cuvintele si sceneta calul

"""De multe ori nu vrem sa recunoastem copilul din noi dar el singur poate deslusi visele prin ceata deasa a nimicurilor zilnice cu care ne inconjuram."""

Pasajul de mai sus pentru mine este cumpana intregului subiect dezbatut. Este de un adevar necontestat. Nu am ce sa mai adaug decit ca ce ai scris mai sus ar trebui publicat in toate ziarele si in toate revistele citite de oameni. Toti putem sa invatam ceva, toti putem lua cite o firimitura din cuvintele scrise si aplica in vietiile noastre.

Motto:
În vremuri ale înşelătoriei universale, a spune adevărul este un act revoluţionar.
(George Orwell)

Actul de la 23 August a fost opera colectiva a tuturor membrilor oligarhiei traditionale, a monarhiei si a aparatului de stat, toti luptand sa-si salveze pozitiile avute timp de secole.” (C. W. Forester)

Schimbare de cadru: sa-i dam acum cuvintul lui G. Magherescu:

„La ora 9, la Snagov, cind se desfasura ultima sedinta a guvernului Antonescu, la locuinta lui Bratianu din Calea Dorobanti nr. 16, s-au reunite Dinu Bratianu, Titel Petrescu,si Iuliu Maniu, care l-au insarcinat pe e G. Bratianu sa faca un ultimo demers la Maresalul Antonescu, ptr. Scoaterea tarii din razboi. La ora 10:30, G. Bratianu a ajuns la Snagov. La inceput, Maresalul a oferit puterea partidelor istorice. Apoi a acceptat sa incheie armistitiul, solicitind insa o “scrisoare de garantie” de la Iuliu Maniu si Dinu Bratianu, care sa exprime acordul partidelor politicefata de acest armistitiu.
G. Bratianu a fagaduit ca va reveni cu scrisoare inainte de ora 15 si la consiliat pe Maresal sa solicite o audienta la Rege, ptr a-i expune noua sa pozitie. Maresalul solicita audienta ptr orele 16. Dupa plecarea lui G. Bratianu, Maresalul l-a insarcinat pe Mihai Antonescu sa fixeze in scris pozitia guvernului lor fata de propunerile sovietice de armistitiu. Mihai Antonescu a alcatuit urmatorul document, care urma sa fie comunicat rusilor, dupa intrevederea cu Regele:

[Guvernul roman regreta ca guvernul rus nu a raspuns inaite de 11 aprilie la comunicarea sa din 3 ianuarie, prin care i-a facut cunoscut ca este doritor in principiu de ase retrage din razboi si doreste sa cunoasca conditiile ruse. Ca urmare a publicitatii nefericite date partea aliata misiunii printzului Stirbei si a declaratiei publice a domnului Molotov din 9 aprilie-fricite in sine-situatia a devenit mult mai dificila ptr guvernul roman, tara neputindu-se retrage din razboi decit cu pretul unor sacrificii mult mai mari decit ar fi fost cazul cu 4 luni mai inainte, cind germanii nu aveu decit foarte putine trupe in Romania si armata combatanta se mai afla dincolo de Bug.

Guvernul roman trebuie, in primul rind, sa tina seama de opinia publica si de spiritual armatei, care n-ar intelege ca tara sas fie predate unor devastari sigure si ca ei sa fie obligate sa-si paraseasca tovarasii de arme, daca avantajele nu sint evidente ptr. Tara si sentimental lor de onoare nu este prea aspru atins. Fara aceasta, singurul rezultat ar fi un razboi civil, pe care guvernul vrea, natural, sa-l evite cu orice prêt si care, de altfel, ar risca mult san u-I avantajeze decit pe germani.

1. Guvernul roman nu ar putea deci sa se angajeze sa colaboreze de indata cu armatele ruse sau aliate contra germanilor. Dar, daca cestea ar refuza sa evacueze teritoriul roman, intr-un termen foarte scurt, 15v ziel de pilda, de la data avizarii lor, armata romana s-ar alatura trupelor ruse, ptr ai sili sa evacueze Romania.
2. In ambele cazuri trupele aliate s-ar putea deplasa pe teritoriul roman, acolo unde situatia militara arc ere-o si s-ar bucura de toate inlesnirile de comunicatii. Totusi, administratia civila ar trebui sa ramina romaneasca, adica functionarii romani si-ar pastra atributiile, si legile si regulamentele romane ar ramane in vigoare. Un district ar trebui sa fie rezervat ca sediu al guvernului roman, in care nici o forta armata a aliatilor nu ar putea patrunde.
3. Dat fiind ca motivul principal care hotareste Romania sa se retraga din razboi este dorinta de a crea bazele unei colaborari cu Rusia, bazata in viitor pe increderea reciproca si prietenie, si lipsita de motive de conflicte viitoare, considerind pe de alta parte ca toate guvernele aliate, inclusive rusia, au proclamat in mod solemn adeziunea lor la principiul autodeterminarii popoarelor, guvernul roman apreciaza ca soarta viitoare a Basarabiei si Bucovinei de Nord ar trebui sa fie hotarita numai la sfirsitul razboiului mondial, cind conditiile in care acest principiu va fi aplicat, vor fi precizate pentru toate teritoriile in litigiu.
4. Guvernul roman isi rezerva sa discute la momentul oportun valabilitatea punctului 2, art 2, privind daunele cauzate Uniunii Sovietice prin “Operatiile militare si ocuparea teritoriilor sovietice de catre Romania”. Cu Toate acestea, el trebuie sa remarce de pe acum ca plati important ear depasi fortele materiale ale tarii, greu incecata nu numai prin razboi si livrarile pe care a fost silita sa le faca germanilor, fara contraprestatii effective, ci si bombardamentele aeriene anglo-americane. Guvernul roman nu poate crede ca guvernul sovietic dreste sa condamne poporul roman la o stare de mizerie cronica, caci in ultima analiza totusi masele muncitoare ar fi acelea care ar trebui sa suporte povara acestor plati.]

Intre timp a sosit la Ministerul de Externe de la Stockholm, acceptarea sovietica a propinerilor romanesti mai vechi, pe care documentul de mai sus nu facea decit sa le reitereze. Niculescu-Buzesti, desi era national-taranist, nu avea mare incredere in Iuliu-Maniu, socotindu-l sovaitor si incapabil de actiune, asa incit el-dupa marturisirile de mai tirziu ale lui Emil Bodnaras- a predate telegrama lui Nanu direct Regelui. In timp ce Maniu, el insusi in posesia telegramei, dupa cum a recunoscut-o la procesul Maresalului, nu a gasit cu cale sa actoneze imediat, Regele si-a dat seama ca nu mai are timp de pierdut. A comunicat lui Maniu si Dinu Bratianu ca va intra in actiune si acestea au parasit Bucurestii. G. Bratianu ai cauta sa le ceara scrisoarea pretinsa de Maresalul Antonescu si a ramas descumpanit cind a vazind ca nu-I mai gaseste. S-a dus la Rege. Regele i-a declarat ca va face singur armistitiul, satul de tutela Maresalului.
[“Daca il lasam pa Ion Antonescu sa faca singur armistitiul- a spus Regele lui G. Bratianu-conform memoriilor acestuia din urma- ne va tine iar sub papuc.”]
De asemenea Regele l-a consiliat pe G. Bratianu sa se retraga din orice actiune. Maresalul nu a primit scrisoarea asteptata inainte de orele 15, a mers la Palat si a fost arestat.
Arhivele legatiei de la Stockholm nu au parvenit la Bucuresti, iar Regele nu era chiar atit de naivincit sa divulge o telegrama care l-ar fi facut odios in fata posteritatii.
[Rusii acceptasera propunerile Maresalului, teminde-se san u-I prinda iarna pe linia Focsani-Namoloasa-Galati. Fiind arestat, Maresalul nu a mai putut sa fructifice rezultatele patrioticei sale intransigente. Determinindu-l sa ceara audienta la Palat, G. Bratianu a contribuit inconstient la pierderea Romaniei.]

