comentarii

cuvinte inrudite pentru minte


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
mda.cam asa. - de Zenyatta Mondatta la: 08/03/2004 06:56:42
(la: Neocrestinii)
Vad ca te referi strict la neo-protestanti.Cam toate formele actuale ale crestinismului au fost etichetate la origini ca "secte".Incepind cu primii crestini clandestini din Imperiul Roman,trecind prin protestantii fideli reformatorilor secolului XVI ( Martin Luther sau John Calvin) si ajungind in secolul XIX la asa zisii neo-protestanti-baptisti,pocaiti,adventisti de ziua a 7a,penticostali,etc.Toti au fost marginalizati de contemporani din diverse motive.Este o lacuna a naturii umane frica de necunoscut,ridiculizarea in locul intelegerii fenomenelor complexe sau, si mai simplu, izolarea lor;asta in cazul in care nu se gasesc conotatii supranaturale sau mistice malefice-foarte la indemina de altfel!Orice forma de organizare spirituala sau de clandestinitate este rau vazuta in societate.Oare ce fac aia acolo?Nu ma refer acum la cercuri stiintifice sau literare contemporane...Ma gindesc la Ordine elitiste gen Cavalerii Templieri,Lojele masonice..poate si Academia Franceza a secolelor trecute (les Immortels)-astea imi vin acum in minte.Antipatia fata de membrii acestora este sustinuta poate si de admiratie ascunsa,invidie,de neputinta penetrarii spirituale si fizice a acestor cercuri.In plus,se banuieste ca apartenenta la una din aceste organizatii iti poate aduce avantaje materiale sau un statut social avantajos,influenta.Asta ma duce cu gindul si la alte forme,de data asta sinistre,de organizare:PCR,securitatea sau,foarte actual,PSD.Ai fost sau esti cu ei...esti in "loja"!!!
Pe "pocaiti" ii situez undeva la mijloc.Organizati sint.De invidiat? nu cred.Nu am prea auzit persoane rationale innebunite sa se pocaiasca."Pocaiala" e pentru cei slabi de duh,neinstruiti si usor manevrabili.Intr-un cuvint-pentru prostime.Mint!Am cunoscut citeva familii decente de intelectuali care s-au pocait in anii '80 ca sa emigreze in State.Au reusit!I-au fentat!Sau poate nu..nu stiu daca au mai practicat si dupa plecare.Mai stii?Poate au ajuns sclavi pe viata!ha ha..ca la Scientology-alta imbecilitate.
Pocaitii sint mierosi si escroci.Toti.Fara exceptie.Mint de ingheata apele in ceea ce priveste conduita de viata.Beau ,fura si se fut ca restul lumii.In schimb,fac parada duminicala de virtute.E sinistru interesul pastorilor pentru absentele motivate sau nu ale oilor.De ce n-a fost "sora" X duminica?E bolnava sau moarta??Cam astea ar fi rezonurile care ar putea justifica absenta.Nu mai vreau sa amintesc decit in trecere de circul religios pe care-l fac in "temple"..frizeaza ridicolul.Il stim toti de la tv (mai ales la jalnicele posturi locale) -amatori cintind un fel de soft-rock (cu scule de mori!!! primite de la fratii din America) pe versuri stupide si agramate,lipsite de orice atingere de prozodie.Sinistru!De imaginea pastorilor ce sa mai spun..proaspat scosi din cutie,rozalii si luciosi ca niste purcelusi,coafati si batosi nevoie mare.Cine sint?Niste neica-nimeni cu o spoiala de har retoric,instruiti in citeva luni in asa zisele seminarii baptiste,fara nici cea mai vag urma de intelect,creativitate sau cultura.(nu ca ai nostri popi ar fi mai breji).Ca activistii anilor 50 trimiti la colectivizare.Convingatori.Persuasivi.
Cica pocaitii se ajuta intre ei.Cica ii ajuta "biserica".Sa fim seriosi..in ziua de azi nimeni nu mai ajuta pe nimeni dezinteresat.Pocaitii emigrati povestesc ca la aterizarea in State au fost primiti de o delegatie a "bisericii".Ca au primit bani de instalare si ajutor in gasirea joburilor.Mda.Povestesc si ca au platit in timp pina la ultimul cent fazele astea,chiar si cu virf si indesat.Principiul e simplu:intri in hora..apoi joci.si nu iesi cind ai tu chef.As parafraza chiar ca intri in hora si te maninca porcii.
