cuvinte inrudite paralelipiped

Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.

...stai putzin, ca la jumatea cuvintului m-am incurcat:))

SB
................................................................
it's nice to be important, but it's more important to be nice !

Buna dinisor,


Am folosit expresia ta ca titlu al comentariului acesta,cat adevar si sensibilitate...

Cineva imi "reprosa"ca folosesc aproape de invidiat anume cuvinte...Suntem prin creatie liberi,liberi sa gandim,sa traim sa iubim alegandu-ne singuri directii si orientari spirituale...Credinta in Creator,te purifica,exista intotdeuna aceea raportare a existentei noastre la Dumnezeu.

Cat de simplu si cat de cuprinzatoare este expresia folosita de tine:

"Am sa iti spun doar ca SIMT! Simt ca sufletul nu moare. Simt ca vin de undeva.Mi se intampla lucruri pe care le-am mai trait odata. Altcandva...Port cu mine amintiri ce nu mi le amintesc si cunosc lucruri despre care nu am studiat.
Incotro ma indrept? Spre o alta viata!"

Numai prin credinta si intelepciune ca semeni vom intelege, de unde venim si incotro ne indreptam.

Incerc sintetic sa parcurg comentariul tau:scepticul,pesimistul ...acolo unde nu exista speranta si optimism...este o zona desarta,unde nici lumina nu va atinge valori reale...

Oamenii de stiinta,chiar si filozofii ...nu toti sunt sceptici.Am intalnit medici de un inalt grad profesional,ce au recunoscut :citez din memorie..."miracolele nu le poate face omul,numai Dumnezeu..."

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Mai mult decat a crede,convingerea imi este afirmata...

Deruland imaginar tot ce ai scris (pe cand un "tot"inlantuit intr-un singur text?)personalitatea ta aduce lauri victoriosi sentimentali,umanitari,spirituali... transformand ce initial parea a fi o "imensa" pierdere,intr-o "indepartere" a "nimicului"...

Stim cu totii "Unde dragoste nu este, nimic nu este..."(am citat din memorie...Nichita Stanescu)insa in Biblie se regasesc aceste cuvinte.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

oamenii sint oameni, indiferent de rasa, nationalitate, grasime etc
cei prea grasi ..hmmm, unii intradevar sint oameni bolnavi, organismul retine lichide samd, dar cei mai multi au ajuns asa din alte motive. Eu unul nu am auzit de nici o boala care sa produca grasime din nimic. E contrar legilor fizicii. In momentul cind un om produce mai multa materie (grasime) decit consuma am rezolvat problema energetica a omenirii. Cu alte cuvinte, tot ce e grasime in plus a trecut prin matz. Ba chiar a trecut mai mult, o "mica" parte a ramas.
Dar asta nu inseamna ca nu poti fi chiar si tu insuti gras, sau sa ai prieteni grasi. Ideea e sa nu te consideri un neinteles. Am inteles cu totii unde e problema, e omenesc.

Mihai

Destul de interesant subiectul tau si il urmaresc de ceva vreme sa vad unde duce. Pacat ca te-ai suparat...

AlexM a scris desde pentru ca se adresa lui desde(mona). Omul nu 'vorbea' cu tine...:))

Acum nu fii suparat...cam seamana cu un cuvint latin...:)))

Se porneste de la ideea gresita ca dacii au fost un popor de pastori sau de munteni, un fel de triburi, iar civilizatia si latinitatea le-au dat-o romanii, prin romanizare.

Nimic mai utopic, nimic mai neadevarat, deoarece romanii sunt un produs al dacilor, o ramura din trunchiul dac si prima lor civilizatie au primit-o de la daci, dupa cum vom vedea…

Elementul autohton dacic a ramas pe loc, în asa-zisa Dacia Felix, care a fost “felix” pentru romani, nu si pentru daci.

Cand ne gandim la fractiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri si stim ca acestia au dat civilizatia lumii, te cuprinde revolta gandind cat de gresit au deslusit unii istorici realitatea faptelor.

Vergiliu vorbind despre Daci, îi numeste genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pamînt) si terrae filli (fii pamantului) (Eneida, VI, 580). Si Servius spune acelasi lucru.

În Orient, dacii iau numele de Titani sau Giganti. Mai mult, Homer îi numeste “zei Titani” (Hymn in Apoli, 335, Hesiod, Theogonia, 630-668). Iar în Iliada, tot Homer le spune “protoparintii zeilor” si ai oamenilor distinsi, sau protoparintii parintilor nostri (Homer, Iliada, XIV).

“Si era peste tot pamîntul o singura limba”” (Moise, Cartea I) dar nu o numeste.
Psametus, unul dintre cei mai culti faraoni ai Egiptului, care a trait cu sapte veacuri î.e.n. spune:

“Am facut multe experiente în viata mea, ca sa aflu cel mai vechi popor pe pamant si ce limba vorbea acel popor; în sfarsit am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a frigienilor, adica a pelasgilor si prin urmare acesta este cel mai vechi popor” (Herodot, Cartea II).

Dar cine sunt pelasgii?

O spune Diodor Siculo:

“Eu sînt pelasg, nascut din pamantul negru al Daciei” (Diodor Siculo a fost stranepotul Istrului si al Tisei, nascut în Carpati).

De la pelasgi ia numele fractiunea de popor dac, care a ajuns mai tarziu si în Italia.

Pelasg a fost o diviAvem noi constructia lor de fraza?

Avem noi pe: us, is, os si verbul la sfarsit, asa cum aveau romanii?

Nu, vorbim asa cum am vorbit de cand ne gasim pe pamantul acesta.

