cuvintele si sceneta calul

UEIT: Cred ca argumentele pe care le aduci privitor la relatia stiinta religie nu sunt fondate. Iata de ce:
"Intotdeauna va exista un punct in care stiinta se va bloca, facand loc nespusului si inexplicabilului, a ceea transcende Limitarile umane."
1) Faptul ca anumite lucruri sunt necunoscute astazi nu implica faptul ca maine nu vor fi explicate pe cale naturalista. Experienta de pana acum ne sugereaza acest fapt"miscarea nu poate exista fara existenta unei forte la fel cum nu exista efect fara de cauza"

GIO: Faptul ca ,prin inspiratie divina, oamenii gasesc metode de a numi si a identifica anumite fenomene in univers , nu demonstreaza nimic..tot ce face omul este sa devina constient de legile perfecte ale creatiei, sa puna etichete si sa pretinda ca detine adevarul suprem…In viitor stiinta se va dezvolta din ce in ce mai mult, oamenii vor deveni constienti de aspecte pe care noi nu le putem inchipui inca, insa rationamentul dumneavoastra pica la fel de usor cum spuneti ca pica al meu: mergand inapoi pe linie stiintifica, pana la originea lucrurilor, tot la un pct mort se ajunge, la punctul primordial si Unic al existentei

UEIT-1) Fizica cuantica ne spune ca exista efect fara de cauza.

GIO-Si stiinta isi are limitarile ei..probabl ca sunt lucurri mult mai subtile la mijloc, de care inca fizica cuantica nu a devenit constienta.de asemeni,realitatea divinitatii si createi in sine este rupta atat de cauza si efect, transcendand aceste aspecte ce limiteaza si divizeaza, dupa un anume punct.

UEIT-4) Daca nu exista efect fara cauza atunci pe Dumnezeu cine l-a cauzat?

GIO-Lumea existentei fizice , este o lume Cauzala, supusa transformarii, alterarii si continuei evolutii..Dumnezeu este Imuabil,ne creat , etern, impersonal,atotcuprinzator, atoatestiutor si auto-suficient.EL nu are nevoie de noi, se afla dincolo de dorinta sau orice limitare umana.Pana si faptul ca il numim si ii atribuim anumite atribute este absolut ridicol, considerand adevarata natura a divinitatii.

UEIT-Nu cunosc nici un exemplu de vis premonitor sau "deja-vu" care sa nu poata fi explicat decat prin existenta transcedentului. Din cate stiu eu toate studiile stiintifice care au abordat aceste fenomene au avut rezultate negative. Intuitia nu are nimic miraculos.

GIO-Eu cunosc exemple clare, chiar personale!NU vi s-a intamplat niciodata sa visati un loc pe care nu l-ati vazut niciodata sau o situatie anume si mai tarziu, peste ani, sa va aveti ocazia sa vizitati chiar acel loc si viata sa ava duca in eact situatia de mult visata??Mie da!Si nu o singura data.Dar banuiesc ca asta tine de perceptiile spirituale, aferente sufletelor deschise spre Mister.


"daca intr-adevar nu ar fi nici un Creator si sufletul nu ar exista sau ar inceta sa existe odata cu degradarea corpului fizic, atunci intreaga istorie a umanitatii nu ar fi decat un circ,iar marile minti si spirite ale diferitelor epoci, niste clovni!"

UEIT-1)Un argument foarte slab. Multe lucruri sunt neplacute (bolile, dezastrele naturale) si cu toate astea sunt reale. Universul nu pare a fi interesat de sperantele noastre.

GIO-Universul cauzal este direct interesat de sperantele noastre si mai ales de actiunile noastre.Prin ceea ce facem , noi insine devenim clipa de clipa creatori, prin simpla exercitare a liberului arbitru.

UEIT-3)As spune dimporiva ca in cazul in care religia crestina de exemplu este adevarata istoria este un circ. Viata tuturor oamenilor nu a avut valoare intrinseca, a fost doar o insiruire de teste la care Dumnezeu i-a supus asemeni unor cobai intr-un labirint (desi evident stia de la inceput rezultatul) pentru ca mai apoi marea majoritate sa fie trimisi spre tortura eterna in timp ce cativa isi vor petrece eternitatea cantand imnuri de slava si bucurandu-se la vederea suferintei pacatosilor din iad (care pot fi frati, parinti, copii, prieteni).

GIO-Personal nu cred in existenta raiului si a iadului in sensul dezvoltat de credinta crestina(in interpretarea data de unii si altii)…argumentul dumneavoastra are sens atata timp cat as fi de acord ca unii merg in rai si unii in iad .Dar asta ar dovedi limitare din partea creatorului insusi, si este un alt subiect , la fel de vast.

UEIT-1) Este fals ca, in caz ca Dumnezeu nu exista nu pierzi nimic. Pierzi timp, bani, crezi toata viata intr-o minciuna, unii si-au pierdut chiar viata.

GIO-MeSajul de baza al tuturor marilor religii si cai spirituale este :Iubirea,pacea si unitatea!IN general cei ce practica o anume credinta sau macar admit existenta unui creator suprem, iubesc pe cei din jurul lor cu dezinteres, isi servesc semenii cu devotiune, incearca sa devina mai desavarsiti in fiecare zi, nu ucid, nu se ataseaza de partea materiala pana la obsesie, nu mint , sunt generosi , muncesc cu devotiune, in permanenta lucrand pentru dezvoltarea umanitatii.Iar cei care isi pierd si viata, din dragoste de Dumnezeu, sunt cei mai norocosi dintre noi, si chiar acest fapt este o dovada esentiala a existentei lui Dumnezeu.Daca dumnezeu nu exista pierzi: bani,timp, crezi intr-o iluzie, si unii chiar au murit pentru asta…Dar daca Dumnezeu exista?? Poti pierde aspecte mult mai pretioase decat cele practice pe care le-ati dat dvoastra exemplu.printre care confort sufletesc, intr-un plan nesupus timpului, unde vei sta intr-o stare de involutie spirituala si indepartare de dumnezeu ..si e mult mai dureros decat a crede in ceva ce poate nu exista,pierzand timp si bani, dar traindu-ti viata curat si frumos.

UEIT-2) Justetea argumentului depinde de probabilitatea existentei lui Dumnezeu, care este mult sub 50%. Daca neglijam acest fapt ar trebui sa credem si in Mos Craciun, ca, nu-i asa, daca nu exista nu pierdem nimic, iar daca exista ne aduce daruri

GIO-.-probabilitatea existentei lui Dumnezeu este de 100 la suta.Dumneavoastra ce sursa ati folosit pentru aceasta afirmatie(50 la suta)?Eu am folosit puterea ratiunii mele, ani de cautare si milioane de intrebari, inima si chiar sufletul pe care El mi l-a daruit.

UEIT-3) Exista mii de religii, majoritatea incompatibile. Nu poti fi si crestin si musulman, iar daca alegi gresit, desi crezi, mergi tot in iad. Este posibil ca religia corecta sa fi disparut sau sa nu fi aparut inca. Prin urmare nu ai de ales intre doua ci mii de posibilitati, sansele de reusita fiind prin urmare aproape nule.

GIO-Daca alegi cu un ochi vigilent, sansele sunt mai mari decat doriti dumneavoastra sa credeti ca sunt de fapt.Cuvantul lui Dumnezeu insusi, are putere creatoare si insamantat in inima la momentul potrivit poate trezi din punct de vedere spiritual, pana pe cel mai intunecat ,ignorant si indepartat de adevar suflet.De fapt , poti fi de toate de odata …Eu cred ca : moise, noe, avram, budha, krishna, zoroastru, mohammed,bab, baha’u’llah si multi alti profeti de care istoria nu este constienta, au adus acelasi mesaj umanitatii, in esenta lui unic si neschimbat.Singura incompatibilitate a diferitelor mari religii consta in legile sociale ,ce au fost schimbate si denaturate, in timp, chiar de oameni(de obicei chiar de liderii lor spirituali) in scopuri egoiste ,sau care pur si simplu sunt diferite pentru ca la momentul revelatie, necesitatile societatii din respectivele timpuri, erau diferite.Asadar eu sunt crestin, musulman, zoroastrian,hindu…totul la un loc,pentru ca vad unicitatea creatie dar mai ales unitatea ei.Si asta se numeste ca sunt baha’i

UEIT-4) Este posibil ca Dumnezeu, chiar daca exista, sa aprecieze ratiunea si nu credulitatea, iar credinta sa fie astfel un alt test la care oamenii sunt supusi. In aceasta ipoteza, crezand mergi in iad.