Vecinii de deasupra parintilor mei sint pocaiti.Intelectuali.Adica nu-s intelectuali ci detinatori de diploma universitara.Cind circulau pe scari (acuma is in State de 13 ani) lasau o duhoare de transpiratie acra de-ti muta nasul.Pe bune.Tinarul s-a casatorit la inceputul anilor '80 tot cu o pocaita.Eram o pustoaica de 8-9 ani atunci.La nunta (ca am fost invitati) imi aduc aminte de o faza mortala:bineinteles ca pe mese nu era strop de alcool(in schimb aveau Pepsi de la Casa de comenzi!deci baietzii se aveau bine si cu partidul).A urmat o migrare generala a sexului masculin care s-a materializat intr-un dute-vino sustinut intre sala de mese si barul restaurantului(situat la etaj).Traiectoriile de urcare si coborire ale fiecaruia luau aspecte tot mai sinuoase si mai amuzante.Chiar in patru labe nu i-am vazut,dar ochii le sticleau bine.
O alta faza misto cu pocaitii de sus a fost cind ne-au inundat.Erau plecati din localitate si au lasat cheia la o "sora".Ne-am trezit dimineata cu bucataria mustind de apa si am apelat la "sora" cu pricina.A aparut si impreuna cu tatal meu au intrat in apartament.La deschiderea dulapiorului de sub chiuveta-stupoare!-plin de sticle pline si goale de pileala."Sora" sa lesine!Facea pe niznaiul.Vai..ce-o fi cu ele??etc..Vorba lui taica-meu..or fi de decor.Sau pentru musafiri!
Mai da-i si-n pula mea de farisei.
Ca sa revin si la oile noastre,ma cam seaca si toata popimea ortodoxa romana in frunte cu Gunoiul preafericit.Sint semidocti,murdari si beutori.Escroci si profitori de darnicia credulilor.Putini sint calugarii cu adevarat eruditi care inteleg ceva din toata faza asta religioasa si existentiala.Restul- sint amploaiati publici,cu carte de munca,salar,orar de lucru si tarife.Au demitizat totul.Slujba de inmormintare costa atit,cununia atit iar acatistele atit.Ai...bine.N-ai...ai belit-o.Doar nu mai face nimeni popie voluntara.Burdihanul trebuie ingrasat si vila ridicata.Preotii nu mai reprezinta nimic sfint.Reprezinta doar Institutia bisericii.
Am fost si sint sceptica in privinta necesitatii unui intermediar in comunicarea individului cu Divinitatea.Oricare ar fi ea.De asemenea,locul Divinitatii in viata noastra se stabileste individual,in functie de axeologia personala.
Si inca ceva:cea mai de apreciat virtute este pudicitatea sentimentelor legate de religie si patriotism.Nici macar nu trebuie pronuntate cu glas tare.Niciodata.
compromisuri - de (anonim) la: 22/08/2004 13:04:33
(la: Cum gandim?)
Compromis – un cuvint de care nu scapa nimeni, toti facem compromisuri mai mult sau mai putin, cred ca important e la ce renunti si cit le limitezi asa cum ai spus.
Cuvintul e in mintea noastra , imi spunea cineva de arta comromisului, adevarat in orice exista o arta, dar pentru mine e un cuvint greu , cu greu am acceptat compromisuri dar se pare ca trebuie sa invat si asta.
E mult daca renunti la tine, la a fi ceea ce esti cu adevarat! Si cind incerci sa spui gata nu mai accept asa ceva, pentru ca iti dai seama ca te pierzi, incerci sa te redescoperi si sa iti pui tot felul de intrebari si aici incepe lupta cu tine ( cita dreptate ai cind spui ca omul se afla exact la acea rascruce in a renunta la anumite nevoi spirituale pentru al le multumi pe cele materiale) . Te intrebi daca ce vrei tu ii e pe plac lui Dumnezeu.
Poate ca si asta e o lectie pe care trebuie sa o invat. Ma gindeam cite fapte trebuie sa se petreaca ca tu sa te descoperi si sa te intelegi cu adevarat, intimplari care la momentul respectiv crezi ca nu ti se cuvin si te intrebi de ce tocmai tie, ca apoi dupa un timp sa intelegi ca trebuiau sa se petreaca.
Dumnezeu oricum are un plan cu fiecare dintre noi, probabil ca ce trebuie eu sa invat din viata asta este sa iert si sa-i inteleg pe cei din jurul meu.
Toate au un sens
#20112 (raspuns la: #19992) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fefelicilor - de fefe la: 30/03/2005 17:56:51
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
Am venit! Afara un soare si un cer senin si nici urma de nor. Ah, incepe vara de acuma. Ieri a plouat cu galeata, dar pina am ajuns acasa s-a facut soare si frumos. Mi-am dat o raita prin gradina, am cules citiva melci care de nu stiu cita vreme imi propun sa-i lichidez cu graunte, dar nicicum nu ajung sa fac asta. Mincare am avut destula asa ca n-a trebuit sa fac nimic decit numai sa o scot din frigider si sa o incalzesc. Acuma ma simt un pic mai bine decit ieri, desi ma tem ca gindurile urite ma vor coplesii din nou.

