comentarii

cuvinte pt colegi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pt. Mariana Ignatov (si Pam) - de (anonim) la: 28/11/2004 17:16:42
(la: Studenti romani plecati la studii, va mai intoarceti?)
Salve!
Imi permit sa te contrazic d.t.p.d.v. Si eu am studiat in Italia, mai precis la Poli din Milano, unde nu am intilnit nici o umilinta din partea colegilor sau profesorilor.
Ba din contra.
Cum eu eram ceva mai mare decit marea majoritate a colegilor mei la inceput as fi inclinat sa cred ca nu m-as fi adaptat. Dar nu a fost asa. Au trecut 3 ani de cind am terminat si pot spune ca cele mai bune prietene ale mele de aici sunt 2 fete italiene pe care le-am cunoscut in facultate si cu multi ani mai mici decit mine. Facem impreuna vacante, mult timp liber il petrecem impreuna cu toate ca ne despart multe zeci de km. In timpul facultatii (eu am stat 3 ani) am avut multi colegi cu care ma intelegeam perfect. Ne ajutam la workshop-uri, seminarii si alte activitati, luam cursuri unii pt. altii s.a.m. d. In pauzele dintre cursuri i-am invatat sa joace wist (se bateau baietii sa intre in cei sase jucatori) ma puneam la mintea lor si ne distram de minune. Cu unii mai sunt in contact sporadic si acum, ba d.p.d.v. profesional ba particular.
Deci nici gind de marginalizare, ca sa nu-ti mai spun ce petreceri excelente faceam, culminind cu cea de sf. de facultate organizata de proful cu care mi-am dat eu teza (pe banii lui pt. intreg anul plus toti studentii lui din alti ani, cine vroia sa vine era bine primit).
In facultatea mea erau destui studenti, multi din est. Era si un roman dar el nu a reusit sa se integreze, prea ii putzea totul si facea numai gafe, asa ca lumea l-a marginalizat cum spui tu, dar adevarul e ca s-a automarginalizat.
Asta e purul adevar si ai dreptate cind spui ca nu toti italienii sunt mizerabili, eu stau si ma intreb ce facultate ai facut tu de ai intilnit italieni mizerabili ca eu am multe cunostinte in mediul accademic si italieni mizerabili nu am intilnit..

#30067 (raspuns la: #29911) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. souris - de ueit la: 01/12/2004 22:30:32
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#30333 (raspuns la: #30088) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultilizatorului Ueit - de giocondel la: 07/12/2004 17:49:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
“Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.”

Veridicitatea scrierilor se sustrage din fructele pe care acele cuvinte le dau.Shakespeare imi bucura inima si ma face sa apreciez arta si frumusetea cuvantului scris, pe cand Cuvantul Divin deshide noi porti de patrundere sufletului meu, imi ofera raspunsuri la intrebarile esentiale, imi inspira inima sa aduc lauda Creatorului si creatiei, ma ajuta sa ma cunosc pe mine insami si sa descopar in tot ce ma inconjoara acea esenta despre care va vorbeam( ce nu poate fi explicata sau demonstrata ci este intim legata de puterea de perceptia si profunzimea fiecarui om)

“Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.”

Fluctuatiile cuantice explica numai faptul ca legile fizice au o anume limita.asta nu inseamna ca aceste fluctuatii in sine stau la baza universului sau ca prin ele putem nega existenta unei anumite ordini.In orice haos exista o ordine prestabilita.

“Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.”

Mda..leonardo da vinci a fost parintele multor din stiintele de acum.Oamenii timpului lui, chiar oamenii de stiinta I-au ras in fata si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica teoriile( ex elicopterul), pentru ca papalitatea sau patronii artelor si stiintelor preferau sa plateasca pentru mari chefuri mai degraba decat pentru incurajarea teoriilor unui om care” evident habar nu are despre ce vorbeste”.Orice om de viziune si mare descoperitor sau teoretician a intalnit prejudecati din partea chiar colegilor de breasla.Exemplele sunt nenumarate.Intrebati orice laureat al premiului Nobel despre cati I-au ras in fata in timpul ceercetarilor ,care erau menite sa aduca o viziune noua, nemaiauzita pana atunci.


“Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?”

Pentru ca omul poate subjuga legile fizicii prin simpla exercitare a facultatilor sale intelectuale, prin urma exercitarii unei anume vointe: daca natura si legile ei ar fi tot ceea ce guverneaza aceasta existenta atunci ar insemna ca animalul este un exponent superior omului, pentru ca este intruchiparea acestor legi.Comform legilor fizice, omul nu ar trebui sa se desprinda de pamant si totusi el zboara, subjugand si folosind chiar aceste legi in favoarea sa.exista o vointa superioara ce guverneaza atat legile fizice cat si vointa umana.

“Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.”


Profetii Divini sunt ca niste profesori pentru umanitate.Timpurile despre care vorbiti dumneavoastra erau timpuri sangeroase iar triburile si circumstantele intunecate si inconjurate de ignoranta.cele zece porunci pe care el le-a revelat omului, sunt dovada a ceea ce spun.La fel cu celellate religii.orice religie are doua parti: una sociala si fizica si una strict spirituala, imuabila, intotdeauna aceeasi.in schimb legile sociale si fizice se schimba de la epoca la epoca, in functie de necesitati si de capacitatea oimenirii de a percepe.este un porces de crestere si evoluare.Unui elev de clasa intai nu ii poti vorbi despre fizica cuantica.Asta nu insemna ca profesorul ce ii preda literele alfabetului, el insussi nu stie citi deja sau nu cunoaste mai mult decat preda la acel nivel.Asta e diferenta.De fiecare data cand un profet reveleaza o noua religie( ma refer la 9 mari si esentiale religii ce au existat pana acum), intreaga existenta este regenerata, o inspiratie proaspata este insuflata intregii creatii, totul revine la viata si artele si stiinta avanseaza de asemena in acest proces.

“Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?”

Cele zece porunci, legile spirituale ale tuturor marilor religii.Niciodata societatea nu a stabilit legi morale esentiale de la sine.tocmai de aici necesitatea unui Educator divin.ochi pt ochi,…etc..in vremea aceea era o lege morala venita de la dumnezeu pentru ca oamenii luau 10 ochi pt un ochi, si 1000 de dinti pentru un dinte…apoi Isus a venit si a spus : lasa, numai lua tu ochi pt ochi, ca este Unul drept , acolo sus si are grija de tine, nu e cazul sa iti faci drepotate singur, asa ca mai bine fii iertator si intoarce si celalat obraz.Tot el a pus bazele insitutiei casatoriei, ca si insitutie divina in care partile au drepturi si responsabilitati.Mohammad , comform porejudecatii raspandite ca a instigat la poligamie, dimpotriva a spus triburilor care aveau zeci de neveste, ca daca nu le poti trata pe toate egal, mai bine sa aI numai una ,ca sa fii drept.tot el revine si spune clar ca nici un barbat nu poate trata egal mai multe femei…Tot el a oferit femeii un rang de fiinta umana, pt ca momentul si locul in care si-a revelat misiunea a fost unul din cele mai crude si pline de atrocitati( fetele nou nascute erau ingropate de vii iar o femeie valora numai cateva camile etc etc).Apoi, in religia baha’I, femeia este egala cu barbatul si este mai bine sa preferi pe vecinul tau decat pe tine insauti si mai de graba sa fii ucis decat sa ucizi..etc etc…dovada ca religia a ridicat de fiecare data standardele morale ale umanitatii sta in studierea cu atentie a istoriei omenirii cat si a istoriei religiilor.

“Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.”

Ironia poate fi si amuzanta adresantului…nu-I bai
“Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?”

Spiritualitatea lucreaza cu concepte abstracte insa are si ea corespondente in realitate.Milostenia, genrozitatea,dragostea, detasarea,iertarea,..le vedeti, le mirositi, le puteti atinge ??si totusi exista si se manifesta, devenind vizibile in lumea fenomenala prin intermediul actiunilor noastre.

“Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.”

HA!!ma tem ca si cel ce neaga o afirmatie trebuie sa isi sustina negatia, pentru ca altfel tot ce ar trebui eu sa fac e sa neg tot ce spuneti dumneavoastra, indiferent de ceea ce spuneti si asta m-ar face sa am dreptate.

“Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.”

Trage concluzii pripite si fara legatura cu ceea ce spun eu.M-am referit clar la cei ce isi jertfesc viata ca si martiri, preferand moartea, negarii propriilor lor credinte, nu la cei ce ucid in numele credintelor lor, mare diferenta intre ce am spus eu si ce scoateti dumneavoastra in evidenta.

“Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?”