Care au fost foloasele personale ale Regelui Mihai I?
Mai intai el primeste cea mai mare distinctie sovietica, pe care numai Stalin, marii comandati de osti sovietice, precum si Eisenhower si Montgomery au avut-o.
Iata si Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS de decorare cu Odinul “Victoria” a M.S.Regelui Mihai al Romaniei:

[“Pentru actul curajos al cotiturii hotaritoare a politicii Romaniei spre rupture cu Germania hitlerista, in clipa in care nu se precizase clar infringerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, regale Romaniei, se decoreaza cu ORDINUL VICTORIA. Presedintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, M.Kalinin. Secretarul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945.”]

Cu intirziere, la 10 mai 1947, ambasadorul Americii la Bucuresti cere audienta si transmite distinctiunea atribuita de Harry A. Trumman, Presedintele Statelor Unite ale Americii:
[“Decret de conferire a Legiunii Meritului cu gradul de Comandor, M.S. Regelui Mihai I al Romaniei, care etc.”]

Dorind sa devina erou cu orice prêt, decis sa culeaga lauri personali pe seama suferintelor de neinchipuit pricinuite poporului roman, Regele a obtinut efemere satisfactii din partea celor carora le-a inchinat Tara si Neamul. Cind, la sfirsitul anului 1947, comunistii pe care i-a adus la putere l-au debarcat din propria lor barca, Regele nu mai era decit un infirm moral, pentru care nici Stalin, nici Truman n-au ridicat un deget.

Centrul European de Cercetari Istorice Venetia
“ Antonescu, Maresalul Romaniei si rasboaiele de reintregire”
(G. Magherescu, memorii)





SB

Desenul e obligatoriu la scoala, dar cred ca foarte greu se compara studiul lui cu studiul religiei. Daca la desen ar exista (dupa invatarea tehnicii de baza) reguli stricte care sa te oblige sa desenezi numai flori/fructe/oameni sau sa iti restranga stilul exclusiv la impresionism sau cubism (sau alt curent) avand intre timp pretentia ca e singurul fel in care adevaratul desen este realizat, celelalte stiluri fiind eronate, atunci (cred) analogia ar fi mai buna. La fel cu matematica. Daca ea ar prezenta numai geometria euclidiana si ar proclama celelalte geometrii ca fiind 'erezii matematice' atunci as accepta comparatia. Dar exista o diferenta intre domeniile amintite si cel religios. Religia are un caracter absolut si monopolizator al trairii religioase, de raspuns la intrebari mai degraba decat de a oferi un instrument prin care sa cunosti realitatea. Fiecare obiect de studiu al scolii isi prezinta realitatile in contextul limitat al domeniului sau de aplicabilitate, si matematica, chimia, fizica, biologia, isi accepta cu toate limitarile de context. Daca religia le-ar arata calea catre Dumnezeu si i-ar invita sa o urmeze in libertate (fara a exclude alte cai), cred ca si-ar atinge mai bine scopul. Fiindca religia tinde sa fie mai mult o institutie (numarand lumanarile si contribuabilii) decat o stare de gratie care ilumineaza vieti.
Consider ca e foarte bine ca sa li se ofere copiilor cunoastere in domeniul religios, dar fara a ii atasa exclusiv unei singure dogme si a exclude alte forme de cunoastere. E bine ca ei sa stie istoria si cuvintele auzite si spuse de profeti si apostoli, si ca ei sa stie cum sa se roage si cum sa il caute pe Dumnezeu. Dar e bine mai intai de toate sa stie ca religia e o traire interioara, si ca aceasta nu poate fi inlocuita doar de actiuni exterioare, si ca dumnezeu ii iubeste deopotriva pe toti copiii lui, oricare ar fi religia lor.
Scuze daca am ofensat pe cineva cu exprimarea mea.

Desdemonita

Incepusem aseara sa-ti raspund dar dintr-o data s-a facut ceata si invalmaseala pe pagina si mi s-au dus gandurile scrise in neant. Acum incerc sa reeditez.

Un adevar despre religie este un adevar religios! Poti sau nu sa fii de acord cu el dar asta nu-i schimba in nici un fel calitatea sa teologica. Exista adevaruri si adevaruri. De aia mi se pare un pic pueril modul tau de abordare a subiectului prin prisma aceasta.

Vad ca nu s-a mai inteles un lucru important si unii s-au legat de cele scrise de mine inainte. E vorba de ceea ce am afirmat: "adevarul religios este copilul nostru de suflet pe care suntem datori intr-un fel sau altul sa-l protejam". Nu era vorba despre adevarul MEU, ci despre o generalizare la scara globala, nimic mai mult, nimic mai putin. Fiindca spunea cineva de demult cam asa: "am intalnit popoare care nu cunosteau scrierea sau folosirea/intrebuintarea banilor; am intalnit orase fara cetati si intarituri; am intalnit popoare care nu stiau sa scrie si sa citeasca... Dar un popor fara Dumnezeu n-a vazut inca nimeni!" (am parafrazat de undeva, Hypatia- ajutoor!). A, ca mai exista oameni care se cramponeaza acum de crestinatate la fel ca la inceputurile ei cand puternicii zilei ardeau pe rug sau ingropau de vii prin catacombe pe adeptii ei, asta-i alta poveste. Si intr-un fel nu ma mira. Stii tu vorba: "tara arde, babele se piaptana"!!! Asta se intampla mai ales aici pe forumul asta. Toti arata cu degetul spre ortodoxie si valorile ei (care, zic unii, nu mai sunt valori dp lor dv) si se intreaba ce a facut ea pt. omenire. Iar eu vin si le raspund pe fata: ce a facut lumea pt. ortodoxie? Nimic, iata ca nici macar sa existe si sa se manifeste nu o sa mai aiba voie fiindca "interesele" ei contravin unui anumit segment al populatiei ce striga sus si tare: "Ia-L, ia-L, rastigneste-L, rastigneste-L!" Ca in fond asta se intampla. Dupa ce secole la rand biserica romaneasca a tinut flacara romanismului si a credintei arzanda, dupa ce secole la rand a dat cei mai de seama oameni de cultura, dupa ce ne-a pus condeiul in mana, ne-a invatat sa scriem si sa citim si apoi sa gandim noi insine, iata ca a venit vremea ca elevii/copiii de ieri sa se ridice impotriva dascalilor lor si sa strige cu nerusinare: nu va mai vrem si nu va mai recunoastem! Halal, n-am ce sa mai zic, de asta merge asa de bine in tara asta. Cine ai fi fost tu astazi, domnul meu, daca ortodoxia romaneasca n-ar fi existat pe aceste meleaguri? Iti spun eu: un nimeni, sau poate ca nici macar nu am mai fi existat ca natie. De aia am zis ca religia noastra ramane copilul nostru de suflet, in general vorbind. Fiindca pana una alta, atunci cand avem probleme mai mari decat putem noi duce, tot pe la portile manastirilor sau bisericilor poposim. Si atunci cand ne pierdem orice speranta intr-o viata mai buna, tot biserica vine si ne spune sa avem nadejde si sa credem ca binele va veni mai devreme sau mai tarziu. Altfel am ajunge sa nu ne mai suportam nici pe noi insine si am adopta intr-adevar strategia strutului adoptata, asa cum am spus, de americanii sinucigasi (si multi bolnavi mental).

