comentarii

cuvinte inrudite cu romania


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
cuvintul "rom" nu este creat de romani.... - de dorinteodor la: 05/03/2009 18:59:33
(la: Rrom sau ţigan?)
limba romana se formeaza cu cuvinte create de romani. cuvintul romanesc este "tigan" si e normal ca asa sa ramina. noi norbim de nemti nu de "deutsche menschen". tara lor este deutschland dar noi ii spunem germania. vorbim de londra desi englezii zic london...... asa cum am zis, cuvintele limbii romine le formeaza romanii si nu are importanta cum altii isi spun ei intre ei....asa ca nu inteleg de unde aberatia cu "rom"....

pe de alta parte, nu noi am creat conotatia negativa asociata cu cuvintul tigan. noi avem o foarte buna conotatie pozitiva in legatura cu cuvintul "neamt" si cu "lucrul nemtesc" adica trainic, de incredere,.... deci nu noi sintem raspunzatori de conotatia negativa asociata cu cuvintul "tigan".....

totusi, noi vorbim de tigani mai ales in legatura cu cei care se comporta necivilizat, violent, agresiv cu oamenii pasnici. exista destui tigani la care nici nu observam ca sint tigani. personal am lucrat de multe ori cu tigani angajati la firme si am o parere foarte buna despre ei. cei cu care am lucrat sint oameni de incredere, buni profesionisti, nu are importanta ca sint tigani. despre unul cu care lucrez de peste 10 ani am aflat acum de curind ca ar fi tigan. este un tip de incredere profesionala si faptul ca am aflat ca e tigan nu mi-a schimbat in nici un fel parerea buna despre el....

asa ca, de fapt, nu originea este problema ci modul in care unii (romani sau tigani) se integreaza in societate. daca se integreaza, nimeni nu va avea nimic cu ei.... dar asta depinde numai de ei, de fiecare in parte....
Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. - de Daniel Racovitan la: 16/12/2003 03:47:12
(la: Codex Rohonczi)
Traducerile lui Viorica Enachiuc sunt CRI-MI-NA-LE!... :))))
Merita sa cititi articolul pana la capat.

Un articol din Observatorul Cultural:

"
Nu trageti in ambulanta

Dan UNGUREANU


Viorica ENACHIUC
Rohonczi Codex: descifrare, transcriere si traducere
Editura Alcor, 2002, 400.000

Autoarea

Viorica Mihai, casatorita Enachiuc, a absolvit in 1966 Facultatea de Filologie, Romana-Istorie, la Iasi. A lucrat ca arheolog. A primit o bursa la Roma, in 1983, pe probleme de arheologie si lingvistica istorica. In 1982 a auzit de existenta Codexului [Rohonczi]. Directorul Institutului de studii istorice si social-politice (de pe linga CC al PCR) Ion Popescu-Puturi, (ideolog de sinistra memorie) i-a facut o copie dupa codex si i-a „incredintat-o“ spre studiu.
Dupa cercetari preliminare, Viorica Enachiuc a publicat un articol despre codex in Analele de Istorie (ale Institutului de studii istorice si social-politice de pe linga CC al [PCR]) in numarul 6/1983. Arata ea acolo ca a fost scris codexul in [latina] vulgara, in sec. XI-XII, cu caractere mostenite de la [dac]i. Si da si citeva pagini traduse.

Pina aici am parafrazat continutul paginii de garda a cartii. Parantezele imi apartin.
Am citit respectivul articol. Inghesuit intre unul despre miscarea muncitoreasca interbelica si unul despre rolul conducator al PCR in lupta etc. s.a.m.d., articolul cuprinde citeva pagini traduse din codex. Practic, autoarei nu i-a luat nici un an descifrarea scrierii si a limbii. Publicarea intregii carti n-a fost decit o chestiune de timp. Si a aparut cartea – 850 de pagini in octavo, cu coperta, supracoperta si finantare de la Ministerul Culturii. Publicarea ei a fost recomandata de barbati cu titluri academice, profdirdoci: Ariton Vraciu prof. univ. dr. lingvist din Iasi, in 1983, unu’ Ioan Chitimia prof. univ. dr. doc., si unu’ Pandele Olteanu, slavist, Universitatea Bucuresti, prof. univ. dr. doc., prin 1990. Cele trei recomandari apar in postfata cartii. Nici un cunoscator de latina, de prisos s-o spunem, printre cei care gireaza cercetarile doamnei Enachiuc.


