comentarii

cuvinte inrudite cu cuvatul prieten


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Articolul din ACADEMIA CATAVENCU - de bodo la: 26/02/2004 21:19:01
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
ACADEMIA CATAVENCU a publicat, miercuri, 25.02.2004, informatii inedite despre "treimea" Roberts-Dick-Gaetan si un scenariu potrivit caruia candidatul romano-american este un pion impotriva lui Theodor Stolojan, prentru a determina un tur doi intre Adrian Nastase si C.V. Tudor. O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii prooccidentali din tabara Stolojan. Ca naivi prooccidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Despre personajul principal aflam ca ar avea o avere de 500 de milioane de dolari, ca si-a pus antena de satelit la negru ca sa nu plateasca foarte mult si ca anuntata suma de campanie, 15 milioane de dolari, fie nu este a ei, fie este, caz in care spera sa-i deconteze ulterior. Dick Morris nu este nici el ceea ce pare, adica un superconsulant vanat de orice politician care si-ar dori sa ajunga presedinte. In acest moment, „marele strateg” american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Dar, inainte de declin, a apucat, in 2000, sa livreze Romaniei un scenariu de succes, finala Iliescu-Vadim. In ceea ce-l piveste pe Victor Getan, aici lucrurile sunt mult mai limpezi, desi este vazut la Washington ca un personaj tulbure. In urma unui mic test de inteligenta medie, se pot trage niste concluzii cu privire la legatura dintre Gaetan si fosta Securitate. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA, Gaetan se numea Andronescu si ca si-a schimbat numele in urma unui proces. Dupa Revolutie, s-a impritenit cu Dumitru Mazilu, a incercat sa intre sub pielea lui Corneliu Coposu, a trecut, meteoric, prin tabara „vatrasilor”, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar, a luptat impotriva ambasadorului Alfred Moses, asa cum astazi lupta impotriva lui Michael Guest.

Tradatorul lui Clinton cauta clienti romani
Dick Morris e la fel ca vedetele de la Cerbul de Aur, vin la noi dupa ce si-au trait traiul si si-au risipit malaiul, cand mai ciupesc un ban cu bruma de glorie care le-a mai ramas. In acest moment „marele strateg“ american este intr-o scadere de credibilitate la Washington. Aparitia volumului de memorii semnat de Hillary Clinton i-a mai tras lui Dick Morris un bobarnac, fota Prima Doamna neavand cuvinte magulitoare pentru fostul prieten al sotului ei. Realizarea cea mai mare a lui Dick Morris este contributia la victoria lui Bill Clinton in fata lui Bush senior. Partea nasoala si ruptura dintre Bill si Dick a intervenit in urma unui scandal de presa care a aratat ca Morris avea legatura cu o prostituata, Sherry Rowlands careia, ca sa se dea mare, ii povestea discutiile cu Clinton si chiar o lasa sa asculte conversatiile secrete. Discursurile pregatite pentru Hillary Clinton ajunsesera sa fie citite in premiera de aceasta Sherry. Cand s-a aflat toata tarasenia, Bill Clinton i-a intors definitiv spatele, iar Dick Morris a inceput sa critice administratia pe care a servit-o sa ajunga la putere. Deh, tarie de caracter. Incepand cu acest scandal, credibilitatea lui Dick Morris a scazut si el si-a cautat de lucru pe afara, prin alte tari, profitand doar de o parte din CV-ul sau, adica de realizarile de pana la scandalul cu prostituata. In preajma alegerilor din 2000, Dick Morris a fost consultat, prin Victor Gaetan, de Virgil Magureanu in legatura cu candidatura ridicola la Presedintie a lui Marian Munteanu. I-a spus ca nu are nici o sansa si, prin urmare, nu au mai batut palma. Dar americanul a mai avut contacte de taina si cu alte forte politice. Chiar a furnizat un scenariu de succes: finala Iliescu -Vadim. Beneficiile din aceasta finala au fost clare: Ion Iliescu a devenit salvatorul natiunii si toata lumea buna, speriata de perspectiva castigului lui Vadim s-a dus sa-l voteze!

Alt actor, aceeasi piesa cu final patriotic
Daca un scenariu a mers o data, de ce nu ar merge si a doua oara, cu o distributie usor schimbata? Adica de ce nu s-ar duce lumea sa-l voteze pe Nastase ca sa scape tara de perspectiva lui Vadim? Cum s-ar putea realiza acest scenariu de turul doi? Prin „redistribuirea“ voturilor din primul tur, prin prezenta unui candidat care sa ciupeasca semnificativ de la Stolojan, astfel incat el sa ajunga pe locul trei, in vreme ce Nastase si Vadim se califica pentru finala. Bun scenariu! Dar cine ar putea sa ia voturi numai de la Stolojan si nu si de la Nastase? De pilda o femeie din SUA, care ar putea promite marea cu sarea. Ca oricum nu ajunge presedinte si nu trebuie sa-si tina promisiunile! O femeie ar obtine voturi de la electoratul feminin si de la naivii pro-occidentali din tabara Stolojan. Ca naivi pro-occidentali nu se prea gasesc in tabara lui Nastase. Asta ca sa va servim, in acelasi pret, si putina analiza politica! O campanie profesionista o poate aduce pe candidata respectiva la un 7 procente, ceea ce poate stabili, in clasamentul final, locul trei pentru Stolojan. Femeia din SUA a fost deja identificata in persoana doamnei Lia Roberts despre care vom vorbi in ultima parte a articolului. Pentru ca pana atunci va prezentam un alt personaj cheie al acestei afaceri, o mai veche cunostinta a revistei noastre, Victor Gaetan.

Mic test de inteligenta medie
1. Securitatea a trimis multi oameni afara, inainte de ’89, pentru diverse actiuni, cu diverse acoperiri. Una dintre cele mai bune acoperiri pentru un „infiltrat“ este, trebuie sa o recunoastem, o Galerie de Arta. E un loc public, poate veni oricine, poate servi de „casuta postala“ si, de asemenea, de „casierie“. Tranzactiile cu tablouri pot ascunde foarte bine fluxuri de bani. Ce mai, o Galerie de Arta e o excelenta casa conspirativa. Victor Gaetan are o galerie de Arta in Washington, Galeria Alex, undeva intr-o zona buna. Pentru concluzia corecta veti obtine cinci puncte!

2. Visul de aur al oricarei agentii de spionaj (chiar si al spionajului romanesc) este sa plaseze un pion in miezul clasei politice din tara tinta si, astfel, sa aiba acces la diversele informatii pe care nu le-ar putea obtine in alt mod. Sau chiar sa poata influenta, intr-o oarecare masura, decizia politica din tara respectiva. Sa reusesti sa determini casatoria unui agent de-al tau cu fiica unui om politic american este un vis! Victor Gaetan este casatorit cu Eleanor Kennelly, fiica fostei membre a Congresului SUA, Barbara Kennelly. Si aici aveti ocazia sa castigati cinci puncte daca ajungeti la concluzia corecta!