Jimmilici, ma bucur sa te vad teafara si cu bine acasuca. Eu daca as fi in locul tau m-as apuca de curatenia de primavara. Stii de ce? Cind ma apuc sa-mi fac curat, desi pina termin sint obosita frinta, imi da o placere deosebita. In timpul cit fac curatenie imi fac inventarul casei, imi redecorez unele colturi ca sa le fac "noi", ma gindesc la una si alta, intr-un cuvint imi relaxez mintea si-mi da timp sa-mi fac o "curatenie" si-n cap. Plus de asta cind ai terminat te simti ca esti acasa la tine, in curatenie, cu lucrurile care le iubesti, si amintirile frumoase. Stii eu de obicei cind plec de acasa pentru mai mult timp imi fac curatenie generala in toata casa ca atunci cind vin inapoi sa-mi dea acel "bun venit" care-l doresc dupa o despartire de casa indelungata. Este ca o imbratisare calda.

Lasind la o parte detaliile, - de SWAMY la: 07/08/2005 16:17:39
(la: PROSTITUTIE)
Lasind la o parte detaliile, este evident ca exista femei care din diferite motive aleg calea asta cu buna stiinta si chiar nu-si doresc sa faca altceva. Probabil cind vorbim de prostitutie majoritatea ne gindim la imaginea femeilor obligate sa “faca trotuarul”, sa stea ore si ore in pozitii penibile ca sa-si atraga clientii si pe care le asteapta la sfirsitul zilei un peste gata sa le traga o cafteala. Ei bine nu e asa, exista categorii si categorii de prostituate. Si multe din ele aleg sa practice meseria cea mai veche din lume pentru ca VOR si pentru ca cauta o oarecare independenta pe care nu ar gasi-o in alt mod.
In privinta barbatului care se “indragosteste” de prostituata, poate ca nu m-am exprimat bine, dar e un fapt. Se pare ca sint barbati care dupa ce frecventeaza prostituatele ajung sa aibe un grad inalt de dependenta sexuala de multe ori in raport cu o determinata prostituata. Cu alte cuvinte isi pierd mintile, banii si nu se gindesc decit la momentele sexuale pe care le petrece cu respectiva. Si pentru ca asta sa se intimple conditia importanta este ca EA sa practice prostitutia.

OM3 = cum ati defini MISCARE - de Honey in the Sunshine la: 10/10/2005 15:20:23
(la: miss cafenea 2005)
OM3 = cum ati defini MISCAREA FEMINISTA ?

-Aruncarea cratitelor la gunoi => femeile nu mai gatesc, infloreste mancarea cu E-uri drept vitamine, fast-food-urile ating o faima internationala. => inmultire drastica a cazurilor de cancer si obezitate.
-Femeile poarta pantaloni, considerati mult mai practici => Sectorul confectiilor se dezvolta neasteptat pentru a produce o cantitate de pantaloni dubla fata de trecut => succes nebanuit si pentru creatorii de moda, care devine centrul intereselor feminine => pe copertele revistelor apar anorexice perfecte care determina o crestere infioratoare a depresiei la femei
-Barbatii si femeile trebuie sa fie egali in societate din toate punctele de vedere => infractiunile de genul omicidului, jafului si violului comise de femei cresc cu peste 80% in doar 20 de ani... Cam atat despre "sexul slab"! :))

INT2. Care este personajul preferat (dintr-o carte, film sau piesa de teatru) ce se "muleaza" cel mai bine pe personalitatea ta? (dezvolta in cateva cuvinte)

Tineti minte veverita care aduna ghinde din Ice Age ? Am un interior holbat, dar intotdeauna ceea ce vreau imi scapa printre degete.

RAC 6: Cum comentaţi existenţa pe site a utilizatorilor cu mai multe nick-uri pe site?

Unii nu inteleg ca cine se faca de cacao o data, de doua ori, de trei ori, o va face mereu!

INT7. Dezvolta pe scurt notiunea de ''gandire libera''

Haida-de ! Ai auzit tu de gandire ingradita??? Gandirea unui om normal e intotdeauna libera.

OM2 = cum raspundeti unor complimente facute de un cafegiu?

Pentru mine nu exista "complimente" si "jigniri" ci "adevaruri" si "minciuni":)

OM8 = care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul CAFEA?

"Primul cuvant" la mine e un filmulet intreg : o plantatie enorma de cafea, sclavi negri superbi care lucreaza sub dogorea soarelui cu trupurile sclipitoare in lumina, o casa in stil brazilian acoperita de coroanele stufoase ale unor copaci, hambare intregi pline de cafeaua de buna calitate care imi va aduce miliarde... ã.. nu vrea sa rapesc timpul celorlalte concurente!!!

INT5. Daca esti o femeie puternica (la figurat vorbind) ce te face sa fi astfel?

Existenta unor barbati mai slabi.


RAC 5 : Care este diferenţa dintre comportamentul şi atitudinea dvs. de pe acest site faţă de comportamentul din viaţa reală?

Absolut niciuna! Sugerezi pasamite vreo tulburare de personalitate sau vreun inceput de schizofrenie ??? Vreo frustrare ? Huh???HUH? Ia repeta ce ai spus! Ai citit ce am scris mai sus despre infractiunile comise de femei ???

OM4 = intrati in general numai pe subiectele cele mai intens discutate sau va cautati numai subiectele care va pasioneaza?

Oh... ma sperie ideea multor utilizatori la un loc... Eu sunt o fire timida, retrasa, fara prea multa incredere in oameni clipeste gales din ochi*. De fapt nu ma cred frumoasa sau desteapta, sunt o fata simpla de la tara.

OM5 = ce i-ati spune unui TROLL?