GIO-Este posibil ca Dumnezeu,daca exista, sa aprecieze atat permanentii cautatori, cat si pe cei care pur si simplu cred.Ideala este o moderatie intre cele doua. A fi cautator dar nu a lasa puterea ratiunii sa te duca pe fagasuri pur materialiste si a crede dar nu orbeste, in traditii si dogme neverificate ci doar transmise din generatie in generatie.Noi nu putem stii ce apreciaza El,pentru ca se afla dincolo de astfel de limitari. La fel de bine, Stiinta poate fi testul cel mai de pret la care omul este supus..(vezi clonarea, unde oamenii au inceput sa se creada dumnezei,NEGAND EXISTENTA DIVINITATII, pentru simplul fapt ca au descoperit cum sa creeze viata singuri, …folosind totusi ceva preexistent, ce nu depinde de puterea omului de a crea.

UEIT-5) Nu poti crede la comanda si e o prostie sa crezi ca Dumnezeu nu-si da seama ca nu crezi cu adevarat si ca ai facut un calcul egoist.

GIO-Corect, de aceea drumul unui cautator este intortocheat dar in final atat de frumos.Cred ca dumneavoastra sunteti un cautator

UEIT-6) Credinta nu este suficienta. Fiecare religie are o serie de alte conditii necesare salvarii.

GIO-Adevarat ; a marturisi apartenenta la o anume religie sau cale spirituala,nu este de ajuns.Este timpul faptelor,ci nu al cuvintelor.Numai bine!

Sincera sa fiu consider ca te contrazici. si uite de ce:

"Se pare ca utilizatorii cafenelei doresc sa vorbeasca despre orice, in functie de interesele si valorile proprii, dar refuza sa vorbeasca despre ei ca membrii ai unui grup, desi suntem un grup. Ce fel de grup? este intrebarea care ma framanta? Atat. Restul amanuntelor care va privesc ca persoane, nu fac obiectului meu de studiu, si nici nu ma intereseaza ca membra a Cafenelei..."

Un grup de oameni dupa parerea mea este acea adunare de oameni cu interese comune.Nu o sa vezi niciodata adunati in grup oameni dezbinati de interese si crezuri diferite. Aceia vor fi in opozitie unii fata de ceilalti. Intrebarea care te framnata, spui tu, este aceea: "ce fel de grup suntem?" De ce neaparat sa fim un grup, vin eu si te intreb. Suntem doar oameni diferiti, localizati in puncte cardinale diferite, cu principii si credinte diferite...dar care prin proprie dorinta si vointa pasesc din cand in cand pragul acestei cafele virtuale pentru a se intalni si sta de vorba, pentru a schimba pareri si opinii , pentru a pune la cale un zambet pentru ziua de maine. De ce neaparat sa-i insumezi pe toti acesti oameni intr-un grup? E neaparat nevoie? Crezi ca e usor? S-a demonstrat de multe ori pe cafenea ca exista persoane cu interese si opinii diferite, care din cand in cand intra in conflict verbal unii cu altii. Chiar tu te-ai ocupat cu un astfel de studiu. Cum poti sa-i aduni pe astfel de oameni intr-un grup? Si de ce? Incerci sa-i imprietenesti? Sau care e defapt scopul acestui grup dorit de tine?

Iar ca afirmi cum ca restul amanuntelor care ne privesc ca persoane nu fac obiectul tau de studiu este o contradictie fatza de chestionarul buclucas pe care ne-ai solicitat sa il completam. Caci doar nu de dragul florilor ne-ai intrebat de varsta, studii, loc de munca si alte chestiuni destul de personale, dupa parerea mea. Si crede-ma ca stiu despre ce vorbesc.

Nu stiu daca individualismul este cel ce are rol important aici. Ci pur si simplu , am sentimentul ca aceasta "grupare impusa" ce se resimte din chestionarul si obiectul tau de studiu, imi aduce aminte de vremurile in care eram numarati si dirijati. Si parca mai drag imi este fara. Intelegi ce vreau sa spun?

Eu nu te condamn ca ai ales sociologia ca obiect de studiu in viata ta profesionala. Este dreptul tau. Dar e nevoie de imensa delicatetza cand lucrezi cu oamenii. Si mai ales despre ei.

Si acum, sper ca opinia mea sa fie clara in cuvintele ce o reprezinta. Si sa mergem mai departe, nefiind obligati sa facem parte dintr-un grup. Caci mie imi e tare draga Cafeneaua...asa cu usa ei deschisa si cu parfumul de cafea turceasca. Stii, cand imi imaginez Cafeneaua cu ochii inchisi, o vad ca pe un local undeva pe langa Facultatea de Drept, situat la nivelul solului , parter al unui bloc vechi. Cu pereti de caramida inauntru, lampadare difuzand lumini relaxante, mese rotunde cu ibric cu cafea aburinda asteptandu-si oaspetii. Tablouri cu mari carturari ai neamului nostru, vechi masini de scris si tocuri cu penitze inegrite de vreme. Megafonul candtand in surdina romante apuse. Si unii si altii intra si ies pentru o scurta deconectare de la viata tumultoasa a secolului cel traim. Si chiar de isi au opinii diferite, isi dau prietenos mana la plecare, bucurosi ca au intalnit un "adversar" pe masura in ale culturii. Un loc de relash. unde provocarea intelectuala si zambetul prietenesc merg mana in mana. Atâta tot !

eu n-am votat, dar cei care s-au dus din Montpellier sa voteze la Consulatul din Marseille (marsilia), au fost incântati de primire..

iata mai jos, in copie, articolul pe care l-am gasit pe http:// salutare.org:


"Ziua de vot a fost superba!

Ziua de 28 noiembrie a fost o reusita!

Convoiul de masini a ajuns la Marsilia in jurul orei 11. Am intrat pe rand la vot unde am gasit o atmosfera foarte amicala. Votarea s-a derulat in conditii exceptionale si dorim sa multumim pe aceasta cale doamnei si domnului consul Bena si domnului consul Perpelea pentru primirea calduroasa.

In jurul orei 13 ne-am indreptat spre plaja unde am picnicat. Un picnic, ca de obicei, deosebit de gustos! Ne-am odihnit putin si am plecat sa descoperim Marseille.

Am pornit cu masinile pe marginea marii, spre calangi unde am descoperit peisaje de o frumusete greu de pus in cuvinte... dar o sa le vedeti in cateva zile cand o sa punem pe sit pozele (rog pe aceasta cale pe cei care au facut fotografii sa ni le trimita pentru a le pune in albumul de fotografii al sitului).

eu le-am uitat (cuvintele), le cunoaste cineva?

"Mos Craciun cu plete albe..."

"d-voastra puneti semnul egal intre ciuma,tuberculoza,piatra la rinichi etc. si suferintele de alta natura ale omului,despre care eu vb. acolo,care se manifesta prin alienare,in sensul de instrainare,prin durere, nu fizica, ci sufleteasca."

Discutia era despre nivelul de fericire in trecut si eu am adus niste motive pentru care cred ca acesta era scazut. Nu pot sti exact ce gandeau acei oameni dar cred ca epidemiile, mortalitatea infantila, lipsa accesului la informatie, teroarea religioasa nu-i faceau prea fericiti. Nu sunt informat privind frecventa bolilor depresive insa trebuie tinut seama si de faptul ca viata omului aproape s-a dublat in perioada moderna, acesta aducand cu sine probleme specifice. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este acela ca stiinta nu are scopul declarat de a ne face fericiti ci de a descifra mecanismele universului in care traim. Uneori putem ajunge la concluzii care nu ne convin insa, daca iubim adevarul, trebuie sa le acceptam si nu sa respingem stiinta pe motiv ca inainte eram mai fericiti.