Gaetan isi face oare numai datoria?
Cu punctele in buzunar, mergem mai departe. In mediul romanesc din Washington Gaetan este cunoscut drept un tip tulbure, fost lobbyst iliescian imediat dupa Revolutie, luptator, aproape la propriu, impotriva dizidentilor si inainte, si dupa. Dar gata pentru orice fel de misiuni in patria muma. De mentionat ca, in momentul emigrarii in SUA Gaetan se numea Andronescu. Si-a schimbat numele in urma unui proces. „Baietii“ stiu de ce.Unul dintre oamenii de care s-a atasat Gaetan dupa ’89 a fost Dumitru Mazilu. Nu stim daca a fost o relatie personala sau una, sa zicem, institutionala! Dar a incercat sa intre si pe sub pielea lui Corneliu Coposu, reusind sa pacaleasca niste oameni. De altfel, exista niste scrisori ale Seniorului in care acesta afirma clar ca Victor Gaetan este un mincinos si ca tot ce a declarat in numele sau sunt pure inventii. Le putem aduce la proces! Apoi, Gaetan a trecut, meteoric si prin tabara „vatrasilor“, fiind prieten cu senatorul PUNR Adrian Motiu si facand lobby in SUA pentru Gheorghe Funar. Dar luptand si impotriva ambasadorului Alfred Moses, daca va mai aduceti aminte. Asa cum, in zilele noastre, Dick Morris a pornit o campanie impotriva lui Michael Guest. Nu stim pe ce cale au ajuns sa se imprieteneasca Gaetan cu Morris, dar cartea ultimului, aparuta recent la editura ziarului Ziua, a fost prefatata de primul.

Gerontofilia salveaza Romania?
Ei, acesti doi oameni sunt temelia campaniei electorale a doamnei Lia Roberts care a anuntat ca va arunca in lupta 15 milioane de dolari. Deci, cu atat ar cumpara ea voturile romanilor. Oare e vorba de o simpla inabilitate prin aparitia in discutie a sumei sau e vorba de o miscare intentionata, ca sa ameteasca adversarii? Sfatuita, probabil, de sefii de campanie, Lia Roberts a si spus ca vor veni atacuri din partea PSD. Aceste randuri nu sunt un atac PSD! Sunt doar un efort de a intelege mai bine resorturile acestei candidaturi. Odata iesita in arena publica, doamna Lia Roberts trebuie sa spuna despre ea absolut tot. Cum a facut banii, ce drum a parcurs pana aici, tot, absolut tot. Si, mai ales, daca inainte de ’89 a activat in vreo organizatie a exilului sau a fost pur si simplu „adormita“? Nu trebuie sa-i mai spunem noi uzantele, doar traieste in SUA, acolo unde transparenta in campanii e maxima! Sigur, e explicabila prima casatorie cu un cetatean american, voia sa plece din tara si sa calatoreasca. Nu conta ca domnul Arnold este un om mult mai in varsta decat ea, dragostea nu cunoaste obstacole. Ramasa vaduva, doamna Lia, inca tanara si nelinistita, s-a orientat tot spre un om in varsta. Joseph Grier Roberts, veteran din al doilea razboi mondial a fost cel de-al doilea sot care a lasat-o, pentru a doua oara vaduva. Si mostenitoare. Joseph avea 87 de ani anul trecut, cand a murit, pe 7 aprilie, intr-un spital din Las Vegas. De la cei doi soti, Lia mosteneste multi bani. Potrivit reporterilor speciali care au publicat un amplu reportaj de la fata locului, ar fi vorba de 500 de milioane! De dolari.

Ne va da sau nu ne va da doamna din NEVADA?
Poate va amintiti, imediat dupa victoria lui George W. Bush a aparut numele Liei Roberts ca ambasador sigur al SUA in Bucuresti. Pentru a obtine acest post Lia a facut o serie de eforturi, i-a determinat pe oamenii politici din Nevada sa o sustina.

Dar Administratia SUA a preferat un excelent diplomat de cariera. Poate de aceea il ataca, acum, Dick Morris pe Guest? Intra in contractul de campanie? Doamna Lia nu s-a resemnat si, pentru ca a reusit sa adune un milion de dolari fonduri pentru campania republicanilor, a fost aleasa presedinta organizatiei din Nevada. Adica omul care da telefoane si aduna cotizatii. De altfel colegii de partid stiu de mai multe luni ca Lia va candida la Presedintia Romaniei. Doar noua ni s-a dat impresia ca decizia a fost luata recent dupa sondaje de opinie si chibzuinte electorale.

Da, trebuie sa stim tot despre doamna Lia. Doamna Lia este zgarcita. Cand ai 500 de milioane de dolari ai cel putin un sofer si o masina potrivita cu averea. Doamna Lia conduce un Mercedes model mai vechi si locuieste intr-un cartier obisnuit, intr-o casa fara personal de serviciu. Ba, mai mult, dupa cum sustine un roman intors din Nevada, si antena parabolica si-ar fi montat-o la negru! Bine, putem zice, e o femeie care nu si-a pierdut capul cu atatia bani. Ar fi laudabil. Dar doamna Lia chiar este zgarcita! A initiat o bursa in amintirea tatalui sau care a fost defavorizat in cariera din cauza plecarii fiicei in SUA. Asta se obisnuieste, sunt zeci de societati americane si sute de oameni bogati care fac donatii si dau burse studentilor. Doamna Lia a initiat o bursa pentru un student din Romania (bursa a avut doua editii). Bursa, pe un an, este in valoare de cinci sute de dolari. Nu pe luna, pe an! Asta, scuzati-ne, nu e bursa, e un mic bacsis cu care nu te mai si lauzi!

Intrebare de zece puncte
Si, cu toata zgarcenia ei, Lia Roberts anunta ca arunca in lupta 15 milioane de dolari. In acest caz exista doua posibilitati: ori banii nu sunt ai ei, ori spera sa-i scoata ulterior. Daca nu sunt banii ei, atunci ne gandim unde duc firele urzite de Victor Gaetan. Daca, insa, sunt ai ei si ar vrea sa-i recupereze, atunci chiar e nasol. Din salariul prezidential, in nici un caz nu va putea sa puna atatea milioane de dolari la loc. Atunci. Din ce? Si cine raspunde la intrebarea asta obtine inca zece puncte. Faceti totalul. Cat aveti? Douazeci de puncte? E clar, nu sunteti votant de-al Liei Roberts!
Articolul este preluat din Academia Catavencu
#10738 (raspuns la: #10659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Noutati - de fefe la: 23/11/2004 02:19:45
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC
Ai văzut? - de Viorel 1963 la: 09/12/2005 19:54:36
(la: In curând Craciunul..)
Dragă Mario, mă bucur pentru că nu ai reuşit să sesizezi unda de cruntă amăreală din cuvintele mele! Iisus e prietenul tău? Şi atunci de ce te grăbeşti să arunci cu piatra cuvintelor? De ce nu ţi-ai dat seama că pe mine mă doare acest popor care îşi uită tradiţiile, inclusiv Naşterea Mântuitorului, înlocuindu-le cu fuga după materialităţile şi deziluziile financiare ale unor sărbători de iarnă virate direct spre teoria consumismului? Da, ai dreptate, sunt născut în '63 da' nu am fost membru de partid deşi eram vânaţi cu arcanu', toţi cei care sub diverse pretexte refuzam să uităm că în fiecare an, pe 25 decembrie se naşte Mântuitorul şi nu vine Moş Gerilă! Pace ţie!
#94066 (raspuns la: #94032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
~ - de Cri Cri la: 01/10/2006 00:38:29
(la: Prieteni)
Nu cred ca e vreun panaceu universal de recomandat, mai ales ca iti sunt prieteni cei pe care-i simti tu ca atare, nu cei care au calitatile alea sau alelalte.
Ideea ar fi sa realizezi ca si prietenii sunt oameni, ca fac greseli si au slabiciuni. Cu alte cuvinte, sa le fii prietena, pe cat iti sunt. Nu in masuri exacte, nici pe aceleasi etaloane, fiindca nu cumperi niciodata ceea ce ai deja.
Si, da. Am prieteni pe care ma bazez ca pe mine insami. Dar si eu ma mai dezamagesc uneori ;)
--------------------------------------------
Habar n-am sa fac un pronostic (sic!).
*** - de munteanu rodica la: 20/11/2007 17:34:14 Modificat la: 20/11/2007 18:07:24
(la: masura eficientei)
"cuvintele nefiindu-mi azi prietenele cele mai bune."

