comentarii

cuvinte inrudite mana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
...I'm your turbo lover....te - de Little Eagle la: 07/08/2004 08:16:51
(la: Sexul la serviciu)
...I'm your turbo lover....tell me there's no other....
Mda,mi se pare perfect de bine si interesant si excitant sa ai sex la serviciu.
Daca eu am avut sex intr-o cabina telefonica si intre vagoanele metroului in Ny...a avea sex la serviciu e o joaca.Am facut si asta.In W.C-ul femeilor sau calare pe birouri sau chiar pe chiuveta,eram sportiv pe atunci in astea,de aia am dureri de spate azi...e greu sa tii o femeie in brate cu spatele la zid si s-o pompezi stand in picioare...azi am devenit cel care sta sub femeie.dar imi place si mereu mi-a placut cand fat e in control.Voi fetelor ce ziceti?adica mereu...supuse barbatului?

Nu stiu daca sex la serviciu are o legatura cu cel in public?pe undeva e cam asemanator.Intra in categorie si sexul din scoala generala sau liceu sau colegiu aici?
Personal mi se pare excitant sa ai sex in locuri interzise,e un fetish,fara nici o legatura acum,odata am avut o gagicuta japoneza din Hong Kong insa care era in bondage,stiu ca facea niste noduri de franghie de nici dracu'nu te mai scotea din ele...am intrerupt-o cu ea pt. ca avea o iubita(NU AM nimic impotriva lesbienelor!)dar nu ma simteam bine in preajma ei....she was a real weirdo boy!Era si ea tot din Hong Kong dar avea o manie...un fetish in care nu am crezut ca exista pana atunci....automutilare voita ....fata nu avea un picior si eu ca prostul credeam ca saraca a avut un accident nasol....cand am aflat de la Miko(japoneza cu care eram)ca din vointa si din ..."eroticism" si-a dorit piciorul taiat total,mi-am zis ca e vremea sa ma uschesc!

Sunt unii Dr. asiatici care fac astfel de operatii si exista o reala lume underground de astfel de fetish people in NY,nu va spun minciuni!Daca intri pe canalele lor,si e de ajuns sa cunosti 1-2 persoane,vei intra intr-o lume ce ti se pare total ireala si weird!

Mereu am fost...curios...

In fine,trebuia sa ma f...t si la serviciu,de ce nu?N-am fost eu angajat prea mult in un loc,cred ca toata viata am avut cam 12 servicii diverse(in Ro.si aici)si cel mai mult am stat 3 ani intr-unul,cel mai putin,1-2 luni.
Doar odata in viata am stat 3 ani.In rest,aici am fost si sunt freelance pt. ca urasc sa am un sef!Eu sunt seful meu!

Mai nasol este sa ai relatii extraconjugale.Oi fi fost eu cum am fost dar am niste precepte ale mele:daca sunt insurat,NU imi insel sotia niciodata!Ar insemna tradare.
Ca ma uit la alte femei si imi sunt frumoase si le-as f...e pe loc,e ceva ce va ramane o mica fantezie de moment,dar m-as simti f. nasol in suflet si nu as putea trai cu mine insumi daca mi-as insela real sotia.Asta imi aduce aminte de niste cuvinte zise de Jimmy Carter(de n-ar fi fost el...nu ajungeam eu in USA!):"All of us men ,we're cheating on our wives,It is impossible not to look with that sexual desire at some woman passing by,and after that,we're loving more our wives. "
E sau nu adevarat?

Sex sub birou,pe birou,la w.c.,pe terasa cladirii,un blow job scurt,go down on her and tease her to insanity,lick her fingers,have sex in front of the window so all people can see you,cam asa se intampla .Eram odata prieten cu un fotograf pro.la revista ELLE si Cosmopolitan,mereu avea dupa el gagici de cadeai pe jos,manechine de ti se parea un vis sa ai sex cu ele...putine chiar sunt inebunite dupa sex,mai mult dupa relatii si bani multi si pile.

Sunt niste Barbie Dolls de plastic.Dar nu se sfiesc si iau la droguri cu gramada.
faci apoi ...CE VREI cu ele!
Leo(amicul meu fotograf)era into S&M si era bisexual,mai mult ii placea sa fie tortuirat de femei superbe si avea destule.Si asa mai dadeam si eu la bucile lor prin el.Ele (de obicei mereu cate doua)il torturau eu le f...m,de nici ca puteam sa ma scap, o tineam ca un nebun ...dar era si pt. ca luam droguri cacalau atunci,si ele la fel,nu dormi,si sex-ul continua parca la infinit....si e nasol pt. ca you pass out cu scula dreapta si te trezesti la fel...

E o nebunie sexuala.Dar radeam de inebuneam de Leo...sa-l fi vazut legat in lanturi cu masca pe fata si fermoar la gura si ...scula in piele neagra si alte inele si zgarciuri in jurul ei si un dildo bagat in cur...omul nu putea vorbi(fermoarul) si eu ma p...m pe mine de ras.
Iar am divagat...altele ,alta data,sex la serviciu? f. sanatos!Nota 10 de la mine.Ba si am o gramada acum de povestit doar despre vremurile cu Leo,pe alta zi insa.

Tot in trecut traiesc...doar amintiri au ramas dar nu-i duc dorul deloc.Am insa ceva de spus mereu.E imposibil sa nu fie ,la viata tumultoasa ce am trait aici.

LOVE&PEACE,
Ozzy

























































Smoke on the water,a fire in the sky... - de Little Eagle la: 11/08/2004 07:52:36
(la: Tutun)
Jay,my friend,

Uite ca iar ma dau de ex. dar sa stii ca sunt fericit,si de 2 luni nefumator.Am lasat-o si cu alcoolul(f. rar si doar la mari ocazii din an si social drinking).
Sa mai vorbesc de ...drugs?Le-am lasat si pe astea,dar trebuie sa fiu tare,nu-i chiar usor sa te lasi de ele si organismul meu inca lupta si azi,nu vreau sa stau la reabilitare(acele ...inchisori de care mi-e frica sa nu raman acolo uitat...)de aceea e tare greu si daca spun astea sper ca nimeni din voi din cafenea sa ajunga niciodata ca mine.
E f. deprimant sa ma scol la AM si sa scuip sange din gura,imi vreau sa-mi curat gingiile,dar va trece mult timp azi pana ma refac 100%insa am will power.

Sa fumezi...tigari e iar o adictie greu de lasat ,si eu m-am apucat sa fumez la ...14 ani,azi am 48 si crede-ma ca (am mai spus)trebuia sa fi fost mort demult....
Dar drugs...e mult mai greu,si am avut in mine de toate...LSD,Hashish,Marijuana,Peyote,Crack,Cocaine,free base heroin,este o tampenie!Dar asa e uneori soarta unora ca mine mai ...slabi cu duhul...si inveti cu greu si de obicei in al 12 lea ceas!!!!!!!