Noi pastram întreaga traditie, pe care alte popoare de aceeasi origine nu o mai au.

Italienii nu au traditia noastra si nici folclorul pe care-l avem noi. Se cunoaste ca este un popor nou.

Si daca lucrurile stau astfel, cum poate sa gandeasca cineva ca oamenii acestia, a caror rasa si limba era bine determinata, au amutit si au surzit, trebuind sa astepte 1.000 de ani, pana au venit peste ei romanii sa-i vindece de mutenie si sa-l învete limba romana?

Sa aruncam o privire la romani cine le sunt conducatorii:

235-238 de origine tracica MaximinTracul din Moesia,vorbea latina cu accent tracic.

249-251 de origine traco-ilira Decie(C.Messius Decius).

267-268 de origine traco-ilira Marcus Acilius Aureolus.

268-270 Marcus Aurelius Valerius Claudius din Sirmium.

270-275 Aurelian Lucius Domitianus Aurelianus din Sirmium.

272-282 Probus M. Aurelius din Sirmium.
………………………………………………………………….
293-305 Constantinus Chlorus tatal Sfantului Constantin Cel Mare.

305-337 Sfantul imparat Constantin Cel Mare,fiul lui Constantinus Chlorus si
al Sfintei Elena-daca de origine.

Constantin cel Mare, Sfantul Constantin Cel Mare, a fost si ramane una dintre cele mai mari personalitati ale Istoriei. Etnic si spiritual a fost straroman in cel mai clasic sens al cuvantului.

Sau, cu alte cuvinte, el este primul ? si probabil cel mai mare ? domnitor roman.

Crescut pentru a sluji si - posibilitatea nu se excludea niciodata in marile familii - pentru a conduce Imperiul Roman, cu multiple legaturi tracice - atat de sange cat si spirituale -, convertit la Ortodoxie dar pastrand in permanenta o linie diplomatica necesara, totusi fara a se departa de Dumnezeu, sinteza a geniului diplomatic si organizatoric roman si a entuziasmului si misticismului traco-ilir, Sfantul Constantin Cel Mare ramane o pilda de neegalat in toata istoria Imperiului Roman si a celui Bizantin de limba greaca.

El s-a nascut la Nis si a crescut in complexul mediu al traco-romanilor si protoromanilor aflati la putere in Imperiu. Ca sugestiv exemplu al sus-amintitei complexitati este faptul ca a trebuit, atunci cand tatal avid de putere si-a abandonat sotia - pe Sfanta Elena - sa se obisnuiasca a trai intre mama vitrega, fiica a lui Maximianus Hercules (deci tot traco-romana) si mama sa adevarata. Este de mirare cum, in aceste conditii vitrege, a izbutit sa devina crestin, cu o asemenea impresionanta dimensiune spirituala.

Ma opresc aici si intreb: unde/cine/care sunt conducatori straini?

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Afirmatiile din comentariul mai jos postat sunt fara acoperire...

"mya si complexele nationale
#18555, de AlexM la Thu, 29/07/2004 - 21:40"

(va urma)

Bibliography:

Herodot:Historiarum Liberi IX edidit Henri Rudolph Dietsch. Editio altera Curavit H. Kellenberg vol. I Lipsiae, in Aedibus, B. G. Tenbueri, 1885;

Herodot:Traducerea româneasca publicata dupa manuscrisul gasit în manastiirea Cosula, de N. Iorga, Valenii de Munte. Tip. Neamul Rom. Soc. Pe actiuni, 1909, p. 553;

Dione Cassius: Historia romana, vol. I-V, Leipzig, Taubner, 1864;

Hoefer, tomes I-IV, ed. II, Paris, Hachette, 1865;

W. Froehner: La Colonne Trajane d’après le surmoulage exécuté à Rome en 1861-1862;

Salomon Reinach: La Colonne Trajane, Paris, Leroux, 1886;

A.D. Xenopol: Istoria Românilor din Dacia Traiana, ed. III, vol. I-IV, Iasi;

A. D. Xenopol: Materiale arheologice, vol. I si II;

Ph. Le Bas: Histoiire romaine depuis la fondation de Rome jusqu’à la chute de l’empire d’Occident, vol. II, p. 558, Paris, Didot, 1846;

Gr. G. Tocilescu: Dacia înainte de Romani, Tip. Acad. Rom, 1880, p. 594;

N. Densusianu: Dacia preistorica, Buc. Instit. De Arte Grafice, Tip. Carol Göbl, 1913, p. 1152;

Teohari Antonescu: Lumi uitate. Studii liiterare si arheologice, Iasi, Tip. Edit. Dacia, P. Iliescu si D. Grossu, 1901, p. 214
Columna lui Traian, vol. I-III, Iasi, Tip. Goldner, 1910, p. 271

Dionisiu Fotino: Istoria generala a Daciei. Trad. G. Sion, Tom I, Buc., Impr. Nat. Rom., 1859;

Teohari Antonescu: Cetatea Sarmisegetuza reconstituita, Iasi, Tip. Goldner, 1906;

Anton D. Velcu: Contributii la studiul crestinismului Daco-Roman sec. I-IV d. Chr.,Imp. Nat. Buc.;

Vasile Pârvan: Dacia. Recherches et découvertes aechéologiques, vol. I/1924, vol. II/1925. Buc. Cultura Nationala

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Dragule, cum se face ca de fiecare data cand cineva te contrazice in ideile pe care cu nonsalanta le expui il condamni ca se foloseste de atacul la persoana? Pai ce, te confunzi cu ideile astea, sau persoana ta intruchipeaza niste idei?... Nu te flata singur, nu esti atat de important pe cat crezi si nici asa de patrunzator cu mintea incat sa nu-ti poata sta nimeni inainte. Nu te-am atacat prin nimic, dar vad ca tu abuzezi de ceva vreme de ceea ce se cheama "pusul pumnului in gura". Mai abuzezi si de bunavointa mea fiindca in timp ce pun intrebari la care astept mult si bine raspunsuri, tu continui cu aceeasi serenada despre felul de a fi al unora sau altora. Pt. tine vad ca mai mult conteaza persoana ce-ti scrie decat ce anume scrie ea.