Nici mie nu-mi sunt de citeva zile prietene cuvintele.Ciudat este că, nu am
macar un motiv serios .
Dar, eficienta in relaţie cu mulţumirea
de mult m-a pus pe gînduri.Pentru că, asta înseamna in primul rind a face totul cît mai perfect,a respecta norme,
dar mai ales a fi pe placul celor din jur.Si nu de puţine ori, după un timp ,
îţi dai seama ca ai uitat esenţialul.
De tine.Tirziu, cînd uneori iţi aminteşti şi încerci să faci un bilanţ
constaţi ca nu este tocmai cel pe care l-ai vrea.Dar mai constaţi că rămîî
"eficient" şi greu poţi ieşi din horă.
partea a IIIa - de cosmacpan la: 14/04/2008 07:29:57
(la: Leandru)
Într-o zi, pe când se preumblau ei prin grădină, Împăratul îndepărtă ceilalţi curteni şi îl întrebă pe Leandru, căci aşa îi vom spune de acum, dacă n-ar vrea să-l ajute. Acesta privi mirat la împărat neînţelegând ce vrea să zică. Atunci împăratul îi povesti cum auzise de la un bătrân pribeag despre Ziurel de Ziua, fata cea frumoasa a Prierului, care locuia în palatul de cleştar şi ar fi vrut ca Leandru să meargă în numele său şi s-o ceară de soţie pentru el. Leandru nu ştiu ce să zică, dar ceru răgaz de-o zi ca să se gândească. Ieşi Leandru din palat şi merse la grajduri, acolo unde era calul său, încălecă şi plecă în galop, dorind să rămână singur cu gândurile lui. Inima îi dădea ghes să plece după fata Prierului, dar gândurile nu-i dădeau pace. Ştia că nu va fi o călătorie şi o misie tocmai uşoară, dar tocmai asta îi stârnea dorul de ducă. “Omul care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri” îşi spuse şi găsi de cuviinţă să se întoarcă la palat. Intră şi merse la Împărat spunându-i că va face acest drum căci ştie, că cine îşi încredinţează lucrările în mâna lui Dumnezeu aceluia sigur îi vor izbuti planurile. Îi mai spuse că într-o săptămână vrea să plece şi îl roagă să-i pregătească cele de drum şi cele de trebuinţă pentru când va ajunge la Prier să-i ceară fata. În acest timp, toată ziua stătea la grajd pregătindu-şi calul şi armele sau în capelă rugându-se Domnului să nu-şi întoarcă faţa de la el, să-i îndrume paşii: “o Doamne, tu ai învăţat leul şi şoimul cum să vâneze şi să le fie bine cu ajutorul dinţilor şi al ciocului. Învaţă-mă cum să vânez cu cuvintele ca să nu-mi fac duşmani şi să-mi fie cu izbandă în toată intreprinderea mea”.
După ce luă de la Verde Împărat carte şi daruri pentru Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă, îşi luă ziua bună şi plecă fără a şti încotro s-o apuce. Ei dar iată că plecă Leandru al nostru şi merse şi merse până ajunse la horatul zmeilor. Acum toată împărăţia lor era pustie şi peste tot erau stârvuri şi leşuri ciugulite de corbi lacomi, sau sfârtecate de tot felul de dihănii. Deodată în marginea drumului zări un pui de solomâzdră ce se chinuia să scape de urmărirea unui corb nesăţios. Dar oricât se străduia să se pitească, petele galbene o dădeau de gol şi ciocul corbului o ajungea din urmă. I se făcu milă de mica făptură şi alungă pasărea luand-o în ocrotirea sa. Abia când ajunse într-un loc mai ferit ăi fără zburătoare, îi dădu drumul în iarbă şi puiul dispăru printre frunzele de brusture, nu înainte de a-i lăsa un mic solzişor galben în palma.
Merse Leandru ce merse, zi de vară până-n seară şi din seara-n ziua iară şi de ce mergea lumea se schimba, până şi iarba şi pomii şi pământul toate erau altfel de parcă s-ar fi întors iarna aşa arătau toate. Întâi pomii îmbobociţi şi apoi golaşi şi fără nici un boboc ca în plină iarnă, iar iarba se ghemuise pentru ca până la urmă să se ascundă cu totul sub pământ la căldură, căci peste pământul pustiit se aşternea o pătură subţire de zăpadă pufoasă. Dar iată că în zarea-ndepărtată în aburi înveşmântată era cetatea Prierului şi Palatul său de Cleştar care sclipea în razele soarelui ca un giuvaier. În apropierea palatului era un crâng şi ajuns acolo, Leandru opri, îşi primeni hainele de drum, îşi îngriji înfăţişarea pentru a nu se arăta în faţa Prierului ca un nimeni. Ajunse apoi la poarta palatului şi bătu cu stăruinţă chiar dacă se lăsa înserarea. Nu trecu mult şi la poarta palatului îşi facu apariţia însuşi stăpânul, Prier. Înfăţişarea acestuia ar fi îndepărtat orice fată căci ochii lui erau roşii ca focul şi se ascundeau sub perdeaua deasă a sprincenelor. Urechile erau prelungi şi rotunde ca ale leilor iar gura ascundea dinţi uriaşi ca ai mistreţului, dar Leandru al nostru îşi ţinu firea şi ceru găzduire spunând că avea poruncă şi carte împărătească. Prier îl pofti să intre şi după ce îl conduse şi-i arătă camera de găzduire îi spuse că-l aşteaptă la masă pentru a ospăta şi a discuta. După ce se aranjă, luă cartea şi darurile de la Verde Împărat şi coborâ în camera de ospeţie. Focul ardea vesel şi era destul de plăcut în încăpere iar la masă nu erau decat Prier şi fata lui, Ziurel de Ziuă. Leandru se înfăţişă după cuviinţă, făcu o plecăciune în faţa fetei şi aşteptă să fie poftit. Prier îl pofti să ia loc şi abia atunci îndrăzni Leandru să-i înmâneze cartea şi darurile aduse. Ziurel de Ziuă tăcea şi nu spunea nimic dar cu ochii pe ascuns, tot la Leandru al nostru pentru care prinsese drag chiar de când îl văzuse. Şi cu toate că era fată, lui Leandru nu putea să nu-i placă boiul şi alcătuirea gingaşă a fetei. Prier citi cartea de la împărat şi întrebă de ce nu venise chiar acesta să-i ceară fata de soţie.
Leandru găsi cuvinte de laudă pentru prietenul şi stăpânul său şi spuse că treburi mult prea grele îl împiedicase pe acesta să vie şi ceru iertare în numele lui.
*** - de latu la: 19/05/2010 14:55:36 Modificat la: 19/05/2010 14:57:53
(la: Agroturismul si ... rahatu`)
daca are cineva sfaturi de comportament pentru cand esti intr-o zona cu apa potential infestata
Sa nu cumva sa bei apa din balti, rauri, izvoare, fantani, lacuri (inclusiv de acumulare), robinete, etc...