Sex,drugs and alcohol....die young....die young...live for today,tomorrow never comes....Ma repet mereu la cafenea dar n-o fac din rautate sau sa ma credeti un aiurit si care se da...."mare",vreau sa NU ajungeti niciodata ca mine!!!Un aiurit,da,un crazy man,da,orice sa ma faceti in cuvinte dar nu fiti niciodata ca mine!
Mai bine sa stiti inainte de a face un pas stramb in viata decat prea tarziu,pt. ca NU oricine are si...norocul chior de a apuca ziua de maine!

Nu m-am lasat pt. ca mi-ar fi frica de moarte,ci pt. ca viata mea are un sens de 14 ani de cand sunt insurat cu Marilyn si consider ca am responsabilitati fata de ea.

Greu e cu drogurile...e a doua oara pt. mine ca ma las,intre lasari au fost destui ani,deci pot,nu stiu ce m-a apucat...dar sunt azi 100%sigur ca m-am lasat definitiv.
Nu fac apologia drogurilor si a tigarilor,oricine cred ca-si da seama de asta,le mentionez pt. ca sunt nocive si iti sapi groapa singur incet dar sigur!La fel si alcoolul.Nu faci cancer la plamani...faci la ficat....Nu vreau nici sa sperii pe nimeni,dau niste sfaturi ce le consider importante oricui,mai ales pt. tineri dar si pt. altii mai in varsta.Nu-s chiar atat de rau precum unii din voi ma credeti.

Cei putini care ma stiu cred ca si-au dat seama de acel real me.
Si lor le sunt mai mult decat indatorat.

LOVE&PEACE,
Ozzy





























Ozzy man - de Jay la: 11/08/2004 14:34:38
(la: Tutun)

Se pare ca biografia ta e ceva "explozibil".Man, urmeaza-mi sfatul si
povesteste-ti viatza in episoade,aici la cafenea.

Iti garantez ca vei avea cititori care vor astepta cu sufletul la gura.

Slava domnului, sunt prea zgarcit ca sa fi incercat droguri.
Si nu pot sa-mi permit nici macar sa devin bandit ( sa fac rost de
bani de droguri) pentru ca sunt un baiat tare bun si cuminte.
Spurcat la gura dar de caracter :-)
"Da-mi si mie..." Pt Alice - de OmuletulGoma la: 12/08/2004 02:09:36
(la: E vina noastra!)
Mai, dar multe ai dedus din doua cuvintele ale mele.

Daca putem metaforiza putin ideea, Romania este ca o mama, iar tinerii ei sunt copiii. O mama nu da un shut noului nascut. Il ingrijeste, il invata, ii "da" elementele necesare pentru a devenii un adult functional in societate.

Nu-mi aduc aminte bine zicala, dar ideea e cam asa: "Da-i omului o paine si va fi satul o zi. Da-i un plug si va fi satul o viata." Tinerii de azi nu primesc nici paine nici plug, numai un ranjet batjocoritor de la cei "vechi". Si un shut din partea coruptiei daca totusi incearca sa faca ceva. Bineinteles ca exista si exceptiile, dar ele nu vor schimba fata situatiei.

Decaderea morala a ultimei jumatati de secol ne-a invatat sa luam, nu sa si dam. Attitudinea se pastreaza inca. Recladirea constiintei romanesti ramane obligatia generatiei care a lasat-o sa decada. Generatie care inca conduce aceasta tara. Dar cand te uiti catre lideri, catre politicienii romani, ce vezi? O gloata de nemernici meschini care nu au alta grija decat prosperritatea materiala personala. Bun exemplu! Mai exista multi oameni cu spatele drept in Romania, dar sunt covarsiti de majoritatea lichelelor care au supt mai mult sau mai putin bine la tzatza comunismului.

Atitudinea romanului ca altul este dator sa-i dea numai pentru ca are mai mult, este o ramasita a vechiului regim. Chiaburii erau cei rai, cei de pus la zid. Putini se gandeau ca de fapt acei chiaburi erau singurii care munceau pe rupte. Lichelele se inscriau la partid.

In ziua de azi, cei care vor sa munceasca si sa ajunga "chiaburi" o iau spre vest. Cei care sunt prea lenesi sau prea fricosi stau acasa si injura pe cei plecati si tipa cu mana intinsa "da-mi si mie!" Cei care au ramas din adevarata constiinta nationala sunt prea putini. Ei ar prefera sa ia plugul de coarne, dar nu li-l da nimeni. Si l-ar face singuri, dar vine statul si ii taxeaza pana nu mai pot face nimic. De oamenii acestia are nevoie recladirea Romaniei, dar dintre toti, ei sunt cei mai descurajati.
In vest n-am vazut tineri romani cu mana intinsa. Toti muncesc pe rupte si se realizeaza pe mai toate planurile. NU asteapta sa li se bage in gura. Dar spre deosebire de "acasa", in vest nici nu li se baga mana in buzunar. Nu in halul in care sunt jefuiti in Romania, in orice caz.

********
faptul ca tanarul ala a ajuns in situatia de-a fi capabil sa le rupa gura strainilor cu ceea ce stie si sa le impuna respectul, nu-i de-ajuns, omuletzulegoma?

Da' de unde ai dedus mata ca tanarul acela a rupt gura cuiva?

********
cat sa-ti dea romania, ca macar sa nu mai scuipi pe steag, atunci cand pleci?

Mie mi-a dat bataie prin securistii ei, Romania. Sa scuip? Aveam 18 ani si m-au batut ca pe un caine pentru ca am avut tupeul sa spun ca vreau sa traiesc liber, fara calus in gura.

Romania a fost si ramane locul unde m-am nascut. Atat. N-am sa scuip pe steag, dar nici n-am sa fac ode nationaliste ca Paunescu.
Uite, o spun, NU TOTI ROMANII SUNT BUNI! Ba as zice ca lichele sunt mult prea multe. Si n-am cu ce sa ma mandresc si nici sa ma rusinez pentru ca sunt roman.

Si sa nu uitam ca de fapt vorbim despre un popor, nu despre o palma de pamant. Pamantul il iubesc, oamenii....mai din doi in doi.
#19617 (raspuns la: #19560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gabi ,man.. - de Jay la: 12/08/2004 20:36:58
(la: Spune-ti of-ul si primeste zeci de sfaturi)

Asta e foarte frumos:

"Ma, placerea mea nu e nula, ba dimpotriva, insa uneori imi place sa iubesc asa, de departe, sau pur si simplu sa stau cu femeia in brate."

Fara suparare,imi aduci aminte de liceu.Erau unele fete care aveau doi prieteni: unul care o iubea de departe si o plimba prin parcuri,saruturi romantice, mozoleli turbate si altul care termina treaba in pat ,seara.

Esti un revoltat,man,Dumnezeu a "programat" oamenii sa vrea tot timpul
sa se inmulteasca.Pentru asta traiesc barbatii, sa se gandeasca numai la ce mai pompeaza , cum,cat si cand. Toata viatza se invarte in jurul sexului,si tu zici ca nu vezi nici o finalitate ? :-)

Tao, citeste o carte de Tao. Sau viagra. A propos, a iesit si viagra pentru femei,ceva din plante dar cu batzaiala.Si mai sunt multe proiecte
pentru a repara marea nedreptate sa se fi inventat stimulentul divin numai pentru barbati.