Sa va spun ceva din experienta mea trecuta. Am fost candva impreuna cu un profesor de religie (student la doua facultati, actualmente calugarit si hirotinit preot) la o mare psihiatra din orasul nostru ca sa discutam unele probleme interesante. Printre altele am ajuns nu mai stiu cum la a-i adresa o intrebare aparent simpla: este sau nu crestina? A stat un pic si s-a gandit si a raspuns asa: eu sunt atee si nu cred in nici un dumnezeu; singurele aplicatii in viata mea sunt copiate din cartile pe care le-am studiat si totul in mintea mea se conduce numai dupa principii logice. La fel procedez si cu pacientii mei. DAR..., mi s-a intamplat nu de putine ori sa vina la mine oameni cu probleme atat de serioase si de greu abordabile (si implicit rezolvabile) incat am fost pusa in situatia ingrata de a nu le putea da nici un fel de suport concret, nici un fel de "medicament". Asa stand lucrurile si afland de la unii dintre ei ca au credinta intr-un dumnezeu, m-am gandit sa fac terapie cu ei prin intermediul slujitorilor bisericii- in sensul ca i-am trimis la niste duhovnici renumiti ca sa le rezolve ei, de va fi cu putinta, problemele. Asta pt. ca m-am gandit la binele lor intai si abia dupa aia la conceptiile mele despre Dumnezeu. Chiar am vrut sa-i pot ajuta si n-am avut cum, teoria pe care o cunosc nu da intotdeauna rezolvarile necesare.

In ce priveste toleranta de care vorbesti, sa avem pardon, dar nu stiu sincer daca nu cumva cineva, undeva, candva, a inventat o noua teorie despre toleranta mergand pana acolo incat a afirmat ca trebuie sa toleram pacatele din oameni, nu numai pe purtatorii acestora. Tu vrei sa admiti ca ortodoxia nu este toleranta? N-ai decat, dar uiti un fapt indubitabil si anume ca tocmai pe asta se cladeste ea si pe asta a si rezistat de-a lungul veacurilor: nu i-a infierat pe pacatosi (cum fac nu putine culte mai noi si mai vechi) ci a combatut pacatele acestora. Daca cineva s-a simtit confundat cu pacatele respective, atunci nu-i vina bisericii c-a ajuns la asa o stare depreciativa fata de sine incat s-a simtit ofensat direct. Biserica ortodoxa este singura (pe langa catolicism, desigur) care nu excomunica pe credinciosii ei, cat de pacatosi ar fi. Dimpotriva, pe toti vrea sa-i aduca la o stare de "jertfa si rascumparare" (teza de licenta, cred, a regretatului Prof. Pr. Galeriu) pt. ei insisi si pt. toata lumea. Adica o "unire in cuget si simtiri".

Vorbesti de toleranta numai in sanul unei anumite denominatiuni...? Asa o fi pe la altele, dar la ortodocsi toleranta este intr-adevar vie prin slujbele si viata ei duhovniceasca fiindca, oricat de bigoti, habotnici si de "ghebosi smeriti" ar parea unii crestini, nu ei sunt cei care se separa de restul lumii, ci restul lumii se separa de ei atunci cand isi alege calea cea larga si cu placeri trecatoare. Eu vad ca exista intoleranta mai degraba din partea unora ca cei de aici, nicidecum din partea crestinilor fata de atei (spre ex.).

"Oamenii religiosi" de care vorbesti tu nu sunt cei care au pastrat traditiile si obiceiurile primelor secole de crestinism, de aia nu pot cadea la un numitor comun. Toti si-au ingramadit invatatori dupa capul lor, asa cum zice Hristos, pt. ca n-au mai suferit inavatura cea buna si duhovniceasca. Asa ca acum fac orice ca sa-si castige noi adepti, de fapt sa fure dintre crestini. Stii ce spunea Ap. Pavel cand s-a pus problema taierii sau netaierii imprejur a crestinilor? Ca "in Hristos, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur poate ceva, ci fatura cea noua (sufletul curatit de pacate)"! Si zice in continuare ca "cei ce voiesc sa va taiati voi imprejur va silesc sa faceti aceasta CA SA SE LAUDE EI IN TRUPUL VOSTRU"! Cu alte cuvinte cine indeamna la schimbarea mentalitatii bisericii si a datinilor ei, aceia fac asta ca sa se laude ori ca ei sunt detinatorii singurului adevar, ori ca ca sa se laude cu numarul lor de prozeliti (in paranteza fie spus, se invart sume fabuloase pe la unele congregatii care se vor crestine dar care n-au nici o legatura cu Hristos- singura lor legatura este banul si influenta).

Si ca sa revin, religia chiar este o forma a cunoasterii vietii si lumii in general, dar o altfel de cunoastere. Cercetarile ultimilor ani se axeaza f. mult pe stiinte noi care n-au nici o legatura cu stiintele exacte. Tot mai multi tind sa creada ca vor ajunge sa studieze fenomene "paranormale" prin inducerea de stari de tot felul si prin simturi ascunse dar redescoperite in om. Sigur ca asa ceva nici nu se poate compara cu ceea ce presupune o viata duhovniceasca reala, spun numai ca pana si stiinta a mai lasat macaitul despre religie deoparte si s-a apucat sa studieze fenomene care altadata ii erau straine. Asta inseamna evolutie? Probabil, nu ne putem noi pronunta acum.

Si cu asta imi inchei pledoaria, argumentele fiecaruia in parte sunt diferite ca si punctele de vedere de la care pleaca. Argumentele pot fi aceleasi numai daca se schimba unghiul de privire al lucrurilor, altfel tot asa se intampla. Vrei numitor comun? Iata unul f. la indemana: Hristos!!! Cand oamenii vor inceta sa mai fie dispusi, din invidie si mandrie, la tot felul de concesii care contrazic invatatura de baza crestina, atunci si numai atunci se va realiza unitatea inclusiv fiintiala a bisericii universale. Altfel nu.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Harta genomului uman e cunoscuta, in sensul ca avem textul, dar din pacate nu cunoastem limba. Stim ce inseamna anumite cuvinte, dar cam atita.

Inginerie genetica se facea si acum citeva mii de ani, desi nu sub acest nume. Cind pastorii incruciseaza doua rase de oi ca sa combine citeva trasaturi rare intr-un singur animal, sau cind agricultorii pastreaza semintele de la rosiile mai gustoase, cam acelasi mecanism e la lucru, desi a trecut multa vreme pina omul s-a prins s-o faca sistematic. Diferenta este ca natura ne protejeaza de greseli in acest caz: rase suficient de diferite nu se pot incrucisa, si deviatiile (mutatiile) sint in general infertile deci nu se pot inmulti scapind de sub control.

Manipularea genetica in laborator se face intr-un alt fel: "gene splicing" inseamna inserarea unei bucati de cod genetic (chiar de la o specie complet diferita) in DNA-ul unei celule mama complete, cu scopul de a adauga o anumita trasatura noului organism.

Anumite rezultate ale acestei tehnologii sint pozitive si probabil greu de obtinut rapid pe alta cale. Din pacate, e de asemenea la fel de usor sa se depaseasca limitele, si e greu de confirmat daca impreuna cu trasaturile dorite nu am introdus si altele mai nedorite, care nu apar decit generatii mai tirziu.

De exemplu, daca o buruiana e rezistenta la paraziti si codul respectiv e izolat si introdus intr-o leguma, putem obtine cartofi care nu sint mincati de gindacii de Colorado, si deci care nu mai trebuie improscati cu pesticide. In felul asta ai de ales intre legume cu urme de chimicale toxice, sau legume "curate" dar modificate genetic. Am auzit de gene dintr-un peste introduse in rosii sa le dea rezistenta la frig (informatie neconfirmata).

Alte rezultate sint mai usor de verificat. Unele bacterii, carora li s-a inserat secventa DNA corespunzind insulinei umane, pot produce insulina in conditii de laborator, deci sint o sursa mai ieftina. Cum insulina e o substanta simpla (intre proteine) banuiesc ca e relativ usor de determinat puritatea etc.