Consuma doar apa minerala.
Apa minerala de la Glimboca o pot recomanda cu toata convingerea. Standardele de calitate, situate mult peste media recomandarilor UE, claritatea apei cristaline captata direct din zona ombilicala a pamantului, precum si dragostea cu care lucratorii isi presteaza munca de zi cu zi, sunt doar cateva repere menite sa dea o imagine sumara asupra legitimitatii renumelui firmei producatoare.
Numeroase agentii de turism, printre care concernul 'TIU organizeaza excursii cu degustare la locul imbutelierii - "elixirului" cum l-a numit cu un asemenea prilej George S. din C.

Gama variata a produselor din sortimentul FA-AG (Fabrica de Aere si Ape Glimboca) acopera o multitudine de gusturi, de la sarat si piperat pana la limo sau tonic.

Pretul, mai mult decat moderat a fost descris cu cuvintele "noi il numim prietenesc" cum a declarat la dineul oficial al primariei directorul FA-AG, Dl. Samuila, referindu-se cu "noi" la bordul directorial al firmei conduse de dansul, compus din oameni de incredere, cu dragoste pentru estetica, stil si calitate.

Comentand pretul moderat, directorul CTC, un var de-al doi-lea al cuscrului d-lui Samuila si totodata prim primar adjunct al localitatii a adaugat: "pentru ca noi avem doar prieteni si iubim pe toata lumea".

Nu-mi ramane, draga D-na Sunshine, decat sa va doresc distractie placuta si neasemuite amintiri cu prilejul unei excursii ca cea descrisa mai sus, pe care o puteti de altfel rezerva direct prin intermediul agentiei mele de PR. Ajunge cu PM. (Rezervatul, zic!).

Pe curand, cu noi adevaruri din mijlocul faptelor cotidiene
Gelu Ch.
#542941 (raspuns la: #542903) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre ei in doua cantece - de Homo Stultus la: 16/01/2011 11:36:55
(la: Un englez despre Romania, rromi si educatie)
plus



si minus



Umanismul de parada e periculos. Mai ales cand valorile "bune" sunt valorile tale.

Integrarea are pe undeva si dimensiunea de asimilare. Asta nu inseamna ca e inutila sau nedemna de a fi un obiectiv.

Rasismul (mai ales cel pasiv) este (aproape) imposibil de distrus. Sunt si anumite atitudini definite ca rasiste intr-un mod pripit. Un satean din satul x va avea o oarecare retinere fata de un satean din satul y. Asta nu e rasism, e in natura umana. La fel si un cetatean francez fata de un englez. (e drept ca si istoria ajuta uneori la treaba asta). E valabil si pentru etnii. Cred ca aici radacinile sunt oarecum ...ancestrale.

Cea mai sanatoasa atitudine ar fi relationarea individuala. Cu alte cuvinte pot sa fiu prieten foarte bun cu un rrom si sa il urasc din tot sufletul pe altul. Asta nu ma face in niciun fel rasist.

Ca se formeaza anumite tipare legate de un popor sau altul, e dincolo de puterile de control ale individului. Este adevarat ca individul are de luptat cu aceste tipare atunci cand se refera la nationalitatea sau etnia sa. Lumea e un loc nedrept. Si cine are impresia ca nu e asa, inseamna ca nu e chiar de pe lumea asta.

E naiv sa crezi ca toate problemele se pot rezolva prin educatie si ca lucrurile se pot indrepta doar prin simpla afirmare a faptului ca ele sunt nedrepte.

Generalizarile sunt foarte bune. Sunt bune in aceeasi masura in care sunt superficiale si inutile.


Patriotism, supravetuire..hmmm frumoase cuvinte - de mecton la: 19/02/2004 11:46:43
(la: Romani in strainatate)
"Patriotismul" sau cum se numeste, m-a adus într-o situatie foarte neplàcutà pe timpurile "acelea"....deh tineretea... dorinta de libertate si altele.
Am fost obligat sà-mi pàràsesc tara ca sà supravetuiesc. Dupà revolutie am avut gânduri de a mà re-întoarce, dar sper sà am dreptate sà ràmân aici unde sunt. Nu stiu ce asi putea face acolo, o reciclare ar fi cam depàsità. În ultimul timp îmi petrec vacantele în tarà, vàd ceea ce se întâmplà, cum evolueazà democratia...(cu pasi mici dar siguri) cel putin acesta este punctul meu de vedere...
Dar vreau sà spun câteva cuvinte celor ce doresc sà pàràseascà tara:
viata în afarà nu este deloc usoarà, lipsa de prieteni, familia departe, ràceala de care esti tot timpul înconjurat, lipsa de încredere etc...Sunt câteva puncte esentiale, care te poate face sà regreti decizia luatà.
Un singur avantaj în afarà este cà sti pentru ce muncesti, esti ràsplàtit pentru efortul depus.
Deci pentru cei ce doresc sà plece, eu le doresc mult curaj si foarte multà sansà.
Florinnnneeeeeeeeeeeeeeeeee si ata - de Little Eagle la: 03/07/2004 22:58:39
(la: In ce masura va avantajeaza diplomele?)
Dear Bro,

Am sa-ti spun o mica istorioara,oare nu-s plin de ele??????
Marilyn,a studiat la Queens College,in Flushing,cine stie despre NY stie ce vorbesc.A intrat acolo la universitate pe merite proprii si a fost in aceiasi clasa si avut ca colegi pe Jerry Seinfeld si Jodie Foster,in fapt ea si Jodie au luat Masters Degree in franceza,4 ani de studii in franceza....

Dupa acea Jodie a plecat la Hollywood.....NU a ajuns sa aiba nevoie de ...franceza...a jucat intr-un film scris si regizat de un italian catolic ce sufera de astma....Marty Scorsese....."TAXY DRIVER"....!!!!!!!O iubesc mult pe Jodie,si viata ei evident a devenit alta.O mare actrita si CE DACA E LESBIANA????????

De fapt Jodie de la 7 ani e actrita,reclame si .....as putea scrie MULTE dar nu pot...fara acordul ei sau al oricui am cunoscut si avut contacte de prietenie sau...sexuale....

Ce am tot scris pana acum,la cafe e doar....the tip of the iceberg,boys&girls....
Astea pot fi publicate,altele....care-s mai intime,NU pot sa le scriu,fara aprobare de la pers.in cauza,NU POT face asta,cand imi voi scrie memoriile trebuie sa cer permisiunea lor,sa public,poate unii nu vor dori...!!!Nu vreau nici sa fiu dat in judecata....!