Nimic! N-ai inteles ca trebuie ignorati ? :)


P.S.: mi-a placut mult intrebarea INT6, dar nefiind adecvata tonului cu care am raspuns celorlalte intrebari o las pe alta-data :)

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.
De ris sau de plins? - de Sunday la: 03/04/2006 22:56:03
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Gasesc zilele trecute, printre ceva hirtii din casa parintilor o
poza veche de nunta a strabunicilor mei. Dupa calculele mele
poza facuta cindva pe la inceputul secolului trecut. M-am gindit ca ar
fi o idee buna sa fac citeva copii pentru mine si pentru sora mea. Poza
e in conditii exceptionale, sepia, fara nevoie de retusare. Ma duc azi
la laboratorul foto de la mall, laborator pe care il folosesc adesea
pt. printuri de vacanta, pentru urgente si alte joburi minore.
Preturile sunt bune iar calitatea acceptabila. Laboratorul are
citeva masini unde clientii isi plaseaza CF cardul cu poze din
camera digitala, CD-ul, sau pur si simplu folosesc scannerul pus
la dispozitie, iar o ora mai tirziu poti sa-ti ridici printurile gata facute.
Ei bine, dupa un ceas or so, ma intorc sa aflu cu stupoare ca nu pot
sa-mi ridic pozele fiindca acestea au fost facute de un
"PROFESIONAL" SI CA AM NEVOIE DE RELESE FORM!!!!! Pe cuvint, nu
va mint. M-am uitat cu stupoare la vinzator pe care il stiu dupa nume
si care am fost convinsa ca ma stie ca doar merg destul de des
pe acolo. Am crezut ca nu aud bine. Incerc sa-i explic omului de
la tejghea ca mai mult ca sigur ca respectivul fotograf e oale si
ulcele cam de mult, si ca mi-ar fi greu, daca nu imposibil sa-i aduc
o hirtie semnata de el...dar daca el e multumit pot sa-i spun ca
eu sunt un fotograf profesionist. Nu m-a crezut, fiindca nu am avut
cum sa-i dovedesc pe loc. Binenteles ca inteleg si aprob legea
dreptului de autor ca doar sunt fotograf si din asta traiesc,
dar intimplarea de azi a depasit orice logica. Si uite asa, nu am
putut sa-mi ridic copiile, iar raspunsul "robotului" de la tejghea a fost
sa incerc miine cind e sefa prin jur!!!!!! Am iesit din magazin vorbind
de una singura...inca tot nu-mi vine sa cred...Ceea ce cred...
scandalul pe care il vor avea miine...Sunday
banalitati - de casandra_radu la: 17/07/2006 18:12:53
(la: Iubirea-ce banalitate!)
Traieste clipa de clipa
Orice poate deveni banal, chiar si sacrul sau...mai ales sacrul. Disperare ca totul e relativ sau blazare ca totul e relativ. Poate ca lucrurile stau altfel. Poate ca exista o "ordine" a lucrurilor pe care noi nu o vedem. Asa ajungem sa apreciem ca iubirea e banala doar fiindca am citit cateva randuri scrise de o alta persoana care exprima destul de bine ce am simtit noi. Si atunci apare problema: "adica cum, trairile mele nu sunt unice? eu nu sunt unic? uite ca se intampla si altora ... si compari gandurile tale cu cele asternute virtual de altcineva.." Fireste ajungi sa zici ca si iubirea e banala.
Totul e o problema de perceptie pana la urma. Daca tu sustii ca iubirea e banala, banala iti va fi iubirea. E simplu. Perceptia este realizata de minte, cuvintele vin din minte, pe cand iubirea se revarsa din inima. Asa ca ce ai putea spune din ceea ce nu a mai fost spus, iar pe de alta parte cum sa cuprinzi cu mintea ceva ce vine din inima cand aceasta are propriile ei motivatii, cand aceasta este superioara mintii? Hm?
Poate ca multa filozofie strica...
Si daca filozofii astia au dreptate sa filozofeze, sa caute cu mintea, sa disece ideile la infinit si chiar sa pretinda ca ei cunosc...ar trebui sa fie daca nu toti, macar cei mai multi - iluminati. Numai ca nici unul nu este. Oare de ce?!
la mine-i totu' nou - de maan la: 12/03/2007 12:00:12
(la: barfa.net)
cam tzavnoasa, curtezana ta.
imi place ca inventeaza cuvinte precum 'a mintui'.
chit ca nush ce-nseamna.
#176299 (raspuns la: #176294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa fie tot asa - de GV is back la: 23/01/2010 23:59:54
(la: Un forum IDEAL !..)
Domnilor! Doamnelor! Domnisoarelor! Oamenii confunda un deşt cu organul care-i seamănă; organul cu o ofensă; Viaţa lor publică cu dormitorul şi un punct de vedere, cu un mădular străin rătăcit prin pat care-i înghionteşte unde poate că unora le-ar place. Se împlinesc în jur de, şi în orice caz peste, treizeci de revoluţii ale lu' prostu' asta de pământ în jurul soarelui, de când stau si belesc ochii la lume ca să surprind importanţa pe care o dă neimportantului şi neglijenţa cu care e numai tangentă cu ceea ce adevărat are
merit. Sunt destul de modest să spun ca nu la ceea ce scriu eu mă refer; căci ce altceva ar putea iesi din asta, decât gustul mai sec sau mai acid al acestei supe umane care suntem noi aici şi care-l compune (pe acest gust...).
Mai degrabă vorbesc de înverşunarea cu care mulţi dintre noi fug dinspre nişte oameni, mereu alţii, spre alţi oameni, întotdeauna aceiaşi. Despre platitudinea aceluiaşi ziar pe care-l citim dimineaţa şi a bibliei purtate la subţioara, din care am reţinut fiecare verset. Nu sufăr de grandomanie: nu am scris nici un rând ca sa mă-nchin la el.
Mi-am dorit un loc spiritual de confluenţa cu multă lume (şi nu orice fel de lume...) unde să-mi regăsesc un colţ al meu (nu neapărat "pi şentru"). Aici, eu Valch si cu restul care sunt totuna, vorbim preţ de „fro” 99 şi ceva la sută din ce se vorbeşte. La un asemenea volum, calitatea ar fi o fudulie... Visul meu cu ochii holbaţi este ca acest monolog comun (suna pleonastic da-i pe bune) sa se transforme cu vremea în dialog cu restul lumii. Referitor la useri si la clone, nu cred ca numele real ne face de ruşine, în aceiaşi măsură in care nici un pseudonim nu ne înjoseşte. Spre deosebire de nume si de epoca in care vieţuim, acesta din urma are meritul că noi însine l-am ales. In definitiv, ce „morsii” măsii, aşa cum găsim cuvinte pentru simţăminte numai de noi ştiute, la fel putem da un nume acelui personaj din noi pe care, mai preţios decât oricare din scriiturile noastre, nu-si mai găseşte loc in ele, ci doar in noi.
Venire, videre, morire. E un adevăr nefericit al existenţei, anume acela, ca de câte ori ne năştem pentru alţii, moare ceva din noi, mărunt pentru tot restul. Ştiu că multi scriu povestea lor, pe care-o iubesc, dar inca ne facem timp sa-i citim pe altii.
Şi am ajuns la Reguli. Să fiu iertat, dar sper sa le pot respecta decât pe acelea, puţine pe care bunul-simt ni le dictează. Sigur. Este o regula să nu fii mujic. Dar nu-mi pare nimeni pe aici o făptura care să se hrănească din clorofila. Eu îmi beau cafelele din mers si iau din ele nu cofeina, ci adrenalina. Neîncălcate, regulile societăţii ar fi doar o somnolentă lehamite.
Şi nu găsesc nimic mai amuzant decât sa te amuze ceea ce oripileaza atâta lume.
Pentru moment, e unghiul din care privesc eu, lumea. Un experiment personal, pentru a percepe mai adânc o realitate care consider ca mă depăşeşte in profunzime. Una peste alta mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca-mi place Cafeneaua, asa cum e. Multumesc.
:) - de Baby Mititelu la: 12/02/2012 18:54:54
(la: Mult e dulce si frumoasa...)
Nu ma dau in vant dupa cuvintele astea...Tin minte ca in Sardinia exista o localitate Pula. Suna ca naiba: bine ati veniy la Pula.
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inimi si minti mult prea mici - de giocondel la: 02/09/2004 23:12:10
(la: Existenta divinului?!)
Desi am fost creati in esenta Nobili si inzestrati cu pretioase daruri Divine: ratiune si liber arbitru , in ultima instanta, inimile si mintile noastre sunt mult prea neincapatoare pentru a-L cuprinde pe Dumnezeu in intregime sau pentru a-L explica.