Vom putea determina daca un fetus are defecte congenitale. Anumite boli genetice pot reduce drastic sansele de supravietuire normala. Problema e, unde tragem linia. Cind vor vrea ochi albastri ?

E dificil de anticipat efectul speciilor modificate genetic asupra naturii inconjuratoare. Unele pot sa inlocuiasca rapid speciile native care nu pot concura cu ele. Lantul ecologic, care e greu incercat zi de zi, poate fi debalansat in cai greu de banuit.

Poate ca solutia e sa acceptam ce avem si sa nu lasam aceste modificari in afara laboratorului. Europa, din cite stiu eu (dar nu si Romania), refuza importul de alimente modificate genetic (ceea ce e bine dupa parerea mea, pentru ca n-am incredere ca concernurile industriale dau doi bani pe sanatatea mea daca li se da optiunea). Din pacate piata isi spune cuvintul, si majoritatea populatiei nu va voi sa cheltuiasca dublu pentru legume naturale, care deseori nu arata la fel de bine decit celelalte. Fara informatii suficiente, in curind vom avea de ales numai dintre rau si mai putin rau.

Si problema nici macar nu e asa de simpla. Ingineria genetica e doar ultima sperietoare, dar nu e singura creatoare de probleme pentru umanitate. Si animalele (ne-modificate) crescute la ferme sint dopate cu vitamine si hormoni de crestere, ale caror influenta asupra organismului uman e greu de stabilit pe termen lung. Probabil tonele de "pulpe USA" importate in Romania asa sint.

In plus, nu-mi amintesc unde am citit despre niste studii care au descoperit ca imensele cantitati de medicamente (anti-depresante si altele) eliminate cu dejectiile umane in mari si oceane sint acumulate in pesti si alte organisme care traiesc acolo. Care in final, ajung tot la noi, cum sintem la sfirsitul lantului trofic.

Scuze pentru lungimea postului.

sunt cuvintele tale, tu cu mina ta ai scris "Nu e cazul sa devii ofuscata sau isterica"

isteria este un termen medical, diagnostic, folosit pt a defini acea boala pe sistem nervos. "isteric/a" este termenul folosit in domeniul medical cu referire la persoanele care sufera de aceasta boala.
cind termenul este folosit in alt context, ca de exemplu in conversatii pe teme non-medicale, este o insulta, o jignire adusa persoanei vizate. face parte din categoria injuriilor in care se incadreaza "cretin/a", "idiot/a" si exemple sunt multe. nu accept sub nici o forma sa ma jignesti doar pt ca nu esti de acord cu mine. daca nu esti in stare sa aduci argumente logice cu care sa ma combati in mod civilizat, nu-ti cere nimeni sa iti calci pe orgoliu si sa recunosti acest lucru. dar cel putin ai bunul simt si nu ma injura. eu nu te-am injurat pe tine, nu ti-am spus sa "nu devii isteric" te-am atentionat doar sa iti moderezi tonul. tu cu ce drept folosesti astfel de cuvinte la adresa mea?

si nu ma leg eu de viata ta, mai priveste si dincolo de lungul nasului ca nu esti tu buricul pamintului: la subiectul meu au raspuns si persoane (atit barbati cit si femei) care nu au fost de acord cu ideile mele. m-au injurat ei/ ele pe mine? s-au aruncat ei sa isi dea cu presupusul despre mine si familia mea? NU! tu esti singurul care a facut asta. nu ma leg eu de viata ta, tu te-ai legat de a mea si in lipsa de argumente ma injuri!

Hypatia, personal va vad o luptatoare. Asta e o calitate nobila. Nu-mi placeti din momentul in care folositi multa demagogie si frazeologie goala, ori vorba lui Ozzy ¨un great Chief trebuie sa faca in asa fel incat cuvintele lui sa patrunda in inimile tuturor ca razele soarelui¨
Altfel imi sunteti indiferenta, dorm noaptile precum inainte, scaunele imi sunt tari, cat despre tonus, acesta e ridicat.
Nu inteleg la ce ¨context al manipularilor pe care le fac prin mesajele personale¨, va referiti si stiu ca aceasta conferinta e a dumneavoastra.
Si nu cred ca nimeni vrea sa va deposedeze de ea. Lasa-ti intervalele pentru alti, am altele mai bune de facut decat sa urmaresc fiecare cuvintel pe care l-ati slobozit pe forum, ca ma apoi¨¨sa-l supun unei atente analize¨

Altfel discutia despre solutionarea conflictelor mi se pare cam asa:
¨- Hmm! Hmm! zise regele, cred că pe planeta mea e pe undeva un bătrîn şobolan. Îl aud noaptea. Vei putea să judeci acest bătrîn şobolan. Îl vei condamna la moarte din timp în timp. Astfel, viaţa lui va depinde de justiţia ta. Dar tu îl vei graţia de fiecare dată pentru a-l păstra. Nu e decît unul. ¨ Micul Print

Asa cum am zis -am revenit cu un comentariu ce il datoram. Pentru ca lipsa de timp m-a impiedicat sa detaliez la vremea respectiva.
Daca-mi spui ca nu stii cum e societatea in America si vei crede ca invers -eu nu stiu cum merg treburile in Europa occidentala-te vei insela. nu zic cum -amarnic e o exprimare plastica... Dupa 5 ani de Germania - facuti la zi si noapte pe baricade -cred ca vei accepta asta totusi.Hai sa-ti spun cum sta treaba in tara care este motorul economic al EU. $i si avantaje sociale cu gramada. La fel si percepte morale -care nu au fost aruncate la coshul uitarii.Femeia mai are rusine -nu o ia razna ca aici , in continentul nord -american. Figurile cu "hartuirea" si acceptarea pe cuvint nu tin. Am vazut nemtoaice batute mar de sotii lor (am fost revoltat -nu accept asa ceva) - a venit politia si i-a zis lui Hantzi: nu puteti va rog sa rezolvati civilizat problema ? daca da -va rugam dati un telefon;si au plecat. Desigur nu am fost de acord indiferent de cauza ce a provocat " paruiala" femeii -dar ca sa vezi ca totusi saritul peste cal nu se practica intr-o tara care conduce detasat in plutonul economic (si din punct de vedere al civilizatiei ) in Europa.Daca ai intrebari apropos de civilizatzie teutona -ia-ti timp o saptamina si viziteaza Germania -dupa care trage o fuga in Belgia si compara. Vino din nou in Olanda -compara -trage si o fuga in Franta si scrie-mi.
Nu mai punem ca ce ia sotia ta cu 100 si ceva de euro acolo se multiplica cu 2, 3 in Germania -nu se pune problema banilor- in tara unde ai 30 de zile lucratoare concediu platit 100% + 10% pe zi bonus din partea firmei -unde 6 saptamini pe an poti fi bolnav si platit 100%. Bani sint cu nemiluita -se plateste regeste. Nu se pune problema banului -ci a omului. Asta nu ai inteles tu. Iar vis-a-vis de incompetentza -nu e chiar asa -ca ajungi peste noapte la salarii de vis si Rols de companie la usa. O fi pe la voi -dar in Germania - poti avea. cu o conditie.ba nu- cu 2.
Sa-ti curga in vene singe " albastru" (Hergestelt in Deutschland). 2.Sa fii urmas de Einstein sau de Max Planck si asta nu ajunge. Pe moment -pentru ca numele tau nu poate fi rostit "omeneste" de ei -vei lua ce nu iau ei -job-uri de ocna. Dar si acolo vei avea un salariu de-ti sta mintea in loc - categoria de salarizare de la VW sau Mercedes. Deci - luat babeste -nu $$$$ii sint problema si nici tzoalele de la Woolmart sau Karstadt Halle nu mai zic de Otto -Neckerman...nici macar o masina care e apanajul occidentului - ci OMUL. Dar sa revenim la femei - cind le cresc coarne -ca-n mioritza-nici gura nu le mai tace (apropo de legendarul telefon cu tastele "911" inrosite de atita apasat) nici sotzul nu le mai place. Sint multe de spus pe tema dar ma opresc la un singur lucru -intr-un cuplu totul depinde de un singur lucru- intensitatea sentimentului reciproc. Unde nu e dragoste nu e nimic. Asta nu se cumpara nu se vinde. Casatoria sau relatia de iubire intre 2 oameni nu e un tirg. Nu se vinde nimic. Se da. Daca nu primesti pe masura - pleci si cauti in alta parte. Dar nu te astepta la material. Nici popa nu te intreaba la altar de material -iti cinta (pe nas sau nu) de iubire -de respect... si-ti mai zice daca nu ma insel sa fii impreuna si la bine si la rau. Din pacate nu e asa. Iata de ce ti-am scris asta sa intelegi ca nu tot ce zboara se maninca -indiferent de berea irish care o bei -de Budweiser-ul care-l beau eu sau de Cangooroo beer ce bea Daniela. Barbatii ca si femeile peste tot in lume sint la fel. Oameni. Si merita sa fie respectati daca respecta -sa fie iubiti daca iubesc. Restul decurge de la sine ($$$ii si masinile si cizmulitzele ....)
Subiect supus judecatii tale clare si obiective -intr-un moment de ne-subiectivitate.