"Stiinta si religia vizeaza 2 fatete diferite ale realitatii-de aceea si spuneam eu ca nu se afla in contradictie."

Religia a vizat si vizeaza si teritoriul stiintei. Nasterea din fecioara, ridicarea la cer, invierea mortilor, inmultirea painilor, oprirea rotatiei pamantului, potopul, plagile, eclipsa de trei ore, nu sunt fenomene pur spirituale. Religia nu a renuntat la acestea, care nu mai pot fi verificate, ci doar la cele evident false. Este in conceptia mea o lipsa de onestitate.
Trebuie spus si ca afirmatiile dovedite false (varsta pamantului, ordinea creatiei, geocentrismul, etc.), au suport biblic si au fost sustinute timp de 1500 de ani. E usor a spune acum, dupa ce stiinta a aratat adevarul ca toate aceste falsuri reprezinta o mica eroare si ca de fapt biblia nici nu spune asa ceva. In aceste conditii te intreb daca este logic sa acordam crezare intr-un domeniu neverificabil (cel spiritual) unei teorii care atunci cand a putut fi verificata s-a dovedit falsa.

"Au fost suficiente cazuri de vindecari miraculoase ale unor oameni carora medicina nu le mai dadea nici o sansa"

Din cate stiu eu aceste "miracole" nu au fost validate stiintific, prin urmare nu putem fi convinsi de autenticitatea lor.

"Importanta si superioritatea sufletului in raport cu trupul a fost dovedita de oamenii sfinti care s-au razboit cu acesta din urma si l-au dominat prin puterea celui dintai."

Faptul ca omul este capabil de autocontrol nu implica dualitatea trup-suflet. Rostul creierului este de a controla trupul prin urmare nu vad necesitatea introducerii ipotezei unui suflet independent.

"Cuvioasa Maria Egipteanca a trait in pustie 17 ani cu trei paini si jumatate si radacini iar la sf. celor 47 de ani de asceza nu mai simtea foame sau sete."

Nu stiu cum putem verifica aceste fapte, si chiar daca sunt reale nu reprezinta un miracol. Bosimanii traiesc in desert si se hranesc cu radacini sau insecte si nu au fost sanctificati.

"Gresit se vehiculeaza ideea ca D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul ("balast al sufletului"-spuneati undeva)."

Nu am afirmat ca "D-zeu ne indeamna sa ne dispretuim trupul" ci ca religia priveste trupul ca fiind inerent supus pacatului. Pacatul aduce dupa el damnarea sufletului, in acest sens trupul este un balast. Probabil aceasta idee este ilustrata cel mai bine de cuvintele lui Iisus (Marcu, 9):

"43. Si de te sminteste mana ta, tai-o ca mai bine iti este sa intri ciung in viata, decat, amandoua mainile avand, sa te duci in gheena, in focul cel nestins.
44. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
45. Si de te sminteste piciorul tau, taie-l, ca mai bine iti este tie sa intri fara un picior in viata, decat avand amandoua picioarele sa fii azvarlit in gheena, in focul cel nestins,
46. Unde viermele lor nu moare si focul nu se stinge.
47. Si de te sminteste ochiul tau, scoate-l, ca mai bine iti este tie cu un singur ochi in imparatia lui Dumnezeu, decat, avand amandoi ochii, sa fii aruncat in gheena focului."

Nu am afirmat ca saracia este o virtute, doar ca dezastrele lovesc fara sa tina aparent seama de rugaciuni si orientari religioase, si cei mai loviti sunt nu pacatosii ci saracii. Nu spun ca acesta dovedeste ca Dumnezeu nu exista ci doar ca ateismul este in mai buna concordanta cu faptele decat teismul.

"ziceati ca cel caruia nu-i lipseste nimic este mai predispus la acte de bunatate catre semeni. Dimpotriva cred eu,cel sarac mai degraba decat cel bogat intinde o mana unui nevoias."

Este discutabil. Cred ca in tarile cu un nivel ridicat de trai oamenii sunt mai dispusi la a fi amabili si la a ajuta pe saraci, pe cand saracia de multe ori abrutizeaza. Cred ca am citit in Adevarul un articol pe tema asta, dar nu am date statistice.

"Starea "de pe teren" contrazice spusele d-voastra cum ca oamenii vor deveni mai buni pe masura ce vor trai mai bine de pe urma realizarilor stiintei."

Sa inteleg ca japonezii si suedezii traiesc mai prost decat indienii, cubanezii sau romanii? Care este acea "stare de pe teren"? Pana la urma, atat timp cat si eu voi trai bine ma intereseaza mai putin cat de darnic este vecinul. Nu stiu daca stiinta face oamenii mai buni la suflet dar poate eradica saracia.

"nu stiu despre ce masacru al copiilor vorbiti..."

I Regi, 15:

"2. Asa zice Domnul Savaot: Adusu-Mi-am aminte de cele ce a facut Amalec lui Israel, cum i s-a impotrivit in cale, cand venea din Egipt.
3. Mergi acum si bate pe Amalec si pe Ierim si nimiceste toate ale lui. Sa nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimiceste si da blestemului toate cate are. Sa nu-i cruti, ci sa dai mortii de la barbat pana la femeie, de la tanar pana la pruncul de san, de la bou pana la oaie, de la camila pana la asin". "

Este de remarcat motivul pentru care Dumnezeu ordona genocidul, faptul ca, cu 400 de ani in urma, amalekitii nu i-au lasat pe evrei sa treca bine-merci prin propria lor tara.

"cat despre explicatia mea unde vedeti cruzimea,nedreptatea despre care spuneti ca o accept."

Prin prisma teismului tragediile umane nu reprezinta pur si simplu intamplari nefericite, ci se petrec cu vointa sau acceptul lui Dumnezeu. Prin urmare un credincios nu le poate condamna in mod absolut ci este nevoit sa le accepte. Faptul ca un crestin poate citi fragmentul de mai sus fara sa-l eticheteze ca pe o crima abominabila pune bazele unei duplicitati morale in care terorismul religios isi gaseste justificarea. Daca Moise, Ioshua si Saul au facut voia lui Dumnezeu de ce Usama Bin Laden nu poate?

"Pt cel ramas in viata e lesne a spune ca e mai bine/frumos/demn sa mori in timpul somnului din cauza unui stop cardiac decat sa mori sub daramaturi ori decat sa mori dupa ce ai fost siluit.Dar pt cel care a murit -singurul pt care intr-adevar conteaza- ce importanta are?"

Personal prefer sa mor de batranete la mine in pat si nu sub sabia vreunui macelar cum a fost Saul. Daca tu ai alte gusturi nu am ce comenta. Sunt de acord ca dupa ce omul moare nu mai conteaza pentru el, dar durerea celorlalti nu este de neglijat.

"dovezile pe care imi cereti nu vi le pot da."

Iti dau eu un fir de investigatie. Studiaza in Biblie in ce mod si-a tinut Dumnezeu juramantul fata de Israel in ceea ce priveste teritoriul pe care i-l va da. Promisiunea este repetata in multe locuri si suna cam asa (Ioshua, 3):

"9. Iar Iosua a zis catre fiii lui Israel: "Veniti incoace si ascultati cuvintele Domnului Dumnezeului vostru.
10. Din aceasta veti cunoaste ca in mijlocul vostru este Dumnezeul cel viu Care va alunga de la voi pe Canaanei, pe Hetei, pe Hevei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Amorei si pe Iebusei.
11. Iata chivotul legamantului Domnului a tot pamantul va trece inaintea voastra peste Iordan."

In discutia noastra ai ridicat o problema care mi se pare extrem de importanta, aceea a absurdului unor situatii in viziunea ateista. Ma refer la:

"putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani."