Cu cat incerci sa explici mai mult ceva ce nu poti intelege sau imagina, cu atat de indepartezi de adevar. Frumusetea consta in preocuparea in sine: de a dori cunoastere, constientizare, de a fii indragostit de ceea ce nu poti cuprinde in intregime in fiinta ta..astfel de mii de ani, de cand lumea, oamenii si-au dat cu parerea despre esenta Divinitatii...Multi au pornit razboaie in numele a ceea ce ei credeau ca este Adevarul despre Dumnezeu...majoritatea omenilor insa prefera sa discute, sa faca speculatii, sa isi lase imaginatia sa zboare in lumi cat mai metafizice, poate-poate ca vor prinde o sclipire a ceea ce ESTE de Fapt...

Si eu am parerea mea despre Divinitate, despre Dumnezeu..ca toti ceilalti oameni.Numai ca simt ca din moment ce L-am numit, am cazut intr-o grava eroare: am limitat ceea ce nu are limite ...si totusi cum altfel poti comunica, decat cu ajutorul cuvintelor,nu???Oricum,imi place sa asist la conversatii pe aceasta tema desi trebuie sa recunoastem ca a incerca sa Explicam Natura Divinitatii este ca si cum ai incerca sa explici unuia ce nu a vazut niciodata o portocala,gustul acesteia: "pai sa vezi mai ca portocala e rotunda, si are o culoare...portocalie desigur..si are un strat de coaja, care nu se mananca..si apoi fructul in sine care e dispus in mici felioare si foarte zemos in mod ideal...etc etc....omul va sfarsi prin a crede ca stie totul despre portocala dar nu va fi simtit gustul....va fi pierdut esenta portocalei".