Faptul ca eu nu detin statistici nu insemna ca ele nu exista sau ca puterea rugaciunii este devalidata.Rugaciunea este ca o scara, catre Dumnezeu.Nicidecum o pierdere de timp.Ea conduce sufletul omului spre Sursa tuturor lucrurilor si ii ofera acces la lumi necunoscute si la cunoastere de sine.combinand-o, bineinteles, cu meditatie.

“ Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?”

DA, multe argumente, explicatii la intrebarile mele materialiste,viziuni profunde asupra multor probleme existentiale, puncte de vedere cu totul superioare modului de a rationa pur uman , trecand dincolo de limitarile existentei materiale si materialiste.

Urari de bine!!

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
adolescenti si adulti - de trustman la: 17/01/2005 16:37:25
(la: O adolescenta despre adolescenta)
Asa cum singura ai spus-o "adolescenta e perioada in care totul pare confuz,in care ai cele mai multe indoieli legate de infatisare sau de propria personalitate". acum tu esti pe un drum bun dar esti cam confuza. dar asta se rezolva cu timpul.

"Pt.mine,adolescenta a insemnat sa dau "delete" tuturor amintirilor si sa o iau de la capat cu o cu totul alta personalitate,cu alte vise"
vei afla in curand ca nu ai dat nici un 'delete". ai dat doar un "hide" pe care il vei anula curand din "control panel/folder option/view file"

adultii aia care vorbesc despre bani (fapt care te streseaza pe tine) o fac de multe ori pentru ca tu (ca si copil) sa poti sa ai ceea ce iti doresti: haine, telefon mobil, calculator, internet. crede-ma ca ei ar putea sa traiasca si fara astea dar stiu ca pentru tine (nu e vorba de tine ca persoana ci de orice adolescent in general) e important sa le ai. face parte din imaginea ta "cool", de "vorbitor-cu-tz-k-si-cuvinte-englezesti".

profi de la liceu se uita la voi de sus? cati dintre colegii tai isi copiaza comentariile la romana de pe referate.ro sau alte site-uri de genul asta? cati dintre colegii tai ii respecta? stiu, la varsta asta stim mai bine decat profii si materia si cum sa se predea. la un moment dar iti vei da seama ca nu e chiar asa (desi e evident ca sunt si profi care nu au ce cauta la catedra asa cum si tu ai colegi care nu ar fi trebuit sa ajunga in liceu).

"Stiu,nu e important liceul,ci facultatea si mai ales ceea ce ai in cap." nu e important nici liceul, nici facultatea ci doar ceea ce inveti. sa-ti aduci aminte tot timpul de replica pe care vrajitorul din oz i-a spus unui personaj: "nu pot sa-ti dau o minte dar pot sa-ti dau o diploma". asta face si scoala.

Cel mai corect lucru mi se pare ca fiecare elev sa aiba un nr. obligatoriu de ore,dar sa le aleaga singur,dupa preferinta.Stiu ca aceasta mentalitate nu va fi acceptata prea usor in Romania,dar sper ca intr-o zi,poate chiar copiii mei vor avea ocazia sa invete intr-un astfel de liceu.
mentalitatea asta cum ii zici tu (desi ea este de fapt un stil de a face scoala) nu este acceptata nici in occident. in cel mai bun caz, ai o serie de cursuri care sunt obligatorii si o serie de cursuri pentru care poti sa optezi alaturi de cele obligatorii.

daca cineva n-a inteles ce zici tu (cum crezi tu ca nu a inteles mya), intreaba-te unde este vina ta in asta. poate tu nu ai reusit sa-ti exprimi gandurile cum trebuie. procesul de comunicare implica un emitator si un receptor. nu e obligatoriu ca vina sa apartina receptorului.

da-mi voie sa-ti recomand o carte (nu se citeste foarte usor dar nici foarte greu si eu cred ca e o carte buna): gabriel liceeanu - despre limita.
si daca ti-o recomand inseamna ca am si incredere in tine ca vei putea sa o citesti si sa o intelegi. ti-am spus ca esti pe drumul cel bun :)

o sa devii adult si o sa vezi ca poti sa visezi cu ochii deschisi daca vrei (fie te-ai uitat prea mult la "peter pan" fie ai citit "micul print" de prea multe ori sa crezi ca adultii sunt asa rai). incearca sa ai incredere in ei si daca nu te inteleg, gandeste-te daca modul in care le-ai comunicat framantarile tale a fost cel mai bun. daca e ceva ce adultii nu sunt, atunci ei nu sunt vrajitori sa stie ce este in sufletul si in gandurile tale.

Cautam sponsorizari pt expozitie de fotografie - de (anonim) la: 19/01/2005 12:28:25
(la: Cum pot publica un mesaj?)
Suntem tineri liceeni de la Colegiul National de Informatica Tudor Vianu, si dorim sa realizam un concurs de fotografie pt realizarea caruia cautam sponasorizari.Nu stim la cine sa apelam mai intai, dar avand in vedere ca suntem de parere ca meritam o atentie ne bazam pe ajutorul dumneavoastra.Va multumim. Adresa de contact:diarirene@yahoo.com sau costescu@gmail.com
Am avut o colega de liceu car - de mya la: 21/01/2005 02:42:24
(la: Despre prostitutie)
Am avut o colega de liceu care se prostitua pentru bani. Era de la tara, arata bine la corp insa la fata nu era cine stie ce. Avea o privire goala, fixa, pur si simplu era o persoana foarte simplutza. Vorbeai cu ea sau cu dulapul, tot aia era. Umbla cu caramida de bani la ea in permanenta, si si-o tragea cu oricine, negrii, arabi, oriunde (chiar si in trenuri). Stiam toti asta, era destul de socant pentru noi colegii. Nu ne venea sa credem. Dupa clasa a X-a a disparut in ceata, de atunci nu am mai auzit nimic despre ea.

Chestia cu cultura sexuala a luat amploare dupa revolutia sexuala din SUA (anii '60-70) atunci cand s-au inventat anticonceptionalele si femeile "s-au eliberat" (vezi feminismul,...sa vorbim pe fata despre clitoris/punctul "G" si alte ineptii de genul asta). E suficient sa va uitati la moda tinerelor adolescente, te lasa perplex cand le vezi chilotii si balcoanele pe afara. Acum conteaza mai mult sa fii cool (cu orice pret, uite la actorii renumiti) decat destept sau cu personalitate. Cand citesc sau vad la tv interviurile actorilor de la Hollywood ma lasa fara cuvinte (mostra: "I was like...you know... kind of... sort of and she was like...wow..."). Pe astia ii admira un glob intreg, se scot reviste, se fac funclub-uri, etc. iar ei sunt niste handicapati, cu probleme psihice, care-si traiesc vietile intr-un continuu carusel al sexului si promiscuitatii. Exemplul viu pentru pustimea extaziata (dar nu numai).

Parerea mea sincera e ca o sa treaca si chestia asta in timp. In perioada asta se pune pret mare pe corp (sa arati tare, sa fii tanar, operatii estetice, etc.) insa peste cateva sute de ani (poate chiar mai repede) lumea o sa rada cand o sa citeasca despre vremurile actuale. Uite fac eu previziunea asta, bine?! :))

Cred insa ca mereu or sa se gaseasca oferte pentru prostitutie (desi din ce in ce mai putin in timp) si atunci si piata o sa ofera "bucati" de vanzare, fie femei, fie barbati. Cand oamenii or sa devina din ce in ce mai spirituali, intuitivi, telepatici etc. nu o sa mai aiba prea multa lume chef sa faca sex asa, aiurea...or sa-si gaseasca satisfactii in chestiile spirituale (care nu au limite si care nu duc in nici un caz la plictis sau saturatie) :)))

