audio))
Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

„Din cate stiu eu, dar cine - de Dinu Lazar la: 07/01/2005 11:03:25
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu stiu daca nu v-ati prins stimate domn AP, nu prea sunteti binevenit aici si v-as ruga sa va gasiti alte locuri pe net unde sa va depuneti gindurile; sunt la ora asta peste 10 liste de discutii romanesti si bloguri si poate ca, cine stie, desi e greu de crezut, pe undeva veti fi bine privit.
Sau, cum ziceam, faceti-va o lista a Dvs sau un blog personal si vedeti acolo cine va citeste si mai ales ce parere are dupa aia si ce dialoguri veti duce si cu cine.
Eu nu am taiat cuvintul nimanui niciodata pe nici o lista dar acum este din pacate posibil sa fac acest lucru...imi pare foarte rau.
Energiile Dvs si dorinta de a face bine poate ar trebui canalizalizate in alte directii?
Fiti mai preocupat de opera Dvs si lasati-ne pe noi daca vrem sa fim superficiali, neprofesionisti, neartisti, si tot asa; atit putem, asta putem, asta stim, si din pacate maniera Dvs de dialog cred ca nu ne va face sa privim constructiv opera noastra, atunci cind o vom avea desigur, ceea ce pare extrem de improbabil, judecind frazele Dvs.
Deci mai vedeti cum devine cazu` prin alte locuri si incercati sa uitati adresa asta; cred sincer ca teoretic incercati sa ne faceti un bine dar practic maniera in care o faceti cel putin pe mine ma face sa ma gindesc mai mult la alte stiinte si domenii pe care din pacate inca nu le cunosc, cum ar fi psihiatria si alte ramuri inrudite mai mult cu medicina decit cu fotografia.
Nu e nici un doctor la cafea pe aici sa ne spuna cum devine cazul??
#32861 (raspuns la: #32858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
de ce oare gasim "nod" la orice? - de Ivy la: 11/01/2005 02:39:59
(la: Cuvantarea de Anul Nou a domnului presedinte Basescu)
nimic nu ne place..daca ar fi baut din pahar..ne-am fi intrebat de ce a folosit pahar..daca ar fi recitat un discurs ne-am fi intrebat de ce nu a vorbit liber, folosind cuvinte simple pe intelseul tuturor...well, se pare ca, indiferent cum o sucim noua romanilor nu ne convine...uite asa..pur si simplu nu ne convine...
Ne place sa despicam firul in patru..cica chestia asta(despicarea firului in patru) ar ajuta la avansare...dar parca face si mult rau..
#33116 (raspuns la: #33094) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
interesant jocul de cuvinte, - de florin-liviu la: 12/02/2005 15:55:48
(la: Oac oac oac)
interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine
Fara cuvinte - de fefe la: 16/02/2005 19:20:26
(la: Poezie. Una din cele de sertar... SAMUEL C.)
Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.
"Mintea omului si permanenta sa pendulare..."pentru giocondel, - de DESTIN la: 19/02/2005 17:22:04
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
Dear giocondel,

Imi incep comentariu pe acest subiect cu,felicitari la adresa ta,am citit si recitit ce tu ai scris,placut si de "actualitate".

"...sunt oameni ce incearca sa se desprinda din valurile iluziei si ego-ului si atat."

Incercari, iluzii, ego-ul...si cate altele ce ne apartin ca semeni, tot la Creator ne "intoarcem".

Libertate ce o detinem ca fiinte umane,este "fara limite",cunoasterea,ea cunoasterea oare cum o fi?acuma suntem tentati a spune "limitata"!!!

Sa ne raportam la valori ale umanitatii acceptand ca fiecare dintre noi este un mic univers, apartinem cu totii necunoscutului univers!

Dar iata cat de sugestiv o spunea Eminescu:

„Spiritul public este fapta putinor oameni. O singura frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenesti o singură volbură gigantică, care să se-nalte din fundul abisului mărei până sus în nourii gânditori din ceriul luceafărului ce se numeste geniu…” (Geniu pustiu).