Te rog sa-mi spui si mie prin ce anume am fost partinitor si necivilizat? Te asteptai, poate, sa te laud si sa incep sa ma gudur pe langa tine ca un caine credincios? Nu sunt genul, in primul rand, si nici nu-mi place sa ling talpile altora ca sa-i fac sa se simta bine. Asta inseamna ca sunt necivilizat? De fapt ce intelegi tu prin "civilizat"? Sa nu indraznesc nici macar sa te contrazic, sa ma fac ca nu vad cum incerci sa ma tii la distanta deoarece nu-ti cad bine comentariile mele? Nu-i nimic, nu te pot obliga eu sa iei de bune spusele mele, asa dupa cum nici tu nu ma poti forta sa le iau pe ale tale de bune, nu-i asa? In ultima instanta am opiniile mele la fel cum tu le ai pe ale tale, si nu renunt la ele fiindca tu si inca vreo cativa pe aici va simtiti atacati personal de ori de cate ori imi expun unele pareri. E treaba voastra cum va simtiti, asta inseamna ca ce spun eu are unele ecouri. Si-am sa dau socoteala pt. tot cuvantul rostit.

"Mai, uite cum sta treaba. Vad ca de la inceputul acestui subiect continui sa pendulezi intre crestinism, credintele asiatice si cele mai moderne (protestantism si neoprotestantism), fara o directie clara, in opinia mea." Va sa zica "IN OPINIA MEA"... Imi mentin parerea pana la proba contrarie. Cand vei inceta sa folosesti sincretismul religios pe post de crestinism am sa incetez si eu cu ridicarea atentionarilor.

Ai afirmat ca: "Am venit cu exemple din BIBLIE ,de la marii filozofi si ganditori...chiar m-am exprimat si eu, ce gandesc despre subiectul tratat.Ganduri personale... cu siguranta ce nu am pretentia de a se situa la nivelul marilor ganditori." Tocmai in asta consta sincretismul tau, intr-o compilatie de citate disparate (disperate?), citate care ti-ar fi facut cinste daca le-ai fi folosit pe rand si daca le-ai fi expus din start cu mentiunea "eu personal cred ca sunt (sau nu) adevarate". Dar din moment ce le-ai expus fara a face aceasta precizare, da-mi voie sa ma indoiesc de intentiile tale. Gandeste-te ca nu intotdeauna intentiile noastre bune sunt si adeverirea viitoarelor lucruri bune. Acestea pot fi f. bine apanajul unor fapte rele: "drumul spre iad e pavat cu intentii bune!"

Pt. mine a divaga inseamna teoretizare fara tinta precisa, in acest caz. De aceea am afirmat ca ar fi fost de ajuns sa spui "sufletul este nemuritor". Restul e balast menit sa ingreuieze si mai mult mintea celor care incearca sa inteleaga pe cale mentala ceea ce trebuie inteles cu inima, cu sufletul. Despre asta incerc eu sa te fac sa intelegi: crestinismul autentic este traire, nu disperare in gandire, nu gandire in disperare! Poti sa le stii pe toate, daca nu experimentezi (implementezi in propria viata) ceea ce cunosti, ramane doar ca o cireasa ce se usuca pe ram fiindca nu-i culeasa la timp- precizare: vorbesc aici la modul personal, deci si pt. mine.

"Deci afirmatii au fost..." Spune-mi si mie asa, ca la un copil de gradinita, care sunt afirmatiile tale concrete cand nu folosesti citate? Iti cer sa fii pe intelesul tuturor cu niste lucruri asa de sensibile si interpretabile, nimic mai mult. Asta inseamna ca sunt duplicitar? Cred ca nu realizezi care este cu adevarat sensul expresiei. Duplicitar inseamna sa lupti pe doua fronturi, sa te dai cu cel mai tare si sa-l calci in picioare pe cel mai slab, sa injunghii pe la spate, sa le admiti pe toate chiar si atunci cand vin in contradictie cu propriile tale opinii s.a.m.d. E ceea ce se cheama fatarnicie. Am fost eu fatarnic in relatia asta scrisa pe cafenea?

"Ce numesti tu citate "disparate"?ce idei ascunse sunt???!!!" Citatele disparate sunt cele scoase dintr-un anumit context pt. a folosi in altul, in timp ce adaugi cateva luate aleatoriu din alti autori. Stii ce spune biserica? Citatele Scripturii se explica unele pe altele, nu mai au nevoie de "completari". Completarile astea pot fi niste interpretari, dar nu pot fi luate ca si cuvant de lege inaintea cuvantului divin. Ideile ascunse sunt cele care se insinueaza. Cam la fel cum au fost acelea care au dus la caderea primilor oameni: "oare a zis Dumnezeu sa nu mancati?" ehei, a zis El, "dar stie ca atunci cand veti manca veti fi ca El"... Prin urmare jumatate de adevar este mult mai periculos decat o minciuna sfruntata. Spui tu intregul adevar?