Voi incerca sa arat in continuare ca nu filozofia ateista, ci dimpotriva, teismul, prin premizele pe care le introduce, provoaca acest absurd.

Ateismul spune ca universul functioneaza dupa anumite legi (sa spunem legile fizicii) si o face fara a da vreun interes gruparilor temporare de atomi numite oameni. O piatra care cade de pe un munte nu alege sa loveasca un copil, un batran, sau sa treaca pur si simplu mai departe. Ea cade din niste cauze mai mult sau mai putin cunoscute insa nu urmarind vreun scop sau planul cuiva. Daca un copil s-a aflat pe traiectoria ei este tragic pentru noi, oamenii, dar nu este absurd. Nu este vorba decat de actiunea acelorasi legi universale la un moment nefericit pentru oameni.

Ce ne spune insa religia? Omul este centrul creatiei si tot universul a fost creat in folosul lui. Creatorul, o fiinta de o putere, inteligenta si bunatate infinite este extrem de preocupat de soarta oamenilor, le asculta si indeplineste rugaciunile, ii ajuta sau pedepseste, are pentru ei un plan bine stabilit. Nici o piatra nu se clinteste fara voia Lui.
Se vede cum introducerea acestor ipoteze genereaza absurdul. Acel copil a murit pentru ca Dumnezeu a incuviintat acest fapt (de unde si intrebarea "de ce, Doamne" pe care o pun adesea in momente grele oamenii religiosi). Daca parintii lui sunt credinciosi si s-au rugat pentru el, pentru sanatatea lui, iar Dumnezeu nu i-a ascultat inseamna ca, fie ei au gresit undeva, fie Dumnezeu avea un anume plan cu copilul lor. Nu poate fi vorba de pura intamplare in universul teist.
Fireste, religia trebuie sa raspunda cumva la aceste intrebari, trebuie sa evite situatia de absurd. Este vorba de trivialitati, ca totul decurge conform unui plan (necunoscut, desigur), ca precis copilul se afla in rai si la indemnul de a persista in rugaciune si de a nu contesta dreptatea lui Dumnezeu.

In concluzie eu zic ca am aratat cum ateismul ne prezinta o realitate simpla, lipsita de mistere, aceea ca omul nu are un loc preferential in univers si ca este de datoria lui sa se adapteze si sa lupte pentru supravietuire. Am aratat ca teismul complica inutil problema introducand ideile de rol central al omului in creatie si de existenta a unui scop (plan) si incercand sa evite absurdul prin formularea unor explicatii ad-hoc, imposibil de verificat. Prin urmare, in problema discutata de noi, ateismul este alegerea rationala.

Sunt interesante si implicatiile teologice pe care le are moartea unui copil mic. Voi considera cazul in care sufletul acestuia ajunge in rai (daca este trimis in iad aceasta ar fi o evidenta nedreptate):

- daca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa ajunga in rai iar cei care mor la scurt timp dupa nastere ajung acolo, care mai este scopul acestei lumi, a liberului arbitru, a venirii lui Iisus, a intregului plan divin? Pur si simplu putea sa puna oamenii direct in rai, in acelasi mod in care copilul respectiv a putut accede acolo, si sa nu le permita acestora sa pacatuiasca.
- este preferabil ca oamenii sa moara la nastere intrucat ei vor ajunge sigur in rai, si dupa cum spuneai, "asta afecteaza doar trupul aceluia ,adica ce este mai putin valoros in noi".

Numai bine!

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)

Nu numai ca au fost cuvintele lui dar a si recunoscut ca a zis-o. Cica in spirit de gluma... Se pare ca si meseria de prim-ministru si-a facut-o tot in spirit de gluma! Oare cat de glumet va fi atunci cand va fi presedinte?

Poporul care voteaza un astfel de individ se numeste, din pacate, poporul roman, iar daca vrei sa-i castigi votul e suficient sa-i da-i o masa la restaurant si ceva de baut in ziua de votare si apoi poti sa-l plimbi cu autobuzul pe la toate sectiile de votare din tara si va vota ca imbecilul, fara a-si da seama ca-si da cu piciorul si la urmatorii 4 ani din viata pentru o masa la restaurant, care, culmea, este platita din bani publici, adica tot din banii lui... Ce-ar mai fi de zis?

Dan

“Si Homer sau Shakespeare au facut acest lucru si nu cred ca esti convinsa de veridicitatea istorisirilor din cartile lor.”

Veridicitatea scrierilor se sustrage din fructele pe care acele cuvinte le dau.Shakespeare imi bucura inima si ma face sa apreciez arta si frumusetea cuvantului scris, pe cand Cuvantul Divin deshide noi porti de patrundere sufletului meu, imi ofera raspunsuri la intrebarile esentiale, imi inspira inima sa aduc lauda Creatorului si creatiei, ma ajuta sa ma cunosc pe mine insami si sa descopar in tot ce ma inconjoara acea esenta despre care va vorbeam( ce nu poate fi explicata sau demonstrata ci este intim legata de puterea de perceptia si profunzimea fiecarui om)

“Fluctuatiile cuantice sunt impredictibile, nu stiu la ce ordine te referi. Ordinea pe care noi o observam este o medie statistica a evenimentelor cuantice.”

Fluctuatiile cuantice explica numai faptul ca legile fizice au o anume limita.asta nu inseamna ca aceste fluctuatii in sine stau la baza universului sau ca prin ele putem nega existenta unei anumite ordini.In orice haos exista o ordine prestabilita.

“Poti sa detaliezi cine erau "cei ce radeau"? Si ce argumente aveau ambele parti? Metoda stiintifica nu este perfecta insa este cea mai buna pe care o avem. Daca acceptam teorii lipsite de argumente este aproape sigur ca o vom lua pe o cale gresita. Adevarul este unul dar falsuri sunt o infinitate. Daca ai tu o idee mai buna de discernere a adevarului decat metoda stiintifca as fi curios sa o vad.”

Mda..leonardo da vinci a fost parintele multor din stiintele de acum.Oamenii timpului lui, chiar oamenii de stiinta I-au ras in fata si din aceasta cauza nu si-a putut pune in practica teoriile( ex elicopterul), pentru ca papalitatea sau patronii artelor si stiintelor preferau sa plateasca pentru mari chefuri mai degraba decat pentru incurajarea teoriilor unui om care” evident habar nu are despre ce vorbeste”.Orice om de viziune si mare descoperitor sau teoretician a intalnit prejudecati din partea chiar colegilor de breasla.Exemplele sunt nenumarate.Intrebati orice laureat al premiului Nobel despre cati I-au ras in fata in timpul ceercetarilor ,care erau menite sa aduca o viziune noua, nemaiauzita pana atunci.


“Ce te face sa crezi ca este vorba de o "creatie" a unei entitati constiente si nu doar o evolutie guvernata de legile fizicii?”

Pentru ca omul poate subjuga legile fizicii prin simpla exercitare a facultatilor sale intelectuale, prin urma exercitarii unei anume vointe: daca natura si legile ei ar fi tot ceea ce guverneaza aceasta existenta atunci ar insemna ca animalul este un exponent superior omului, pentru ca este intruchiparea acestor legi.Comform legilor fizice, omul nu ar trebui sa se desprinda de pamant si totusi el zboara, subjugand si folosind chiar aceste legi in favoarea sa.exista o vointa superioara ce guverneaza atat legile fizice cat si vointa umana.

“Atat talibanii cat si catolicismului evului mediu "practicau o anume credinta" si nu au reprezentat extreme, ci regula. Inchizitia s-a intins pe 500 de ani facand sute de mii de victime. Practic toata istoria a fost semanata cu violenta religioasa, aceasta incetand odata cu pierderea puterii de catre biserica. Daca ai citit exemplele de mai sus poti constata ca intoleranta si cruzimea religioasa au o baza ferma in biblie.”