#34040 (raspuns la: #27570) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
join the club - de corina_rizea la: 14/03/2005 12:45:37
(la: suflet ratacit)
vei rade dar ceva aproape similar mi s-a intamplat mie.. eram ca si tine cu un barbat nemaipomenit care imi oferea tot ceea ce isi poate dorii o femeie...eram cuplul ideal doar ca noi nu eram casatoriti... ne gandeam ca intr-un final se va ajunge si aici. dar surpriza.. intr-o seara m-am intalnit cu un fost coleg de liceu de care m-am indragostit instantaneu... pt. el mi-am schimbat nr. de tel iar cand m-a cautat ex-ul pentru o ultima incercare i-am retezat-o scurt... m-am intors acasa si culmea si cu noul meu lover caci in scurt timp aproape ca se mutase la mine. mama a fost socata dar a spus ca nu conteaza daca sunt fericita. inceputul a fost minunat numai ca prietenul meu cel nou a primit o oferta sa plece sa munceasca afara. eu nu puteam sa ii cer sa renunte pt. mine iubirea rezista oricum daca e adevarata dar ajuns acolo parca cineva i-a otrvit inima. adica incredere nu mai exista deloc... imi vorbea f. urat ma injura chiar.. ma verifica sa vada ce fac...i-am acceptat toate conditiile pt. ca il iubeam.dar dupa ce am acceptat sa nu mai ies sa stau doar acasa...etc...ciudat 2 sapt nu a mai dat nici un semn de viata. eu il sustineamii spuneam numai cuvinte frumoase ca sa ii fie mai usor el exact invers. dupa acele 2 sapt i-am scris ca nu mai pot continua.nu mi-a dat nici un semn de viata iar cand a facut lucrul acesta ...era prea tarziu caci nu mai puteam.
am ramas si fara cel care ma iubea si ma respecta si fara cel pe care il iubeam ... chiar daca era plin de defecte.. avea obsesiile lui.. culmea mi-a spus ca eu l-am tranformat si a devenit asa.eu cred ca dragostea te transforma in mai bine nu rau.dar l-am iubit si m-am luptat pt. acea dragoste. ma toca psihic cu crizele lui de gelozie zilnic dar nu s-a schimbat nimic a fost mai rau.am realizat ca ma lupt cu morile de vantsi m-am resemnat.acum sunt singura dar macar linistita.acum am un echilibru...decat o iubire care te macina mai bine asa. eu am pierdut mult ... tot pt. el m-am luptat cu toata lumea...la ce bun?
acum sufar dar nu ma chinuie nimeni. aproape ca innebunisem ...nu mai judecam limpede . pana cand am facut o criza de nervi f. puternica din care mi-am putut revenii decat f. tarziu si atunci am realizat ca imi distrug viata . atunci am renuntat.
Pt Metamorfozatul - de TeodoraPA la: 15/04/2005 22:18:15
(la: Despre educatie...)
Nu am zis sa nu iti placa sa te imbratiseze lumea... Ci sa sari ca ars cand esti atins pe umar sau luat de mana. Gesturi obisnuite, nu exagerari. Si nici pupaturi cu gramada.
Mi-am propus sa nu scriu mult despre mine aici, dar uite ca iar o fac. Inainte sa moara tatal meu, am avut intr-o zi o discutie foarte trista, un fel de ramas bun, pt ca stiam ca av muri si eu si el. Bine au foost multe, dar asta una am stiu amandoi ca e de despartire. A fsot foarte bolnav si a suferit foarte tare. La un moment dat cum plangeam amandoi am vrut sa imi pun mana pe spatele lui. Simteam ca daca fac gestul asta voi lua putin din durerea lui. Dar n-am facut-o pt ca... n-am facut-o. Pt ca n-o facusem niciodata in viata mea. Am regretat ulterior.
Si unele gesturi sunt asa de pline de semnificatie, dar le risipim sau nu le folosim.
De atunci, de la experienta cu tatal meu, dupa cat m-am gandit si am si m-am analizat... nu mai ezit. Au mai fost oameni foarte bolnavi langa mine si i-am luat de mana, le-am pus mana pe umar... Gesturi marunte, dar pline de semnificatie, mai puternice decat cuvintele.



#43849 (raspuns la: #43555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cam slabuta prezenta la discu - de muma padurii la: 11/05/2005 15:59:37
(la: Invatamantul din ziua de azi)
cam slabuta prezenta la discutia asta! si cam neechilibrate taberele adica copii au intotdeauna dreptate.

copii mei sunt inca mici, dar stiu de la colegi ca programele(mai ales 5-8) sunt absolut infernale si se merge pe cantitate si nu pe calitate.

Dumnezeu stie cine face manualele, si cine ii numeste pe cei care fac manualele (probabil ca se autonumesc, ca si cei din diferitele comisii ale edu.ro), dar mie mi se pare ca oricum nu are nimeni nici o viziune de ansamblu si ca nici un psiholog sau medic nu si/a dat cu parerea (ma refer la clasele mici, pt. ca de pe la 14 ani in sus ai capacitatea si incepi sa ai si discernamintul cit si ce inveti). Se vrea ca un copil sa stie la o materie cam tot ce stie ala care a scris manualul(desi el insusi nu stie decit manualul lui... si ala aiurea... ca doar omul nu poate sa stie tot din domeniul lui: ca sa nu mai vorbim ca la nivel academic, referitor la un subiect pot exista mai multe teorii si ca fiecare e liber sa creada si sa sustina doar una dintre ele.
un exemplu concret si probabil ca mai exista si altele : in manualele de chimie de liceu era scris(daca au corectat e bine) pina prin 96 (pina atunci am mai dat eu meditatii) ca potentialul electrochimic poate fi ori cu plus ori cu minus, ca daca e reducere e asa, daca de oxidare e altfel.... desi din 1952 exista o conventie internationala prin care se stabilise ca etalon semnul potentialului de reducere. Adica cine a scris manualul dezbatea o problema transata in urma cu 40 de ani!

in concluzie invatamintul primar inseamna exagerat de mult, asa ca sa nu ne mai miram de scaderea interesului pentru scoala: daca va dau sa cititi o carte in care la fiecare al treilea cuvint trebuie sa umblati la dex, renuntati sa mai cititi cartea, nu?

si uite asa am ajuns in situatia in care iti vine student in anul I, un mielusel care n/are nici o baza/ notiuni fundamentale si care nici macar nu/si aminteste cind sau daca s/a facut in scoala asa ceva, si care nu e vinovat pentru nestiinta lui si uite asa anul I se transforma in an de recapitulare clasele 5-12.
probabil ca cei care folosesc ca instrument cuvintul, nu vor fi de acord cu mine, dar exista si domenii unde trebuie sa mai sti si altceva decit sa vorbesti.

din fericire pt invatamintul universitar nu/ti impune nimeni cit si ce sa predai. eu cred ca rolul unui profesor e sa/ti formeze o baza de cunostinte si apoi sa deschida mintile, sa te faca sa gindesti singur , sa vrei sa afli mai multe. Poti fi un profesor bun si fara sa ai o caruta de diplome si premii( apropos de cv/urile pe care trebuie noi sa le avem si cit de relative sunt ele) si fara sa sti pedagogie(sincer.. a/ti vazut voi vreo noutate la profi in ultimii 30-40 de ani? eu nu) , doar cu experienta si intuitia. Chiar trebuie sa/ti placa ceea ce faci si sa lasi deoparte orgoliile personale, pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce destept esti (daca chiar esti, se vede)- cunosc o gramada de destepti, care stau atit de prost cu comunicarea.. drept pentru care sunt niste profesori execrabili, desi ei in domeniu sunt f. buni. Si cred ca mai trebuie, ca sa fi un profesor bun , sa te cobori din sferele inalte si sa reusesti sa fi pt. un timp o interfata intre muritori si divinitate.
Cursuri de comunicare si de bun simt ar trebui facute, nu pedagogie!

Am ajuns sa dau pe spate de incintare cind mai vad pe cineva sub 25 care mai gindeste. Traiesc cu speranta ca cei buni vor reusi sa strabata stufarisul gimnaziului si ca vor avea profesori la liceu si mai departe,care sa/i ajute sa le creasca aripile si sa/le indrume zborul.
pt muma padurii - de cico la: 14/05/2005 21:14:58
(la: ...)
Ti-ai creat cumva o obsesie pe seama mea? Toate cele trei mesaje ale tale de pina acum la adresa mea (redate mai jos) aduc clar a "harassment", si-am ezitat sa raspund. Cum in ultimul te adresezi "partenerilor mei de discutie" (carora le multumesc pentru decenta raspunsurilor), incepe sa devina putin abuziv. Daca doresti, discut (si) cu tine cu cea mai mare placere, cauta insa sa faci o introducere mai abordabila, fara atac la persoana. Gluma-i gluma, dar nici chiar asa :)

mai cico
Inclin sa cred ca esti sub media de virsta a vizitatorilor, asa ca te scuz, De fapt unde sa pui intrebari, daca nu la cei cu mai multa experienta?-P
Eu personal n/am considerat ca daruiesc nimic cuiva, m/am scapat de ea ca de o tinichea atirnata de coada.