"Nu imi amintesc a nu fi raspuns la intrebari "indecente"/incomode cum tu le numesti." Sa-ti improspatez memoria: ce zici de intrebarile mele legate de reincarnare?

Lasand la o parte faptul ca ma faci nesimtit (fiindca nu fac pt. tine dovada bunului simt), am "comunicat sincer si deschis" cu tine inca de la inceput. De aia spui ca te-am atacat. Daca mi-am expus in acest mod parerile si-au venit in contradictie cu ale tale inseamna, cu siguranta, ca tu esti o persoana ce se confunda cu teoria ei.

"Enigmescule,de ce vorbesti tu in numele unei multimi?" In primul rand te rog sa-mi folosesti id-ul carapiscum, da?! In ce priveste vorbitul in numele unei multimi ce sa fac, defect profesional (pe de o parte). Pe de alta parte am vorbit in numele meu personal si modul meu de expunere poate avea, la fel ca si al tau, ceva prin care sa se diferentieze de celelalte. Consider ca nu mi-am arogat nici un drept asupra multimii.

Chiar atat de convins sunt de unele adevaruri incat nu permit sa fiu constrans in a mi le schimba. Accept orice alte pareri care nu vin in contradictie cu conceptiile mele despre viata, lume si Dumnezeu. Si chiar pe acelea care se adeveresc la inceput a nu veni in contradictie, tot le cercetez inainte. Stii de ce? Fiindca sunt f. suspicios cu oamenii care se arata invatatori pt. altii dar care pt. ei insisi nu sunt reformatori spirituali. "Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos", zice Ap. Pavel. La fel si eu, cercetez inainte de a accepta ca bun ceva anume.

"Si in final iti marturisesc:nu iti port pica,chiar apreciez unele comentarii ce le-ai publicat insa fii mai realist si renunta la atacurile la persoana." Si eu iti marturisesc ca n-am avut si n-am nimic cu tine personal, nu-mi pasa cine sau ce esti. Eu m-am invatat sa nu ma uit la fata omului pt. a-l judeca. Problema e ca fata omului de multe ori arata interiorul acestuia. La fel si cuvintele izvorate din inima lui.

Sunt realist atat cat imi permite ratiunea, dar sunt destul de realist incat sa n-astept de la nimeni laude pt. ceea ce scriu sau gandesc. Lauda lumii este desarta si trecatoare, azi te pune pe piedestal, maine te calca in picioare. Prin urmare complimentul tau imi este indiferent. Sper ca asta nu inseamna tot "atac la persoana".

No hai, sa fii sanatos, fericit si cu lacrimi in ochi!


-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

DESTIN in dialog(imaginar) cu dinisor

(DESTIN)-Unde cauti tu, nimeni nu iti poate auzi vocea sufletului, caci vocea lumii e mult mai puternica.
-Fiecare om are locul lui in lume, si sufletul tau, e doar unul intre alte miliarde.

-Vocea sufletului e in fiecare om, si este instinctul. Tot ce trebuie sa faci este sa iti asculti instinctul...
-Nu vei putea auzi vocea sufletului pentru ca lumea e sufletul tau, si tu esti sufletul lumii... Fiecare om e lumea, si lumea e in el.

" ... caci Dumnezeu a pus in inimile oamenilor Eterinitatea fara ca ei sa o inteleaga..."

(dinisor)-Vechile mele invataturi, abia acum prindeau contur, deveneau pline de sens in fata acestor cuvinte ce le gaseam atat de adevarate.

-Fiecare viata are un sens, fiecare viata e o cautare, si in acelasi timp un antrenament. Cauti de fiecare data o noua limita, o noua valoare a existentei.
-Fiecare clipa in viata, te aduce intr-un punct in care trebuie sa iti asculti instinctul!

(DESTIN) -Ai dreptate,asculta-l si cu fiecare clipa din viata traita vei fi mai aproape de spiritul lumii, de o constiinta transcedentala a eternitatii, de Creatorul lumii...

(dinisor)-De cand am ajuns in "dilema"imi ascult instinctul ,vocea ma indemna, dar eu o cautam prea mult, de aceea nu am auzit-o.
-Ce paradox ciudat! De la inceputul vietii imi spunea acelasi lucru. Au fost semne, au fost ganduri, dar eu nu le dadeam ascultare.

(DESTIN) -Ehee!!!DESTINUL...

(dinisor)-Nimic nu ma multumise in viata, caci pana acum am simtit si am trait totul, in alte viati, dar ceva lipsea… si ceva-ul acela ma chema, si acum il auzeam...este DESTINUL.



PS ...frumosul de care aminteam.

'nu este o cedare,priveste-o ca un dar al sexului puternic catre o reprezentanta a sexul frumos.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

carapiscum, din tot cumulul de cuvinte intselesei ca idea principala ar fi :

"Asadar Fiul lui Dumnezeu S-a coborat pe pamant la vremea proorocita, a luat trup asemenea noua si a murit pt. pacatele noastre, NU ca Dumnezeu ci ca om asemenea noua."

din care reiese:
-Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana. Bun, cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?
-a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic

Nu vreau sa intreb de ce o fi murit pentru pacatele noastre pentru ca nu are sens. Altceva vreau sa punctez.
Presupunem urmatorul scenario:
-Isus este acceptat de Romani si Evrei ca divin si nu i se intampla nimic. El traieste bine mersi pana la adanci batraneti. Ce se schimba in toata aceasta situatie? Pai nu se mai indeplineau scripturile, adica nu mai ieshea scenariul pentru care a fost trimes pe pamant. Si daca nu se mai indeplinea , care-i problema? Pai nu stie nici dracul. Cert e ca nu mai iesheau cartsile asa cum trebuia, ca atare forma sa umana a trebuit sa moara.A TREBUIT, ASA A FOST STABILIT. De cine? Nu stim !!! Biblia nu spune decat ca ASA A FOST STABILIT ca forma sa umana sa moara, ceea ce aminteste de paralele zeilor grecesti si a neputintsei lor, chiar si a lui Zeus vis a vis de Moira. Aceasta Moira nu era altceva decat Soarta, Destinul si nu putea fi schimbata de nimeni, nici macar de Zeus. Aparent, in mitul lui Isus intalnim acest lucru din nou. Iar inaltsarea la cer o intalnim iarasi pentru ca si la vechii greci, fiii zeilor, unii dintre ei, dupa moartea lor umana, erau ridicati la ceruri si deveneau dupa merite, zei , semizei, constelatii s a m d .

Carapiscum, intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4. Aplicam "asa a vrut Domnul", dam toata vina pe el si ne-am spalat pe maini ca sus numitul Pilat. Adica ne imbatam cu basme.

AlexM

Carapiscum-ule ,
Asa e , nu am vazut postarea ta . Nu e in firea mea sa ma eschivez de la raspuns . Nu e politicos .
Spui :" Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor."
Tu , domnule , intri in discutia asta cam tarzior . Cred ca nu ai citit postarile mele anterioare . Am explicat acolo tot felul de subiecte , si daca abia acum ai inteles putinele cuvinte citite de tine din postarile mele , probabil ca am gresit bazandu-ma prea mult pe inteligenta interlocutorului . Si mai spui ca m-ai prins intr-o capcana . Nu cumva iti exagerezi dibacia ?. Eu , mai Carapiscum-ule , nu ma ascund dupa deget si nu atrag pe nimeni in capcana . Nu fi caraghios . Eu spun ce cred direct la "sobect" . Adica de ce nu ?. Noi discutam aici , nu tragem cu pusca . Si nu mai sunt printre straini , sunt in tara mea . Si asta e un alt raspuns pt. tine : m-am nascut in Iasi , putin timp dupa marele pogrom din 1941 .
Si apropo de pogrom : cum adica de ce ii condamn pe crestini . Ce , vrei sa le multumesc?. Dar razbunare nu caut . Ii las in plata Domnului , sau al sortii , daca vrei . Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else ….
Si ce te ratoiesti la mine cu hotarirea Sanhedrinului . Iisus a fost un ravin evreu , problema a fost una INTERNA , inainte de existenta crestinilor . Si ca sa vii azi dupa 2.000 de ani cu chestiile astea e , cel putin , caraghios .
Si spui ca nu ai auzit de cei 200 de evrei francezi care au fugit din Franta in Israel ?. Pai mai citeste si tu . Nu poti vorbii la infinit in necunoastere de cauza .Si spui ca au parasit Romania doar 2 milioane ?. Esti gresit . Dubleaza .
Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?.
Si Mosadul … Ce , si la asta te pricepi ?.
Si chestia cu PLAGIATUL . In loc sa-mi servest niste lozinci rasuflate , poate mai bine ai veni cu argumente inteligente .

Asculta la mine , Carapiscum-ule : eu corespondez pe forumul asta pt. ca ma intereseaza sa stiu cum gandesc romanii de azi . Cum gandesc cei de ieri , stiu de ieri si nu am nimic nou sa aflu . Tu esti un roman de ieri si , din pacate , nici nu esti in stare sa discuti in mod obiectiv . Tu ai iesit la lupta cu un strigat grozav de razboinic , probabil in numele unei cauze sfinte , pe care eu inca nu nu stiu care este .
Iata sfatul meu . Odihneste-te si cata-ti alt partener ca cu tine am cam terminat-o .

In rest , sa fii tu sanatos .

M

.. depinde ce intselegi prin el Dinisor si aici vreau nu vreau, apelez iar la definitii. Nu degeaba unele cuvinte au mai multe sensuri. Daca intelegem prin cinism atitudinea omului care da pe fatsa cu sange rece fapte sau ganduri condamnabile sau care calca fara sfiala regulile morale de convietuire sociala si reguli de buna cuviintsa, atunci este destul de dificil de a compara acest gen de cinism cu puterea de controlare. Dar daca dimpotriva, intelegi prin cinic un adept al filozofiei grecesti care propavaduia o viatsa simpla si intoarcerea la natura, atunci poti poate sa consideri aceasta stapanire de sine ca fiind intr-un fel relatata cu acest mod de a trai sau a dori sa traiesti ( intoarcerea la natura, n.b.)

Resemnarea de care vorbesti este ultimul satgiu al nereusitei. Dar pana acolo omul lupta. Si lupta cu toata energia de care este capabil. La mine aceasta nu cred ca este resemnare ci este protectie. De ce protectie? Pentru ca am ajuns de exemplu intr-o anumita situatie la un nivel fara ieshire. Unde te intorci si dai cu capul, dai numai de zid si nu este nici o ieshire. Si atunci, acest numit "fatalism" de fapt este o masura de protecite. Adica accepti situatia asa cum este facand-o suportabila cu ganduri ca cele exprimate in emailul anterior si prin asta te calmezi, aduni energie pentru ca atunci cand apare prima bresha in zid sa potzi sa sari si sa dai la cap. Ori asta e protectie in opinia mea, nu e resemnare. Te protejeaza sa nu inebunesti de disperare, de ura, de dragoste, de frica sau mai stiu eu de ce.. Nu nu, este orice in afara de resemnare. E un fatalism acceptat pana la momentul prielnic. Cum ne spuneau moshii? "Te faci frate si cu dracu pana treci puntea".. dupa aia mai vezi......