Manuscrisul

Autoarea e suficient de onesta sa-l descrie. Codex Rohonczi e scris pe hirtie, al carei filigran, o ancora incadrata intr-un cerc, sub o stea cu sase raze, a permis si datarea: conform catalogului de filigrane al lui Briquet, e vorba de hirtie din Italia de nord, produsa intre 1529-1540. Cartea are 224 foi de 12/10 cm, cu text intr-o scriere necunoscuta, cu 150 de semne diferite, de la dreapta la stinga, si citeva miniaturi destul de primitive. Manuscrisul isi face aparitia abia in 1838, cind Gusztav Batthyany il doneaza Academiei de stiinte a Ungariei – cum de nu e pomenit in nici un catalog, timp de trei secole dupa presupusa sa scriere? E scris dupa 1500 – cine sa-l fi copiat, intr-un alfabet nefolosit, intr-o limba necunoscuta? Autoarea depaseste apoi orice limita cind afirma ca e scris de jos in sus. Or, bunul-simt insusi ne spune ca nu se poate scrie astfel, fiindca mina care scrie ar sterge rindurile deja scrise, minjindu-le. Nu exista in toata istoria scrisului vreun scris de jos in sus. Alfabetul, „dac“ desigur, are 150 de semne – totusi, autoarea nu foloseste nici 20 de sunete in transcrierea fonetica. Manuscrisul e frust, cu desene rizibile, in alb si negru1 – si asta, intr-o epoca in care copistii lui [Stefan cel Mare] si cei ai lui Matei Corvinul rivalizau in rafinament.


Limba manuscrisului

Limba in care e scrisa cartea ar fi latina vulgara din secolele XI-XII – pe atunci se vorbea deja romana comuna, stim asta comparind romana si aromana, fondul lor comun seamana bine cu limba care va fi fost vorbita in secolul al XI-lea. Autoarea ofera un ingrijorator „[dictionar] latin vulgar-roman“ la finele cartii – latina vulgara din secolul XII, care n-are nici un cuvint comun cu [romana] din secolul XV, pe care o cunoastem!
Faptul ca a lucrat la manuscris si la traducere 20 de ani, intre 1982, cind primeste manuscrisul, si 2002, cind apare cartea, e inexact: articolul aparut in 1983 demonstreaza ca inca de pe atunci avea autoarea idei clare despre scrierea si limba codexului. In schimb, nu i-au ajuns cei 20 de ani de [munca] pentru ca sa ofere o echivalenta a numitului alfabet si o gramatica minimala a inchipuitei „latine vulgare“. Dam mai jos citeva mostre de traducere:
„Prielnic in traire, din nou sa strigi datator! Iubire aleasa, matur de a merge cu cavaleria, sa traiesti plecarea!“ (p. 7); „Departezi blestemul nereidei catre iad.“ (p. 35); „Cu adevarat a arata brazdare.“ (p. 37); Ater iris imiuoi nectani = „curcubeu spaimintator patrunde spre a ucide“ (p. 143); „Pe acei unguri sa spadasesti.“ (sic! p. 143); „Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind, lupta am unit!“ (p. 57)
Fie ca am spalat lovind, sprijinul sporind – fie ca am lovit spalind, sporul sprijinind – tot aia este...
Restul cartii e cam la fel.