teo, esti sigura ca cico e barbat?:)
Se pare ca suferim un pic de imaturitate daca mai combatem mult cu virginitatea lui cico ;)


pt partenii de discutie a lu' cico
chiar incep sa/mi pun serios intrebarea: cico nu e cumva femeie?.. apropos de nick/uri.. "cico" e destul de impersonal, nu? sau cine stie.. poate ca onul nu e inca hotarit..:)


ps vezi ca unul din colegii tai veterani pe forum din macho-macho nu m-a scos. Interesant ce portret-robot va grabiti sa-mi faceti : cico, "femeia cu mustata" :))) Si toate astea pe un forum despre maturitate! :))

pps si mie-mi place Pink Floyd
#48945 (raspuns la: #48581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. zaraza, pt. popix, pt. sergiu - de Am iesit de la Tine la: 16/05/2005 12:11:44
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ieri am dat un raspuns la cele 2 intrebari ale "zarazei", dar vad ca nu mi l-au afisat...
Reiau:
1. Nu se poate vorbi de pacat la animale, pt. ca ele nu au constiinta... cel putin, nu au una umana. Ele nu se pretind fiinte superioare, cugetatoare, civilizate etc. Cat despre homosexualitatea animala, ea apare la f. putine specii, in special la anumiti batracieni, si este generata de confuzie. Oricum, NU este una constienta, voluntara, pt. care sa se militeze si sa se ceara drepturi...
2. Problema cu mancatul colegului de camera seamana cu una din Talmud (ceva cu impartitul apei in desert). Oricum, Sergiu a raspuns f. bine la ea. Cam asa suna si ceea ce voiam eu sa scriu. In plus, scopul vietii umane nu se reduce la o supravietuire de tip animalic, in pofida faptului ca societatea seamana cu o jungla.
Popix, oare ai o viziune eminamente judiciarista asupra lumii ? Biserica Romano-Catolica a avut momente de criza... dar nu la remedii inchizitoriale ma refeream. Cel putin in Ortodoxie, nu au existat ruguri; istoria bisericii nu e una a rugurilor, nici a razboaielor religioase (care, iarasi, nu au avut loc in spatiul ortodox!!!). Eu ma refeream la farmacia si la medicamentele duhovnicesti. Nu zic sa-l citesti din prima pe Staniloae, ca e greu, dar incearca de exemplu sa-l citesti pe Cleopa, sau pe Paisie Aghioritul... si poate n-ai sa mai fii atat de inversunat. Candva faceam si eu aceeasi greseala, sa spun ca biserica = inchizitie + persecutii. Nu-i asa. Cei mai cultivati si mai deschisi la minte oameni pe care i-am cunoscut erau oameni ai bisericii; de ex, unul a fost pr. Galeriu, care a murit acum 2 ani... stia mai multa psihologie decat orice psiholog; plus cunostinte vaste intr-o multime de domenii.
Cat despre procreatie... sexul pt. recreere sau pt. placere are un scop limitat. Finalitatea sexualitatii este perpetuarea speciei. Animalele nu fac sex de dragul sexului, ele nu cauta noi experimente sexuale, deci din acest punct de vedere ne sunt inferioare. La om, sexualitatea are si caracter recreativ, nu doar procreativ, si prin asta suntem superiori animalelor; dar garnitura genitala este construita pentru scopul final al reproducerii.
Pt. Danila Prepeleac Jr - de Paianjenul la: 25/05/2005 09:19:30
(la: Insemnari din tara celor trei anotimpuri, zisa Canada)
"Cum se zice corect, propasit sau pripasit?"


- "Pripasit" ai vrut sa zici... dar ca sa stii ce inseamna fiecare, cauta pagina asta de net:

http://dexonline.ro/search.php?cuv=propasit&source=

Pt. alte cuvinte romanesti al caror inteles nu-l stii, pune-ti la indemina (la "Favorites") linkul asta:

http://dexonline.ro/


acasa - de giocondel la: 13/06/2005 17:47:38
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
am fost in romania, pentru o luna...

paleta de emotii simtite este atat de bogata incat imi este foarte greu
sa pun totul in cuvinte...

cand ma intorc in Romania, de fiecare data, nu pot dormi in avion...ajung sa stau fara somn in jur de 50 de ore, cu pregatiri, calatoria la aeroport si tot drumul pana la usa mamei...nu pot dormi pt ca de fiecare data ma chinuie tot felul de ganduri: pe de o parte, ma rog si sper sa fie mai bine, sa gasesc o Romanie transformata ,intr-un pic de mai bine, oricat de insesizabil, dar sa fie mai bine....pe de alta parte stiu, in cel mai indepartat coltisor al subconstientului meu ca NU, in Romania mai nimic nu e mai bine decat era cand am terminat eu liceul si m-am desprins de oraselul meu de munte....

poate ca unora li se pare ca romania se dezvolta dar aici e chestie de gusturi si de standarde... eu sunt cam mofturoasa cand vine vorba de calitatea vietii si de respectarea drepturilor individului...groapa dintre saraci si bogati se adanceste pe zi ce trece, birocratia este la fel de intortocheata, nepotismele sunt la ordinea zilei, oamenii fura, inseala, calca pe ceilalti.

o tara corupta pana in maduva oaselor! asta e romania...o tara in care trebuie sa fii lup si sa mananci cadavrele altora ca sa poti supravietui.

o tara in care vecinul mamei isi poate permite sa taie apa la tot blocul, doar pentru ca el este consilier si teava trece prin curte lui. o tara in care daca iti ceri drepturile fundamentale nu esti bagat in seama decat daca iesi la inaintare cu euroi.

o tara in care colegii mei analfabeti termina facultati si mastere in domenii ale caror nume nici nu le pot pronunta corect, pentru ca au bani sa indese in buzunarele profesorilor.

o tara in care zi de zi trebuie sa fii martor al abuzurilor, lipsei de respect si mitocaniilor.

cred ca e destul de clar cum ma simt in Romania! pentru ca Refuz sa mint, sa insel, sa fur si sa calc pe altii... la mine acasa ma simt ca un extraterestru, un loser, un inadaptat!

imi este pur si simplu FRICA!!!! de romania.

adevarul este ca pe cat de teama imi este de toate porcariile de-acasa, pe atat de mult iubesc muntii, padurile si poienitele care mi-au incantat copilaria.

de asta imi e teama..pentru ca ma intristeaza nemaipomenit sa vad cat de greu ii este societatii romanesti sa se desprinda de obiceiurile maligne si sa isi recladeasca prezentul si prin urmare viitorul ALTFEL!

imi iubesc tara, sunt mandra ca sunt romanca, apreciez calitatile romanilor si ador natura si viata din sangele romanilor.

dar ma doare ca atat de multi oameni sunt condamnati sa traisca vieti fara sens, concentrate pe supravietuire, gandind minut de minut la ce vor manca maine sau cum sa isi plateasca nenorocitele alea de gaze pe care nici nu le consuma...in timp ce altii, manati de aceleasi temeri dar cu oportunitatea si norocul de a fi la locul potrivit, in momentul potrivit, fac evaziuni, baga mana adanc in bogatia tarii, isi cladesc palate si traiesc inconjurati de bogatii de-adreptul obscene.

desigur mai e si patura de mijloc, a romanului care munceste cinstit( si asta e o chestie de nuanta) si care isi trece zilele in iluzia ca totusi se putea si mai rau.

si mai sunt si cei care au avut noroc sau au fost pur si simplu de-asupra multimii si s-au realizat profesional si is cat de cat mai bine.

dar majoritatea romanilor traiesc in saracie, cu toate masinile de ultimul racnet, furate din germania, care ne umbla pe soselele gaurite!

manelisti, fals-snobi, epatati, femei din c e in ce mai usoare, superficialitate si incultura, cultul banului obtinut prin orice mijloace caci scopul le scuza pe toate, psihoza fotbalului!!,batrani obositi si infometati, agricultura de trei lei, batjocorirea maselor sinistrate,agresivitate, mishtocarie, bashcalie!!!!!

de asta, cand ma intorc in Romania ma simt ca si cum m-as duce la ghilotina.