AlexM

"Paianjenule, te rog sa ma indrumi la capitolul care explica in ce imprejurari se cere executarea prin 'atirnare pe lemn' si semnificatia acestei pedepse".

- O situatie:


Matei 26

63 Isus tacea. Si marele preot a luat cuvintul, si I-a zis: "Te jur, pe Dumnezeul cel viu, sa ne spui daca esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu."
64 "Da", i-a raspuns Isus, "sunt! Ba mai mult, va spun ca de acum incolo veti vedea pe Fiul omului sezind la dreapta puterii lui Dumnezeu, si venind pe norii cerului."
65 Atunci marele preot si-a rupt hainele, si a zis: "A hulit! Ce nevoie mai avem de martori? Iata ca acum ati auzit hula Lui.
66 Ce credeti?" Ei au raspuns: "Este vinovat sa fie pedepsit cu moartea."


Deuteronomul 21

22 Dacă se va omorî un om care a săvârşit o nelegiuire vrednică de pedeapsa cu moartea, şi l-ai spânzurat de un lemn,

23 trupul lui mort să nu stea noaptea pe lemn; ci să-l îngropi în aceeaşi zi, căci cel spânzurat este blestemat înaintea lui Dumnezeu, şi să nu spurci ţara pe care ţi-o dă de moştenire Domnul, Dumnezeul tău.

Deci:

afirmatia ca este Mesia/Hristosul/Fiul lui Dumnezeu = hula

hula = nelegiuire vrednica de pedeaspsa cu moartea

pedeaspsa cu moartea = (printre alte forme de executie) spinzurare (nu neaparat cu funia petrecuta in jurul gitului)

spinzurat = blestemat.

nu sunt religioasa asa cum mi as dori sa fiu , dar cu frica de de dumnezeu sunt...
nu cred ca mi as dori sa ajung in iad shi sa vad linga cazanul alaturat doi preoti spunindu -shi cuvinte de iubire vesnica.:D

Ahaaa!!! "plagiezi"...insa admir sinceritatea ta...

Trebuie sa vorbesc de 40 de cuvinte hahahahahaha :("atatea vorbe asternute , tot atatea primite.") tu ai zis...

Iti voi raspunde si la "scenariul" cu lumini si umbre...

(va urma)
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Magulit zici tu...difera de la individ la individ,practic...

Magulit...pentru mine este prea putin...Eheee!!!

Sa aduc precizarea la "lumini si umbre",tu zici:

"Si in loc ca sexul puternic sa caute sa vada femela in intregul ei, cu interior si exterior, el se opreste doar la design si-atat."

Daca sexul puternic cauta sa vada femeia doar "la design si-atat." (sunt cuvintele tale)atunci intrebarea mea isi are rostul ...nu?

Am s-o reamintesc:"daca este lumina stinsa...?"deci am intarit ideea textului tau...acolo nu mai lucreaza mintea ...ci numai "neuronii"si ei saracii doar doi la numar...

(va urma)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Mesia exista din vesnicie fiind de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant. El este fara de inceput si fara de sfarsit, altfel spus El este "inceputul si sfarsitul, alfa si omega". Prin urmare toate proorociile VT vorbesc despre El si misiunea Lui. Gasim in VT mai multe referiri la Sfanta Treime, din care face parte si Hristos, Cel ce avea sa vina pe pamant pt. a sterge pacatul stramosesc. Facerea 1, 26 si Isaia 6, 3 sunt doar doua exemple. Cel mai concludent este episodul in care Sfanta Treime se coboara in chip firesc, omenesc (sub chipul a trei tineri) la stejarul Mamvri, unde sunt intampinati cu cuvintele: "Doamne, de am aflat har inaintea Ta"...(adica desi erau trei persoane distincte, Aaron li se adreseaza ca uneia singure).

Ce am vrut sa zic prin toate acestea? Ca Hristos a existat din vesnicie, ca si Fiu al lui Dumnezeu, si ca la vremea hotarata EL A VOIT sa coboare pe pamant, n-a fost obligat. Dar vremea hotarata nu trebuie inteleasa ca fiind hotarata din afara, cum se pare ca intelegi tu, ci hotarata de STAREA SPIRITUALA A LUMII- deci nu e vorba de nici un destin prescris aici fiindca Dumnezeu a stiut dinainte ce va face omenirea, dar n-a voit sa-i incalce libertatea si ca atare n-a intervenit printr-un act dur ca s-o oblige la a respecta Legea caci n-ar mai fi fost atotdrept atunci.

Pui intrebarea "cine e Isus atunci ca el nu este amintit nicaieri inainte de a lua forma umana?" Insa inainte de asta faci o remarca: "Isus a existat inainte de Isus deoarece el a coborat si a luat o forma umana." Tocmai in aceasta consta dualitatea Lui (Dumnezeu si om in acelasi timp), ca a existat dinainte ca Dumnezeu si Si-a insusit trupul omenesc in spatiu si timp. Dealtfel ar fi fost ilogic sa vina ca Dumnezeu in afara trupului omenesc fiindca faptura umana n-ar putea percepe formele spirituale si natura divina in maretia ei, ci ea poate sa o perceapa doar daca persoana divina se supune legilor firii/materiei/fizice. Cine este Iisus? Sper ca ti-am raspuns. Daca ai fi vrut sa se vorbeasca inca din VT despre Fiul ca venind si luand numele Iisus, atunci te inseli. Asta ar fi dus inevitabil la nasterea unei multimi nemasurate de Mesia contrafacuti fiindca si-ar fi luat de buna seama acest nume si s-ar fi folosit de el in scopuri personale (mai ales ca acest nume era intre cele mai uzuale la evrei).