Totul se petrece intr-o tara ipotetica, condusa de unul Vlad: singurele localitati ale tarii lui sint Ineul, Aradul, Olbia si Dridu (exista un sat cu acest nume, linga Bucuresti, pe unde a facut sapaturi Viorica Enachiuc); mai figureaza Nistrul si Tisa, apoi Raraul. Dar cel mai frecvent figureaza Raraul si Ineul. Si Dridu. Alea trebuie aparate, cam asta e ideea textelor din carte.
Textul manuscrisului e neintrerupt. Autoarea simte insa nevoia de a pune subtitluri: unele sint discursuri ale acestui Vlad, altele, solii ale lui Alexie Comnenul adresate primului, ale lui Robert al Flandrei, ale lui Constantin Ducas. Nu conteaza ca in Alexiada, biografia lui Alexie Comnenul, Ana Comnena nu pomeneste nicidecum de asemenea solii adresate vreunui Vlad ; ca nici in documentele referitoare la Robert de Flandra, Ducas, si nicaieri in alta parte nu e pomenit vreun Vlad. El exista, si gata. Nu conteaza ca n-are capitala, ca localitatile cele mai frecvent pomenite sint Ineul si Dridu. Vlad e puternic.

Ce-i cere Constantin Ducas lui Vlad? „Er sibid irarau rar rad tisa = mergi la Rarau, mai ales rade la Tisa“ (p. 259). Cam mare teritoriul stapinit de Vlad acesta !
Apar si diverse popoare daunatoare – uzii, cumanii, ungurii – si gotii, despre care stiam ca disparusera deja in secolul al VI-lea. Ei, nu-i asa: gotii ii trimit o solie numitului Vlad, in 1101. Mai apar si niste oameni galbeni: „ikter eua = oamenii galbeni striga“; „a glivi reden = pe cei galbeni stapinind“; „liviso ala iucet iustis = pe cei galbeni ii bate cavaleria cu dreptate“. Anii, in manuscris, sint numarati dupa Christos, fara ca autoarei sa-i pese ca in epoca se folosea cronologia de la facerea lumii.


Concluzii

Nimic nu se potriveste din cele avansate de autoare. Manuscrisul e cu siguranta o contrafacere tirzie. Autoarea nu publica nici regulile folosite de ea in transliterare, nici gramatica ipoteticei sale „latine vulgare“. Ofera in schimb facsimilul manuscrisului si un ingrijorator vocabular latin vulgar-roman. Textul traducerii ar fi facut deliciul dadaistilor, caci aduce cu dicteul automat visat de Tristan Tzara.
Ei, si ce-i cu asta?, veti spune. Nu e nici prima, nici ultima apucata de la noi, si sint sute adeptii – era sa spun „tovarasii de boala“ – ai lui Napoleon Savescu, animatorul unui halucinant Congres international de dacologie; emulii din salonul lui Pavel Corut sint la fel de numerosi. Ambuscati „e“ peste tot...

Alarmante sint, insa, vocile care cautioneaza aceasta patologica impostura. Alde Ariton Vraciu, Chitimia si Pandele Olteanu au murit, mi se pare, cam o data cu orinduirea care le daduse titluri academice si statut social; cu atit mai bine pentru ei, fiindca ar fi trebuit sa dea seama in fata respectivelor Universitati pentru aiurelile pe care le-au girat.
Impostura dacomaniei si [paranoia] protocronismului n-au disparut, din pacate, o data cu funestul regim. G. C. [Paunescu] a sustinut, din banii lui, fantasmagoricele congrese ale lui Savescu; iar televiziunea i-a facut, desigur, propaganda. Acum, cu acest aiuritor Rohonczi Codex, Ministerul Culturii este cel care finanteaza publicarea unei carti atinse de paranoia, iar [televiziune|Televiziunea] nationala acorda doua lungi ore de interviu autoarei. E de crezut ca atit generozitatea Ministerului Culturii, si cea a Televiziunii vor fi fost puse in miscare de vechi retele securiste, la fel de eficiente acum ca inainte. E gretos ca CNA-ul n-a gasit nimic de spus impotriva emisiunilor; si, mai ales, ca banii care se puteau da pentru publicarea unor carti de istorie cinstite s-au risipit pe publicarea acestei maculaturi.
Asemenea deliruri sistematizate exista in toata lumea. Insa numai la noi sint sustinute de retele influente si bogate, care pot crea o legitimitate factice, scurt-circuitind consensul specialistilor, fie istorici, fie lingvisti, fie paleografi. E destul ca cineva sa flateze frustrarea talimba a unora ca fratii Paunescu, finantatorii lui Napoleon [Savescu]. Celalalt mare magnat al economiei romane, Iosif Constantin Dragan, e si el un corifeu al tracomaniei. Trecutul securist, averile vechi/recente si dacomania sint legate intre ele si se sprijina. Acesti oameni influenti polueaza cu banii lor pina si riurile linistite ale dezbaterii stiintifice.