Cu simpatie,
Romanul din Canada

Despre poezie

Când dorim să exprimăm o idee cu maximă precizie, alegem cuvintele cele mai expresive şi mai potrivite scopului, fără a ţine cont de careva reguli, în afară de regulile gramaticii – astfel ne exprimăm în proză. În proză ideea este componenta primordială şi cea mai importantă, stilul şi vocabularul utilizat slujesc ideea, creând climatul psihologic adecvat unei perceperi optime. Poezia tradiţională, dimpotrivă, presupune respectarea strictă a unor anumite reguli, care impun un ritm şi un tip de rime unic pentru poemul respectiv. Necesitatea de a rima versurile impune căutarea cuvintelor care rimează cu cele deja găsite, iar asociaţiile care apar pe parcurs îmbogăţesc ideea iniţială cu noi nuanţe, îi dau o turnură neaşteptată, descoperă faţete şi contururi nebănuite. Acesta îi aplică jocului de-a versificarea un farmec deosebit, prospeţime şi mister, oferindu-ne emoţii inegalabile. Este lafel cum ai păşi pe un tărâm neexplorat, într-o junglă deasă fără cărări bătătorite, care îţi dirijează ea-înseşi paşii, obligându-te să învingi obstacolele apărute pe neaşteptate în cale. În schimb, îţi dăruieşte privelişti minunate după fiecare stâncă ocolită, iar dacă te pricepi să nu pierzi orientarea, vei ajunge unde ai dorit după o călătorie palpitantă şi plină de aventuri. Astfel constaţi cu uimire că ai exprimat ideea poate chiar mai bine decât ai fi făcut-o în proză, deşi aceasta a suferit o metamorfoză uluitoare, ca o femeie care pe un corp frumos de la natură îmbracă o rochie minunată, care îi scoate în evidenţă şi îi amplifică frumuseţea. Butonul a pleznit, scoţând la iveală farmecul florii, un fluture încântător şi-a luat zborul, părăsind crisalida uzată.
Pe de altă parte, nu e nici o pagubă, dacă busola, brusc, se strică şi nu-ţi mai indică corect direcţia. Mulţi călători, rătăcindu-se, au făcut descoperiri extraordinare. Columb, după cum se ştie, a luat calea spre India, dar a descoperit două continente noi şi o mulţime de insule! Important este să găseşti, totuşi, drumul spre casă.
Minunat este faptul, că restricţiile pe care ne-am propus să le respectăm nu numai că nu ne-au încurcat, ci ne-au şi ajutat să obţinem efectul optimal, răsplătindu-ne eforturile cu vârf şi îndesat. Din păcate, astăzi poezia tradiţională este privită ca o Cenuşăreasă care a zăbovit să plece de la bal după termenul fixat, trezindu-se din scurtul ei vis în rochiţa veche chiar în mijlocul cucoanelor gătite şi a cavalerilor dichisiţi. Jocul de-a rimele nu mai pasionează poeţii, considerându-se demodat şi învechit. Şi e păcat! Versul alb, deşi îţi permite să-ţi expui ideea “goală” cu eforturi minime, fără a fi constâns de oarecare condiţii, nu-ţi oferă satisfacţia de a învinge multiple şi variate obstacole pe un drum întortocheat şi anevoios, nici posibilitatea unor descoperiri neaşteptate în jurul propriului tău gând. Până la urmă se constată că o formă perfectă din punct de vedere estetic slujeşte ideea cu mai multă fidelitate şi o scoate în evidenţă, urmându-i contururile ca propria ei piele. Frumuseţea mişcă sufletele şi le face mai receptive la ideile, pe lângă care mulţi ar trece cu nepăsare, fără a le lua în seamă.
Simplul fapt ştiinţific, că unele stele pe care le vedem se află la depărtări imense, de mii de ani lumină, tulbură puţine persoane sensibile, pe când versurile des citate
“La steua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii, să ne-ajungă…”
au miraculosul dar de a trezi imaginaţia, făcându-ne să conştientizăm ideea nu numai cu mintea, dar şi cu sufletul. Omul este o fiinţă complexă, în care simţurile, emoţiile şi raţiunea trebuie să conlucreze.
Puţini sunt acei, care au un văz deosebit de ager şi pătrunzător, fiind în stare să distingă asemenea detalii, care le scapă altora. La fel, puţini oameni posedă o sensibilitate ieşită din comun, şi mai puţini au darul a o face un bun al tuturor, creând opere de artă care apropie realitatea de sufletele noastre. Un adevăr amar, trecut prin inima poetului, devine o durere sfâşietoare, care se amplifică, intrând în rezonanţă cu inimile tuturor, devine un clopot de alarmă care trezeşte sensibilitatea publică şi mobilizează forţele spirituale ale organismului social în faţa primejdiei. Nu întâmplător poeţii s-au pomenit întotdeauna în epicentrul erupţiilor sociale. Dar şi în condiţiile unei acalmii relative poeţii găsesc destulă hrană pentru a alimenta şi a creşte această floare rară, pe care o numim poezie. Rostul ei este să ne sporească sensibilitatea, descoperindu-ne esenţa fenomenelor de natură spirituală şi frumuseţi care altfel ar trece neobservate, tot astfel precum ochelarii servesc pentru sporirea văzului, dezvăluindu-ne calităţile optice ale obiectelor materiale. Prin urmare, poezia este un instrument care prelungeşte posibilităţile noastre de a percepe Frumosul dincolo de limita individuală a fiecăruia.
Dacă ne referim însă la substanţa ei, putem spune că poezia este o sinteză a ideii cu trăirea emoţională şi veşmântul ei verbal, sonor. O îmbinare armonioasă a acestor componenţi este absolut necesară - lipsa sau slăbiciunea unuia dintre ei poate desfiinţa poezia. Când scriem poezia pe hârtie, nu facem decât să o notăm, să-i dăm o formă materializată. Evident, că această materializare a unor elemente în fond nemateriale este imperfectă. Partitura unei simfonii încă nu este muzică - muzică ea devine doar atunci, când îmbracă veşmântul ei sonor şi emoţional. O interpretare proastă o desfiinţează, una excelentă o renaşte. La fel şi poezia - cititorul îi redă haina sonoră şi emoţională după priceperea sa - cu mai multă sau mai puţină dibăcie.
Poezia scrisă pe hârtie este doar o jumătate de poezie. Poezie cu adevărat ea devine numai atunci, când este declamată într-o manieră sinceră, adecvată conţinutului său ideal şi emoţional. În realitate acest lucru se întâmplă destul de rar, deşi este foarte important. Poezia trebuie să sune, să acţioneze asupra ascultătorului prin toate mijloacele de care dispune, prin toată vraja ei lăuntrică. Este greu de spus, din ce se compune această vrajă, dar ritmul, rima, melodia versului sunt componenţi importanţi ai acesteia. Aici se adaogă intonaţia artistului, calităţile melodice ale vocii sale, precum şi sensibilitatea lui, inteligenţa lui, care îl ajută să pătrundă conţinutul ideal şi emoţional al poeziei, să ghicească fără greş interpretarea adecvată. Un poem cu o deosebită încărcătură emoţională, în opinia mea, solicită o declamatoare cu voce joasă, adâncă, plină de o forţă reţinută izvorâtă din interior,cu o manieră de declamare care ar produce impresia că cuvintele sunt smulse din propriul ei trup, sunt rupte din propria-i carne. Dar poezia nu trebuie urlată, sentimentele mari vorbesc mai mult în şoaptă - o şoaptă adâncă, grea, dureroasă.