Spui apoi ca "a murit forma umana pe care a luat-o, deci nu forma divina, ca atare deicid= nimic". Paianjenul a incercat sa spuna ceva referitor la aspectele legate de crucificare si ce insemnau ele pt. condamnati- si pt. ceilalti. Tin sa punctez un aspect extrem de important la acest capitol: crucea era nu numai un instrument de tortura extrema, dar si un mijloc de lapidare a moralitatii persoanei respective. Si chiar daca acesta era un mijloc de ucidere legala la romani, evreii au adoptat destul de usor acest mijloc in practicile lor fiind mai feroce si mai drastic decat uciderea cu pietre in mijlocul pietei. De remarcat ca nici macar ei insisi nu doreau sa fie partasi la asa o executie fiindca mortul "spanzurat pe lemn" era considerat profanator pt. cei ce s-ar fi atins de dansul. Asta nu-i impiedica totusi pe curiosi sa se stranga ca la balci in jurul crucii. Prin urmare invinovatirea de deicid vine pe fondul interpretarii urmatoare: Hristos a fost Fiul lui Dumnezeu care a venit sa mantuiasca lumea. Insa evreii, fiind sub jugul ocupatiei romane si dorindu-si un eliberator nu din chingile pacatelor ci din cele ale tiraniei straine, asteptau un reformator social, un fel de haiduc care sa-i dezrobeasca si sa intemeieze statul Israel in "pamantul fagaduintei". Prin urmare venirea lui Mesia s-a facut imediat subiect de dispute in chiar sanul Sanhedrinului, cei mai multi punand sub semnul indoielii persoana lui Hristos care, pe deasupra, se aratase in dese randuri impotriva practicilor lor invechite in faradelegi. Asta insemna subminarea puterii israelite, in opinia lor, si o incercare de substituire in persoana lui Mesia- ceea ce, sa fim obiectivi, era inacceptabil. Numai ca ei nu intelesesera ce fel de imparat venise sa fie acest Mantuitor, n-au inteles ca imparatia Lui nu este din lumea aceasta (cum El Insusi marturiseste in fata lui Pontiu Pilat). El le vorbea pe fata de o imparatie a sufletului iar lor li se parea ca vorbeste asa doar ca sa-i faca pe ei de rusine. De aici si invidia si rautatea lor (precizam ca nu e vorba de toti evreii, ci de mai marii fariseilor si carturarilor). Razbunarea pt. cuvintele Lui rostite cu indrazneala a fost posibila tinand sfat "ca sa-L omoare". Deci nu ca sa-L chestioneze, ci ca sa-L omoare! Inca inainte de a ajunge la judecata, soarta Sa era pecetluita.

De ce au fost invinovatiti totusi de deicid? Sa citim la parabola lucratorilor viei: "33. Ascultaţi altă pildă: Era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie. A împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.
34. Când a sosit timpul roadelor, a trimis pe slugile sale la lucrători, ca să-i ia roadele.
35. Dar lucrătorii, punând mâna pe slugi, pe una au bătut-o, pe alta au omorât-o, iar pe alta au ucis-o cu pietre.
36. Din nou a trimis alte slugi, mai multe decât cele dintâi, şi au făcut cu ele tot aşa.
37. La urmă, a trimis la ei pe fiul său zicând: Se vor ruşina de fiul meu.
38. Iar lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: Acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui.
39. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis." (Matei cap. 21). Ce ne spune aceasta pilda rostita de Mantuitorul in chiar ziua intrarii in Ierusalim, cand se pregatea de patima Sa? Spune f. multe! Pur si simplu nici nu trebuie sa mai completez nimic. Dar ca sa revin la intrebarea de la care am pornit am sa mai dau un citat: "Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac." (Hristos pe cruce). Aparent evreii nu stiau ce fac. Oricum, nu toti stiau, asta e clar. Daca n-a fost evident ca instigatorii au dorit moartea Lui din dorinta de razbunare, atunci cum se interpreteaza acest text: "10. Fiindcă ştia că arhiereii Îl dăduseră în mâna lui din invidie." (Marcu 15)? Sigur ca ei n-ar fi putut sa ucida pe Dumnezeu, departe de noi gandul acesta, insa faptul ca si-au invartosat inimile si s-au impotrivit lui Dumnezeu Insusi cerandu-I moartea, desi faceau varsare de sange nevinovat si puteau (daca ar fi fost sinceri cu ei insisi) sa renunte la simulacrul de proces fie numai si pt. ca ar fi putut fi intr-adevar Dumnezeu, acest fapt zice multe despre moralitatea acelora si despre scopurile lor ascunse. Insasi ideea de ucidere a Celui Care le dovedise in atatea randuri ca este Fiul Omului, ucidere menita sa distruga trup si suflet deopotriva, este o idee indreptata impotriva Duhului Sfant si a voii divine.

Scenariul tau e ca un film pt. copii, menit copiilor si conceput copilareste, nu te supara. In primul rand e doar un scenariu. In al doilea rand este gresit fiindca, daca prin absurd am accepta acestea, atunci nu se mai pune problema neimplinirii Scripturilor, ci aceea a nemantuirii omenirii! Pt. ca Hristos n-a venit (numai) ca sa implineasca Scriptura, ci ca sa desavarseasca omenirea. Proorociile despre El n-au fost date pt. ca mai tarziu in timp El sa le adevereasca, nu acesta a fost scopul lor, ci acela de a face cunoscute SEMNELE venirii/persoanei Lui, la fel ca si in cazul apocalipsei. Asadar nu proorociile sunt conditia venirii Sale, ci venirea Sa este conditia pt. care au avut loc proorociile.