Profetii Divini sunt ca niste profesori pentru umanitate.Timpurile despre care vorbiti dumneavoastra erau timpuri sangeroase iar triburile si circumstantele intunecate si inconjurate de ignoranta.cele zece porunci pe care el le-a revelat omului, sunt dovada a ceea ce spun.La fel cu celellate religii.orice religie are doua parti: una sociala si fizica si una strict spirituala, imuabila, intotdeauna aceeasi.in schimb legile sociale si fizice se schimba de la epoca la epoca, in functie de necesitati si de capacitatea oimenirii de a percepe.este un porces de crestere si evoluare.Unui elev de clasa intai nu ii poti vorbi despre fizica cuantica.Asta nu insemna ca profesorul ce ii preda literele alfabetului, el insussi nu stie citi deja sau nu cunoaste mai mult decat preda la acel nivel.Asta e diferenta.De fiecare data cand un profet reveleaza o noua religie( ma refer la 9 mari si esentiale religii ce au existat pana acum), intreaga existenta este regenerata, o inspiratie proaspata este insuflata intregii creatii, totul revine la viata si artele si stiinta avanseaza de asemena in acest proces.

“Moralitatea este creata de om ca o adaptare la viata sociala. Pur si simplu o societate in care, sa spunem, crima este permisa nu poate fi stabila si este eliminata. Care sunt argumentele tale ca morala vine de la Dumnezeu?”

Cele zece porunci, legile spirituale ale tuturor marilor religii.Niciodata societatea nu a stabilit legi morale esentiale de la sine.tocmai de aici necesitatea unui Educator divin.ochi pt ochi,…etc..in vremea aceea era o lege morala venita de la dumnezeu pentru ca oamenii luau 10 ochi pt un ochi, si 1000 de dinti pentru un dinte…apoi Isus a venit si a spus : lasa, numai lua tu ochi pt ochi, ca este Unul drept , acolo sus si are grija de tine, nu e cazul sa iti faci drepotate singur, asa ca mai bine fii iertator si intoarce si celalat obraz.Tot el a pus bazele insitutiei casatoriei, ca si insitutie divina in care partile au drepturi si responsabilitati.Mohammad , comform porejudecatii raspandite ca a instigat la poligamie, dimpotriva a spus triburilor care aveau zeci de neveste, ca daca nu le poti trata pe toate egal, mai bine sa aI numai una ,ca sa fii drept.tot el revine si spune clar ca nici un barbat nu poate trata egal mai multe femei…Tot el a oferit femeii un rang de fiinta umana, pt ca momentul si locul in care si-a revelat misiunea a fost unul din cele mai crude si pline de atrocitati( fetele nou nascute erau ingropate de vii iar o femeie valora numai cateva camile etc etc).Apoi, in religia baha’I, femeia este egala cu barbatul si este mai bine sa preferi pe vecinul tau decat pe tine insauti si mai de graba sa fii ucis decat sa ucizi..etc etc…dovada ca religia a ridicat de fiecare data standardele morale ale umanitatii sta in studierea cu atentie a istoriei omenirii cat si a istoriei religiilor.

“Ma intreb la ce-si mai bat capul toti oamnii de stiinta sau teologii. Ar trebui sa te intrebe pe tine.”

Ironia poate fi si amuzanta adresantului…nu-I bai
“Matematica lucreaza cu concepte abstracte insa are un corespondent in realitate, de-aia suntem in stare sa calculam traiectoria unei nave spatiale sau sa construim un pod. In ce sens vorbesti de unitatea creatiei?”

Spiritualitatea lucreaza cu concepte abstracte insa are si ea corespondente in realitate.Milostenia, genrozitatea,dragostea, detasarea,iertarea,..le vedeti, le mirositi, le puteti atinge ??si totusi exista si se manifesta, devenind vizibile in lumea fenomenala prin intermediul actiunilor noastre.

“Cel care face afirmatia trebuie sa o sustina, nu cel care o neaga. Ai afirmat ca martirii sunt norocosi, prezinta evidenta pe care o ai. Eu pot doar sa spun ca dupa toate indiciile oferite de stiinta acestia sunt deplin si iremediabil morti.”

HA!!ma tem ca si cel ce neaga o afirmatie trebuie sa isi sustina negatia, pentru ca altfel tot ce ar trebui eu sa fac e sa neg tot ce spuneti dumneavoastra, indiferent de ceea ce spuneti si asta m-ar face sa am dreptate.

“Este absolut fals. Teroristii islamici, sectele sinucigase, conform teoriei tale detin adevarul.”

Trage concluzii pripite si fara legatura cu ceea ce spun eu.M-am referit clar la cei ce isi jertfesc viata ca si martiri, preferand moartea, negarii propriilor lor credinte, nu la cei ce ucid in numele credintelor lor, mare diferenta intre ce am spus eu si ce scoateti dumneavoastra in evidenta.

“Prin urmare nu am nici un motiv de a crede ca rugaciunea ar aduce ceva bun. De ce sa pierdem timpul?”

Faptul ca eu nu detin statistici nu insemna ca ele nu exista sau ca puterea rugaciunii este devalidata.Rugaciunea este ca o scara, catre Dumnezeu.Nicidecum o pierdere de timp.Ea conduce sufletul omului spre Sursa tuturor lucrurilor si ii ofera acces la lumi necunoscute si la cunoastere de sine.combinand-o, bineinteles, cu meditatie.

“ Si ai gasit in ele vreun argument ca ar avea la baza o origine divina?”

DA, multe argumente, explicatii la intrebarile mele materialiste,viziuni profunde asupra multor probleme existentiale, puncte de vedere cu totul superioare modului de a rationa pur uman , trecand dincolo de limitarile existentei materiale si materialiste.

Urari de bine!!

When the fire of love is ablaze, it burneth to ashes the harvest of reason… And when the fire of love is become ablaze, the harvest of reason will be wholly consumed.” -Seven Valleys

Eu cred ca ati ales calea facila!!!
Adevaratul luptator STA AICI!!!
De ce nu aveti o afacere aici??? Nu sunteti in stare sa luptati???
ROMANI, sa nu va fie rusine cu tara voastra, nici cu locuitorii ei!!!
Ce s-ar intampla, daca am pleca toti???
Suntem un popor de lasi?
Eu cred ca nu!
Eu am satisfactia muncii bune realizate AICI(modelez caractere)!Si ii voi invata pe micii romani sa-si iubeasca tara!

Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Si zici ca nu se dorea acid comentariul tau,a?e "baza"?:)..ma rog,daca asa crezi tu,nu-mi pot permite sa te contrazic,lipsa mea de cultura si inferioritatea evidenta fata de tine nu ma califica,ai dreptate...
In conditiile in care am interpretat eu gresit comentariul tau,umile scuze,maestre,tin totusi sa subliniez ca eu nu mi-am permis sa iti spun ca nu ai inteles mesajul meu,ci ca l-ai interpretat gresit,dar nu-i nimic.pentru o fire romantica,pentru ca spre a cauta suflete trebuie sa te inscri in acest gen,reactionezi cam..clasic..imi cer din nou scuze,daca gresesc.doresc,maestre,sa ma luminezi,in caz ca nu am cunostinte suficiente despre narcis;as indrazni sa spun ca era indragostit de propria imagine,de el insusi..gresesc oare?imi explici si mie cum poate un indemn spre a te privi o data in oglinda pentru a te privi in ochi in timp ce-ti transmiti un mesaj(sperand ca astfel ar avea mai mari sorti de izbanda poate..:)) poate sa fie egal cu a suferi de dragoste pt sine?
Poate crezi ca a cauta fericirea este o cauza a altruismului?Esti,probabil,motivat sa cauti suflete numai si numai pt a le face pe ele fericite cand le gasesti si in nici un caz pentru a gasi fericirea ta,deci nu esti egoist,dar eu sunt,in amaraciunea mea,egoista,pentru ca o indemn o persoana ce dadea semne de transformare in rau(si am zis si eu ca viziunea neagra,fie ea chiar gri nu e un lucru bun!)sa se abata de la aceasta cale.Imi voi permite sa iti spun ceea ce si tu mi-ai spus:mi-e teama ca nu ai inteles,eu ii transmiteam sa nu isi caute nefericirea crezand ca este in cautare de fericire..Doresti sa ti o predica,aparent contrazicandu-ma,pt a spune acelasi lucru,in esenta.
Cautarea asta a ta e un fel de "daca voi nu ma vreti,eu va vreu..",sau cum?Cat despre ce "a zis" regina Isabela,iarta-ma daca ii gasesc cuvintele oarecum patetice si exagerat de idealiste.
Pentru a fi clara,eu nu indemn pe nimeni la singuratate;sa nu uitam ca,oricum,nu oricine o poate indura-"oamenii spectacol"au nevoie de un public..-,dar nu o recomand nimanui,poate pentru ca ar priva pe un altul de aceasta fericire pe care atat o sustii..Fericirea este o notiune foarte relativa,ca nenumarate altele,ar trebui sa ne stabilim termenii inainte sa mai polemizam pe subiect,nu crezi?
By the way:daca nu am nevoie de suflete in jurul meu,nu inseamna ca nu le-as dori,poate ai scapat asta din vedere,ci doar ca ma descurc si fara ele.
Dar ce zici de asta:a cauta ceva este alternativa umana la a avea ceva?Poate ca numim convenient cautare evitarea.De asta ce mai zici?:)
Interesanta abreviere,nu crezi-"IQ"-?...:)..Iti multumesc pentru replici si le astept pe urmatoarele.