A propos,acum cateva zile la MSN,scria ca un baiat din Romania
isi ofera penisul la vanzare ( pentru transplant) zicea ca tine, ca nu vede nici o finalitate in el si ca e foarte sarac si are nevoie de bani.
Aproape imi dau lacrimile cand ma gandesc la asta.

Ce se intampla in Romania? De ce?

Numai Bine




"Domnul a ingaduit spre binele tau si sa dai multumire..." - de Oana mamarutza la: 16/08/2004 09:19:24
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Multumesc parinte Iulian. Eu asteptam un raspuns :) nu stiu daca au fost si pentru mine aceste cuvinte, dar eu asa le-am primit, de la Domnul ptr. mine. Am cerut cuvant despre rugaciune, dar in starea in care ma aflu abia daca pot sa ma rog 20 min. Aveam nevoie de aceste cuvinte. Cateodata uitam sa multumim Domnului pentru toate, uitam ca Domnul Hristos I-a intins mana lui Petru atunci cand se scufunda in mare... uitam si mai avem nevoie de cuvant.
Multumesc din suflet.
Doamne ajuta in toate cele bune si Domnul Hristos sa te ocroteasca cu harul Sau!
Oana
#19853 (raspuns la: #19666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ozzi,pe bune man - de Jay la: 18/08/2004 20:43:20
(la: Preoti homosexuali?)

Stii ce-si zic doi preoti poponari in piscina bisericii?

-Hai, ne dam la fund?

Ozzy man, pacifistule, pe vremea lui Ceausescu ii bagau
la parnaie daca-i prindeau.
Tu uiti ca societatea nu-i ca tine,pace si bucurie.
Dupa tine ,daca Adrian Copilu Minune ar fi presedintele
Romaniei,ar fi cool,man.

Sau,am auzit ca Zamfir ar vrea sa fie, daca tot e corupta
Romania sa fie si dilimandroasa.

Ah,ah,ah,ah...preoti homosexuali.De ce nu si Papa homosexual ?
Dar cu cine o sa intre in piscina?

N-am nimic cu poponarii.Insa imi face greatza sa-i vad
bagandu-si limba-n gura unul la altul.S-o faca la ei acasa.
Ti-ar place sa vezi niste preoti poponari sarutandu-se pe gura?
Mie nu.Si sunt nereligios.
Cu un singur lucru sunt de acord: de ce fetele nu gasesc asa usor
un iubit bun,romantic,citit,sensibil si cumsecade? Din cauza ca toti baietii astia au deja un iubit .( e un banc)

Dar se pare ca incet incet,ca si cu oamenii de culoare din America,se vor elibera si poponarii.Era o perioada,cand se incerca sa se arate ca negrii nu sunt discriminati si daca erau 2 candidati intr-un post, il luau pe cel negru,chiar daca era mai putin talentat.
Inca putin si la un job nou nu or sa angajeze un barbat daca nu are
ruj pe buze si cercei in urechi.Si linge o banana,lasciv,inainte sa-ti
intinda mana cu unghiile lacuite in rosu.

Cine stie? :-)







#19951 (raspuns la: #19837) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Programare depasita - de mya la: 27/08/2004 19:00:11
(la: Destin)
Eu zic ca ni s-a dat liberul arbitru cu care sa jonglam. Ca alegem bine sau rau...depinde de perceptiile fiecaruia. Daca alegem bine zicem pe urma ca suntem norocosi, daca alegem rau zicem ca suntem ghinionisti...si tot asa.

Daca un om gandeste mereu pozitiv de felul lui, atunci optimismul din el atrage chestii pozitive, sa le zicem noroace. E vorba de unde energetice care se propaga si apoi revin, se reflecta. Unul care gandeste negativ - nu poate sa atraga decat ghinioane. Sunt oameni mai negativisti care ajung sa atraga asa...tot timpul ghinioane. Nu destinul e de vina ci ei.

Am citit despre destinele multor oameni inchisi in lagare (de munca in Siberia, de exterminare in Germania, etc.) si au supravietuit NUMAI cei care gandeau mereu pozitiv si care se concentrau NUMAI la lucrurile pozitive din viata lor (crunta de altfel!). Va imaginati ce greu era pentru ei sa vada chestiile pozitive in mediul respectiv. E de neimaginat si de nepovestit, trebuie sa cititi.

Liberul arbitru dat de Dumnezeu/mama natura/sau cum vreti sa-i ziceti... e de partea omului. Daca omul e inspirat (doar intuitiv poate sa fie asa - ca doar e legat ca de un cordon ombilical de Dumnezeu - mereu) atunci percepe cum anume sa-si foloseasca liberul arbitru in timpul vietii in mod fericit (intuitiv), ca sa avanseze pe scara evolutiva (spirituala). Toata lumea vrea asta chit ca unii o vor constient si altii inconstient.

Daca nu e receptor bun insa si-l domina alte chestii ( Ego-ul - mai presus de vointa lui, de aici fricile, incertitudinile, depresiile SI ghinioanele, etc.) atunci destinul lui e liniar. Nu-si depaseste destinul cu alte cuvinte. Bate pasul pe loc si ramane pe mai departe intr-o lume nereala ca sa zic asa. E bruiat si cand omul e bruiat nu mai aude glasul intuitiei. Dati tare drumul la radio si pe urma incercati sa rezolvati niste ecuatii la matematica. Slabe sperante sa iasa rezultatul corect.

Exista astrologi foarte buni care pot sa-ti calculeze si interpreteze astrograma. Ei iti prezic asa zisul destin, pe viata. Chestia e relativa. poti sa crezi sau nu in asta. Iti zic cam care e schema programarii tale. Nu vorbesc de "doamna Geta" de la colt care-ti ghiceste in cafea. Vorbesc de somitati in materie.

La un moment dat cu ani in urma, m-am inscris si eu la un curs de un an de astrologie, curs pe care l-am finalizat. La sfarsitul lui am ajuns la nivelul la care mi-am dat seama ca nu stiu mai nimic (inainte eram zero si acum eram sa zicem la nivelul 1). Mi-a fost interpretata astrograma si multe chestii s-au adeverit (in timp). Unele previziuni mi se pareau de-a dreptul ridicole chiar hilare. Mare parte din ele nu m-au mirat, le intuiam oarecum, parca le mai vazusem cu ochii mintii. Foarte interesant, pot sa zic cu mana pe inima ca nu mi-am pierdut timpul de pomana totusi. Nu ma dau in vant dupa astrologie, e foarte mult de studiat daca vrei sa-ti faci cat de cat idee despre teorie. Cu practica e si mai greu. Eu personal nu as face nimanui astrograma, nu m-as incumeta. E mai bine sa nu stii.

Multe insa din previziunile facute nu s-au adeverit si nu fiindca asa a fost destinul meu ci pentru ca atunci cand a trebuit sa fac anumite alegeri (liberul arbitru) am ales voit altfel (decat in previziuni). Nu va imaginati acum ca mereu cand trebuia sa iau o decizie de viata ma gandeam la astrograma ... si facem exact pe dos ca sa iasa altfel. Nu. Chestia venea de la sine, efectiv nu imi mai doream ceea ce mi se predestinase. Arsesem dorintele respective. Persoana care lua noile decizii nu mai eram eu (cea din vremea cursului de astrologie) ci altcineva. Cineva mai putin emotional si mai mult rational dar rational intuitiv. E foarte abstract subiectul asta...chiar nu stiu cum sa scriu :-(. M-am intins oricum nepermis de mult, insa m-a atras mult tema.