La fel respect viata lor privata.
Revenind la Marilyn,deci a avut diploma in franceza,o stie la perfectie si cu accent real francez!Apoi a studiat si luat alta diploma,in istoria artelor.

Hai sa va zic acum un alt lucru,nu-i doar deci scris pt. tine Florin...and that's it,
Marilyn a terminat colegiul(Queens University in alte cuvinte)in ....1976!!!!
pe atunci...eu abia terminasem....liceul Tonitza.......in 1975.Ea...termina ....
universitatea si avem...aceiasi varsta!!!!!!!!!!!!
Cum a fost posibil pt. ea si altii ca ea,SMART kids????
Prea destepti pt. scoli ....normale,copii ca Marilyn cu mare IQ(are 194..eu abia am 132...Bush.....81....HA!),sunt considerati in USA genii si atunci,pusi in clase
speciale,pt.smart students,adicatermini scoala generala de 8 ani in 6 ani,orice liceu de 4 ani in 2 ani si Orice Universitate de 6 ani in...2 ani...Marilyn a fost astfel de copil precoce.

Eu?...Mai are rost sa mai scriu despre mine?????Cititi viata lui Ozzy ori Jim Morrison......asa am fost si inca sunt.....din pacate,dar Marilyn...e o dulce,NU-mi dau seama cum poate sa ma iubeasca si sa fie cu mine de 14 ani...??????

In fine,deci Florin,vreau sa zic ca Marilyn a avut job-uri f. bune,si in final NU a trebuit sa arate diplomele ei....e ca si cum nici NU a studiat,a fost cativa ani,secretara particulara a lui Phillippe De Montebello,directorul Muzeului Metropolitan din NY,un mare aristocrat si desigur cu titluri,Daniel,ori cine traieste in Paris,nu departede Seine si Pont Noeuf...nu-s chiar sigur acum...
exista un bulevard numit De Montebello,scris peste tot,este al familiei fostului boss al sotiei mele.A indragit-o pt. ca puteau vorbi in franceza zilnic.

Inca ceva:el este inrudit....f. apropiat cu...Le Marquis De Sade!!!!!!!
Chiar are unele documente si scrisori ale lui din puscarie in original......am vazut unele vizitand muzeul sa-mi vad sotia,si deci asa am cunoscut pe Montebello.

Apoi,Marilyn a ajuns sa lucreze la NYPublic LIbrary,pe 5th. Ave intre 42-44 Sts.
Acolo la fel a cunoscut multe celebritati si directorul(francez la origini si homosexual,who cares?)a indragit-o pe loc si angajat-o fara ca ea sa artae diplome,doar a vorbit cu el putin in franceza....atata tot!I-a zis ca e de ajuns pt. el!!!
A fost sefa biroului de voluntari (cam 200 pers.)si toti niste batranei de 60-80 ani care muncesc acolo fara salarii,vor sa aiba ceva de facut,2-4 zile pe sapt.
Sunt majoritatea,cam 90% femei si toate...milionare,femei extrem de superbogate.

Acolo a cunoscut pe Johnny Depp(prin ea si eu),si desigur un actor ,un om fantastic dar aiurit si ciudat....Chris Walken....el a fost vecin de gard cu parintii lui Marilyn!!!!!!!!!Fratele lui si el si taica-sau cand erau la 20 ani aveau o brutarie in Flushing,inca o au,desigur Chris...got HUGE actor since....a GREAT movie....'Deer hunter"cu altcineva care-mi spunea...Ovi,crazy romanian,crazy bastard si imi dadea castane la cap......Robert de Niro.....
Chris mereu venea la gard si vroia s-o agate pe Marilyn,cacanar,Ha!Ei nu i-a placut de el,a crezut ca nu-i atragator,atunci el a ajuns la sora ei mica janet,
au avut sex....Janet are azi 47 ani.

Si uite asa....in final NU e nevoie sa arati diplome...poate unele locuri le cer????Nu stiu,eu nu am avut nevoie sa demonstrez prin hartii ceea ca lumea a vazut cu ochii si s-au convins de la prima vedere.
E ca si cum ai cere lui ....Keith Richards sa-ti demonstreze cu....stupid papers
ca stie sa scrie cantece si la guitar?????NICI macar NU are asa ceva,adica Jimmi Hendrix,Eric Clapton,Pete Townshend,Randy Rhoads,Zack Wilde,Ozzy
Jim Morrison ,Angus Young...etc trebuie sa aiba....diplome,cand arta lor spune totul si vorbeste pt. ei????Nu-i nevoie.

Deci asta e povestea,si crede-ma ca tare mult as vrea sa scriu atatea....mici secrete,putina lume le cunoaste,despre lumea in care am trait si cunoscut dar NU pot....i-as trada,nu am dreptul decat daca ei imi dau voie,candva.

Hartiile?NU-s bune in munca mea,un artist Nu are nevoie de ...nici o diploma.

Voi reveni,
Love&peace,
Ozzy














































































































#17249 (raspuns la: #16880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cum ajungi sa ai un prieten adevarat... - de ondine la: 11/01/2005 16:13:22
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Cred ca pana nu inveti sa-i ierti si accepti si neajunsurile (ca doar le ai si tu pe ale tale), e mai greu sa vorbesti de prietenie adevarata...Cred ca a avea prieteni adevarati este pe undeva, ca si in dragoste, si o chestiune de autosugestie. Cu alte cuvinte, proba de foc nu este una de genul "prietenul la nevoie se cunoaste" (cine dintre noi se poate lauda ca trece astfel de probe, fara nici o limita?), ci mai degraba, felul cum reactionezi tu dupa prima dezamagire. Si atunci decizi. Vrei sa continui prietenia, atunci treci peste ce te-a dezamagit. Nu vrei, ramai singur (a). Cu precizarea ca de la varianta 2 se trece la varianta 1 in timp destul de scurt si in majoritatea cazurilor.
Cu oamenii, trebuie sa fim realisti. Fiecare are defectele lui. Care insa pot fi compensate de calitati. Si nu spun ca e exclusiv o chestiune de vointa. E si o chestiune de sansa. Nu multi se pot lauda cu prieteni adevarati, poate nici macar cu oameni cu care sa poata vorbi pe aceeasi frecventa. Dar, repet, pana nu treci de prima dezamagire cu ei, nu poti sti daca prietenia voastra nu e o simpla intamplare...
Te mai citesc, prietene! - de dudi la: 04/04/2005 19:46:58
(la: Scriu degeaba)
"Cuvintele nu pot s-alungă
Curba tristeţii." aici nu ai folosit corect verbul la persoana a III-a plural. Ar fi trebuit sa fie:
"Cuvintele nu pot s-alunge
Curba tristeţii.", dar atunci "s-alunge" nu ar mai rima cu "planga", stiu. Dar niciodata nu trebuie sa ignoram gramatica de dragul rimei, Tudore.
O sugestie de cum ai putea spune:
"Din versuri mâinile mi-or plânge,
De dor nici lacrima nu curge,
Cuvintele nu pot s-alunge
Curba tristeţii." ; este doar o parere personala, nu o obligatie.
Apoi in: "Potol de ură şi salarii mici," mai cu seama acel "salarii mici" banalizeaza contentul si diminueaza puterea, farmecul textului. Ar fi fost mai indicata o metafora ca: "suc de cucuta si urzici".
Si "racor" e un termen care nu exista in limba romana. De ce nu "raclor sub lovituri de bici".
Altfel contentul considerat in ansamblul lui suna bine si sugestiv, frumos si cursiv versificat, fiind exprimat cu forta si talent.
Te mai citesc, prietene, ca-mi place cum scrii.
Stimati prieteni de cafenea - de Danila Prepeleac Jr la: 19/06/2005 00:44:27
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
As vrea si chiar mi-ar face placere dar, nu mi-o luati in nume de rau, despre mine nu pot da detalii. De ce? Am observat ca apar foarte usor atacurile la persoana iar dezbaterea pe o tema devine sterila.