P.S. Romanticul secol XIX e celebru pentru gustul sau medieval: atunci cind oamenii n-au gasit antichitati, le-au facut singuri; de la cintecele lui Ossian la „ruinurile“ factice de la curtile printilor rusi, veacul e plin de falsuri pioase. [Ungaria] e o tara in care contrafacerile au fost numeroase: un anume Kálman, in secolul al XIX-lea, a produs el singur un numar de documente medievale din care o parte, pare-se, trec si azi drept autentice. Din fericire, tot in Ungaria a aparut reactia opusa, spiritul ironic: Istoria prostiei omenesti a fost scrisa de un maghiar, Rath-Vegh István.
Departe de mine sa neg interesul intrinsec al cartii: deschisa la-ntimplare, citita de-a-ndoaselea, pe luna plina, la trei rascruci, ea vindeca de bubat, de gilci, de nabadai, de buba-neagra. De deochi, de dambla, de orbu-gainii, de trinji si de opaceala e buna mai ales aia cu: „Identi uzia iu eta ereuai. Ik ira as. Si anecti iradires. Iuniki usus visti imikn. Ercisca siccin. Imudir goti venot = Adesea uzii merg si naruie. Loveste furia unitar! Daca ne unim ai rade. Mergi mai ales folositor, ai vazut pe aceia lovind. Secarea impartirii. Fara stapinire gotii sa vina!“."


Sursa: http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=8266

am readus acest articol in discutie - de Catalina Bader la: 09/01/2004 02:35:08
(la: A existat holocaust in Romania?)
deoarece mi s-a parut ca dl Lupescu vrea sa se joace cu cuvintele:
disculpa participarea Romaniei la Holocaust
alunecand pe langa adevar
cand afirma
noi doar ii deportam...

e vorba pur si simplu
de formulare
care mi-a ridicat niste intrebari.
#7819 (raspuns la: #7749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maia Morgenstein - de schitroc la: 26/02/2004 00:02:07
(la: "The Passion of the Christ",un succes de casa inainte de lansare)
Am vazut'o si ascultat'o pe Maia Morgenstein ieri on FOX, O'Reilly show.
Foarte objectiva (a recunoscut ca facand parte din film un poate fi objectiva),
si un adevarat patriot roman; a avut cateva cuvinte bune despre Romania.
Un adevarat deliciu de vedea o compatrioata pe FOX!

Abia astept sa vad filmul in chestiune la cinema!

:-)