Ma bucur sa imi vad mama si bunica, sa imi salut muntii, sa imi revad prietenii.Si da, parte din mine este strans legata de Romania, intotdeauna ma voi identifica cu cultura si nationalitatea mea cumva.Pentru ca asa cum cineva a spus mai jos, acolo m-am nascut si asta nu e intamplator..acolo am invatat sa citesc, sa vorbesc,
sa gandesc si mai ales acolo am trait sub comunism, fsn ism(tot aia) si acolo m-am format ca om si m-am dezvoltat si am evoluat tocmai impotriva putreziciunii din jur.

cand ma intorc in romania e ca si cum m-as intoarce in timp. mai ales in oraselul meu unde vad aceleasi fete obosite, fara speranta, aceiasi oameni purtand aceleasi haine de cand eram eu in clasa 1...

ma opresc aici.
cu bine,
gio


"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-



"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Dragi colegi de cafenea, multumesc pentru comentarii! - de Danila Prepeleac Jr la: 03/07/2005 00:21:26
(la: EXPERIENTA CANADIANA "Canadian Experience")
Si imi cer iertare daca uneori am fost mai dur.
Cu ajutorul comentariilor de la Dumneavoastra (am pus numele in ordine alfabetica pentru a nu se supara nimeni) CICO (bine documentat), DANIEL RACOVITAN (comparare excelenta cu Franta), FEFE (experienta cu prietenul la nevoie se (re)cunoaste), GABI.BOLDIS (bun comentariu), Horia D (adeptul bing-bang-urilor repetate), JO (excelent comentariu despre mediul scolar australian, foarte asemanator cu cel canadian), KRADU (pozitivist 100%), ZARAZA (observatii bune si realiste), VALERIU CERCEL (se vede experienta), MADBLANCH (idem cu Horia D), YVE (suporta greu alte pareri), RSI (nu suporta “propaganda” anti), BELLE (un actor tare grabit), LASCAR BARCA(erternul Gica-contra cu suflet "blajin"), DONQUIJOTE (se lasa dus numai cu lancea nu cu sorcova), KORNY, DUDI, SZETEO (bun negociator), KOMI (un om realist) , GIGI2005, ne apropiem de scopul propus (daca am uitat pe cineva imi cer scuze).

Chiar daca a mai repetat-o si CICO o mai repet si eu:
Aceasta dezbatere o doresc a fi un fel de atentionare pentru candidatii la emigrare(poate doar pentru unii). Daca oamenii mai afla si alte pareri si experiente devin in cunostinta de cauza stiu la ce sa sa astepte sau isi redirectioneaza pozitia. Deci un fel de “Beware of the dog” (Atentie ciine rau - in curte intri daca vrei dar fi foarte prudent).


Nu toate intimplarile redate la acest subiect sunt traite de mine. Ar fi chiar imposibil ca in 5+ ani sa trec chiar prin toate. Am mentionat ca unul era inginer in telecom, altul inginer IT, altul doctor, altul profesor, etc. iar cind a fost cazul am spus ca “mie” mi s-a intimplat. Nu pot sa dau nume sau firma. Poate citesc si ei aceasta dezbatere si nu vreau sa se simta jigniti.
Iata inca ceva ce nu imi apartine:
De altfel propozitia asta mi se pare chiar inoportuna: ¨De ce oamenii cu educatie si ani de experienta trebuie sa lucreze in sevicii inumane si degradante numai pentru ca nu s-au nascut in Canada?¨ spui tu (gabi.boldis)
Intr-un fel imi pare “bine” ca ai remarcat aceasta afirmatie. Nu este propozitia mea. Dupa cum este mentionat, acest lucru l-a afirmat un emigrant ne-roman (alte natii par mai sensibile decit romanii) pe nume Oleksi Nazarov in TORONTO STAR, unul din marile cotidiene din Canada, la data de Vineri, 4 Februarie, 2005. Daca ar fi doar opinia lui nu cred ca s-ar fi publicat intr-un ziar canadian de o asemenea anvergura. Eu nu am facut decit sa traduc cuvint cu cuvint ceea ce este scris acolo.


Iata o alta experienta. In ziarul Evenimentul Zilei de astazi 02 iulie 2005 este un articol intitulat “Lungul drum pentru a putea practica medicina in Canada” Este un interviu cu tenta puternic pozitiva (aproape reclama), asa cum place unor comentatori de la cafenea, luat lui Nicola Toma, stabilita si realizata profesional la Montreal (observati ca mentioneaza tipul de REALIZARE).
Totusi sunt “scapate” si unele “atentionari”:
Unii cred ca-si pot gasi de lucru macar ca asistent medical.
Si pentru asta se cer studii universitare DE AICI, se fac TREI ANI.
A fost ....Nu greu, ci foarte greu. Pana acum doi-trei ani am auzit de putini medici care au reusit ... Am prieteni care nici acum, dupa cativa ani, nu au intrat in SUA in rezidentiat, cu toate examenele luate.
(se pun la dispozitie) cateva posturi pe an, sapte-opt pentru medicii straini care vor sa refaca cele 18 luni de facultate (Oare citi emigranti se bat pe aceste 8 posturi? cifra este ilara).
In sistemul francofon, in Quebec, calea este reluarea a 18 luni de facultate, dupa depunerea unui dosar care costa intre 500 si 800 de dolari, si acreditarea studiilor de catre guvernul din Quebec.
Toate examenele costa cateva mii de dolari. Daca sunt luate din prima, costa aproximativ 4.000-5.000 de dolari. Daca nu, se mai adauga intre 800-1.000 de dolari pentru fiecare treapta, pentru a putea da examenul din nou.
Iar cand se intra in practica medicala, ca student, se munceste de dimineata de la ora 7.00 pana seara, la 19.00-20.00. Si, de cele mai multe ori, muncesti fara nici un fel de rasplata.
Am prietene care inainte au fost conditionate sa semneze un contract prin care s-au angajat in fata Colegiului Medicilor din Quebec ca, dupa terminarea rezidentei, vor lucra PATRU ANI in regiuni indepartate ale Quebecului (aproape iarna vesnica).
Cand ati venit in Canada stiati ce va asteapta?
Nu! Le-am aflat pe parcurs, pentru ca nu exista organizatii oficiale care sa informeze ....

Nicola Toma a ajuns in Canada in 1993... in 2002 a obtinut diploma de medic canadian... in 2006 va termina un an de superspecializare in geriatrie (13 ani pentru realizare profesionala in CAN, de fapt pentru a intra in rindul medicilor autohtoni... cifra avansata de mine era chiar optimista avind in vedere ca acest exemplu este unul foarte pozitiv)



“Libertatea este intelesa ca putem face totul sau nimic si consta in a face tot ceea ce nu dauneaza altuia”.
#57810 (raspuns la: #57790) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt cico, finalmente - de Radu Herjeu la: 14/07/2005 14:53:17
(la: Confesiunea unui om obisnuit)
cico, ma bucur ca am amanat raspunsul la al doilea comentariu al tau... a aparut si al treilea, adresat teodorei dar... in care e vorba de mine... niciodata nu am avut parte de o asemenea caracterizare aproape corecta din partea unui necunoscut... si pentru care sunt un necunoscut... rareori cineva a reusit sa "citeasca" atat de bine in cuvintele mele... fara sa ma cunoasca personal...
o sa incep cu cele care nu se potrivesc... eu iubesc dialogul, sunt un om al comunicarii... nu cred in monolog si raman fidel celor scrise in materialul despre scriitori... nu vreau sa "tin" lectii de viata nimanui... si ma mira ca a venit vorba de asta in comentariul unui text care, culmea, spre diferenta de celelalte, e o invitatie la comunicare... sigur, intre repere pe care le-am dorit.
Celelalte scrisori sunt pur si simplu "discutii" pe care nu le-am putut purta cu cei carora le erau adresate... sunt partea mea din dialog... sunt fragmente de mine, povestite unor interlocutori nevazuti, in absenta celor carora le erau destinate. De ce crezi c-a aparut confesiunea?
In al doilea rand... eu nu sunt poet. Sorescu e poet... Paunescu e poet... Nichita e poet... Eu sunt un gand... care se gandeste pe sine si pe ceilalti... care gandeste lumea... si care se scrie pe el insusi si ii scrie pe ceilalti in ganduri insirate pe hartie... Si incerc sa le astern in forme diverse, pentru ca am senzatia ca unele ganduri pot fi exprimate mai bine condensat, mai simbolistic... alteori scriu teatru (iarasi, am folosit un termen recognoscibil pt ceea ce sunt de fapt dialoguri)... alteori scriu editoriale socio-umane... Vreau sa incep sa scriu povestioare...
dorinta mea e de a spune si de a a afla...
de aceea, nu citi poetul, citeste omul in absolut tot ceea ce scriu. Omul sincer... neafectat nici de imaginea publica, nici de cunoasterea psihologiei oamenilor (doar am predat tehnici de propaganda, manipulare si peresuasiune :)
de aceea, nu trebuie sa crezi in poet... el nu exista... Exista doar Radu... care nu bea bere :)) Dar accepta orice invitatie, fie si virtuala, la o ciocolata :)
Si sa stii ca eu nu dau niciodata binete pe ton conventional... Ai vazut Miracolo a Milano?
Exista o alta problema cu care m-am confruntat. Sunt un om care adora sa fie contrazis... cu argumente! Imi place confruntarea de idei. Ii apreciez pe cei care reusesc sa-mi prezinte o alta fata a lucrului in care cred. Si o fac cu argumente, nu cu "convingeri" preluate. Dar am avut mult de suferit din cauza statutului de "persoana publica"...pe un alt site... Unde, orice ziceam, era trecut prin filtrul "e cunoscut, isi da si el cu parerea... si are senzatia ca are dreptate pt ca se vede la televizor... si de unde pana unde stie el sa scrie poezie... asa e cu vedetele astea, isi imagineaza ca le stiu pe toate..." etc. Si m-am cam linistit cu tendinta mea naturala de a comenta... Am comentat cateva texte aici, pe site, dar doar acelea la care n-am putut rezista... de aceea, de multe ori, n-am comentat comentariile la textele mele...
Dar, dupa cum vezi, atunci cand cineva vrea intr-adevar sa vorbeasca cu mine, nu ma dau in laturi...
Iar in comentariul pt teodora... mi-ar placea ca multi dintre apropiatii mei sa inteleaga lucrurile asa... sau cei care mi-au citit "creatiile"...
Pe scurt, multumesc... A insemnat mai mult decat ar fi insemnat optimismul in legatura cu prietenia...
#59540 (raspuns la: #59493) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Horatiu, Rodi, Happy, Irma, Maan - de HateFree la: 17/07/2005 06:18:51
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Toate comentariile voastre mi-au venit asa ca o palma peste fatza, toate in aceeasi seara. Ma simt acum ca si cum as fi la gradina zoologica, voi privitorii si eu animalul. Nasol sentiment, dar daca tot am intrat in hora o sa joc pana la capat.