Mă întristează nespus o poezie prost declamată, mai ales dacă aparţine unui mare poet. Este o profanare. Nu ştiu de ce s-a înrădăcinat convingerea eronată, că pentru a interpreta opere muzicale trebuie să faci şcoală, iar pentru a declama versuri nu trebuie decât să înveţi cuvintele. Sunt categoric împotriva acestui mod de gândire. Pentru a putea declama versuri trebuie să înveţi această artă deloc simplă. Trebuie să munceşti, să experimentezi, să-ţi pui în valoare calităţile artistice - dacă le ai, desigur.
Eu nu accept anumite maniere de declamare, printre care şi cea dulceagă, lascivă, excesiv feminizată. Nu-mi place nici stilul de incantaţie şamanistică, în care poezia este interpretată ca un descântec vrăjitoresc. Îmi place maniera naturală, sinceră, sufletistă, deşi accept şi chiar consider necesară scoaterea în evidenţă a ritmului interior al versului, precum şi jocul uşor al vocii, valorificarea calităţilor ei melodice. Este extrem de important să respectăm o corelaţie armonioasă între toate aceste elemente. Simţul măsurii este măsura talentului artistului.
În ceea ce priveşte veşmântul verbal al poeziei, acesta cere o atitudine lafel de responsabilă, o muncă grea şi minuţioasă de selecţie şi prelucrare a materialului. Limbajul poetic cere o atitudine deosebit de grijulie din partea acelora, care pretind (cu temei sau fără) că fac poezie. Din păcate, unii dintre aceştea nu-i acordă mare importanţă, neglijându-l cu uşurinţă. Suntem obişnuiţi să mizăm întotdeauna pe har, pe miracolul inspiraţiei, pe spontaneitate, pe multe alte “miracole”, fără a ne îngriji să depunem careva eforturi intelectuale pentru a ne cultiva şi îmbogăţi sufletul nu numai cu valori morale, dar şi cu acele cunoştinţe concrete, rodul investigaţiilor uriaşe pe care le-a întreprins omenirea în zona tăinuită şi inaccesibilă filistinului, pe care o numim Poezie. O asemenea atitudine dezvăluie subdezvoltarea noastră spirituală, pe care o constat cu amărăciune. Mi-ar fi greu să-i zic pe nume virusului, care i-a atacat pe toţi membrii societăţii noastre, dar denaţionalizarea, devalorizarea cunoştinţei de carte, cultivarea atitudinii agresive şi dispreţuitoare faţă de intelectuali (nu găsesc un termin mai potrivit pentru a desemna omul care posedă cunoştinţe vaste, suflet mare şi înalte calităţi morale) au fost condiţiile favorabile pentru ca acesta să prospere. Acum, dacă dorim să ne vindecăm, nu mai putem subaprecia tezaurul spiritual pe care l-a acumulat umanitatea timp de secole şi milenii, nici pe purtătorii lui.
Dar să ne întoarcem la oiţele noastre, cum spun francezii. Oricine simte în sine aplecare sufletească spre poezie şi doreşte să facă poezie, trebuie să înveţe ce este poezia, nebizuindu-se pe cunoştinţele fragmentare pe care le capătă în mod spontan. Un muzician consacrat este obligat să cunoască secretele meseriei sale, iar măsura în care le cunoaşte este un indiciu important al valorii sale ca maestru în arta muzicii. Tot astfel un poet este obligat să fie un adevărat maestru al cuvântului poetic, un iniţiat în secretele “ars poetica”, care este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Sensibilitate, intelect, cunoaştere şi măestrie - iată patru piloni pe care se sprijină templul Poeziei. Slăbiciunea unuia dintre aceştea poate fi fatală - fiecare trebuie să fie suficient de durabil pentru a-şi îndeplini misiunea. E adevărat, uneori surplusul de vigoare al unuia poate substitui şi camufla slăbiciunea altuia, dar până la o limită doar. Templul Poeziei nu poate sta în trei picioare.
În primul rând, un poet trebuie să-şi cunoască la perfecţie materialul, din care îşi durează opera, adică limbajul poetic. În general, nu putem alcătui un dicţionar complet al limbajului poetic, care ar conţine acea submulţime a unei limbi, despre care putem spune: aceste şi numai aceste cuvinte pot fi admise într-un poem. Ca limba însăşi, limbajul poetic este supus unei fluctuaţii permanente, unei dezvoltări continue - unele cuvinte apar, altele dispar din uz. Limbajului poetic îi este caracteristică însă o anumită adâncire în trecut, el conţine unele cuvinte arhaice, ieşite din uzul cotidian, şi admite cu greu neologismele, doar după un proces de “rotunjire” prin folosire frecventă, când acestea devin familiare şi se înscriu cu succes în peisajul lingvistic respectiv. Acest proces este aidoma lucrului de secole al fluxului, care rotunjeşte şi cizelează pietricele diforme, comunicându-le formă, luciu şi culoare. Fluxul netezeşte muchiile ascuţite, curăţă impurităţile şi transformă pietricelele obişnuite în comori strălucitioare. Dar această muncă necesită timp şi nu suferă graba. Cuvântul îşi poate găsi locul în colierul unui poem numai după ce a căpătat forma, luciul şi culorile necesare, potrivite mediului lingvistic respectiv.
Adela Vasiloi

Imi amintesc de tine ca fiind unul dintre primii cafengii cu care am "discutat" si parca discutia ne adusese in pozitii contrare fata de subiect: mie mi-era mila de bietii irakieni, tu incercai sa-mi aduci inainte si o alta perspectiva... Nu ne-am certat, nu ne-am spus cuvinte urate, personal nu am ramas decat cu amintirea unei discutii interesante. Nu stiu daca tu iti mai amintesti... Acum lucrurile sunt altfel: daca pentru unii, "realitatea" care ni se pune inainte e o gluma si trebuie sa fim relaxati, pentru altii e motiv sa-si dea cu parerea ca sa-l vada lumea ca exista, pentru altul e motiv sa-si exprime rautatea, relele intentii, pentru altul, cum era cazul tau, e un moment in care ai ceva de aparat...
Sigur ca oamenii ajung in conflict la un moment dat si ma gandesc cu seriozitate daca nu cumva e bine sa adoptam una din propunerile lui Florin si atat: Sa evitam discutiile pe anumite teme, predispuse conflictului, pentru ca pe de o parte unii din noi se identifica cu subiectul supus dezbaterii, pe de alta parte, altii au cale libera la atac bine directionat .
E parerea mea..
Hypatia

Observ cata ignoranta exista in aceasta cafenea la acest subiect,si sare in ochi numai de la cei habotnici bisericosi, ipocriti republicani/romani.
Nu stiti decat sa fiti cinici, ironici si plini de egoism,cine se aseamana se aduna desigur.
Nu va ganditi decat la buzunarul vostru si mai dati citate biblice despre Isus...
pt. voi fiecare zi incepe punandu-va ochelarii de cal si sa va aruncati in viata voastra monotona superficiala.Restul lumii...nu conteaza.Dati din gura ca sunteti patrioti si ...support our troops...care nu fac decat sa moara pt. interesele perfide ale unui grup mic de oameni.