Sil
Ceea ce practici tu se numest - de gabriel.serbescu la: 19/10/2004 23:18:16
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ceea ce practici tu se numeste xenofobo-sexism. :)
Cu alte cuvinte discriminezi barbatul roman, dintr-un punct de vedere feministo-extrem. Ceea ce in ansamblu e bine, dar esti, sa nu mi-o iei in nume de rau, prea grabita.
Nu fi prea mandra de faptul ca in Noua Zelanda femeile au votat primele.
Tara asta nu e un etalon in materie de ideologii noi, ci mai degraba, locul unde aceste ideologii pot fi puse in practica. La fel cum ideile rev. franceze au fost puse in practica ceea ce urma sa se numeasca Statele Unite ale Americii.
La pol opus, dintre tarile civilizate Elvetia este tara care a dat drept de vot femeii abia in anii 60. De ce? Pentru ca femeia din Elvetia nu considera necesar sa voteze, si nici nu vedea votul ca pe expresia ultima a eliberarii feministe. Ceea ce ne duce la o alta discutie: libertatea. La finalul acesteia (dureaza de cand e omul) s-a ajuns la concluzia ca exista indivizi (de diferite sexe) care NU AU NEVOIE de aceasta libertate.
Fara sa ne abatem insa de la discutie, tu denigrezi din prea mult entuziasm presupun, segmentul masculin romanesc care, adoima celui feminin, se afla ca si grad de emancipare pe undeva in jurul anilor 30-40.
Ori daca o faci, nu ajungi nici unde.
Sa nu ma intelegi gresit, topicul tau ma amuza, mi se pare strigatul (nevrotic oarecum) al femeii satule de obtuzitatea masculina romaneasca:).
Insa astfel de cazuri se intampla si in alte colturi ale ¨lumi civilizate¨: Spania.
Nu poti sa-mi spui ca nu-ti plac barbatii spanioli, sau cel putin nu la un nivel estetic, insa spre dezamagirea ta, pot fi la fel de lenesi, de indiferenti si de inactivi domestic ca si oricare barbat latin.
Insa si asta se poate corecta iar anul trecut, un an intreg, a fost difuzata o campanie propagandistica pe banii ministerului de bunastare spaniol.
Unul dintre spoturi prezenta un barbat care meticulos isi curata masina. Isi sterge parbrizul, isi scutura presurile... (Voice Off) ¨-E clar! sti sa cureti! De ce nu ai face-o si in casa?¨
Ceea ce incerc sa arat e faptul ca obiceiurile astea pe care atat de mult le dispretuiesti isi au un inceput, cel mai adesea din secolele trecute, iar ca orice obicei este transmis cultural pana i se opune cu logica si persuasiune o ideologie contrara. Punct.

Cat despre punctul forte feminist - dreptul femeii la munca, acesta a aparut cand industriasii americani au inteles ca-si pot dubla beneficiile, apeland la forta de munca feminina, platita inca si astazi uneori, mai prost!

Una peste alta imi imaginez ca e teribil sa fi barbat in Romania, sa fii lovit de aceleasi necesitati ca un neozelandez, sa intri pe net din varii motive, si sa mai dai de cineva care te dispretuieste. :(
apropos de ce???? - de Belle la: 23/05/2005 21:29:03
(la: Lectie de patriotism...)
e frumos ce spune whistler (ti-am vizitat si sit-ul fara insa a intra in detalii, frumoasa initiativa) dar pe valeriu nu-l inteleg.
ce-a povestit insa n-are nimic a face cu patriotismul ci mai degraba cu pastrarea unei culturi si-a anumitor traditii, face parte din educatie nu din "patriotism"
pe de alta parte, daca nu te-ai nascut in romania si nu vorbesti romaneste atunci de unde si pana unde ai spirit romanesc si-ajuti sa nu dispara... m-ai "bagat in ceatza" vorba aceea.
iar comentariul cum ca cei care nu-si mai gasesc cuvintele in limba romana inspira mila e deja o insulta.
#50792 (raspuns la: #50485) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
belle si rsi - de donquijote la: 02/09/2005 14:44:49
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
va admirimaginatia si inventivitatea in imbogatirea tezaurului de cuvinte a limbii romane:))
"totusi in italia doamnele sa - de Daniel Racovitan la: 01/11/2005 11:34:05
(la: Codul-... bunelor maniere.)
"totusi in italia doamnele sau domnisoarele nu iau ca un "offence""

N--am zis ca in Franta o iau ca pe o ofensa, ci ca se uita la tine ca la un ciudat si un demodat (neplacut de demodat). Il gasesc la fel de neobisnuit ca si gestul mujicului rus de a se inchina pana la pamant in semn de salut. Cu alte cuvinte, evitati-l. Romanii isi inchipuie deseori ca or sa le dea pe spate cu eleganta lor "renumita in toata lumea", dar efectul e cu totul altul si n-au decat de pierdut.