Mya,

Ce numesti tu libertate? Cum poti sa numesti o tara libera cind teritoriul ei este ocupat armata straina. Nimeni, dar nimeni in lumea asta nu-i place sa fie ocupat de o forta straina. Mai ales de americani care au arestat fara discriminare (ca sa intimideze populatia) si au torturat si dezonorat prizonieri.
Toate astea au fost dovedite si recunoscute, chiar de inaltele voastre Autoritati...

Este foarte curios felul tau de judecare: adica cei care ataca o tara sint eroi si cei care se ridica impotriva cuceritorilor sint criminali si teroristi.
Daca cineva considera Guvernul American un pericol pentru umanitate si ataca America. Tu care lupti impotriva impotriva cuceritorilor trebuie sa fii considerata criminal???? Just think abou it???

-Citatele pe care le-am adaugat in comentariile mele sint relatari oficiale de la UN, de la conferinta pentru rezolvarea situatiilor de criza.

- Bush si ceilati au invadat Irakul pe motivul "ARMELOR DE DISTRUGERE IN MASA" dupa ce nu gasit nimic au zis ca de fapt vor sa elibereze poporul Irakian... HAHAHAHAHA... Cine-i prostul!!!!

- Powell a mintit fara nerusinare in fata intregii lumi la UN si a aratat fotografii false si informatii minciunoase! Cit poate sa fie cineva de ignorant si de arogant incit sa-si imagineze ca cei din consiliul de securitate sint niste prosti???...

- Cifra de peste 100 000 de victime este cifra oficiala publicata de Crucea Rosie Internationala. Ar trebui sa mai urmaresti buletinele de stiri. Poate ai fi vazut ca John Howard - Prim Ministrul Australiei si Robert Hill - ministrul Apararii al Australiei au recunoscut-o ca ofociala si si-au cerut scuze pentru victimele din Irak dar au zis ca: "in termen lung asta va fi spre beneficiul poporului Irakian"...
Da, probabil cifra de somaj va fi mult mai scazuta. Mortii si schilozii nu au nevoie de un loc de munca!

- "Colateral damages" nu este o scuza, este o CRIMA! Inseamna oameni nevinovati omoriti! Care de cele mai multe ori sint copii, femei, batrini... cei care sint mai vulnerabili si nu se pot apara.

- Am foarte bune cunostinte despre presa si media din USA. Sint si oameni cu curaj care mai scapa adevaruri pe ici pe colo. Dar majoritatea sint aserviti puterii politice. In timpul razboiului din Yougoslavia, Christina Ammanpoor de la CNN (care este sotia lui James Rubbin fostul purtator de cuvint la lui madam Albright) a intervievat un comndant operativ al KLA-ului. Care avea parul blond cirliontat si vorbea perfect engleza cu accent american. O inscenare de prost gust si o minciuna nerusinata. Pentru ignoranta americanilor merge, ca ei habar nu au cum arata un Albanez... Dar noi stim ca mai degraba gasesti un cal verde decit un albanez blond si cu par cirliontat...

Nu tu imi atinigi ego-ul! Ce imi atinge ego-ul este faptul ca Guvernul Australian s-a aliat la un razboi criminal si implicit sint raspunzatori pentru toate crimele si incalcarea legilor si conventiilor internationale. Asta ma face sa rosesc cind calatores peste hotare si trebuie sa arat Pasaportul Australian.

It's not OK...

Alex

Intrebarea mea suna asa: "cum crezi ca exista aerul, pe care nu-l vezi si nu-l poti pipai sau mirosi, dar in schimb nu crezi in Dumnezeu pe care la fel nu-L vezi, nu-L pipai si nu-L mirosi?"
Tu raspunzi: "aerul, adica existenta si inexistenta precum si componenta lui pot fi determinate experimental. in grecia antica, Democrit si al filozof apropiat lui (i-am uitat numele si nu am timp sa caut pe net) au reusit sa aprecieze destul de precis tinand seama de apratura pe care o aveau la dispozitie marimea moleculelor (folosind ulei si apa)."
Faptul ca s-a demonstrat existenta aerului nu explica in acelasi timp si cum sau cand a luat el fiinta- sau de ce, spre ex., este specific numai invelisului atmosferic al pamantului si nu tuturor corpurilor cosmice. Si daca stiinta aproximeaza data formarii acestui invelis fara de care n-ar fi posibila viata terestra, ea este pur si simplu incapabila de a arata si care sunt mecanismele sau fortele exterioare care intretin acest invelis neschimbat de mii de ani. Am auzit si am citit despre nenumarate povesti de succes ale unor cercetatori care s-au grabit sa dea verdicte pt. ca mai apoi sa vina altii dupa ei si sa-i contrazica cel putin partial in teoriile lor. Sa nu te mire daca peste catva timp o sa se gaseasca cineva sa demonstreze ca de fapt vidul este un nonsens si ca nu se poate practic scoate aerul din aer, ca sa zic asa, ci doar sa se scoata o parte din el pt. a-l face sa aiba proprietatile pe care le cunoastem. Oricum tehnica nu este destul de avansata si nici nu va avansa destul incat sa fie capabila sa explice in totalitate formele existentei unor lucruri sau fenomene. Nu pt. ca omul nu-i capabil sau nu si-ar dori, ci pt. ca suntem limitati in gandire si mai ales in simtire. Citeam de curand o carte scrisa despre o femeie oarba care tamaduieste cu puterea energiei ce izvoraste din ea, o femeie simpla si fara educatie de specialitate (insa si credincioasa), care prin puterea simturilor sale extraordinare a patruns dincolo de tainele cunoscute de stiinta moderna, mai exact dincolo de puterea de patrundere a celui mai puternic microscop din lume. Specialistii au ramas perplecsi cand femeia respectiva le-a dat detalii uimitoare despre ceea ce ei stiau doar din studii aprofundate si le-a mai descoperit si ceva in plus. Ce vreau eu sa spun e ca nu intotdeauna stiinta poate si reuseste sa patrunda tainele universului prin puterea mintii/logicii, uneori e nevoie de ceva mai mult care cu siguranta nu mai tine de stiinta: anume suflet (cu inteles de simtire interioara). Dealtfel in ultima perioada s-au intensificat studiile pe marginea descoperirilor oferite de stiintele spirituale (neexacte).
In fine, ca sa ne intoarcem la problema aerului, eu consider ca existenta lui este prea sofisticata si incalcita chiar pt. cei mai multi dintre specialisti. Ca si in cazul oferirii imaginilor acelor monstri preistorici (sau, mai nou, a monstrilor care se vor naste dupa nu stiu cate milioane de ani de evolutie de acum inainte), stiinta abuzeaza de-a dreptul in a nascoci cele mai nastrusnice si idioate explicatii care sa le sustina niste fundamente invechite fara de care dealtfel nici n-ar mai exista. Ia spre ex. cazul omului de neanderthal, caz care a facut deliciul lumii intregi atunci cand s-a descoperit ca totul a fost pus la cale de niste indivizi dornici de a intra gratuit in cartea de aur a istoriei lumii- si cate alte multe masluiri voite sau involuntare care i-au pus in incurcatura chiar pe unii dintre cei mai zelosi cercetatori.