Nici nu vedeti sforile cum va trag in sus si jos,sarmane marionete.Denigrati lumea
acestei tari,sunteti impotriva libertatilor umane.Minciuna ce cade de sus din Casa Alba n-o simtiti,micul vostru univers egotistic trebuie pastrat si de fapt se si vede inteligenta voastra prin asocierea cu acest presedinte si cei care l-au votat de care ati fugi de fapt daca ati fi prin Sud prin teritorii de rednecks.Deh,cu ei defilati,de nu exista prostime,ce v-ati face?Oricum cine se aseamana se aduna.

Iar daca va e scarba de homosexuali,mexicani,hispanici si va plangeti ca pe vremuri era altfel fara ei,ce-ar fi sa va faceti bagajele si sa plecati din tara asta care nu este a voastra si nu va fi niciodata!Nu va mai dati ...americani pt. ca NU aveti acest drept.Sunteti niste simpli turisti in America,ati venit ,ati luat totul,ati intors spatele la toate clasele"inferioare"marimilor voastre de domni si doamne,va dati republicani dar degeaba,nu veti fi niciodata americani adevarati.

Este cert ca nu democratii au pierdut ci voi!Acum nu va dati seama,acum va dati mari si tari,dupa o vreme vi se va desumfla egoul precum un balon.
N-am intalnit asemenea oameni orbi.
Pt. ca sunteti asa cum sunteti meritati sa va scriu aceste cuvinte.
Nu m-am referit daca observati la nimeni in particular!!!Sunteti un grup ca atare.

Imi pare rau ca John Kerry a pierdut? Desigur.De ce v-a fost frica sa nu iasa presedinte?Pt. ca ar fi luat putin din banutii vostri si ajutat majoritatea care nu au norocul vostru?Ma gandesc daca Isus ar fi gandit la fel cu voi cei care "credeti"in El?Va bucurati de cursul la bursa in crestere,de parca pe lumea cealalta veti cara cu voi dolarii vostri atat de importanti incat va cade mana sa dati din ei celui de langa tine,dar din gusa stiti sa veniti cu vorbe biblice...."sa ne iubim aproapele"...
Isus nu s-a gandit la familie ci la necunoscuti,pe care insa nu-i vedeti o familie deloc de parca au raie pe ei.

Traiasca demagogia si ipocrizia din voi.Mai aveti de invatat ce inseamna sa iubesti
si mai mult,sa credeti in Dumnezeu.Datorita unor oameni ca voi imi este rusine sa
stiu ca m-am nascut in Romania.American?Sunt mai american ca oricine din voi,am capatat dreptul de a trai pe acest pamant de la cei care sunt de fapt stapanii lui!Nu uitati:sunteti doar niste turisti aici.

It is not necessary for eagles to be crows.

Ozzy

Ps:mai tineti minte ca sunteti o minoritate!America are nevoie de o revolutie si de data asta va fi cea mai mare.As vrea sa va vad atunci cum va inghesuiti la avioane sa plecati ...in Romania.Ori poate atunci,pt. ca sunteti atat de ipocriti si lasi veti tipa in gura mare cat de...mari democrati sunteti!
Puneti-ma la zid acum,sunt obisnuit sa fiu luat la vorbe acide de voi,destepti si
cu muci in piept.
Sunt la alte diverse forumuri inscris unul tot cu romani dar NU am gasit acolo pe nimeni asa ca voi sa creeze mereu conflicte.Sunt la unul francez din Paris unde nu-s deloc romani ci doar francezi,germani,australieni,italieni,New Zeeland,desigur natiuni pe care nu le suferiti pt. ca sunt impotriva lui Kerry.
Vreau sa spun un lucru:toti sunt profund dezamagiti de prostia celor ce au votat pt. Bush!Nu le vine sa creada ca am cazut din nou in plasa!NU Europa de vest are nevoie de America ci invers.Sa vedeti de acum ce mare izolare de restul lumii va fi aici.De ce nu? hai si un mic razboi prin Iran,ca tot se va introduce draft in the army.Si de ce nu?Apoi ce rost are sa vorbim cu North Coreea?Sunt niste amarati,nu-s de nasul nostru.Saraci dar au arme nucleare si in plus...n-au nimic de pierdut ca voi!

" Hristos nu a venit sa ne puna in brate o carte (Biblia), nu a venit sa moara pe cruce ca sa spele pacatele (oare nu putea Dumnezeu sa spele pacatele si altfel?). Hristos a venit pentru a ne da posibilitatea indumnezeirii(indumnezeire care se face prin rugaciune, post, infranare, dar mai ales prin spovedanie si prin impartasirea cu Trupul si Sangele lui Hristos)."

Deci tu spui ca Iisus s-a intrupat doar pentru a le spune oamenilor care este calea spre mantuire. Uciderea Lui nu era nicidecum necesara si daca nu ar fost rautatea unora ar fi putut sa traiasca pana la danci batraneti, daca Dumnezeu, fie el si intrupat poate muri de batranete. Pot sa te intreb atunci de ce vorbesti de "Trupul si Sangele lui Hristos"? Ce semnificatie pot avea aceste cuvinte in afara de aceea a unui sacrificiu ritual?

" SPun Parintii Bisericii ca si daca Adam nu ar fi cazut in ispita sarpelui, Hristos tot S-ar fi intrupat."

Daca nu putem justifica provenienta Genezei nici macar nu putem vorbi despre Adam, daramite sa mai spunem ce si cum a facut. Acesti Parinti ai Bisericii de unde si-au luat informatiile daca nu tot din Biblie, pe care, dupa cum am spus, nu stim cine a scris-o? Trebuie sa ne ferim in a pica intr-un rationament circular. Daca nu stiu cine a scris o carte nu am de ce sa presupun ca ceea ce scrie in ea este adevarat, sau ca cei ce-si argumenteaza pozitia bazandu-se pe ea au credibilitate.

Incep de la sfarsit.., de la semnatura ta, care este un verset biblic, disparat de un altul foarte important: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit,e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit... "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. O dovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia

Iisus a zia: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

oare sa las mesajul acela aici e o idee buna? Stiu ca tu mai citesti pe acolo.. Il las aici, poate ii indrumi tu dincoace...

"Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia

vad ca nici aici nu vrea...
Iisus a zia: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata". Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine". (Ioan 14,6)
De unde noi deducem ca Hristos este Adevarul. Daca la asta te-ai referit, e OK, sunt de acord cu tine. Altfel, inseamna ca tu ai adevarul tau si esti la fel de departe pe cat era si Pilat inaintea lui Hristos, cand l-a intrebat "Ce este adevarul?" Si Iisus nu i-a raspuns, pentru ca pusese intrebarea gresit...
Hristos fiind liberul arbitru pentru crestini, putem foarte usor sa stim daca ne inselam sau nu. Comparam ceea ce suspectam a fi in selaciune cu Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu se potriveste, este inselaciune.

"Este cu totul altceva. Aceasta "credinta" e fundamentata pe datele pe care le are. De asemeni, cercetatorul e pregatit sa renunte la ea in caz ca apar contradictii cu realitatea. Nu este si cazul religiei."