___________________________________________________________________
"aceste cuvinte ne doare" (sic).
#83503 (raspuns la: #83404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Salut tuturor.Am citit un pic - de Alcantara la: 15/11/2005 10:27:47
(la: Cei din occident, va invatati copiii romaneste ?)
Salut tuturor.Am citit un pic "pe diagonala" discutiile de pe forumul asta si m-am hotarat sa ma inscriu si eu.

Am sa raspund la acest subiect pt ca e o tema ce ma atinge intr-un anumit fel.
In sensul ca eu de exemplu,am plecat din tara impreuna cu copilul meu la vremea cand el (copilul) trecuse cu putin peste varsta de 10 ani.
A invatat italiana foarte repede ,as putea spune chiar aproape fara niciun efort si nici nu e o minune treaba asta,doar se stie ca romanii invata italiana in ritm accelerat.

Cat am fost in tara vorbeam doua limbi,familia mea fiind una mixta.
Venind aici,am invatat italiana plus dialectul regional care si asta are pe tot atatea similitudini cate deosebiri in limba italiana si chiar in limba romana .E un soi de mixtura asemanatoare si totusi deosebita.
Acum o sa ajung la miezul problemei mele.
Copilul meu vorbeste cu mine zilnic romaneste (dar doar cu mine ,caci in zona asta sunt foarte putini romani) si zilnic observ ca unele cuvinte ,le inlocuieste cu cuvinte din limba italiana sau din dialectul regional de aici.Dar inlocuieste doar acele cuvinte ce se aseamana izbitor de mult cu cuvintele din limba romana.
Il vad uneori ca atunci cand ii atrag atentia,la propozitia urmatoare inainte de a rosti un cuvant "stalcit" se opreste pt cateva fractiuni de secunda ca sa "caute" cuvantul romanesc corect.
Eu nu cred ca copilul meu vrea sa-si dea "aere de occidental" .Pur si simplu vorbind toata ziua la scoala in italiana si in dialect,limba romana fiind foarte asemanatoare,face confuzie si "in viteza" mai scapa cate un cuvant .
Sunt convinsa ca daca am merge in tara in scurt timp n-ar mai face aceste mixturi.

Nu-mi place sa aud chiar si de la rudele mele reprosuri "aa pai a uitat sa vorbeasca romaneste,ati uitat de unde ati plecat".
Nici eu si nici copilul meu nu am uitat de unde am plecat,n-am uitat nici limba ca noi doar ne-am mutat din tara,nu ne-am spalat creierul.
I-as provoca pe fiecare sa incerce o atfel de experienta:sa invete si sa vorbeasca in fiecare zi 6 ore italiana(la scoala),2 ore dialect (cu amicii) si 4 ore romaneste (o singura persoana pe cativa kmp) si sa vedem daca dupa cativa ani nu fac confuzie intre cuvinte.
Sa nu uit sa le reamintesc ca asemanarea dintre romana si italiana nu e egala cu cea dintre romana si engleza sau germana sau mai stiu eu ce limba.
Nu cred sa uitam vreodata sa vorbim romaneste,poate sa scriem corect ar fi posibil dat fiind ca iar s-au facut modificari in gramatica limbii romane,dar ma irita sa aud cum scapam cate un cuvant stalcit la telefon cum sar pe noi ai mei "ca ne-am denaturat"...




txana - de anisia la: 30/11/2005 23:48:50
(la: Accentul si integrarea in societate)
de ce vrem sa scapam de accent? - personal as vrea sa pot sa ma pierd in multime, atunci cand vorbesc limba lor, a localnicilor. m-ar ajuta sa nu ma mai simt asa de straina, atunci cand sunt acolo. ma gandesc ca poate i-ar ajuta si pe ei, pe localnici, sa fie mai deschisi cu mine, sa ma lase sa-i cunosc.