“...bullshitul cu "experienta canadiana" nu face decat sa mascheze o lipsa de oferte de munca “ (Daniel Racovitan).
Punct ochit, punct lovit!

“Sunt convinsa ca sunt multe gauri si exagerari” (Belle).
Iata un exemplu de care m-am ferit pina acum; o domnisoara care prin emigrare lasase o slujba trasnet la Romtelecon-Bucuresti, acum, aici, sef de sistem (computere), mi-a spus ca dupa o perioada de somaj ajunsese sa cocheteze cu ideea SINUCIDERII!!! Noroc ca a fost angajata! Patronul i-a spus ca a chemat-o la interviu numai de curiozitate, pentru ca in viata lui nu intinlise “o femeie” candidata pentru un asemenea job.

Dl. Daniel Racovitan,
1. M-am referit numai la exemple de emigranti legali, unii avind chiar cetatenie canadiana. Nu am acordul acestora, asa ca nu pot da nume.
2. Generatia care a emigrat inainte de ’89 este in general OK. De ce? pentru ca diferenta dintre Romania de atunci si Vest era incomparabila. Comunismul a vrut sa scoleasca toata populatia (un lucru pozitiv) si apoi sa ii trimita inapoi in agricultura, ceea ce nu a mers! Dupa ani de frig, infometare si constringere intelectuala greutatile din Vest erau floare la ureche. Atunci totul se raporta la cafea, tigari Kent, blugi. Orice masina din Vest era ceva de vis. Nu mai socotim ca situatia economica aici era total diferita decit este azi in Canada.
Generatia care emigreaza acum are cu totul alta structura, alte idei. Un prieten Sud-African imi spunea pe la sfirsitul anilor ’90: “nici nu iti dai seama ce diferita este Romania fata de anul ’91, cind in aeroportul international trebuia sa am grija sa nu imi cada in cap un gainat da la rindunelele care zburau prin sala de asteptare”. Sau, un coleg de serviciu grec mi-a spus pe la sfirsitul anilor ’90: “in Bucuresti sunt mai multe Mercedes-uri si BMW-uri noi decit in toata Grecia. Exagera, dar vroia sa scoata in evidenta schimbarea.
Pastrind proportia, acum ne-am intors la vremurile in care un Vlaicu sau un Coanda plecau la Paris sa-si realizeze inventiile.
O parte din cei care se confrunta cu situatiile descrise nici nu au cunoscut bine comunismul. Ce putea sa realizeze atunci un adolescent care acum are 30 de ani? Intre ei sunt specialisti, chiar atestati de firme cu renume, ca Microsoft. Altii care au emigrat au avut o situatie buna in Romania: apartament, 1-2 masini, slujbe excelente sau cel putin decente, o viata de familie linistita. Au fost atrasi de asa-zisa viata a clasei de mijloc din Canada. Acestia se considera “fentati” sau chiar “furati” de sistemul Canadian de emigrare. Una e sa pleci sa culegi capsuni in Spania, sau sa dai un tur al Europei si daca nu iti convine hai inapoi acasa, alta sa-ti vinzi totul, sa pleci la “capatul pamintului” si sa dai de un sistem despre care nu transpira nici un cuvint in cartzuliile oficiale. Cine mentine imaginea idilizata a Vestului? Oficialii canadieni si cei care au plecat inainte de ’89 si nu banuiesc ce transformari au fost in ultimii 15 ani in mintea si viata tineretului din RO.
Excelenta remarca d-lui Valeriu Cercel. Citi stiu ca profesiunile in Canada sunt organizate in bresle? Ori aceasta informatie este VITALA pentru cel ce se gindeste la emigrare. Breasla inseamna ca exista numai o procedura unica si de monopol pentru a patrunde inauntru, si trebuie sa platesti bine intrarea.

D-le kradu , “acestia pot sa-si folosesca experienta si eventualele cunostinte lucrind pentru ei, pentru compania lor privata” dar
nu toti sunt nascuti pentru a fi manageri sau intreprinzatori. Unii vor doar sa-si faca meseria in care se simt bine infipti si sa duca o viata linistita in ambianta unei societati civilizate. Referitor la propriul business situatia devine mult mai delicata. Exceptind unele servicii precum buticul de mincare, curatatul zapezii, constructia gardurilor sau spatiilor verzi, restul intra la alte “bresle” (Stiti cum se numesc gunoierii aici? Ingineri ecologici! Si nu te poti apropia de o asemenea afacere-slujba). As dori ca cineva sa-mi dea un exemplu concret cu cineva care a reusit sa cumpere teren si apoi sa construiasca case in regie proprie sau firma, in Toronto sau pe o raza de 20 km. In acest domeniu se desfasoara un business adevarat dar in care nu vei avea niciodata acces avind doar dreptatea in frunte. Daca nu ma credeti cititi despre “procesul d-lui Galiano” (ce nume cu rezonanta!), fost ministru pina de curind, cu responsabilitati in domeniul lucrarilor publice.

Pentru dl. Lascar Barca am 3 exemple de aranjare de job-uri inca din Romania. Primul se refera la un prieten care inainte de plecare lucra (software service) pentru reprezentanta Ericson din RO. Prin sefii lui a aranjat cu firma Ericson din Montreal pentru un job. Fiind un inginer de exceptie a obtinut toate asigurarile ca va fi OK. Bineinteles, cind a ajuns aici, prima intrebare a fost despre experienta canadiana, cu toate ca avea dovezi ca lucrase pe aceleasi tipuri de echipamente si aparate produse aici. Dupa luni de zile, timp in care ajunsese la disperare a fost angajat dar nu mi-a spus daca tot in domeniul care lucrase. Si acesta este un exemplu fericit. Al doilea se refera la cineva care obtinuse un interviu pentru Nortel (cea mai mare firma de echipament HI-TEC din Canada si a doua de pe continentul Nord-American. Ajuns aici afla ca Nortel s-a prabusit si ca trebuie sa concedieze mai multe zeci de mii de angajati (pina acum a concediat 60.000 din cei 90.000 existenti in anul 2000). La fel in cazul unui cetatean care obtinuse un interviu la Bell Canada (echivalentul Romtelecom-ului din RO). Dupa ce a ajuns aici a aflat ca tocmai se incheiase un acord intre conducere si sindicat pentru un plan de cinci ani. Nici o angajare, salariile se ingheata si sunt concediati 10.000 de oameni.
Sa zicem ca sunt exemple cu ghinion, dar un interviu nu garanteaza nici pe departe obtinerea unui job. Poti sa ai zece interviuri si sa nu obtii nimic. Experienta canadiana lucreaza si daca vrei sa aranjezi un job inainte de plecare.