Asa ca ma opresc brusc si zic ... eu cred ca poti sa-ti depasesti destinul atunci cand vrei din toata inima. Poti sa iei trenul in loc sa mergi pe jos...poti sa vezi lumina din bec in loc sa vezi doar carcasa becului...cam asa ceva. Sper ca nu v-am zapacit de tot, imi cer scuze!
Cum sa ajungi la Biserica?... - de homeless la: 01/09/2004 16:04:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Sarut mana, parinte!

Pentru ca m-am intors relativ de curind la Biserica si experienta mea poate fi folositoare si altora, doresc sa le adresez membrilor cafenelei citeva cuvinte, pe care poate aveti bunavointa sa le comentati si dumneavoastra. Va multumesc!


Am suferit si stiu ca sunt multi altii asemenea mie. M-am îndoit si stiu ca sunt multi altii educati în acelasi sens. M-am lacomit si stiu ca sunt multi altii robiti poftelor.

Daca nu ai avut norocul unor bunici care sa-ti calauzeasca primii pasi catre Biserica, daca parintilor tai le-a fost teama sa discute cu tine despre Dumnezeu, daca profesorii te-au îndrumat catre stiintele exacte, daca esti nascut între 1950 si 1970 si te declari ateu sau agnostic, înseamna ca aveam multe lucruri în comun.

Nu participi la liturghie, nu tii post, nu te spovedesti si nu te împartasesti. Apelezi la Biserica doar când o cere traditia, la botez, la nunta, la înmormântare, iar problema cheltuielilor este mai importanta decât semnificatia ritualului la care iei parte.

Crede-ma ca se poate si altfel!

Ca este mai bine altfel, trebuie sa descoperi singur, pas cu pas. Nu sunt preot, sunt doar un crestin ortodox, iar textul de fata nu este o predica, nici o calauza duhovniceasca, încerc doar sa le ofer celor din generatia mea, cu preocuparile mele, o simpla marturie spre a-i convinge sa încerce.

Si încerc sa o fac putin altfel pentru ca stiu cât am întârziat sa pornesc pe acest drum pentru ca nimeni nu-mi vorbea "pe limba mea". Unele carti publicate se adreseaza credinciosilor practicanti sau oamenilor simpli, care nu cauta nod în papura. O sa ai si tu acces la ele, dar textul lor, în aparenta arhaic si rudimentar, transmite un mesaj, extrem de valoros, doar dupa ce crezi cu adevarat. Alte carti se adreseaza elitei care are acces la semnificatiile dezbaterii teologice si nu sunt la fel de spumoase precum lucrarile de filozofie destructivista, aflate acum la moda. Noi, cei care putem tine piept unei dezbateri stiintifice, culturale, dar care ne simtim ridicoli sau stânjeniti în biserica, am fost uitati. Ori texte încifrate, ori texte plicticos de simple, pentru cei cu patru clase.

Dar, din proprie experienta, stiu ca nu încifrarea sau plictisitoarea simplitate au fost adevarata piedica, ci spaima ca nu stiu cum sa ma adresez preotului ca sa-i pun întrebarile care ma framânta si nici masura în care el este dispus sa-mi raspunda, ca si stânjeneala ca nici macar nu stiu când sa-mi fac cruce în timpul slujbei, deruta în fata rugaciunii pe care nu stiam sa o folosesc.

Iar atunci când mi-am luat inima în dinti - hotarât sa aflu adevarul, nu transformat peste noapte în credincios practicant - si i-am întrebat pe colegii si prietenii care facusera pasul, fie îndrumati înca din copilarie, fie sub îndrumarea unui duhovnic rabdator, m-am lovit de un soi de bigotism, am fost privit cu superioritate si am fost uluit sa descopar cum discuta la o bere despre canoanele pe care le-au primit de la duhovnicul la moda la care au apelat.

Totul era împotriva mea! Bunul simt îmi spunea ca toti erau fatarnici, prea era mare diferenta între ce auzisem despre credinta si ce vedeam la altii, cartile, pe care le folosisem de atâtea ori pentru a-mi dezvolta cunostintele si abilitatile într-un domeniu sau altul, nu ma conduceau spre adevar, la slujba îmi era rusine sa particip...

Acum pot sa-ti spun ca este simplu, mult mai simplu decât pare, ca este extraordinar, ca nu trebuie "sa rupi podelele bisericii" pentru a deveni peste noapte un bun credincios...



Poate ca nu este semnificativa, dar este o marturie sincera povestea mea, asa ca încep cu ea.

O operatie nefericita m-a tinut câteva luni în pat. Am recitit mai multe carti, dar am primit si un Acatistier, spunându-mi-se ca Acatistul Sfântului Pantelimon ma va ajuta... Neîncrezator si curios am deschis cartea, dar am descoperit ca nu stiu ce sa fac. Eram trimis la "obisnuitul început", dar nu era nici un capitol cu acest titlu. L-am întrebat pe cel de la care primisem Acatistierul si, dupa ce a facut ochii mari, "cum de nu stii macar atâta lucru?!", mi-a explicat unde era ascuns "obisnuitul început".

Pe masura ce ma însanatoseam, am trecut de la o lectura pe zi la una pe saptamâna si mi-am promis, cumva recunoscator, desi nu puteam cântari ajutorul primit, sa citesc Acatistul în ziua în care era pomenit Sfântul în calendar. Marturisesc ca am uitat, doar nu mai eram bolnav!

Reluând obiceiul parintilor de a petrece o parte din concediu calatorind în circuit pe la mânastirile din nordul Moldovei, am reprodus exact traseul si gesturile lor. Am facut sute de fotografii, am scris primul pomelnic sub îndrumarea unei maicute, am deranjat probabil multe slujbe si multi credinciosi intrând în biserici, am baut în fiecare seara asa, ca-n vacanta, oricum, nu pot sa spun ca a fost un pelerinaj, ci o simpla excursie. Ba chiar am trait si momente neplacute, am fost mustrat de o batrâna ca stau cu mâinile la spate în biserica, am fost sfatuit de un calugar sa-mi vad de drum când i-a fost evident ca nu vreau sa intru în biserica, sa ma rog, ci doar sa fac câteva poze.

Cu putin timp înainte sa moara, dupa o lunga suferinta, tatal meu, ateu si el, a acceptat sa se spovedeasca. Din pacate, nu am apucat sa vorbesc cu el despre experienta traita, iar sfiala cu care preotul a acceptat sa ne însoteasca la cimitir, în alta parohie, nu mi-a placut. O nunta într-o celebra zona rezidentiala în care am vazut cum preotul cel tânar se opreste, le face un semn smecheresc mirilor si raspunde la telefonul mobil, a fost înca un argument pentru mine ca nu sunt facut pentru credinta, desi stiam si eu povestea cu "sa faci ce spune preotul, nu ce face el".