Celor ce Cred nu voi decat a le spune ca Dumnezeu este mai aproape de noi decat propriile noastre vene si sange.Nu trebuie decat sa continuam sa cautam,sa fim insetati dupa aroma Sa si vesnic indragostiti de Creatie in totalitatea Ei.. candva ceea ce ne apare astazi ca mister,va fi dezvaluit..cel mai sigur in viata de dincolo cand totul va deveni evident .Pana atunci,Rabdare si consecventa si fermitate in Incercari si dificultati.!!

Celor ce nu cred, le amintesc acel pariu al lui (descartes???- e mult timp de cand am facut liceul): decat sa nu cred in Dumnezeu si El sa existe, mai bine sa cred si sa nu existe...ceva de genul asta oricum...In final insa (de aia e frumoasa viata noastra) fiecare alege ce il taie mintea si pana la urma tot Acolo vom ajunge cu totii, poate mai repede sau mai incet unii decat altii, in functie de cum Hotaraste Cel ce ne-a creat.Totul tine de evolutia noastra spirituala si de darurile Divine.De aceea e mai bine sa ne abtinem de la a ne judeca unii pe altii, pentru ca niciunul dintre noi nu stie care ii va fi sfarsitul.De multe ori s-a intamplat ca pe patul mortii un om ferm in credinta sa isi intoarca fata de la Dumnezeu, pe cand un altul ce nu credea in nimic sa si-o intoarca spre Oceanul Milostivirii Sale...

Suntem cu totii creati din aceeasi esenta si inzestrati cu capacitati spirituale similare.Rangul nostru difera si se masoare prin : apropiere sau departare de noi Insine,deci de Dumnezeu.Tinta si drumul sunt aceleasi , doar drumetul difera si in functie de alegerile pe care le facem,ajungem cu efort mai mult sau mai putin ACASA.Dar tot Acolo vom ajunge cu totii.In Unitate, imuabilitate,unde nu exista limitari temporale sau spatiale,unde nu exista nume, religie, culoare, gen sau conturi bancare.

Exista speranta atat timp cat intelgem ,simtim intim in sufletul nostru ca Dreptatea lui Dumnezeu ( pentru cei ce cred in judecata) este intrecuta de Iubirea si milostivirea Sa.

Ciao, ne vedem Dincolo:):):):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
Sufletul si mintea - de anadi108 la: 04/06/2006 21:23:52
(la: Iubirea Divină)
Jeniffer a spus
pentru mine, mesajele tale sint de neinteles.


Dragă jeniffer, nu înţelegi pentru că
nu vrei să înţelegi, (vezi explicaţiile despre minte)
iar aceasta se vede din faptul că nici nu întrebi ceea ce nu înţelegi.
Sufletul nu este numai etern, el are calitatea intrinsecă de a iubi, fiind făcut din iubire, iar
forma de manifestare a iubirii spirituale este serviciul divin pentru Cel Iubit - bhakti-yoga.

Spre reamintire:

1. Ego-ul este adevăratul eu, sau sinele, sau adevărata identificare.
2. Acest eu, care este sufletul, este făcut din iubire pură, care este o energie spirituală,
3. evidenţe pentru această afirmaţie sunt date de cei care experimentează în mod direct această realitate, urmând în mod strict modul de viaţă prescris de diferite şcoli spirirtuale personaliste (care realizeză diferite forme ale Adevărului Absolut).
4. alte evidenţe se găsesc în cunoaşterea spirituală vedică, reflectată în literatura vedică, care confirmă experienţele pe care le au cei ce sunt calificaţi să urmeze anumite şcoli spirituale originale.

Jeniffer a spus

incearca sa folosesti vorbele tale pentru a explica ce simti despre sufletul tau,

Dragă jeniffer,
1. anadi foloseşte propriile sale cuvinte, dar pentru afirmaţiile pe care le face aduce în general evidenţe din cunoaşterea vedică.
2. Sufletul nu se simte. Sufletul se realizeză. Adică este perceput prin reflectare sa în mintea care a devenit pură.

Mintea este o maşină subtilă, un câmp informaţional, asemenea unui recipient în care curg toate informaţiile culese prin oraganele de simţ, prin interfaţa numită creier,.
Mintea are trei functiuni :

Gândirea, Simţirea şi Voirea

Prima funcţiune a minţii este gândirea.
A gândi inseamnă a compara.
Toate informaţiile care curg în minte sunt înmagazinate.
O parte din aceste informaţii sunt acceptate şi sunt înmagazinate in acele biblioteci mentale cu informaţii acceptate,
iar altă parte din informaţii sunt respinse ca nepotrivite cu informţiile acceptate, dar sunt de asemenea înmagazinate, dar în acele biblioteci mentale cu informaţii respinse.
In momentul in care informaţiile respinse devin majoritare şi continue, are loc o deplasare de conştiinţă.
Ce este conştiinţa? Conştiinţa este locul ataşamentului.

Exemple normale de deplasare a ataşamentului sunt in planul schimbarii ataşamentelor materiale.
Exemplul extraordinar este in planul schimbării ataşamentului material într-unul spiritual.
Această deplasare in planul spiritual se realizează prin Purificarea minţii - "spălarea creierului".