“Mai toti care imigreaza vor ca la venirea aici sa fie primiti cu covor rosu” (Horia D).
Pai, ce parere aveti de Bela Karoly care nu a putut (o perioda destul de mare) decit sa faca pe hamalul in port? Adica, vine antrenorul celei mai tari echipe din lume, in plina glorie si tu ii pui o talpa “Stop, nu ai experienta americana!”. A afirmat-o chiar el la Tv in Romania dupa “89. Cam la fel s-a intimplat si cu Nadia Comaneci in primii ani dupa emigrare. A fost nevoita sa faca reclame deocheate pentru a trai (acum tot “mama RO” o cinsteste cum se cuvine!).
Sunt meserii in care nu conteaza cit intrerupi (lucratorii din constructii, zidari, faiantari, etc.). Cimentul ramine acelasi iar WC-ul ca principiu este neschimbat din vremurile de demult (exceptie WC-ul portabil). In schimb exista profesiuni unde daca ai intrerupt un an esti terminat (schimbarile tehnologice se petrec uneori la intervale de luni).

“And yes, vacatele si concediile sunt de scurta durata si nu foarte dese” (Madblanch ).
Cunosc cazuri concrete fara concediu pe ultimii cinci ani. De fapt, iata o prima cifra aproape de adevar, 8-12 ani, pentru realizarea unei cariere. Lupta pentru o cariera s-a transformat intr-un scop in sine pe continentul American. Multi spun ca daca ai o cariera te consideri “realizat”. Ei, uite ca analistii financiari nu sunt de acord! Emigrezi la 25-30 de ani cind aici se recomanda sa incepi sa investesti pentru pensie. Dupa perioda in care lupti pentru realizarea unei cariere, la 35-42 de ani incepi practic sa-ti faci un plan concret de viitor. Esti deja trecut de maximul tandemului “putere fizica-putere intelectuala” care este pina la 35 de ani. Ce alegi mai intai? casa, familia, trai pe vatrai, acumularea unui fond pentru zile negre? Toate sunt necesare, dar pina la pensie va trebui sa renunti la multe altele. De exemplu, SEX-ul este un subiect disparut din viata multor cupluri. Acest lucru l-a afirmat, cind am sosit aici, o doctorita care de 8 ani dadea examene dupa examene pentru echivalare. Ce facea intre timp? Lucra voluntar la peste o suta de Km (Buffalo) si venea acasa doar saptaminal. Alta doctorita radiolog in Romania se ocupa acum de servicii financiare (asigurari pe viata-accidente, etc). Viata dura a creat primul sindrom recunoscut ca boala psihologica “Sindromul femeii grabite”. Deci, dupa 8-12 ani in care consideri ca te-ai realizat tragi linie. 8-12 ani de tinerete s-au dus, de prieteni si distractie nu prea am avut timp, casa (familie, copii) nu inca, dar am o cariera. Aceasta a inceput sa devina subiectul fierbinte al zilei in dezbaterile Tv. Ce este mai important? Casa-familia sau cariera? Este moda mamicilor la Hollywood!
#55507 (raspuns la: #55495) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Prietenii mei, elefantii" - de Daniel Racovitan la: 08/10/2005 10:08:31
(la: filme care v-au facut sa plangetzi)
"Prietenii mei, elefantii"

Chiar exista titlul asta? Eu il foloseam la misto si credeam ca e inventat. :)

("Avaramuuu... avaramuu")

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#77510 (raspuns la: #77483) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Zilele astea o prietena engl - de Daniel Racovitan la: 21/10/2005 10:26:41
(la: Bunul simt si bunul gust)
"Zilele astea o prietena englezoaica a mamei mele mi-a spus ca ea considera nepoliticos sa raspunzi la telefon cand esti la masa"

Cred ca poti raspunde, scuzandu-te fata de invitati, avand in vedere ca telefonul ala poate fi inclusiv legat de o chestiune grava. Daca vezi ca telefonul nu e realmente important, informezi ca ai invitati si ca vei suna mai tarziu. Politetea are intotdeauna o justificare practica (altfel se cheama fitze).

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
"O prietena a mea fost la Mun - de Daniel Racovitan la: 03/11/2005 23:35:24
(la: Viata romanilor de pe Muntele Athos)
"O prietena a mea fost la Muntele Athos si a fost exceptional...Mi-as dori mult sa ajung acolo..."

Prietena ta ori minte, ori s-a dus incognito, deghizata in barbat. Femeile nu sunt admise pe Muntele Athos.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#84547 (raspuns la: #76836) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste despre prietenie - de Shtevia la: 21/11/2005 11:45:08
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
Eram si sunt o fire prietenoasa…pot comunica orice cu oricine, oricand. E drept, cei mai buni prieteni mi-au fost mereu barbatii, dar am avut si am si multe prietene. Cateva foarte apropiate, chiar si dupa ani de zile.
Cea mai buna prietena mi-a murit la putin timp dupa ce am terminat liceul. Ne stiam de copii. Nu spuneam niciodata ca suntem prietene, fiindca ziceam ca cineva daca te raneste si cu o vorba vreodata, nu iti mai e prieten cu adevarat. Ca sa nu ni se intample, ziceam ca suntem doar colege de banca.
Am avut prietene si in facultate. Am ramas in continuare la fel, desi de unele ma despart mari si tari.
Dar, acum ceva timp, mi s-a “intamplat” ca una dintre cele mai bune prietene – sa se fi rupt de mine, vorbindu-ma urat, barfindu-ma si fiindca eram si oarecum colege de catva timp, toate lucrurile s-au rasfrant neplacut asupra mea. Culmea e ca nu mi-a spus nimic in fata niciodata. Ne intalnisem intr-o zi ca de obicei, apoi o sunasem, mi-a zis ca e ocupata - vroia sa plece catva timp din tara. Apoi, mi-a trimis un mail urat, rau, ranchiunos, meschin si imi cerea sa nu ii raspund vreodata la el si ea de atunci incolo nu ma mai cunoaste…Nu l-am inteles, la fel cum nu am inteles-o nici pe ea, care ii spunea fiecarei persoane care ma stia alta versiune a povestii “despartirii” noastre – nici una reala. Nu am suferit decat din cauza faptului ca nu am inteles si nu inteleg nici acum (iaca 2 ani jumatate) ce s-a intamplat. Ma gandesc ca nu am stiut eu citi in sufletul ei, ca am ranit-o fara sa vreau. Dar eu nu i-am facut rau, dimpotriva i-am stat mereu alaturi in problemele ei, imi schimbam programul dupa ea, ca sa mergem la film, ori aiurea prin magazine si niciodata nu am vorbit rau despre ea, ba nici macar nu am gandit…Are o fire mai ciudata si putina lume o place si erau multi cei care veneau sa imi spuna rau de ea, dar le ziceam ca e prietena mea si sa nu mai spuna nimic. De fapt, nu prea mai are acum nici o prietena; dintr-un motiv anume, si-a rupt toate relatiile cu prietenele vechi, la vreo doi-trei ani dupa divort. Poate ca doreste sa fie singura, nu stiu…Oricum, i-am respectat hotararea. Si daca maine va veni sa reia legatura, niciodata nu o sa ii amintesc de toata "povestea" asta fara noima, pentru mine.