Acumularea unor pacate, de care eram numai în parte constient, m-a transformat, am devenit rau, impulsiv. Am cautat placerea dincolo de morala si bunul simt. Cu cât îmi satisfaceam mai din plin trupul, cu atât sufletul îmi era mai greu. Ajunsesem sa ma rup de mine însumi. Realizam ca individul care se bucura de toate placerile vietii nu sunt eu, nu mai sunt eu. Pentru ca traiam fara nici o spaima, îmi spuneam ca pot sa mor în orice clipa, nu-mi mai pasa. Ardeam ca si cum viata mea nu mai însemna nimic.

Pentru ca nu-mi mai pasa nici de minciuna, minteam cu placere, pe mine si pe ceilalti. O astfel de minciuna mi-a produs, chiar si în nebunia în care traiam, o spaima care m-a nedumerit. Eram pregatit sa ma sinucid când, dintr-o întâmplare, am ajuns la un schit pierdut în munti.

Un singur frate avea grija de toate. Staretul era plecat, calugarii lipseau si ei, omul, aflat si el la început de drum, era singur. L-am salutat si l-am privit. Am realizat ca este un om fericit. Cu hainele lui ponosite, cu frigul din jur, fara curent electric, fara apa calda, facând lucruri atât de simple în aparenta, era fericit. Iar ochii îi erau inteligenti, stralucitori, nu era un amarât aciuiat la mânastire.

Am vrut sa stiu de ce. Am luat câteva carti ale parintelui Cleopa. Îl vazusem la Sihastria, ma impresionase ca persoana si era singurul autor despre care stiam ceva. Rasfoindu-i cartile, m-am emotionat. Mi-am adus aminte de ora petrecuta în fata chiliei, ascuns printre zecile de credinciosi, de placerea cu care-i ascultasem cuvintele care alcatuiau un discurs firesc, pornit din suflet.

Apoi am cazut iar.

De unde eram sigur ca nimic nu exista dincolo de imediata realitate materiala, câteva experiente traite în preajma celor cu "puteri paranormale" m-au convins ca exista dimensiuni la care nu am acces. Dar m-au trimis pe un drum gresit. Am citit tot felul de evanghelii apocrife si istorii "secrete" ale Bisericii, manuale pentru "sporirea puterilor paranormale", am acceptat prezenta si "tratamentul" unui maestru Reiki, încercând mereu sa gasesc o explicatie materialista pentru ceea ce simteam, o justificare mai aproape de science-fiction decât de credinta adevarata.

Dar, în ciuda cautarilor, mi se spunea ca sunt tot mai "negru".

Am renuntat la toate experientele si lecturile de acest fel si m-am întors la parintele Cleopa. Eram disperat. Am îngenuncheat în fata unei icoane, mi-am facut cu o neasteptata sinceritate semnul crucii si, cu ochii în lacrimi am rostit în gând: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Si trei lucruri s-au întâmplat în aceeasi saptamâna. Am ajuns, ca din întâmplare, la moastele Sfântului Antonie cel Nou de la Iezer. Singur în biserica, m-am apropiat si am îngenuncheat lânga racla si o caldura cum nu mai simtisem m-a cuprins. Am fost uluit ca, fara sa-mi fi spus cineva, înainte de iesirea din biserica, m-am dus sa ma închin si sa sarut icoanele, lucru pe care-l vazusem la altii, dar pe care nu-l mai facusem niciodata. Apoi, la o alta mânastire, am ajuns, pentru prima data, la începutul liturghiei si, pentru ca eram înconjurat de credinciosi pe care nu doream sa-i stânjenesc, am îngenuncheat alaturi de ei, am ascultat pentru prima data slujba de la un capat la altul. Dupa slujba, marturisesc ca m-am grabit sa pornesc spre parcare ca sa fumez o tigara, dar glasul unui diacon ne-a adunat pe toti când a anuntat ca parintele va tine si o slujba de dezlegari. Nu stiam despre ce este vorba, dar am avut curajul sa intru iar, sa îngenunchez si sa-mi rostesc si eu numele atunci când a sosit momentul. Ajuns acasa, mi-am luat inima-n dinti si am acceptat sa-l însotesc pe un prieten la duhovnicul lui. Parintele, care a înteles imediat ce-i cu mine, nu m-a lasat sa-i sarut mâna, asa cum vazusem ca se face, gândindu-se, cu siguranta, ca o fac doar din politete, si mi-a strâns mâna barbateste, apoi m-a luat deoparte, mi-a spus ca nu-i totul pierdut, m-a pus sa ma gândesc la motivul pentru care traiam ceea ce traiam si m-a trimis sa ma spovedesc la parohul bisericii de care apartin.

Cum sa ma spovedesc, cum se face asa ceva? Mi-am luat o carticica, un îndrumator pentru spovedanie, am trecut peste toate orgoliile care-mi spuneau ca textul este scris pentru un om simplu, de la tara, si am aflat. Nu mai tinusem post dar, cum tocmai începea Postul Pastelui, am tinut post pentru prima data în viata mea. Si am descoperit pe raft o carte a Cuviosului Paisie Aghioritul, nu stiu nici azi de unde cumparata, pe care am citit-o în Post. Si am fost în fiecare duminica la liturghie. Iar predicile parca erau spuse pentru mine, pentru suferintele si îndoielile mele.

În ultima saptamâna am hotarât ca este momentul. Am intrat în biserica, dar eram singur si am fugit când l-am vazut pe parinte iesind din altar. A doua zi, dupa ce am citit rugaciunile din îndrumarul pentru spovedanie, am luat iar hârtia pe care-mi scrisesem cu atâta emotie pacatele, multe, si am intrat în biserica.

M-am spovedit pentru prima data în viata! Am plecat ametit, constient ca am facut cel mai important pas din viata mea.
Articol in tema - de mya la: 02/09/2004 13:45:51
(la: Automobile si soferi)
Stiu ca nu "se face" sa ocup spatiul cafenelei cu articole lungi...numai ca in cazul asta eu zic ca merita! Daca nu a meritat, imi cer scuze!

"Interesantul suflet al domnului Balanescu (de Mircea Cartarescu)


Acum cateva zile. Sunt in plin trafic, pe Grivitei, pe undeva, la o
ora de varf. Cum sunt sofer incepator, merg cu mare grija, cu ochii-n patru,
mereu temator sa nu fac greseli sau sa-i incurc pe ceilalti.
Cu toate astea, sunt claxonat destul de des din spate si, ocazional,
mi se mai si striga cate ceva, cuvinte pe care prefer sa nu le inteleg. De
data asta observ destul de tarziu un semafor si franez cam scurt. Din spate,
un claxonat prelung si furios. Ma uit: o dubita alba si, mai ingrijorator,
un sofer care coboara si vine spre mine cu un fel de manivela in mana.
Drace, nu era de gluma! A venit la geamul meu (prudent inchis) si a-nceput
sa urle, agitand ranga metalica. Ce era la gura lui! Se pare ca din cauza
mea ii cazuse marfa pe jos. La toate "baga-mi-as" si "facea-ti-as"-urile
lui, nestiind ce sa raspund, strangeam din umeri si aratam spre lamaia
lipita de parbriz. Semaforul se schimbase, dar soferul a continuat sa traga
de portiera mea, doar-doar s-o deschide, si sa-mi urle, rosu de furie,
injuraturi extrem de inventive. Un cor de claxoane le impiedicau insa sa-mi
ajunga la urechi. Imi trage un sut mai mult simbolic in portiera (ce sa ies,
tipul era de doua ori cat mine.) si se cara, in fine, agitand de data asta
manivela la cei din spate.