Apropo, stiti bancul cu ardeleanul care se uita la o girafa la zoo? Ei bine, se uita el cat se uita, se mai uita cat se mai uita, dupa care pleaca si zice: "No, asha ceva nu exista!"

Cam asa si pe aici pe la voi. Ce ma face sa ma simt cel mai prost este ca vreti sa "intelegeti" intr-un mod strict rational cum sta treaba cu gay. Daca s-ar putea, ati vrea si o ecuatie fara nici o necunoscuta a chestiunii. Dar nu se poate asa ceva. Si cand se va putea, discutiile noastre vor fi in van.

Oricum, va iau pe rand, ca la scoala (asa m-a invatat mama ca e bine, lol):

Horatiu:

No offence, Horatiu, dar nu pot sa nu incep prin a-ti spune ca ai un limbaj de lemn, omule, cum rar mi-a fost dat sa citesc! Parca ai fi o entitate din alte sfere care nu are pic de carne pe el!!!! Anyway, iarta-mi observatia, dar chiar m-a socat tonul explicit, rigid si quasi-stiintific al comentariului tau....

"Din pacate insa, tu ne spui ca mai sunt si alte diferente, adica un creer de femeie intr-un corp de barbat - am dreptate?"

Nu am spus nimic care sa aduca macar vreun pic cu afirmatia de mai sus!!!!! Reciteste ce am scris, te rog!

"Daca persoana este de sex opus (nu ne-aparat "buna") privirea se intoarce instnctiv intr-acolo si intr-o fractiune de secunda se evalueaza varsta, greutatea, amanunte de infatisare sau/si vestimentare odata cu care - categoria culturala, si oportunitatea unei abordari... Tu, HateFree reactionezi asa la femei sau la barbati?"

La barbati, dar nu intorc capul toata ziua-buna ziua!!! Doar dupa exemplarele cele mai reusite!!!
Desi atunci cand vad o femeie foarte frumoasa si cu tzinuta demna si sigura de sine, intotdeuna imi intorc ochii dupa ea.:))


"esti convins ca cu toata experienta ta homosexuala nu este posibil sa se gaseasca o femeie cu care chimia ta sa fie perfecta?"

Nu, nu sunt convins. Doar ca pana acum nu am gasit-o. Nu stiu ce se va intampla atunci, ar fi stupid sa eman scenarii pt o situatie la care nu m-am gandit inca.

"ne spui ca te-ai indragostit (cel putin o data) de un alt barbat. Cum a primit celalat barbat relatia asta? Era deja homosexual? L-ai abordat tu pe el sau el pe tine? (oare are importanta?)"

Lol, fireste ca era gay, a fost o relatie frumoasa, de atractie reciproca, care a durat vreo 3 ani. Chiar nu conteaza cine pe cine a abordat sau mai stiu eu ce.

"Daca te vei simti atras de un barbat str8, ce vei face? Iti vei lua riscul sa-l umpli de scarba marturisindu-i sentimentele tale? Vei merge mai departe incercand sa-l seduci si sa-i schimbi orientarea? (ce arme ai putea folosi? - o sa-l imbeti?) Vor fi sentimente mai puternice (gelozie) care iti vor intuneca ratiunea? Uneori dragostea respinsa se transforma in ura. Ar fi posibil sa urasti pe toti barbatii str8 de care ai putea fi initial atras?"

Ehe, fara sa-ti dai seama ai atins un punct sensibil al tuturor gay-lor: barbatul str8 din viata lor! The ONE!
Iata cum a fost la mine (e doar povestea mea, nu va pripitzi sa generalizati si sa trageti concluzii, va rog!!!): l-am intalnit in facultate, am fost colegi de an, era superb (e superb), am crezut ca e gay, l-am abordat sa lucram impreuna la un proiect, a acceptat, am descoperit ca EL e str8, nu-i nimic, mi-am zis, oricand exista o a doua sansa, au urmat vreo 5 ani de prietenie apropiata si colaborari profesionale, 5 ani cu gesturi mai mult sau mai putin tandre din partea mea pe care el nu le-a refuzat niciodata, apoi o criza emotionala de-a mea in urma cu doi ani, cand eram intre doua relatii. Criza asta m-a determinat sa-i spun LUI ca sunt gay, mi-a raspuns ca si-a dat seama de mult, plus ca auzise niste zvonuri, i-am spus ca sunt indragostit de el, mi-a spus ca si-a dat seama si de asta, dar ca nu poate face nimic, ma iubeste foarte mult si el, dar ca pe un frate, nimic mai mult, nu poate altfel. Discutia a durat vreo cateva ore, eu, recunosc, am fost putin mai agresiv si emotional, el defensiv si de bun simt, relatia si-a revenit la normal, inca suntem cei mai buni prieteni, nici o scarba la mijloc, nici o greatza din partea nimanui. Amanunt haios pt mine: ceea ce mi-a spus el in discutia pe care am avut-o atunci ca aprecieaza la mine este faptul ca, desi eram indragostit de el, de cate ori am dormit impreuna, niciodata nu am incercat sa-l ating sau, ma rog, sa-i fac alte chestii. Nici macar cand bausem un pahar de vin. Acum, retrospectiv privind, ma mir si eu cum de-am reusit :))))

Iar despre ceilalti prieteni str8-barbati, pai mai toti stiu, direct sau indirect, despre preferintele mele sexuale, cativa dintre ei imi cunosct si bf-ul. Si nu am vazut pe nimeni sa se umple de scarba cand i-am spus, oamenii sunt mult mai umani atunci cand au de-a face cu oameni pe care-i cunosc si nu cu concepte, Horatiu.


"Cum v-ar fi ravasite sentimentele? HateFree: ai o schema pt astfel de situatii? care e reteta ta?"

Lol, nu am reteta pt asa ceva, ar fi si aiurea si inutil sa traiesti dupa retete. Mi s-a intamplat de cateva ori sa mi se spuna de catre o femeie pe care o cunosteam destul de bine ca ma iubeste, dar nu as vrea sa dau detalii despre asta acum. Ceea ce conteaza este ca inca sunt in relatii bune cu majoritatea (lol, suna stupid asa cum am scris, e vorba de 3 femei, 1 ma uraste, pe 2 inca le consider prietenele mele si viceversa).




Rodica, pune-ti broboada pe cap si mainile in sholduri si te pregateste:

"in primul rand nu despre ura e vorba aici. Mai degraba despre indignarea "diletantilor, ignorantilor, bigotilor" samd hetero"

pai intre dushmanie si dispretz, parca prefer prima varianta...iar citatul tau e umplut cu forta ca sa sune bine, eu nu am folosit decat cuvintele speculatii ieftine si diletanti. Si nu m-am referit la tot forumul, Doamne-fereste.

""La ce ne-ar mai fi dat natura si minte si constiinta si de toate daca scopul final ar fi doar propasirea speciei"
Exact de-aia ne-a dat natura minte si mai ales constiita. Natura n-are alte scopuri decat supravietuirea, viata. Scopul tau poate sa fie altul (chiar asa, care e?). Treaba ta in fond."