Afirmi ca: "intr-o discutie teologica trebuiesc lasate crezul religios personal si credinta in sine la o parte. Daca nu o facem, atunci discutia o sa aibe o natura "credincioasa" dar nu teologica ( teos= zeu, logos= a vorbi ) si atunci nu mai e necesar sa ne pierdem timpul despicand firul in 4." Teologie (din greaca) nu are intocmai sensul dat de tine. Theos inseamna Dumnezeu (zeu daca vrei tu neaparat) iar logos inseamna cuvant. Prin urmare teologie se traduce prin "Cuvantul lui Dumnezeu", adica Fiul lui Dumnezeu. Vorbirea "teologica" (vorbirea despre Dumnezeu) in afara crezului religios personal ("credintei in sine") este vorbire in afara lui Dumnezeu si nu mai este teologica, daca-mi permiti sa-ti atrag atentia. Poate fi cel mult "logica", va fi cu siguranta profana si, repet, in nici un caz despre Theos. Cum ai putea patrunde spiritual asa niste lucruri sau vorbi despre ceva ce nu cunosti si nu poti patrunde cu sufletul? Ca unde e loc numai de logica, nu prea mai ramane pt. simtirea interioara. Eu incerc pe cat posibil sa nu despic firul in 4, cum zici tu. Iti fac cunoscute unele chestiuni, daca vrei, dar sa stii ca n-am sa arunc margaritarele credintei in gura porcilor fiindca, asa cum zice Hristos, daca fac aceasta porcii se pot intoarce spre mine sa ma rupa. Eu iti spun o data, de doua ori, poate si de noua ori, dar dupa aia nu mai avem ce "teologhisi" impreuna, daca vad ca doar te prefaci a asculta ceea ce zic.

Toti invatam cate ceva in viata asta, mai mult sau mai putin. Eu nu dau sfaturi nimanui, atrag atentia asupra unor lucruri si atat. Ca o fac cu ceva ravna, nu mi-e rusine si nu ma tem de reactiile nimanui. Fiecare va da socoteala si pt. tot cuvantul rostit, la vremea cuvenita. Ceea ce stiu spun cu tarie fiindca nu stiu de la mine insumi, ci de la cei care au experimentat timp de 2000 de ani si-au pus in valoare aceasta stiinta despre Dumnezeu. Eu doar vorbesc despre ele. Daca nici macar vorbele nu sunt suferite, atunci cum ar mai putea sa fie suferita viata dupa preceptele Scripturii?!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

inainte mai faceam o data si inca o data si inca o data, dar acum la 18 ani parcxa nu mai merge.
ca orice gluma proasta cred ca merge si a mea, oricum dorinta de a te afisa sau de a afisa in public intimitatea tine de o anumita conduita. discretie este un cuvint minunat iar in rest revistele de specialitate si sfaturile unui sexolog pot lamuri multe mistere de nepatruns (sau patrunse). nu stiu daca 30 este o cifra etalon pentru posibilitatile sexuale dar treaca mearga: 30 la mintre sanatoasa intr-un body sanatos sau cum? pe curand

Ma bucur ca te-a incintat website-ul. Pot spune ca de cind l-am gasit ma duc mai tot timpul pe la el sa vad ce se mai gaseste. Ieri de exemplu am stat cam vre-o ora. Unele dintre imagini te face sa rizi in hohote, altele te intristeaza pina la lacrimi. Multe dintre scrisorile sau biletelele scrise m-au pus pe ginduri ca s-ar putea ca lumea asta sa aiba un procentaj prea mare de idioti, dar in aceeasi ordine de idei mai vezi cite-o sclipire de sinceritate si onestie.

Ma intreb oare citi dintre noi am pierdut sau am aruncat cite-un biletel scris asa aiurea care apoi a fost gasit de cineva care citindul s-a dat peste cap de ris, sau i-a inspirat un simtamint anume. Te pune pe ginduri un pic, nu? Iti dai seama ca orice am face chiar si gunoiul nostru pina la urma poate sa afecteze pe cineva intr-un fel sau altul. D-apoi cuvintele noastre, trairea noastra, actiunile si deciziile care le luam.

Mi-am adus aminte acuma ce am invatat de la sotul meu. De multe ori cind mergem prin oras dam peste tot felul de obiecte care au fost aruncate pe jos, intentionat sau poate din greseala. Cite-odata gasim cuie, bucati de sticla, sau obiecte ascutite. Stii ce face sotul meu? Le i-a si cauta o hirtie sau ceva in care sa le impacheteze si le arunca la cosul de gunoi. De ce? Pentru ca se gindeste daca trece un copil pe acolo, cade si se implinta in cuiul respectiv. Apoi cel care stringe gunoiul trebuie sa fie protejat si el, pentru ca nu stii cum ar putea sa se accidenteze si el la fel. La inceput mi sa parut obsesiv, si stupid sa-ti iei atita din timp sa culegi gunoiul de pe jos, dar dupa aceia am inceput si eu sa fac la fel. Noroc ca strazile pe unde mergem nu sint murdare cum sint in Romania, altfel nu stiu ce-am face.

intotdeauna mi-a placut sa stiu cateva cuvinte din alte limbi straine, asa ca n-ar strica sa-mi mai arunci cate-un cuvant din cand in cand .... chestia e ca eu n-am ce sa te invat la schimb :(