Ajung cu bine acasa, ma sucesc, ma-nvartesc si, seara, ies cu cel
mic pe umeri in parcul unde-l plimb de obicei, la Izvor, la umbra giganticei
Case a Poporului. Mergem la solar, il proptesc in poponet pe nisip langa
alti puradei ca el, ii pun galetusa in fata si ma asez pe banca din
apropiere, langa un alt tatic care striga de zor la baietelul lui: "Rares,
da-i si fetitei lopatica, nu fi, tata, egoist, ca nu-i frumos. Uite, a venit
si baietelul. Joaca-te si cu el, tata.". Apoi se-ntoarce spre mine: "E cam
nervos zilele astea, ii dau maselutele de sus. toata noaptea l-am leganat.".
Eu dau sa raspund, dar inghit in sec, caci brusc am o revelatie cat se poate
de neplacuta: taticul model e chiar soferul care era sa ma faca praf cu
cateva ore in urma! Incerc sa plec discret, dar (era inevitabil) omul ma
recunoaste si el: "Nu erai dumneata pe Grivitei, azi-dimineata.?". Ca in
bancuri, ma gandeam daca sa zic da sau sa neg cu incapatanare, cand tipul
continua pe cel mai familiar si mai destins ton, ca si cand s-ar fi-ntalnit
cu un fost coleg de liceu: "Ca sa vezi ce mica-i lumea! Dom'le, ma bucur.
Da-mi voie: Balanescu. Stau aici, langa benzinarie.". Dam mana si continuam
sa vorbim despre cei mici si despre cate altele, de parca nu ar fi fost gata
sa ma omoare azi-dimineata. Dupa vreo jumatate de ora, timp in care
forfecasem trei sferturi din campionatul nostru de fotbal, indraznesc sa-l
intreb daca mai e suparat ca i-a cazut marfa pe jos din cauza mea.
"Da-o-ncolo, dom'le", imi zice zambind, "una-i una si alta-i alta. Tre' sa
fii dur, dom'le, in curva asta de viata, altfel te calca toti in picioare.
Acasa, crede-ma ca nu pot sa omor o musca, dar cand sunt la slujba, la
volan, nu iert nimic. He-he-he, ai avut noroc ca ai masina smechera, care nu
se deschide usor. Pe cati n-am scos eu din carapace si i-am batut de s-au c.
pe ei!" Ca ilustrare, imi povesteste cateva cazuri de spitalizare cu maini
si picioare in ghips, cu dinti imprastiati, cu falci mutate din loc.

Se-nserase. Peste Casa Poporului iesise o luna spectrala. Ne luam
plozii si ne-ndreptam, impreuna, spre iesirea parcului. Ne despartim in
dreptul benzinariei. Acum imi dau seama cat de voinic e domnul Balanescu, ce
pantec de bere falstaffian are. "Hai, Rares, fa-i pa-pa lui Gabita. Pa-pa,
Gabita, pa-pa." Imi strange apoi mana cu afabilitate: cele bune, dom
profesor. daca am nevoie de ceva. stie mecanici buni, care nu te jupoaie.

N-am sa cred niciodata in mitocani si in toape absolute, in oameni
sortiti sa fie ticalosi, pesti, degenerati, tradatori, dupa cum nu cred nici
in eroi nepatati, in sfinti si-n vestale. Cu totii suntem amestecuri de bine
si rau, atat de diverse si de uimitoare, incat uneori cred ca, dintre toate
meseriile din lume, a moralistului e cea mai grea. Totusi, rar mi-a fost dat
sa vad o asemenea combinatie de cumsecadenie si de impulsuri scelerate cum
suporta interesantul suflet al domnului Balanescu."

Conventia Republicanilor si ce zice un Democrat - de LMC la: 02/09/2004 19:40:00
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Sint inflacarata si imes de mindra de conventia Republicanilor. Totodata imi pare bine ca printre Democrati mai exista oameni ca Zell Miller care poate face discernamintul intre bine si rau. Puterea cuvintelor lui din speech-ul de aseara puteti sa le cititi mai jos. Imi pare rau ca nu este tradus in Romaneste, ar putea politicienii din Romania sa invete ceva.

********************************
Senator Zell Miller

Since I last stood in this spot, a whole new generation of the Miller Family has been born: Four great grandchildren.

Along with all the other members of our close-knit family -- they are my and Shirley's most precious possessions.

And I know that's how you feel about your family also.

Like you, I think of their future, the promises and the perils they will face.

Like you, I believe that the next four years will determine what kind of world they will grow up in.

And like you, I ask which leader is it today that has the vision, the willpower and, yes, the backbone to best protect my family?

The clear answer to that question has placed me in this hall with you tonight. For my family is more important than my party.

There is but one man to whom I am willing to entrust their future and that man's name is

George Bush.

In the summer of 1940, I was an eight-year-old boy living in a remote little Appalachian valley.

Our country was not yet at war but even we children knew that there were some crazy men across the ocean who would kill us if they could.

President Roosevelt, in his speech that summer, told America "all private plans, all private lives, have been in a sense repealed by an overriding public danger."

In 1940 Wendell Wilkie was the Republican nominee.

And there is no better example of someone repealing their "private plans" than this good man.

He gave Roosevelt the critical support he needed for a peacetime draft, an unpopular idea at the time.

And he made it clear that he would rather lose the election than make national security a partisan campaign issue.

Shortly before Wilkie died he told a friend, that if he could write his own epitaph and had to choose between "here lies a president" or "here lies one who contributed to saving freedom", he would prefer the latter.

Where are such statesmen today?

Where is the bi-partisanship in this country when we need it most?

Now, while young Americans are dying in the sands of Iraq and the mountains of Afghanistan, our nation is being torn apart and made weaker because of the Democrat's manic obsession to bring down our Commander-in-Chief.

What has happened to the party I've spent my life working in?

I can remember when Democrats believed that it was the duty of America to fight for freedom over tyranny.

It was Democratic President Harry Truman who pushed the Red Army out of Iran, who came to the aid of Greece when Communists threatened to overthrow it, who stared down the Soviet blockade of West Berlin by flying in supplies and saving the city.

Time after time in our history, in the face of great danger, Democrats and Republicans worked together to ensure that freedom would not falter. But not today.

Motivated more by partisan politics than by national security, today's Democratic leaders see America as an occupier, not a liberator.

And nothing makes this Marine madder than someone calling American troops occupiers rather than liberators.

Tell that to the one-half of Europe that was freed because Franklin Roosevelt led an army of liberators, not occupiers.

Tell that to the lower half of the Korean Peninsula that is free because Dwight Eisenhower commanded an army of liberators, not occupiers.