Pai, conform axiomei tale, toate cuplurile str8 care nu pot avea copii sunt USELESS. Suna aberabt si fascist, nu crezi? Eu sunt de acord ca trebuie sa existe bun simt si buna masura in toate, dar tu deja esti la cealalta extrema!
Cat despre scopul meu in viata asta, mi-e rusine sa-l marturisesc aici. Nu ca ar fi vulgar, dimpotriva, ar parea infantil pentru cinicii de pe aici.

"si cam cat de mic copil erai tu cand te uitai la filme porno? In ce ma priveste pot sa-ti spun acelasi lucru. Cand ma uit la filme porno nu bag de seama barbatul, ci femeia. Si nu sunt lesbiana. Porno e doar porno, nu-ti construiesti viata pe modul in care percepi pornografia."

La 10 ani am vazut primul film porno, la 17 pe al doilea. Primul a fost accident, al doilea si restul intentionat.
Cat despre cum privesti tu la filmele porno nu stiu cat de relevant e, dar intreaba-ti sotul si toti prietenii masculi la ce se uita ei in filmele porno. Si daca vreunul o sa-ti spuna ca la p... tipului care i-o trage tipei, e nasol pentru tine.... E o conspiratie gay la mijloc :)))

"Ar trebui sa te consideri fericit ca te-ai nascut in Romania si nu undeva in Asia sau Africa."

Eu as fi preferat SUA, coasta de est...Desi nici Japonia, in trupele de samurai, nu suna foarte rau (glumesc :))))


""nu am suferit niciodata de fisuri anale (this one was for rodi, lol)"
razi tu, razi... dar fisurile anale si proctitele( ca sa nu mai vorbim de SIDA si de alte boli transmise sexual) , intreaba orice medic, au incidenta mult mai mare in homosexuali decat in teterosexuali. "

lol, pai conform principiului asta, mult mai raspandite sunt afectiunile vaginale (vezi numai chisturile)la femeile str8 decat la cele gay...Sa renunte ele la heterosexualitate doar pt un asa amanunt????

"Asa ca... ce mai in colo si-n coace, nu esti out.Asa-i? Altfel, iti spun sigur ca nu vei mai fi "iubit" mai ales de colege, in sensul pe care l-ai sugerat tu. Interesant ca pui atata emfaza pe cei care te iubesc, parinti, profesori, colege. Dar tu ii iubesti? Iti iubesti parintii?"

Complex. Pe rand: sunt in/out. Mama mea stie (recunosc, nu voit din partea mea a aflat), restul familiei nu stie. Majoritatea prietenilor mei stiu. Colegii si colegele nu stiu direct nici unul, dar indirect toti. Si nu fac nici un caz din faptul ca sunt o persoana carismatica, am vrut doar sa subliniez faptul ca, desi sunt gay, nu eman nici un fel de energii/aure care de care mai negre si urate si ca sunt o persoana iubita si placuta de cei din jur. Atat doar.
Iar despre partea cu iubirea de parinti, daca faptul ca simt sufleteste nevoia sa-mi sun parintii sa-i intreb cum se simt, de ce au nevoie, sa le povestesc ce am mai facut eu si sa-i chem sa-mi vada proiectele publice se numeste iubire, atunci da, imi iubesc parintii.

"Ok, lasand la o parte aroganta cu care, cu putine exceptii, homosexualii care au scris pe acest forum ne-au obisnuit, se intelege din fraza asta ca ar trebui sa ne fie clar din relatarea ta de ce esti tu asa. Ei bine nu e clar, trebuie sa ne spui... e din nastere? din cromozomi, datorita mustelor de otet? datorita incalzirii globale?sau care?"

Atunci cand vorbesti pe tonul pe care vorbesti, sa nu te astepti decat la o reactie de genul: NU, NU TREBUIE SA-TI SPUN NIMIC, TANTI!
Oricum, orice ti-as spune direct eu tzie nu ti-ar folosi decat ca prilej pt o noua dizertatie cu acelasi scop. Asa ca nu vreau sa fiu amestecat in cercul asta vicios al teoriilor sterpe. Prefer sa cochetez din afara.

Cat despre arogantza mea, imi cer scuze, dar e o reactie fireasca la stilul unora tzatzesc (= care nu pricepe nimic ca lumea, ci doar apuca faramitze de ici si de colo si reconstituie universul) de a diseca niste oameni.

Am intalnit gay pe care nu i-am suportat, m-au enervat prin superioritatea tampa sau prin efeminarea excesiva sau prin mai stiu eu ce, dar asta nu inseamna ca trebuie sa-i urasc sau sa-i dispretuiesc. Am trecut peste, am incercat sa-i inteleg si, atunci cand am avut cu cine discuta, sa le si explic ce cred eu despre anumite lucruri. Dar de aici si pana la a spune unui om ca e stricat, e cale lunga.
Daca nu ma insel, nici doctorii nu spun pacientilor lor ca sunt nebuni...Oare de ce?

Un singur lucru, Rodi: Hate Free sau Free Hate sau cum mi-ai mai spus tu inseamna de fapt Free of Hate=HateFree.
Nu sunt asa o persoana inraita si inversunata cum crezi tu, dimpotriva, imi place sa vad partea plina a paharului. Doar ca atunci cand sunt incoltzit, imi scot si eu canini la iveala. Hai sa auzim numai de bine si sper ca data viitoare tonul conversatiei noastre sa fie altul din partea amandurora, ce zici? Pana una alta nu avem motiv de ura, iar eu cred ca nici de dispretz.


So Happy:

Tu nu ai pus nici o intrebare, doar diagnostice. Asta-i si scopul tau in viata, sa infierezi ce nu intelegi, nu?

Intrebare pt op (sau cum se numesc sefii pe aici): Cum e posibil ca o asemenea persoana sa aiba un cont activ pe acest site????? Chiar nu se sesizeaza nimeni? Limita bunului simt a fost de mult depasita...


Irma:

Mersi mult, acum chiar am nevoie! Numai bine si tie! :)



Maan:

"am o intrebare, din pura curiozitate: partenerul tau 'pasiv', atat timp cat se comporta ca atare, se simte femeie?
la randu-ti, il tratezi ca pe o persoana de sex feminin?
incerc sa-nteleg, doar."

Nu.
Nu. Adica nu incerc sa proiectez fatza unei femei peste chipul lui. Fireste ca sunt tandru si dragastos, dar la fel e si celalalt, nu? Ma rog, are violenta satisfactiile ei, dar in cantitati bine dozate&plasate.

De altfel ma indoiesc ca intr-un joc erotic str8 termenii ecuatiei sunt clari: femeia=supusa, barbatul=dominant. Mie tocmai alternarea rolurilor si schimbul de putere del a unul la altul mi se pare excitant, fie el intr-o partida str8 sau gay.

Cat strict despre sex in relatiile gay, as vrea sa repet niste lucruri care s-au mai spus pe aici: cand se pomeneste cuvantul gay, toata lumea isi inchipui doi barbatii, unul capra=pasiv, altul care domina=activ. Nu e deloc asa de schematic. De cele mai multe ori partenerii sunt versatili, iar actul sexual se poate rezuma doar la o masturbare reciproca sau la sex oral. O relatie sexuala gay nu presupune neaparat si sex anal (aici depinde de sensibililatea zonei si de pragul psihical fiecaruia), de cele mai multe ori preludiul si tandreturile premergatoare sunt mult mai intense si exprima mai bine ce simt persoanele alea doua. Eu cel putin asa simt.


Hai sa va mai spun un banc de final, ca tot omul are nevoie si de voie buna, nu doar de incrancenare si scarba (ptiu, na, ca m-ai molipsit, nea Horea, lol).
Ion si Vasile, morti de foame, cu cativa lei in buzunar: Ce ne facem, ma?
Vasile: Ioane, taci tu ca stiu io! Mergem in piata si cumparam de la tzaranci o tzatza de vaca!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Taci, ma. Apoi mergem la bufet si comandam tot ce-om vrea noi!
Ion: Asa, da!
Vasile: Si cand or vrea sa le platim, io scotz tzatza asta de vaca, ma deschiz la prohab si pun tzatza in locul dansei. Tu te-apleci repede si mi-o sugi!
Ion: Ei, draci!
Vasile: Tzatza, ma, pa care o tzin in locul dansei.
Ion: Aaa, asa da!
Vasile: Si aia din bufet, scarbiti (lol), ne-or da afara fara sa ne mai ceara nici un ban.

Zis si facut. Si au mancat asa Ion si Vasile saptamani la rand. Intr-o buna zi, Ion, care-si fura toata bataia de fiecare data, zice:
Ma, Vasile, ma, ia sa-mi dai tu azi tzatza aia mie, ma! Ca io m-am cam saturat de cati pumni in cap am luat!
Vasile: Aoleu, Ioane, pai ce crezi c-o mai am? Am pierdut-o dupa prima incaierare!