cunosc -din pacate- persoane care dupa ani de zile nu se pot face intelesi in engleza dar daca o sa-i intalnesti in romania vor vorbi cu accent de american...trist dar adevarat. - asa ceva denota nimicnicia, cred eu! asa cum mai vezi romani care au fost si ei plecati o luna, doua pe undeva si domnule, nu stiu cum se face, dar nu-si mai amintesc cuvinte in limba romana. iar cand vorbesc se chinuie de numai numai sa afiseze un accent "strain". hai sa fim seriosi!!!
___________________________________________________
daca n-ai sa mai fii tu, am sa fiu si eu un om obisnuit...
#91967 (raspuns la: #91411) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Honey in the Sunshine la: 30/11/2005 23:57:22
(la: Accentul si integrarea in societate)
asa cum mai vezi romani care au fost si ei plecati o luna, doua pe undeva si domnule, nu stiu cum se face, dar nu-si mai amintesc cuvinte in limba romana.

Sunt de acord! Asta e o mare tampenie.. Nu-ti poti "uita" limba materna pentru ca e ca un al saselea simt, parte din tine. Eu studiez limbi straine si asta inseamna ca in fiecare zi "jonglez" cu 5 limbi... si uite ca nu mi s-a intamplat niciodata sa pocesc romana sau s-o vorbesc cu alt accent decat cel banatean.
______________________________________________________
"Oricum, e intotdeauna perfect adevarat si contrariul" - Longanesi
#91970 (raspuns la: #91967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinteodor - de Yuki la: 03/04/2006 23:05:27
(la: Limba romana e un organism viu)
" pe mine nu ma intereseaza decit sa simplific scrierea si vorbirea. englezii au priceput asta de mult si d-aia au o limba asa de bogata si complexa." spui tu. Dar nu crezi ca formulari de genul : wearable, loveable, si tot felul de alte verbe la care ei adauga cu atata usurinta diferite sufixe vin tocmai dintr-0 saracie de vocabular si o comodiatate intelectuala? De ce sa cauti alt cuvant cand e mai usor sa inventezi unul nou de la verbul pe care il stii.
Nu neg ca gramatica limbii romane este complicata, dar asta face parte tocmai din bogatia limbii, din specificul ei, si o simplificare atat de drastica cum propui tu nu poate duce decat la o saracire a ei. ( Vezi oribilitatea aia de Dativ cu " la" de genul ' am dat scrisoarea la fata' in loc de ' am dat srisoarea fetei'; o fi mai comod sa spui cu " la", dar nici nu-ti trebuie prea multa scoala pt. asta, si parca suna si mai frumos varianta corecta-- adica ' fetei'--).
In privinta neologismeleor academia nu face uneori decat sa acrediteze anumite cuvinte si expresii intrate in uz. Din cate stiu eu, un cuvant strain este accptat ca romanizat ( a cu caiula :)) in momentul in care isi formeaza famile de cuvine ( de ex. fr. boutique, a devenit 'butic', iar acum avem 'buticuri' si 'buticari'). Orice ai face aceste cuvinte imbogatesc limba romana si oricat as fi de mandra de limba mea mi-e greu sa apuc de soarece si sa rasfoiesc/ scotocesc plasa internationala ca sa intru pe cafenea.
#115221 (raspuns la: #115113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
* - de Andre29 la: 31/07/2006 10:35:21
(la: O carte - 25 de cuvinte)
Marie Cardinal - Cuvinte care elibereaza. Romanul unei psihanalize
- a fost nevoie de cateva internari la 8+1 si 7 ani de analiza ca eroina sa-si dea seama cine este de fapt si ca-si iubeste mama;
- fantasmele sunt gonite atunci cand le pui in vorbe, scotandu-le din tine.