Tell that to the half a billion men, women and children who are free today from the Baltics to the Crimea, from Poland to Siberia, because Ronald Reagan rebuilt a military of liberators, not occupiers.

Never in the history of the world has any soldier sacrificed more for the freedom and liberty of total strangers than the American soldier. And, our soldiers don't just give freedom abroad, they preserve it for us here at home.

For it has been said so truthfully that it is the soldier, not the reporter, who has given us the freedom of the press.

It is the soldier, not the poet, who has given us freedom of speech. It is the soldier, not the agitator, who has given us the freedom to protest.

It is the soldier who salutes the flag, serves beneath the flag, whose coffin is draped by the flag who gives that protester the freedom to abuse and burn that flag.

No one should dare to even think about being the Commander in Chief of this country if he doesn't believe with all his heart that our soldiers are liberators abroad and defenders of freedom at home.

But don't waste your breath telling that to the leaders of my party today. In their warped way of thinking America is the problem, not the solution.

They don't believe there is any real danger in the world except that which America brings upon itself through our clumsy and misguided foreign policy.

It is not their patriotism - it is their judgment that has been so sorely lacking. They claimed Carter's pacifism would lead to peace.

They were wrong.

They claimed Reagan's defense buildup would lead to war.

They were wrong.

And, no pair has been more wrong, more loudly, more often than the two Senators from Massachusetts, Ted Kennedy and John Kerry.

Together, Kennedy/Kerry have opposed the very weapons system that won the Cold War and that is now winning the War on Terror.

Listing all the weapon systems that Senator Kerry tried his best to shut down sounds like an auctioneer selling off our national security but Americans need to know the facts.

The B-1 bomber, that Senator Kerry opposed, dropped 40% of the bombs in the first six months of Operation Enduring Freedom.

The B-2 bomber, that Senator Kerry opposed, delivered air strikes against the Taliban in Afghanistan and Hussein's command post in Iraq.

The F-14A Tomcats, that Senator Kerry opposed, shot down Khadifi's Libyan MIGs over the Gulf of Sidra. The modernized F-14D, that Senator Kerry opposed, delivered missile strikes against Tora Bora.

The Apache helicopter, that Senator Kerry opposed, took out those Republican Guard tanks in Kuwait in the Gulf War. The F-15 Eagles, that Senator Kerry opposed, flew cover over our Nation's Capital and this very city after 9/11.

I could go on and on and on: Against the Patriot Missile that shot down Saddam Hussein's scud missiles over Israel, Against the Aegis air-defense cruiser, Against the Strategic Defense Initiative, Against the Trident missile, against, against, against.

This is the man who wants to be the Commander in Chief of our U.S. Armed Forces?

U.S. forces armed with what? Spitballs?

Twenty years of votes can tell you much more about a man than twenty weeks of campaign rhetoric.

Campaign talk tells people who you want them to think you are. How you vote tells people who you really are deep inside.

Senator Kerry has made it clear that he would use military force only if approved by the United Nations.

Kerry would let Paris decide when America needs defending. I want Bush to decide.

John Kerry, who says he doesn't like outsourcing, wants to outsource our national security.

That's the most dangerous outsourcing of all. This politician wants to be leader of the free world.

Free for how long?

For more than twenty years, on every one of the great issues of freedom and security, John Kerry has been more wrong, more weak and more wobbly than any other national figure. As a war protestor, Kerry blamed our military.

As a Senator, he voted to weaken our military. And nothing shows that more sadly and more clearly than his vote this year to deny protective armor for our troops in harms way, far-away.

George Bush understands that we need new strategies to meet new threats.

John Kerry wants to re-fight yesterday's war. George Bush believes we have to fight today's war and be ready for tomorrow's challenges. George Bush is committed to providing the kind of forces it takes to root out terrorists.

No matter what spider hole they may hide in or what rock they crawl under.

George Bush wants to grab terrorists by the throat and not let them go to get a better grip.

From John Kerry, they get a "yes-no-maybe" bowl of mush that can only encourage our enemies and confuse our friends.

I first got to know George Bush when we served as governors together. I admire this man.

I am moved by the respect he shows the First Lady, his unabashed love for his parents and his daughters, and the fact that he is unashamed of his belief that God is not indifferent to America.

I can identify with someone who has lived that line in "Amazing Grace," "Was blind, but now I see," and I like the fact that he's the same man on Saturday night that he is on Sunday morning.

He is not a slick talker but he is a straight shooter and, where I come from, deeds mean a lot more than words.

I have knocked on the door of this man's soul and found someone home, a God-fearing man with a good heart and a spine of tempered steel.

The man I trust to protect my most precious possession: my family.

This election will change forever the course of history, and that's not any history. It's our family's history.

The only question is how. The answer lies with each of us. And, like many generations before us, we've got some hard choosing to do.

Right now the world just cannot afford an indecisive America. Fainthearted, self-indulgence will put at risk all we care about in this world.

In this hour of danger our President has had the courage to stand up. And this Democrat is proud to stand up with him.

Thank you.

God Bless this great country and God Bless George W. Bush.
********************************************
40 de cuvinte - de dinisor la: 08/09/2004 08:30:32
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
tu zici:

"Trebuie sa vorbesc de 40 de cuvinte hahahahahaha "

Eu intreb : cate unul pentru fiecare an?

______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21319 (raspuns la: #21299) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lansatzi cuvinte noi - de andrei p la: 15/09/2004 09:27:46
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Foarte interesant.
"Cine este in LA merge si invatza; cine e prin Ro, sta si baleshte."
Nu am intzeles prea bine ultimul termen tehnic.
Va referitzi la un verb derivat din Balta (Balteshte) sau de la Bale ? Adica ii cam curg Balele de "pophta" (apud Razvan Theodorescu) ?
Sau sunteti in plin proces creator de lansat cuvinte noi, ca in articolele despre digitale de prin revistele autohtone ?
Dar pe fondul "cestiunii" avetzi perfecta dreptate. Cu bine, AP

P.S. Cele 40 de minute la mare le-ati petrecut partzial in helicopter?
#22353 (raspuns la: #22304) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jocul de cuvinte - de AlexM la: 17/09/2004 08:04:27
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
moartea mortii si invierea vietii pare un joc de cuvinte care se merita (poate) putin disecat.
Pentru Rugaciunea unui Dac, de ce sa nu amintim si alta poezie in care se arata ca respectul pentru zei are o limita. Iar limita este pusa de spatiul necesar omului pentru a trai, spatiul in care nici zeii nu sint admisi sa se amestece cu ganduri "viclene".

"Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor! "


Dar cred as dori sa redau aici toata poezia pentru ca ea exprima intr-un fel ceea ce-i fascina pe nemti cand vorbeau despre români si "un curios disprets" pe care acestia il aveau fata de moarte, disprets constatat in perioada cat am fost aliati. Este un lucru care si azi il avem, atunci cand ni se pune pata si am luat o decizie. Mie unul , aceasta poezie imi exteriorizeaza sentimentele asa cum sint ele cand e vorba de bucata aceea de Pamant care se numeste România......

Sa amintim de Cosbuc si al sau "Decebal catre popor":

Viata asta-i bun pierdut
Când n-o traiesti cum ai fi vrut!
Si-acum ar vrea un neam calau
S-arunce jug în gitul tau:
E rau destul ca ne-am nascut,
Mai vrem si-al doilea rau?