In ce priveste lumina si existenta ei tu-mi raspunzi: "lumina e formata din fotoni, deci intunericul e lipsa de fotoni (cum vacuum-ul e lipsa de aer sau 0 e lipsa de orice ". Pt. a putea trece mai departe in explicarea acestor lucruri, te rog mai intai sa-mi mai raspunzi la o intrebare: acesti fotoni cum se misca (daca se misca), au o miscare rectilinie si uniforma sau una alandala?

Despre Aghiazma Mare (sau apa sfintita la Boboteaza- este diferita de Aghiazma Mica ce se poate face in tot cursul anului) stiam ca asa o sa mi se raspunda- si aici ii dau raspunsul inclusiv Danielei. In primul rand imi dau seama ca tu insuti n-ai incercat niciodata macar experimental aceasta treaba, adica sa pui intr-un vas de argint apa nesfintita si in altul Aghiazma de la Boboteaza ca sa vezi cat sta una si cat sta cealalta nestricata. Te-ai rezumat la a exprima o parere raspandita de clica iudeo-comunista de dupa caderea regimului Antonescian, idee care a inoculat populatiei (fara pregatire teologica) in timpul greilor ani de comunism ateu acest "ghiseft" ridicol prin care se vrea distrugerea valorilor ortodoxiei romanesti- si nu numai. Ca dovada ca este o bazaconie tin sa-ti spun ca eu insumi am luat parte la un mare numar de astfel de sfintiri de apa si in multe din aceste cazuri preotii n-au folosit cruci de argint si nici macar vase din acelasi metal. Apa a stat bine merci in butoaie mari de plastic zile in sir, descoperita si la temperatura camerei. Nu s-a stricat niciodata- dealtfel am adus cu mine aici o sticla cu astfel de Aghiazma si dupa un an inca are aceleasi proprietati. Sticla e din plastic, reciclabila, si o tin in camera. N-am supus-o nici unui tratament special ca s-o mentin in starea ei initiala, asta-i sigur. Apoi voi uitati ca atat argintul cat si aurul au fost dintotdeauna niste metale scumpe folosite in semn de adanca piosenie fata de divinitate, in nici un caz ca sa intretina anumite proprietati ale unor materii folosite in cult. Asta e una gogonata rau. Si inca un contra-argument este acela ca la nunta din Cana Galileii, acolo unde Hristos a prefacut apa in vin, acea apa n-a stat in vase de argint ca sa-si pastreze prospetimea in timpul nuntii respective, ci in vase DE LUT, si de acolo luau slujitorii si duceau la mese. Apoi faza cu spalarea mainilor in ritul evreu n-are nici o legatura cu argintul (materia in sine), ci cu faptul ca era un act ritualic ce nu permitea atingerea sub nici o forma a acelor vase (nu numai a celor de argint, ci in general). Si cum evreii au fost dintotdeauna inclinati sa puna accetul pe forma mai mult decat pe implinirea Legii, se ajunsese pana acolo incat ei nu miscau nici un deget in zi de sabat, nu ajutau nici macar un sarac in respectiva zi ca sa nu intineze sfintenia ei, in schimb isi aveau slugile lor care le slujeau si le faceau toate (si pana in ziua de azi a ramas la fel: ei nu misca nici un deget in zi de sambata, dar toata lumea munceste pt. ei); tocmai de aia i-a facut Hristos fatarnici, ca puneau sarcini grele pe umerii tuturor, sarcini pe care ei insisi nu le miscau nici macar cu un deget.
Si ca sa revin, unii au mai insinuat ca de fapt chiar busuiocul folosit in sfintirea apei are anumite proprietati in "distilarea" ei. Nimic mai eronat! In primul rand nu peste tot in lumea ortodoxa se foloseste busuiocul; apoi daca lasi fie si o simpla crenguta in Aghiazma pt. cateva zile, atunci aceasta pur si simplu cloceste. Scurt si cuprinzator. Ca se foloseste pulbere de argint in curatirea apei de impuritati e adevarat, insa nu mai putin adevarat e ca la robinete nu curge Aghiazma, nu-i asa? Ca daca ar curge Aghiazma pe teava din casa, atunci n-ar mai fi nevoie de nici o pulbere. Si cum ti se pare, oare n-ai invatat ca cel mai bun filtru pt. apa e chiar pamantul? Si ce, in scoarta terestra care filtreaza apa se gaseste peste tot pulberi de argint? Sa-ti spun ceva, eu as prefera sa beau apa dintr-un rau de munte decat din apa filtrata de ei si trasa prin arginturi.
In ce-l priveste pe saracul Emmanuel Kant sa pastram decenta cuvenita si sa nu-l vorbim de rau. Critica ratiunii lui pure este una cu totul impura si plina de prostii dupa care se ia lumea asa-zis scolita si moderna. Daca cineva imi poate arata un singur om pe pamantul asta care sa aiba asa o ratiune de curata si de clarvazatoare incat sa nu puna pe tapet vreo greseala ca fiind buna, apoi eu ma las de sportul scrisului. Dumnezeu se reveleaza in permanenta ochilor omului, n-are nevoie sa faca minuni ca sa Se descopere pe Sine fiindca in fapt noi nu putem vedea din cauza valului de pe ochii mintii. Raspunsul il da chiar Proorocul David in psalmi: "cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor lui o vesteste taria; ziua, zilei spune cuvant si noaptea, noptii vesteste stiinta." Apoi in alt loc zice ca "iti multumesc Doamne ca ai ascuns acestea de mintea inteleptilor si le-ai descoperit pruncilor". Si inca una: "din gura pruncilor si a celor ce sug Ti-ai savarsit lauda." Cu alte cuvinte de aia S-a si exprimat zicand: "Lasati pruncii sa vina la Mine si nu-i opriti"! Ca nu doar de prunci Ii pasa lui Hristos. Ci e vorba de inima si de sufletul uman curatit de pacate, curatit de acea pacla care innegureaza constiinta si stiinta in egala masura. Caci zice tot David asa: "ce este omul ca-ti amintesti de el sau fiul omului ca-l cercetezi pe el? Micsoratu-l-ai pe el cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat". Asadar omul este aproape ca ingerii in ceruri, numai ca starea lui de decadere morala il face sa-si piarda capacitatile pe care le-a avut la creatie- una din aceste capacitati era aceea de-a vorbi direct cu Dumnezeu. Paralel cu asta trebuie spus aici clar si raspicat ca la inceput Dumnezeu nu se revela oamenilor prin minuni, ci minunile au aparut ca o necesitate in istoria mantuirii oamenilor dupa caderea in pacat, ca sa nu piarda omenirea legatura cu divinitatea. Apoi minunile au scopuri diferite si se adreseaza unor grupuri diferite de oameni, nu doar unor cazuri izolate si singulare-asa cum se crede indeobste. Si pt. ca sa aiba loc o minune este nevoie mai intai de o necesitate ori, asa cum spune Hristos prin pilda "saracului nemilostiv si a saracului Lazar, nici daca ar invia cineva din morti si-ar merge sa vesteasca celor vii Evanghelia n-ar crede nimeni. Daca noi nu putem crede vietii si invataturilor parintilor nostri care ne-au invatat credinta in Dumnezeu, atunci cu greu ne va fi sa credem fie si intr-o minune- ca si pt. unele minuni se mai gasesc explicatii "logice". Insa ce se pierde intotdeauna din vedere este faptul ca minunile in sine SUNT LOGICE chiar daca uneori trec dincolo de pragul legilor fizice, numai ca noi le percepem ca fiind minuni tocmai din cauza ca n-avem credinta nici cat un graunte de mustar.
In incheiere n-am inteles ce ai vrut sa intrebi, dar daca e ceea ce banuiesc eu atunci gasesti o parte din raspuns in cele de mai sus. Ce vreau eu sa-ti mai zic insa e ca cu cat cercetatorii si oamenii de stiinta vor gasi mai multe raspunsuri la intrebarile lor, cu atat mai multe intrebari vor trebui sa-si puna pe parcurs. Este ceea ce eu as numi "teoria spitei/rotii"- ajuns intr-un anumit punct, dupa ce in prealabil ai mai trecut prin nu stiu cate puncte si-ai cautat sa ajungi pe orbita cercului fiecaruia urmand o anumita spita, iti dai seama ca acel punct constituie in sine o alta roata care se invarte in propriul cerc si trebuie sa-i descoperi mecanismele dupa care actioneaza. Asa ca mergi din roata in roata si din spita in spita ca sa descoperi mecanismele ceasorniclui universal si cu cat inaintezi in stiinta cu atat mai mult iti dai seama cat esti de limitat si cate ar mai fi de descoperit. Tocmai in asta consta una din minunile lumii moderne, ca multi nu se sfiesc sa ia in mainile si gandul lor cele despre divinitate ca sa demonstreze ca-i o aberatie, si pe masura ce inainteaza in vana lor stiinta isi dau seama ca s-au invartit in cerc, un cerc cu spite infinite si uneori nedefinite. Cam acelasi lucru l-a facut si Kant, cam acelasi lucru probabil uneori il fac eu insumi.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