Pentru a purifica mintea, trebuiesc purificate organele de simţ, dar pentru a purifica organele de simţ, trebuiesc purificate obiectele organelor de Simţ.
De aceea cei ce practică o cale spirituală încearcă să se îndepărteze de ceea ce îi ţine legaţi de lumea materială.

Cei ce practicau în mod strict yoga sau sfinţii, trăiau in pădure, care este în modul de existenţă al bunătăţii, trambulina pentru modul de existenţă al bunătăţii pure, Şuddha sattva - planul spiritual.

A doua funcţiune a minţii este simţirea.
Aceasta se exprimă in atracţia sau repulsia faţă de obiectul care transmite informaţii (sunete, forme, culori, mirosuri, etc) care sunt culese de organele de simţ.
Iar această atracţie sau repulsie in planul mental se transmite in corpul grosier, mai mult sau mai puţin intens, putând da naştere emoţiilor.

A treia funcţiune a mintii este voinţa,
Datorită sentimentelor de atracţie sau repulsie care sunt transmise în întregul corp
mintea face planuri cum să obţină obiectul atracţiei, sau cum să evite obiectul ce creează repulsia.
Mintea e tot timpul ocupată cu planuri pentru a se bucura de plăceri

Cele trei functiuni ale mintii sunt gandirea, simtirea si vointa.

Aceste informaţii sunt confirmate în literatura vedică, ce a fost compilată de către inţeleptul Veda-Vyasa (aparţinând culturii Indiei antice de acum peste 5100 de ani) există o descriere a acestei maşini subtile.

De menţionat că aceste informaţii intră in categoria ştiinţei revelate in starea de transă, care este baza stiinţei interne, experimentale, spirituale, pe cale de dispariţie, total deosebită de ştiinţa experimentală externă, materială in plin avânt ... (constructiv-destructiv), care totuşi îşi are şi ea meritele ei.

#126108 (raspuns la: #125998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu tin minte revistele "Rahan - de mya la: 18/11/2006 05:17:47
(la: Amintiri din Iepoca de Aur)
Eu tin minte revistele "Rahan" si "Pif", pe care le asteptam cu mare nerabdare, sa asamblez surprizele de la "Pif" si sa le citesc din scoarta in scoarta. Imi facea rost de ele bunicul meu, de la un nene pensionar care tinea un centru mic de ziare si reviste in cartierul Grivita. Se stiau din tinerete si isi faceau servicii unul altuia, deh, asa era pe atunci. Serviciu contra serviciu.

Apoi mai tarziu tin minte puloverele pe care le faceam din lana netoarsa (in mai multe culori, tot felul de modele din reviste Burda primite din Germania). Lana o luam din piata Unirii, aveam taranii mei care ma stiau bine. Si sosetele tricotate, de lana subtire, toarsa. Vindeam pulovere pe bani frumosi si le faceam in doua saptamani, lucram la ele ca disperata. Aveam comenzi din timp ;). Sau hainele pe care mi le faceam singura dupa tipare din Burda. Gaseam materiale bune la "Victoria" si nasturii ii primeam de la o matusa care avea rude in vest si isi lucra si ea singura. Tin minte nasturii de sidef, ha. Mi-am facut si costume de baie din helanci (supraelastice) si cu catarame de la curele. Ce vremuri...

Tin minte apoi concertele rock la care ma duceam cu colegii de liceu. Compact, Iris, Celelate Cuvinte si altii. Sau discurile lui Andries. Versurile le stiu si acum cuvant cu cuvant. Sau muzica noua inregistrata pe bani de la un amic care avea rude in strainatate si vindea benzi de magnetofon. Cu asta se ocupa tipul.

Apoi Lido si "Gradinita" si bautele de acolo. Bere cat cuprinde pana spargeam toti banii si fumam pana faceam bube pe limba :(.

Dar imi aduc aminte cu mare scarba si de cozile la care ma punea mama sa stau cu ea ca sa prindem branza mai multa si unde mereu mi se facea rau si lesinam. Din cauza anemiei, deh.

Interesant e faptul ca faceam toti gat ca mancam salam cu soia si acuma am ajuns vegetariana si mananc doar salam din soia (fara carne!). Si nu mai sunt anemica ;).



#157980 (raspuns la: #153465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"minte-ma frumos" - de Intruder la: 14/08/2007 10:21:58
(la: Nu am cum sa nu spun...)
Trebuie sa recunosc ca cea mai mare tristete o simti atunci cand esti constrans sa nu reactionezi in nici un fel la o situatie pe care, poate, ai putea sa o modifici inspre mai bine.
ei na!...nu cred ca asta-i cea mai mare tristete!...e un simplu compromis si-atat. ("ai putea" dar de ce nu poti/ vrei?)

Evident ca generalizez, de teama sa nu se simta cineva vizat de ceea ce scriu eu.
laudabila initiativa ta, dar intotdeauna se va simti cineva vizat, chiar de-ai scrie "Ana are mere". :D

E pacat ca nu putem fi atat de sinceri incat sa zicem verde in fata: ''ba boule, sau dupa caz, vaco, nu te mai vreau. Nu te mai iubesc, as vrea sa intelegi ca si iubirea, ca si pofta de mancare trece. M-am saturat! Mi-a trecut!''
:)))
"spui cuvinte mari, pe care nu le-ntelegi...inainte sa pleci, lasa-mi cheia sub pres!"...etc.
nu mai continui...ombladoanele nu-s pentru urechile fine. :D

Respectul de sine mai inseamna, cate'odata sa ai decenta de a nu folosi cele mai jalnice minciuni, sau patetice, sau neinspirate, sau cum vrei tu sa le spui...
mda. cine minte, minte (si) sa para mai...respectat!
puah!