Din zei de-am fi scoboritori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flacau ori mos ingirbovit;
Dar nu-i totuna leu sa mori
Ori cine-nlantuit.

Cei ce se lupta murmurind,
De s-ar lupta si-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orisicare las fugar!
Murmurul, azi si orsicind,
E plinset în zadar!

Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rida! Bunii rid si cad!
Sa râdem, dar, viteaz rasad,
Sa fie-un hohotit si-un chiu
Din ceruri pâna-n iad!

De-ar curge singele piriu,
Nebiruit e bratul tau
Când mortii-n fata nu tresari!
Si insuti tie-un zeu iti par
Când rizi de ce se tem mai rau
Dusmanii tai cei tari.

Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamânt,
Caci ei au cerul lor!

Si-acum, barbati, un fier si-un scut!
E rau destul ca ne-am nascut:
Dar cui i-e frica de razboi
E liber de-a pleca-napoi,
Iar cine-i vinzator vindut
Sa iasa dintre noi!

Eu nu mai am nimic de spus!
Voi bratele jurind le-ati pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Si-n zei! Dar va ginditi, eroi,
Ca zeii sunt departe, sus,
Dusmanii lânga noi!

#22593 (raspuns la: #22583) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cuvintele tale! - de dinisor la: 17/09/2004 21:06:57
(la: sentimente!)
Alex, parul imi este la locul lui. si chiar coafat. iti repet cuvintele tale care au lasat sa creada cazul de particularitate ce il invocai. Iata-le:
"Aparent nu te interesa de ce apar sentimentele dar de ce nu apar la anumit persoane."

aici a fost momentul cand ai inteles gresit. daca ma interesa in particular si la anumite persoane, le intrebam direct si personal.ca vorba aceea, demonstrai pana acum ca nu sunt sfioasa cam prin toate conferintele mele!



_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#22737 (raspuns la: #22732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dinisor - de carapiscum la: 18/09/2004 11:01:48
(la: Ateu convins!)
Cu multa placere, dar sincer iti spun ca nu mie trebuie sa-mi multumesti. Ceea ce ti-am spus mai sus vine atat din experienta mea proprie cat si din experienta altora, oameni sfinti, la statura carora nu m-am ridicat niciodata. De asta ti-am zis ca e usor de teoretizat. Practica de zi cu zi difera, ca sa zic asa, de la caz la caz si de la necaz la necaz.

Ce am omis sa te intreb de prima data este urmatorul lucru: ea incearca la randul ei sa-ti demonstreze ca nu exista Dumnezeu? Si inca ceva: cine incepe discutiile despre religie de cele mai multe ori, tu sau ea?

Trebuie sa te gandesti la un aspect f. concludent in cazul de fata, mai exact la o pilda data de Insusi Hristos: El n-a convins pe nimeni numai cu cuvantul, si oricat si-ar fi dorit de mult sa-L primeasca toti carora le-a propovaduit, totusi numai o parte dintre ei s-au convertit. N-a obligat pe nimeni sa creada in El. Insusi faptul ca a fost rastignit de chiar poporul Sau ales spune multe despre aceasta. In plus a mai zis El ceva: "n-am venit sa aduc pace, ci sabie"/razboi (referindu-se la faptul ca El va fi "pricina ridicarii si a caderii multora"); "daca va uraste pe voi lumea ganditi-va ca mai intai M-a urat pe mine, ca sa se implineasca scriptura: M-au urat pe nedrept". Eu nu spun ca prietena ta te uraste, ar fi o dovada de cea mai crasa nerecunostinta, ci spun ca daca uraste credinta ta nu trebuie sa te simti in nici un fel ofensata personal caci ea isi uraste propriul bine, intelegi? Asa ca e demna de "mila" si de ceva mai multa atentie.

Acum..., in final imi pui o intrebare extrem de grea la care nu stiu daca am sa-ti pot da un raspuns adecvat. Chiar vrei sa afli raspunsul la ea? N-am auzit inca pe nimeni sa spuna ca a reusit sa dea/imparta din propria pace sufleteasca altora. Asta pt. ca exista o problema majora: cine poate spune cu mana pe inima ca e atat de linistit sufleteste incat simte ca se ridica de la pamant la cer? Iata, si Psalmistul David zice: "nelinistit e sufletul meu pana la moarte". N-am citit nicaieri ca vreun sfant ar fi asa de linistit incat sa nu mai trebuiasca sa lucreze cuvantul Domnului in el. Si totusi..., si totusi..., la Botezul Domnului martorii aud cuvintele cutremuratoare ale lui Dumnezeu Tatal: "in El Imi gasesc placerea"- si in alt loc: "odihna". Prin urmare cine urmeaza lui Hristos se face partas unei bucurii imense care se rasfrange in jurul sau. Daca iradiza dinauntrul tau aceasta bucurie si liniste amestecata cu neliniste si zbucium interior, spre slava lui Dumnezeu si nu a oamenilor, atunci poti infaptui lucruri incredibile, lucruri despre care Fiul zice ca sunt usor de indeplinit si daca avem credinta macar cat un graunte de mustar. Vorbesc despre o credinta lucratoare, vie, nu despre una moarta, adica inteleasa la modul literal. Credinta trebuie impletita in mod armonios cu fapta buna si smerenia, apoi nu trebuie uitate si celelate doua virtuti cardinale care ne deosebesc de animale: nadejdea si dragostea. Crestinismul autentic le combina pe acestea 3, iar dupa cuvantul Ap. Pavel "dintre toate acestea cea mai mare este dragostea"! Insa, atentie, nu se poate una fara alta: adica numai doua sa fie active.

Oricum tu nu ai nevoie de predici si nici nu sunt eu cel chemat sa-ti predic. Cuvintele acestea izvorasc din adancul sufletului meu si sper ca din multitudinea lor sa poti scoate macar cateva de folos pt. tine sau/si prietena ta. Iti spun un secret: cine isi salveaza prietenul/aproapele de la moarte (in sens spiritual), "acela isi va mantui propriul suflet din moarte si va acoperi multime de pacate"! Asta nu inseamna ca trebuie sa ne fortam sa facem din ea scopul vietii noastre. Ceea ce ai inceput sa faci pt. ea continua si pe mai departe, nici nu stii cand se va produce un miracol.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#22780 (raspuns la: #22637) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
traducerea - de AlexM la: 18/09/2004 22:29:39
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
nu ma incumet. Nu cred ca ash gasi cuvintele potrivite pentru a da ritmul si rima si tot ce e necesar pentru a o traduce in germana. La nemti am invatsat un lucru. Daca faci ceva, atunci fa-l bine, daca nu, ia mana de pe el. Eu consider ca nu o sa-l fac bine, deci aplic regula germana.
#22829 (raspuns la: #22827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu e manea - de (anonim) la: 20/09/2004 11:43:11
(la: Ce se ascunde intr-o manea .)
daca ti-ar place muzica populara ai stii ca melodia pe care o parodiezi nu e manea; ca a fost preluata de adrian e problema lui...
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...