Numai cateva cuvinte de o aleasa si inalta expresivitate poetica, au sintetizat esenta tainicului proces de congregare a unei colectivitati – proces initiat prin simpla prezenta a restauratorilor spirituali trimisi de Dumnezeu.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#36810 (raspuns la: #36584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Singuratatea... - de aceeasi la: 05/03/2005 21:48:53
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Singuratatea e o stare...Si starea asta nu prea te determina sa gandesti...O simti doar si cauti disperat ceva de care sa ta agati si sa scapi de ea...
Imi place sa stau eu cu mine, ore intregi...sa nu fie nimeni in preajma..sa nu-mi tulbure nimic linistea...gandurile...Dar in momentele acelea nu ma simt singura.
Acum, ma simt singura...
M-am enervat azi pentru ca un domn taximetrist nu mi-a acordat prioritate, ca una din rotile masinii s-a desumflat , ca m-am intors acasa cu masina plina noroi...ca afara ningea ca-n povesti...dar fulgii se topeau cand atingeau pamantul...M-am enervat si n-am plecat nicaieri...M-am inchis in camera mea si am recitit fara sa respir "De veghe in lanul de secara"...Apoi...Apoi, toata lumea a plecat de-acasa, as fi mai citit ceva...dar nu ma mai atragea nimic;telefonul era mut de-o vesnicie;la televizor nimic care sa ma atraga;afara inca ninge si mi-e mila sa scot masina iarasi prin noroaie;am deschis messengerul...dar nu-i nimeni caruia sa-i vorbesc;in plus...am pus sa ascult ceva smooth jazz...si-am dat chiar peste Kenny G. cu " Alone"...am intrat in cafenea...si-am ramas cu ochii pironiti tocmai pe subiectul asta.
Ei bine...asta seara tipa singuratatea in mine...asa ca...am incercat sa vorbesc...Dar...realizez ca sunt mai singura decat credeam...Nici cuvintele nu sunt aici...cu mine...
vinicius, multe cuvinte - de Cristall la: 19/04/2005 20:05:18
(la: Cine esti tu, suflete?)
dar putine idei
e cumva dicteu automat?

am inceput a citi ce ai scris fara sa scroll down, daca as fi vazut lungimea poate nu ma avantam asa in randurile tale.
insa o data intrata nu puteam dezerta (asta e capcana alegerei primare, cred ca stii ce vreau sa spun) si am citit pana la capat.

textul tau e precum tigancusa iute, cu 1000 de fuste colorate, cu salba sunatoare si ochi negri neastamparati.

or nu mi-s eu obisnuita cu asemenea stil, or chiar e o mare bulibaseala, fara cap si coada, doar cu imagini care incearca sa se impauneze care mai de care

lasa-ma sa iti dau poate singura linie de la care m-as lansa intr-o discutie...restul e doar pictura in cuvinte...e frumoasa si aia...numai ca parca as prefera si un...sens pe ici, pe colo

"ce poate face ratiunea nesupravegheata, in interiorul unui om?"

Raspunsul meu: absolut nimic.
Alaturarea asta, ratiune & nesupravegheata e cam...non-sens.