Si ca sa pricepi si tu o treaba, cine te crede, te crede pentru ca vrea...
ala care "vrea" este bagat in acelasi rahat cu ala care minte!

de cele mai multe ori putem minti pe cei ce vor sa fie mintiti...
aia care vor sa fie mintiti sunt ca aia care cer pumni pe de-a moca. e ca la revolutie: "Mircea, fa-te ca lucrezi".

nu te mai incorda inutil...
au! ce te aprinzi asa? :)))

zmei sunt numai in povesti, si oameni care lucreaza, in vacanta, in Antalia... tot acolo.
fals!
zmei sunt peste tot...ia, da niste click-uri pe cafenea! :)))

cuvinte - de (anonim) la: 21/08/2003 09:30:33
(la: Cuvantul, ca prieten !)
Sunt de acord, insa chiar daca Diana face erori asta nu inseamna ca nu poate fi o "pasionata"! Poate nu erudita, dar de ce nu pasionata?
In ce priveste radacinile comune ale unor cuvinte in diferite limbi, exista asemanari , si nu numai in cazul neologismelor. Dar e un subiect foarte vast.
Va trimit un zambet sperand sa fiti mai ingaduitor(oare).
#28 (raspuns la: #26) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Se poate trai fara iubire? - de (anonim) la: 25/09/2003 04:34:18
(la: Se poate trai fara iubire?)
Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!
A ierta fara sa uiti este un soi de iertare egoista - de (anonim) la: 07/10/2003 02:19:15
(la: Iertare - Uitare)
Cineva a citat: 'A ierta nu inseamna a uita caci a uita este de neiertat.." Desi este un frumos joc de cuvinte nu cred ca de dragul lui sa aderam la acest principiu. In Biblie scrie ca Dumnezeu atunci cind iarta uita de pacatele omului si nu isi mai aduce aminte de ele.
Decaceea a ierta si a tine minte in acelasi timp sint 2 actiuni contradictorii. Apostolul Petru L-a intrebat odata pe Isus de cite ori sa iert de 7 ori cite sapte probabil ca Petru a pus aceasta intrebare deoarece el nu cunostea prtea bine tabla inmultirii sau a considerat ca cifra 7 trebuie sa fie o cifra sfinta si a si ridicato la patrat crezind ca sfintenia rezultatului este proportionala cu valaoarea lui.
Dar Isus ii raspunde: Eu nu zic de 7 ori cite sapte ci de 70 de ori cite sapte daca regreta.
#822 (raspuns la: #811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imm, - de Alice la: 15/10/2003 03:30:26
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
"Imi place cum discuta astia aici" - mi-am zis, si-am dechis usa cu curaj!
"Astia" erau insa alte nume: Daniel Racovitan, Tolanici, Ninel, Dan Logan, Dogmatic, Monik b., Papadie67, Manole chiar...Subiectele erau altele. Se certau intre ei cu barbatie si eleganta, mai sareau calul uneori in metafore. Niciodata frivoli. Mereu sclipitori. Argumente puternice, frazare viguroasa, poezie. Un joc al mintii care m-a fascinat. Oameni care stiu sa continue ganduri, care vad dincolo de cuvinte, adevaratul mesaj. Oameni onesti care stiu sa-si cinsteasca adversarii, fara a-i confunda cu inamicii, fara a-i transorma in dusmani. Oameni care stiu sa se scuze cand gresesc si care nu ataca decat ideea, nu pe cel ce-a transmis-o...
Oameni care au ce spune si-o spun frumos.
Oameni care...dar ma voi opri aici, de teama unor declaratii exaltate, desi intreb nitzel pe ganduri dusa: "unde sunteti?"(intrebare retorica totusi, fiidca singura de-acuma mi-am raspuns!)


Cat priveste sentimentul ce-l incerci, stiu un cuvant frantuzesc, pe care nu-l pot traduce complet in romaneste fara sa-i reduc din sensuri - "dépayser". Nu stiu alegerea ce ai facut de voluntara-a fost. Aici (Doamne, n-o spune toata lumea?) e la fel. Nu te primesc romanii, zici? Dar te-ai gandit, tu ii primesti? Fiindca o data cu manastirile lui Stefan, vine toata mizeria unor meleaguri de neputinciosi ce-asteapta inca sa li se dea. Te-asteapta! Sa le dai tot. Ei nu-ti vor da decat acelasi bulz de mamaliga cu branza de care-atat ti-e dor.Intreaba-te atunci de ce-ai plecat la inceput de-aici. Gandesc c-asa vei raspune singura la intrebarile ce cu durere pui.
Domule Sergiu,.... - de lmm la: 21/10/2003 04:59:29
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....
#1767 (raspuns la: #1743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...