:)):)):)):))
Hai noapte buna tuturor sau sa aveti o zi buna, dupa cum e fusul orar,
HateFree (=Free of Hate)


#59986 (raspuns la: #59424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De la FreeHate pt curajoasa Rodi - de HateFree la: 06/08/2005 00:01:56
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Ehe, Rodi, tot nu pricep. dar hai sa fiu la direct si la subiect sa-ti spun ce nu pricep si ce ma deranjeaza:

1. "In ce priveste cat de bine stiu ce/de ce/care/cand/ce fel gandesc homosexualii, in afara de faptul ca stiu destui din ei, ei bine m-a interesat intotdeauna subiectul, asa cum ma intereseaza orice e ciudat, inafara normelor, si controversat. Chestie de zodie probabil, nu-mi plac drumurile batatorite."

Cu afirmatia asta ai jignit pe absolut toti gay de pe forumul asta. Si in mod gratuit si josnic, doar ca sa iti mai dai tu cu putin luciu. Nota bene: vezi ca se ia la prima ploaie mai acida...


2. "De ce, pai poate pentru ca stiu si ei ca prietenia se datoreaza tuturor celorlalte calitati umane pe care le avem, si in nici un caz sexualitatii . Suntem cu totii constienti ca in privinta sexualitatii, noua ni se pare ce fac ei dezgustator, lor li se pare ce facem noi dezgustator. Scorul e egal."

Mie personal niciodata nu mi s-a parut dezgustator un act sexual fie el hetero/gay/lesbi, atata timp cat are si gratie si "animalism" bine dozat pe alocuri... si din cand in cand ma uit la filme porno str8, si nu fiindca nu as gasi pe-aici din alea gay...

Cat despre afirmatia ta ca femeile gasesc dezgustator actul sexual anal intre barbati, sa stii ca esti prima femeie pe care o aud ca spune asa ceva. Ma rog, tu aduci si argumente psihologice, dar hai sa evitam subiectul caci mi se pare rizibil. Sa revin. Acum vreo 4 ani am fost invitat la o petrecere cu colegii. Evident, nici eu nu intru pe usa tzipand in gura mare "Hello, your gay friend is here, let's have some gossip, I have the latest news about fashion. No soccer please!", asa ca ai mei colegi de etunci nu stiau ca sunt gay. Surpriza cea mare a venit pe la mijlocul noptii, cand gazda a vrut sa ne arate o chestie de "pici in cur": un film porno cu poponari. Toata lumea, cu mic cu mare, caci se pare ca avem cu totii in comun curiozitatea, nu doar anumite zodii, s-a asezat sa se uite la girafa. Baietii, macho, dand cu huo, dar nepierzand nici o frama din film, gagicile mai potolite. Dupa primul nr, terminat cu huiduielile galeriei de barbati, au vrut sa opreasca caseta. Insa ELE s-au opus si au stat o ora intreaga s-o urmareasca si sa discute. Si nu despre despre chestii "subliminale", nici despre barbatul dominat care dezgusta orice femeie, ci despre cat o are ala, ce ochii albastrii are celalalt, uite cat de ingrijiti sunt, toti rasi si jos, oare nu-i doare, pai se pare ca le place, doar si noua ne place, uite-l iar pe-asta cu ochii astia superbi albastri, dar vai ce mare o are asta inaltul...

No, nu spun ca toate femeile gandesc ca fetele de la petrecerea asta, dar nici ca tine nu gandesc prea multe...Poate tu si prietenele tale si prietenele lor, caci doar cine se-aseamana se-aduna.


3. "Dar cum sexualitatea in general n-are loc intr-o prietenie, totul e ok. De ce crezi tu ca trebuie sa-ti accept modul in care te culci cu unul si cu altul, ca sa fim prieteni? Nu inteleg. Problema desigur ar aparea daca vreunul ne-ar invita la nunta, voi vedea atunci cum voi reactiona. Probabil ca imi voi aduce aminte de cuvintele tale cu clownul...Oricum insa, daca vreunul va incepe vreodata vreo discutie pe tema sexualitatii, afla ca nu am doua opinii, una pentru dusmani si alta pentru amici. Aceleasi lucruri le voi spune, sigur pe alt ton, cu alte cuvinte. Acum insa, daca mi s-ar adresa vreunul pe tonul cu care mi te-ai adresat tu, fii sigur ca ar primi de la mine ca raspuns tot ce-am scris pe acest forum, in varianta nemoderata."

Ma "confuzionezi" total, nu pricep ce pricepi tu prin prietenie. Iata ce pricep eu, academic spus: "sentiment de simpatie, de stima, de respect, de atasament reciproc care leaga doua persoane; atitudine plina de bunavointa fata de cineva"

No comment mai departe, sper ca nu trebuie sa-ti traduc si cuvintele BUNAVOINTA, STIMA, RESPECT, ATASAMENT.
Mica rautate (nu pot sa ma abtin, human being): oricum nu le cauta in dictionar, nu pari a fi persoana care sa poata simti vreodata asa ceva fata de cineva....


4. "Nu doresc nimanui sa-mi puna la incercare curajul."

Wow, go, wonder woman! Dar fii atenta cand cobori scarile, sa nu dai cu fundu-n ele!


- Stăi, Făt-Frumos, nu mă săgeta, că mult bine ţi-oi prinde vreodată.
Făt-Frumos îl ascultă şi lăsă arcul în jos.
(folclor romanesc)
#63600 (raspuns la: #63275) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cico la: 13/08/2005 02:31:55
(la: Dezgolirea femeii)
Te referi pesemne la plic (nu ...lipici :)).

In rest, ma bucura sincer c-ai prins substratul aparentei mele iritari ;) Flirtul are acte constiente si destule instinctive sau irationale. Cautam aici tocmai sa le constientizam. Iritarile la "sint privita" se explica uneori prin sfiosenie sau neintegrare sociala. Pot sa n-aibe nimic sexual, ca aceleasi persoane reactioneaza ostentativ la contactul simplu cu altul. Sau jena de-a fi privita se transforma in aversiune impotriva celuilalt ("bale", "salivare"... cuvinte prea dure pt a reda imagini nicidecum atit de extreme).

Adevarul e ca exista sumedenie de situatii in care nici unii, nici altii, nu stim exact cum sa reactionam. Il acuzi pe celalalt de-i cad privirile pe decolteu, uitind ca, de l-ai vedea TU descheiat la pantaloni, ai proceda la fel (te-ai uita fara sa vrei si n-ai sti ce sa faci).

-------------
Doua amintiri simpatice, de la o firma la care-am lucrat demult:

Am avut la un moment dat un meeting cu o colega blonda, inalta, frumoasa chiar (ce se parfuma insa prea abundent si ieftin). Biroul mi-era relativ mic, iar parfumul ei mi-a dat mai degraba dureri de cap. La un moment dat se-apleaca peste birou sa ia un document. In trecere, atinge tastatura cu sinii proeminenti si-apar citeva litere pe ecran. Isi da seama ce-a facut si-mi cauta repede tasta Backspace, sa stearga ce-a scris, da, CU TZITZELE! Nu pun problema a ce-a facut (deliberat sau nu), ci a concentrarii mele la ce aveam de discutat profesional. Poftim de-ti mai regaseste focus-ul dupa un asemenea episod unic! :)))
(Sa evit speculatiile nenecesare, nu s-a mai petrecut apoi nimic, dragilor, nu fantasmati :)))

Alta faza, in aceeasi companie. O alta colega, nu foarte frumusica, dar sexy in felul ei. Se imbraca sumar, dar placut. Sutienul de obicei absent, iar sfircurile i se reliefau delicios prin tricoul de bumbac. Odata in birou la ea, eu pe un scaun in lateral, de unde i se vedeau picioarele de la glezna pina sus de tot. Atit de sus, ca dupa o miscare de-a ei (nu s-a vazut nimic, doar fusta mini ajunsese nepermis de sus) m-am trezit total fara sa vreau intrebindu-ma daca o fi purtind sau nu chiloti. Din lateral, de unde eram, ne uitam totusi unul la altul vorbind de problema tehnica de rezolvat. Dar cind isi indrepta ochii spre ecran, far' sa vreau tot imi picau ochii cu citiva cm mai jos. Parol de-onor, nu-mi treceau ginduri sau intentii aiurea prin minte, secventa se petrecea prea repede si venea din inconstient. Unde sa te uiti, la lampa de pe tavan??? Pentru lampa aceea trebuia sa-ti sucesti voluntar gitul, nu pt spectacolul ce se desfasura natural in raza privirii :)
#65198 (raspuns la: #65110) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...