O fi vreo metafora pe undeva ce imi scapa. Insa deocamdata ma indoiesc.
io=anuk31 - de anuk31 la: 24/04/2005 19:07:07
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
Ei hai ca pana si sistemul meu nervos s-a regenerat intr-o oarecare masura!! Cat despre semnele de punctuatie in exces: asa sunt eu , mai categorica si vreau sa se simta(imi cer scuze daca deranjeaza dar daca nu as mai face asta nu as fi eu). Eu am avut trista "experienta" la 23 de ani, primul meu job, o companie care imi oferfea sansa de afirmare pe care toti ne-o dorim in viata, mai ales ca nimerisem exact pe meseria mea in care sunt cu adevarat foarte buna (poate cu timpul o sa va conving si pe voi). Asadar : stiam ce am de facut si cum pana cand, nu seful meu direct, ci "marele patron" a inceput sa ma convoace din senin(sau mai bine-zis ori de cate ori se sfarsea programul normal de lucru) in biroul mariei sale. Sa stii ca nu am purtat decat jeansi ori pantaloni deoarece imi permiteam sa ajung la munca pe jos , din lipsa de fonduri. Omul m-a intrebat in primele 5 min de cum merge treaba apoi a trecut la :stii ca arati bine? mi-ar placea sa te vad mai des, nu vrei sa mergi cu mine la Budapesta sapt. viitoare?
Am ramas fara cuvinte, nu ma asteptam , iar cand m-am desmeticit i-am spus ca eu am venit acolo sa muncesc si nu sunt dispusa sa fac ce-mi cere. Ar fi trebuit sa inteleaga sau nu! Eu aic ca da! El a continuat dupa ce a venit din deplasare, a inceput atacul prin a ma intreba cum ma descurc cu banii, daca am nevoie ca el e dispus sa ma ajute ... M-am simtit umilita in primul rand si am continuat sa ii spun ca nu vreau si nu sunt dispusa si ca daca de asta depinde viitorul meu in firma pot pleca. Cand spui nu ar trebui sa se termine si nu cred ca un "nu " repetat da speranta de "da' . De aici inainte m-am simtit hartuita ! Vreau sa precizez ca tipul "dispunea" de fete destul de libertine si dispuse din subordine cu care chiar avea relatii mai mult sau mai putin efemere. Mai avea si familie , copii. Am inceput prin a ma plange colegelor de birou care au parut surprinse , desi stiau povestile cu alte fete din firma. Au inceput sa ma barfeasca prin alte birouri insa eu am continuat sa le povestesc amanuntit ce mi se intampla la intalnirile din biroul porcului. Noile venite povesteau si ele primele discutii si avansurile de rigoare la inceput . Am fost sigura ca nu mi se va intampla decat ce vreau eu si am actionat in consecinta: am spus "nu" de fiecare data. Apoi tipul a inceput sa ma ameninte (eram inginer intr-o sectie nou-infiintata, unde lucrurile nu se pusesera inca pe picioare si fiind si la primul job, safa mea care era pe dinafara la multe probleme , nu lua in seama deciziile mele) ca din vina mea nu se pune treaba pe picioare si imi vorbea deja vulgar. Folosea cuvinte pe care nu le auzisem in viata mea si ma dupa fiecare intrevedere puteai stoarce apa din hainele mele.
Daca ai vazut filmul" hartuire sexuala" co Demi Moore si Michael Douglas poti intelege mai bine decat daca te plictisesc eu cu toata povestea, mai ales ca m-am priceput mereu la matematici si nu la literatura.
Intr-o zi m-a luat din birou cand sefa mea nu era sub pretextul ca trebuie sa iau probe de la un furnizor de materii prime, am mers la Bucuresti unde omul avea trebi si mi-a pus in brate un teanc de bani, nu vazusem in viata mea atatia , m-a lasat intr-un magazin superscump pana se intoarce si nu am facut altceva decat sa tin cu ambele maine de buzunarul de la haina de frica sa nu imi fure careva banii. Acum pare haios! S-a intors dupa un timp care mi s-a parut o vesnicie si am plecat inapoi spre casa fiind foarte nervos din cauza ca nu cheltuisem banii respectivi. Cum te-ai fi simtit oare in situatia mea? Am crezut ca eu sunt de vina ca nu am coborat din masina sa fug, ceea ce nu am putut sa fac. I-am "povestit" a doua zi sefei mele care stia de la individ ca ma trimisese el la un furnizor. Tipa nu a facut altceva decat sa isi simta pozitia amenintata si a inceput sa se poarte infect impunandu-mi un anume mod de lucru pe care nu il aprobam , fiind pe subiaec spre deosebire de ea , care ar fi trebuit sa se limiteze la a manageria si sa nu se bage in probleme tehnologice, unde eu eram pe eroblema. Intr-o disputa mai aprinsa pe peobleme de serviciu mi-a reprosat ca eu nu doar muncesc acolo ci am si altfel de relatii cu seful . Nu pot sa relatez toate pataniile ca deja m-am lungit prea tare dar vreau sa concluzionez: ajungeam acasa si stateam ore in sir cu achii in tavan fara si urekile tiuindu-mi fara sa pot spune la ce anume ma gandeam. Eram disperata! Nu stiam ce sa fac si la cine sa apelez. Personajul continua sa ma keme la "discutii" fara un subiect legat de munca. Ceea ce m-a socat si mai tare(a incercat sa ma atinga dar m-am retras si s-a oprit de nenumarate ori) a fost ca la o intrevedere,desi secretara era inca in anticamera, si-a scos 'organul" la vedere balmajind cele mai vulgare expresii.
Am avut sansa ca departamentul meu sa ii revina unui alt asociat insa tipul continua cu telefoane . Am rezistat in felul asta un an , pana cand am gasit un job similar la o firmulita si am plecat. Boss , la semnarea transferului,(care a avut loc intr-un loc populat din firma)mi-a marait printre dinti ca sunt o proasta. Mi-am promis ca il voi face sa plateasca dar mai tarziu am inteles ca imi irosesc energiile in van. Ar fi mai bine sa incerc sa infiintez o fundatie care sa ajute persoane aflate in aceeasi situatie. Mai e nevoie doar de putin timp mana imi voi permite.
Si pe mine ma interesa sa dezbatem problema asta din mai multe puncte de vedere si tare mi-ar fi placut sa existe pe aici adevarati psihologi care kiar pot face lumina in astfel de cazuri. Barbatii care se poarta ca individul din exemplu sunt departe de a fi oameni normali, cred eu!

Nu am spus decat a 10-a parte din toata tarasenia deoarece ar fi prea mult de citit si nu ar avea un alt efect.
Astept cereri de lamuriri.
Nu te urasc si chiar imi place faptul ca ai abordat subiectul.
imi cer scuze si pentru eventuale greseli de ortografie dar nu imi permite timpul sa recitesc ce am scris.



sa auzim si de bine
anuk


#45255 (raspuns la: #45248) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...