________________________
Te rog … desenează-mi o oaie!
Manual de Umanism - de cosmacpan la: 07/10/2008 01:55:54
(la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?")
Manual de Umanism
Reguli utile:

Obişnuieşte-te sã citeşti în bibliotecile publice.
Cãrţile mari nu ţi le împrumutã nimeni.

Nu citi fãrã posibilitatea de a-ţi nota idei, extrase, iradiaţii, titluri.
Memoria umanã este mizerabilã.

Bine este, chiar cãrţi voluminoase, sã le citeşti fãrã întreruperi.
Numai aşa se formeazã o imagine fidelã, eventual într-o singurã noapte.

Se pipãie, se miroase cartea şi, mai întâi, se parcurge repejor de la o copertã la alta.
Se stabileşte aşa strategia de lecturã, în principal cât timp îi cedezi.

În acest mileniu incult, nu te aştepta sã ai cu cine pãlãvrãgi despre viciul tãu.
Existã însã o Constelaţie a Lucizilor, încât poţi convorbi cu Dante.

Reciteşte de câte ori este nevoie. Aceeaşi carte/simfonie/pânză se schimbă după cum devii tânăr/bătrân, fericit/luceferizat, sărac/bogat, sănătos/nebun.

Lucrul cel mai important: nu investi speranţe cã vei fi… înţeles de diplomectuali. Diplomectualul e adesea un posibil ministru, cinic, mincinos, coruptibil. El foloseşte cărţile ca pe nişte trepte, calcă pe ele. Va călca şi pe oameni.

Doar litere şi atât! Este superioritatea textului asupra audiovizualului. Te condamnã sã imaginezi. Te face creator prin muncã silnicã a spiritului.
Acele personaje, de fiecare datã aşa cum ţi le imaginezi tu, rostind memorabilele cuvinte.
Este superioritatea romanului asupra filmului. Numai TU ştii dacã Anna Karenina se epila!

(http://borgiah.home.ro/a01.html)
- De ce? De ce nu?
motanelul - de claudia enea la: 28/10/2008 07:40:45
(la: Amalgam (continuare))
''amindurora''este un cuvint in limba romana.sper, inca...lol
#356276 (raspuns la: #356144) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cri - de thebrightside la: 08/02/2009 12:28:21
(la: ce nu scrie printre rânduri)
apai io ma aflu in plin proces de imbogatire a lexicului, mi se pare asa mare prapad si pacat ca in locul miilor de cuvinte din limba romana sa folosim iar si iar aceleasi vorbe care mie in momentul asta imi par categoric mai harsaite/zgariicioase cum zici tu decat cele nerostite vreodata ori arar...
ma bucur ca-ti placu' avusei ceva emotii
#403612 (raspuns la: #403425) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
modi - de thebrightside la: 23/10/2009 08:27:14
(la: Has been)
multamesc. :)

p.s. atentie dealtfel la toate cuvintele din limba romana (nici cele ale altor idiomuri nu-s de neglijat). nuj ce naiba au poetii astia de le tot repeta. sa fie o bilbaiala...
om - de adina.petre la: 26/01/2010 15:05:09
(la: ailleurs)
Multzam eu tie, ca ai tinut cont de sugestia mea. :)

Well, da, cum ziceam si mai sus, mofturi de-alea mele. De fapt, mie imi plac anumite cuvinte ale limbii romane, si ma oftic ca ele nu mai exista in limbajul uzual, si atunci...pe langa faptul ca mi se pare firesc, ma si astept si-mi doresc in secret sa regasesc cuvintele alea in poezie. :)))
#519907 (raspuns la: #519888) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
goeteri - de amoruscat la: 22/08/2010 00:19:24
(la: Ofrandă... sau... Blestem)
Stiu prea bine ce inseamna in engleza... Ghilimele alea deci nu evidentiau limba straina?
Si in plus nu uita de pronuntarea din engleza, care nu se potriveste cu acele cuvinte din limba romana, chiar deloc si strica rima... Daca citesti cum se scrie, atunci mai merge(dar in cazul asta cred ca multi se vor gandi la dejectie)
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...