Va sa zica cercetatorul cerceteaza numai acolo unde are date. Foarte curios. E parerea ta, o respect, dar ca cercetator, nu-s de acord cu tine. Uite, tocmai m-am apucat de o cercetare unde am doar ceva teorie, nimic concret despre obiectul cercetarii. Dar, avand incredere in oaresce metode, cred ca voi obtine niste rezultate bune...
In cazul religiei, intervine revelatia si relatia personala cu Dumnezeu. Asa se si explica numarul mare de convertiri dintr-o religie in alta. Deci, se poate vorbi despre actualizari ale credintei si in religie.
Revii la dovezi. Am impresia cu nu intelegi ce vreau sa spun. Odovada poate sa sustina doua puncte de vedere total diferite, chiar opuse. Copiii mei fac mereu asta la dezbateri. Ce e de inteles de aici?
Ca este foarte important cum prezinti dovezile, dar si mai important este atacul lor.
Pentru ca totul este atacabil. Castiga intr-o dezbatere acela care stie ce sa faca cu dovezile, nu cel care aduce mai multe dovezi.
Despre asta se poate vorbi extrem de mult, dar nu cred ca este cazul. Pana la urma, noi ne-am spus parerile, fiecare avem dreptul la cate una. Daca am insistat pe ici pe colo, a fost din dorinta de a incerca sa explic un lucru simplu: credinta nu este tot una cu credulitatea! Si tare am impresia ca se cam confunda cele doua cuvinte...
Pana luni, atat. Numai bine ca doresc!
Hypatia
P.S. Multumesc de aprecieri, Donquijote! E prea mult pentru un om care doreste sa i se respecte credinta fara a fi categorisit...

Hypatia


Hypatia

Sau majoritatea oamenilor, cel putin; pentru ca in lumea in care traim noi animalele sint tratate ingrozitor, si nu le-a mai ramas nici macar jungla... Imi amintesc de o scena descrisa de Dostoievski, cu un om (daca poate fi numit om) care-si omoara calul in bataie; mi s-a parut infiorator... si din pacate se intimpla, nu era pura fictiune, ci o oglinda a realitatii. Ne batem joc de elefanti, lei, girafe si sute de specii de existenta carora poate nici nu se stie in toata lumea, dar dispar inainte sa le cunoastem...

Daca totusi ar exista o lume in care fiecare vietate ar putea sa-si duca viata linistita, as vrea sa fiu o caprioara gingasa, timida, eleganta; caprioarele au o sensibilitate si o prezenta pe care n-am cum sa le exprim in cuvinte, pentru ca s-ar pierde. Dar nu m-ar reprezenta; n-as putea sa am niciodata puritatea, delicatetea si splendoarea ei... Dar mi-as dori!

Am primit un email de la prietena mea LMC in care a scris un text special pentru cei de la trancaneala aristocrata. Deci ce urmeaza este ceea ce mi-a zis ea sa "copy&paste"

Dragi fefei si bebei,

Iata-ma ca nu v-am uitat si va scriu acuma citeva cuvinte care sper ca prietena mea „Fefe“ sa vi le transmita cit de curind. Cum stiti sint plecata din data de 8 Noiembrie si desi am avut o multime de lucruri si locuri noi de vazut din cind in cind ma mai gindeam si la voi. Prima noastra escala a fost in Tahiti, unde am stat pina acuma Vineri. Primele zile am mers pe insula principala a lui Tahiti, in orasul Papeete, unde am colindat strazile cu tot felul de shopuri si marketuri in aer liber. Acolo am stat doar 2 zile pentru ca am vrut sa ne petrecem cit mai mult timp pe insulele celalalte, Bora Bora, Tahaa, Moorea, si Raiatea. Am vrut sa mergem si pe insula Tikehau dar am optat sa stam mai mult pe Bora Bora, insula paradisului. Cu adevarat este paradisul pe pamint. Dintre tot ce am vazut si am facut ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost credinta oamenilor bastinasi. Sint niste oameni de o frumusete interioara deosebita. Am intilnit si patru artisti care aveau lucrarile expuse intr-o galerie in Papeete, cu care sper sa corespondez in continuarie. Am sa duc dorul plajelor pe care am petrecut ore in sir facind absolut nimic, am sa visez la apele cristaline de o culoare care nu se poate descrie, si-am sa salivez de fiecare data cind imi voi aduce aminte de mincarea care am mincat-o la restaurantul Bloody Mary (poate intr-o zi o sa va povestesc mai in detaliu despre restaurantul asta, foarte foarte interesant.)

Acuma ne aflam in Fiji, regiunea Coral Coast. Am ajuns obositi morti, asa ca nu am reusit sa vedem prea multe inca. Diseara mergem sa ne luam niste mincare de la shopurile care le-am vazut in drum de la aeroport, daca gasim ceva sandwich shop ne oprim sa ne luam ceva repede de acolo ca vrem sa mincam pe plaja uitindu-ne la apus. Va scriu dintr-un internet cafe din aproprierea locului unde stam. In I.C.-ul asta nu sintem decit noi si inca un cuplu care au ajuns cu doua zile inaintea noastra din England. Dragii de ei, sint in honeymoon, daca i-ati vedea cum arata, cred ca v-ati prapadi de ris. El e mic de statura cu chelie si un pic durduliu, iar ea este cu vreo doua palme mai inalta decit el. Amindoi ca doi porumbei. Sint destul de draguti, dar prea prietenosi (daca ma intelegeti ce va zic). Sper sa ne gasim repede ceva de facut ca n-am chef sa stam la taifas cu ei prea mult. De fapt ne-am facut program sa ne punem in masina dis de dimineata si sa o luam asa agale pe drumul principal care am auzit ca trece prin tot felul de paduri tropicale si prin satucuri de bastinasi Fijieni. Abea astept, dar mai intii tre’ sa ne odihnim bine si-n seara asta ca ne-am rupt de oboseala cu atita tura bura dintr-un avion in altul. Cind am ajuns la cabana care am inchiriat-o ne-am aruncat direct in baie si de-acolo direct in pat. Nici nu am observat cosul de fructe si sampania care ne astepta pe masa din colt, decit a doua zi dimineata cind m-au trezit razele de soare care penetrau prin jaluzelele de bambus de la geamuri. Iubitul meu se trezise cam cu o jumate de ora inaintea mea si pregatise o cafea asa ca am inceput cu bine statul in Fiji. Sint inca epuizata de atita excursionare, asa ca pe-aici o sa o luam mai incetisor, vreau sa absorb si sa savurez mai mult tot ceea ce-mi iese in cale.

Nu stiu cind am sa va mai scriu ca mi-am propus sa ma apuc de inca un tablou, asa ca, daca nu avem nici o activitate, eu imi iau uneltele si ma infig pe undeva sa pictez. Aveti grija de Clubul Fefelinelor sa nu-i faceti nume rau. Mi-a spus “Fefe” ca nu’s cine s-a bagat in seama, chipurile ca eram eu. Eu daca vreau sa scriu ceva ii spun doar lui “Fefe” sa Copy&Paste textul care i-l trimit eu prin email. Asa ca cel care se da ca sint eu, LMC, nu e decit un impostor. Belle, Ivy si Fefe fac parte din “Board of Directors” asa ca ele sint “in charge” cu ordinea si disciplina. Numai cine vor ele sa vina la Trancaneala poate veni, restul sa stea la usa si sa asculte. Va salut pe toti de pe Coasta de Coral si va urez la toti cei care veti selebra Thanksgiving-ul un “Happy Thanksgiving” iar celor din Romania un Fericit Mos Nicolae (daca bine imi aduc eu aminte acuma e pe 6 Decembrie.) Acuma ma duc ca ma trage de mineca al meu sa mergem odata pina nu se inchid shopurile. N-avem chef sa mergem la restaurant ca ne-am c-am saturat de restaurante in Tahiti. Facem si noi o pauza ca nu ne strica nici la buzunar. Pa, si ne vedem dupa anul nou prin Februarie.

LMC