E foarte greu sa intelegi oamenii in adancul lor, mai ales daca iti spun ceva si gandesc altceva. De asta ziceam si in conferinta cu “misterul” ca daca nu spui sincer ce crezi, simti, nu poti comunica real cu nimeni.
Mama m-a invatat de mica sa iau oamenii asa cum sunt si sa nu cer de la ei mai mult decat dau. Iar eu sa fac tot ceea ce pot pentru altii, cand pot, cand nu…sa merg mai departe, ca sigur cineva are nevoie de mine, de un sprijin, un zambet, o incurajare, o mana intinsa…si asta incerc sa fac mereu…

Cred ca prietenia este ceva ce nu incape in definitii, nu poate fi limitata la un concept, o notiune vaga. E o traire, o implinire si tine de suflet. Ca tot ceea ce tine de suflet, nu prea incape in cuvinte.
prietenia e speranta - de bu la: 23/11/2005 14:55:28
(la: PRIETENIA-CEL MAI DE PRET LUCRU AL OMULUI)
... prietenia este speranta, incredere, optimism, libertate, frumusete....si asi mai putea adauga multe alte cuvinte frumoase prin care se caracterizeaza prietenia........

ce poti face pentru un prieten.....nu stiu ce asi putea raspunde la aceasta intrebare, deoarece atunci cand un prieten are nevoie de tine actionezi pur si simplu, fara sa te gandesti la motive sau la eventuale recompense.......

un prieten este o persoana in fata careia nu iti este frica sa te "descoperi" pentru ca nu te judeca niciodata, pentru ca te accepta si chiar in momentele critice ale vietii tale, atunci cand gresesti nu iti intoarce spatele ci iti ofera o mana pentru "a iesi la suprafata"

chiar era si o maxima "un prieten adevarat este acela care vine in timp ce toti ceilalti pleaca"....
prietene.... - de cuminte la: 01/12/2005 17:02:15
(la: Nimic despre ...fericire.)
Nimic nu este mai frumos pe lume decat un Dumnezeu mort...Cred ca Dumnezeu moare in culori, moare cu explozii de artificii sufletesti, moare furand de la tine din trup nemurirea...Dar noi, oamenii, suntem pt El un fel de ''apa vie si apa moarta", suntem, de fapt, seva vietii Lui vesnice. Dumnezeu se alimenteaza cu benzina umana. Sa-ti vorbesc despre cifra mea octanica, prietene? Proasta calitate a unui suflet este data de o suferinta, de o asa-zisa nefericire confectionata de catre trup si minte. Nu exista suflete ''refuzate la export'', dar minti care ucid, minti care aduc foamete, minti care otravesc vietile, intalnesti la tot pasul.
Si sa revenim la pardalnica de nefericire, la SAGALNICA nefericire....Daca nu ai fi nefericit macar pt o clipa-n viata, cum ai putea constientiza ce-i fericirea? Nefericirea e ca un copil mai mic, mai had si mai pipernicit al fericirii, e unul caruia ii place sa se tina de sotii sufletesti. Hai sa-ti dau ceva de facut: ia o bucata mare de aer si incearca s-o mesteci, apoi s-o inghiti. Imagineaza-ti oameni in miscare, pe o strada ingusta, gen Lipscani, intr-o forfota de nedescris, deschizand si-nchizand gura, dand haotic din falci, incercand sa mestece aerul......mimand miscarile pestilor dintr-un acvariu. Ai fi mai nefericit daca ai avea ceva-n plus pt care sa ''lupti''? Sa lupti pana si pt aerul pe care-l respiri( exceptand cazurile exceptionale ). Atunci, poate, ai realiza minunea vietii, fericirea pe care o RESPIRI zilnic. Nefericire e sa stai sa-ti plangi de mila, sa judeci ''fericirea'' celorlalti........nefericirea inseamna sa dai cu piciorul in fericire, sa arunci cu pietre-n ea, sa o terfelesti creand ''ode'' ale nefericirii, altare sufletesti pt ''nefericire''. Din cauza asta-mi parea rau, prietene, pt ca, cel care a creat poemul, parea un spectator al ororilor nefericirii. Daca ar fi fost mai putin oripilat si concret ar fi dezarmat Nefericirea asta, bat-o vina, atunci as fi suras cu ingaduinta. Nu egoismul ma face sa nu ''vad'' nimic din toate acestea, ci constientizarea capacitatii mele de a lupta cu nefericirea, evaluarea tuturor armelor impotriva ei. Daca pot sa sa-mi ajut trup, suflet, minte sa fie fericite creandu-le diferite conditii lumesti e marea mea reusita...dar pt asta am nevoie de brate vanjoase care sa demonteze nefericirea, s-o sparga, nu s-o priveasca cu lacrimi inutile si sa-i ridice ruguri de cuvinte....Pt nefericire e nevoie de mai putine cuvinte.

P.S. In copilarie, tatuca m-o invatat sa ma tem in viata de omu' span, omu' rosu si de absurdoman:-)
#92016 (raspuns la: #91906) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cred ca dezavantajul prieteni - de maan la: 09/12/2005 21:54:35
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
cred ca dezavantajul prieteniilor cyber este ca nu iti raman amintiri din aceasta prietenie.
n-am poze, nici nu le vreau.
dar in mintea mea vor ramane aprinse orele de taifas si fraze intregi care (stiu ca suna aberant) intr-o epoca ciudata din viata mea, m-au facut sa cresc intr-un an cat altii-n sapte sau sa ma scutur intr-o zi de durerea acumulata-n trei.

dezavantajul prieteniilor legate pe net e ca-s inca privite cu suspiciune.
eu le-am intalnit.
nu-mi pasa cum arata oamenii aia, cum ii cheama si ce studii au.
daca strig acu’, chiar acum daca strig, voi primi cel putin un mail “draga mea, ce-i cu tine?”
“nimic”, voi raspunde, “vroiam sa vad daca esti aici, pentru mine!”

n-am sa strig fiindca, in prietenie, asa cum o vad eu, certitudinile astea nu-si au rostul.

Ps. dupa vreo doi ani de povestit, m-am intalnit cu ‘fata aia de pe net’… am baut prima vodka din viata mea, am ras, am vorbit in acelasi timp, asa cum faceam candva pe messenger, am curatat cartofi, am discutat despre barbati…parca ne cunosteam de-o viata!
Vorbim ore-ntregi la telefon, dar, cand ne e greu, tot mailul e mai tare!
Si, culmea vechii obisnuinte, ne-am trimite mai curand sms-uri decat sa ne telefonam.
Ne-am descoperit asa, ne-am imprietenit scriind si cuvintele ne par amandurora mai intime, daca-s …scrise.

Femeia asta nu mai e de mult, ‘careva de pe net’.
E drept ca uneori as vrea s-o strang in brate, dar heeeeei! daca n-ar fi fost netul n-as fi cunoscut-o si-atunci voi plati cu drag acest pret.
Si, de Pasti, oricum vine-acasa!!!!!!!!
Si-apoi, la vara, ma duc eu la ea.


#94200 (raspuns la: #94177) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...