demelza(fosta#32334)
Imi pare mult mai urata viata deoarece in incercarea de a pasi "dincolo" calea a fost mult mai dulce.
Atunci cand esti spre acel drum simti o liniste de nedescris. Am cuvinte prea putine pentru a descrie.
Tu (in cazul de fata eu) , care esti un om plin de planuri si orgolii, de rautati, un luptator prin orice mijloace de a infrunta asperitatile vietii, in acele momente te simti dulce, senin, nu-ti mai pasa, nu mai vezi rostul nimicurilor, oamenilor pe care ii stii impotriva ta sau sunt mai putin agreeati le vorbesti decshis din tot sufletul fara a-ti pasa de nimic...Nu stiu, pur si simplu nu iti pot descrie, este o liniste extraordinara starea pe care o simti. Nu te gandesti atunci decat doar ca, ceilalti sa suporte mai usor.
Odata revenit aici, dupa tranzitia dintre cele 2 stari, te trezesti la rautatea in care ai fost creeat si are un impact dur. Stii ca asa a fost si "inainte" dar nu mai vezi rostul unor lupte noi. Nu intelegi de ce lumea isi consuma pe fleacuri clipa.
Esti un judecator bun cu alte cuvinte, dar stii ca esti obligat sa redevii la fel de murdar ca si inainte. Ai vrea sa nu fie asa.
Nu inteleg de ce lumea vrea sa descopere filozofia mortii, sa se pregateasca din timp pentru acel pas. Din momentul nasterii noastre suntem pregatiti pentru asta, doar ca nu stim.
Avem senzatia ca mai avem mult timp pentru pregatire, ca informatiile nu ne satisfac inca. Scriem carti de dragul de a incita, si tratam acest subiect ca pe un studiu asupra cutiei de conserve. GRESIT !!! Sfarsitul poate fi atat de aproape... Nici noi nu o stim.
Sa ne mangaiem copii , iubitiii, dusmanii si apropiatii acum, sa ne bucuram de toate acum si sa nu ne irosim gresit si inutil.
Am cunoscut un om, care nu a avut timp sa imi impartasesca din experienta lui, care tarziu si-a dat seama ca viata este scurta (nici el nu stia ce aproape este sfarsitul), si care daca acum ar reveni aici in lumea noastra, ar face-o intr-un hohot de ras in privinta staruintelor noastre zadarnice.
Sunt lucruri mult mai valoroase care nici nu stim cum ne-ar fi fara ele.
Mersul , zambetul, putiinta de a stabili ceva. Eu am descoperit ce greu este fara toate acestea. La 33 de ani, de undeva a trebuit sa mi se arate ca nu un fund ascutit , nu cel mai bun parfum , nu orgoliile sunt sensul vietii. Sunt ca un copil mic,cu mintea unui adult, care stiu ca am sa cresc iarasi, nevoit sa reiau totul pentru ca undeva am gresit: mersul , zambetul, putiinta de a stabili ceva. Stiu ca nu-mi voi mai irosi clipa, zambetul, mangaierea si sarutul. Sunt singurele mele averi.

Sint de 15 ani in Australia, am plecat imediat dupa asa zisa "revolutie". Dupa ani de zile de asteptare si presiune din partea securitatii am reusit sa obtin pasaportul sa plec.
Cind am ajuns in Australia, primul contact cu comunitatea romana a fost la biserica ortodoxa din Melbourne.
Ajuns acolo, am vazut o multime de oameni in fata portii si altii care se strecurau incercind sa intre inautru printre scuipaturi, injuraturi si juigniri... M-am intrebat cu mirare:... Ce-i asta frate?.
La inceput am crezut ca "all of a sudden" am inceput sa inteleg engleza din care la vremea aia nu stiam nici un cuvint... dar mi se parea ca inteleg tot ce striga multimea din fata portii bisericii... Cuvinte ca "porcule", "curvo", "fainarule", "uritule"... sunau foarte cunoscut...
Dupa citeva minute de nedumerire mi-am dat seama ca de fapt vorbeau romaneste...
Mi s-a facut rusine! Ma intrebam daca este un vis urit sau printr-o minune m-am intors inapoi in Romania... Am intrebat pe un roman de culoare indoielnica, imbracat cu un costum stralucitor de celofibra (mai tirziu am aflat ca se furau usor de la supermagazin)... si care tragea cu spor dintr-o tigara cu miros dubios...
- Hey, nene ce se intimpla aici?
- Aaaa, da de unde esti ba tzica? Cum nu stii ca popa Gaina a fost securist de-al lui Ceausescu??? Si acum vrem sa-l dam afara din biserica. Facem demonstratii in fiecare duminica pina ce s-o hotari sa plece?
- Si cei care intra in biserica? am intrbat eu in necunostinzta de cauza...
- Aaaaa, pai astia sint cei care sint de partea popii... Astia sint din cei care au vindut "faina" (heroina) pentru el si pentru guvernul roman... si spunind asta s-a intrerup ca sa strige dupa o femeie destul de eleganta care incerca sa intre in biserica: "Huooo, uite-o si pe curva popii....!!!"
- AAAAUUUUU! - Am ziu eu - Unde am ajuns Doamne??? Eram aici numai de trei zile si primul contact cu comunitatea romana a fost cea mai mare deziluzie din viata mea.

Asta era Comunitatea Romana din Melbourne in 1990!

Acum s-au schimbat treburile. Dupa aproape un an de scandaluri si interventii, Patriarhia de la Bucuresti a deis sa-l retraga pe popa Gaina si sa trimita un preot cumsecade. Comunitatea s-a adunat in jurul bisericii si s-a schimbat si reputatia. Dupa 1990, au inceput sa vina tot mai multi romani cu calificari superioare si cei cu "costume stralucitoare de celofibra" au inceput sa dispara. S-au retras pentru ca se simteau out of place...

Avem contacte cu guvernul local si cu cel federal. S-a construit un club al comunitatii. Ambasadorii si oficialii romani au inceout sa se implice in viata comunitatii si sa participe la tot felul de activitati.
Oricum, prin imbunatatirea calitatii oamenilor s-a imbunatatit si calitatea si prestigiul comuntatii. La zilele importante sintem onorati de prezenta persoanelor oficiale din Guvernul Australian, carora a inceput sa le placa mincarea si bautura romanesaca.

La ora actuala comunitatea romana este bine vazuta, avem romani specialisti recunoscuti in toate domeniile si in conducerea unor companii mari. Nu mai este o rusine sa spui ca esti roman. Si numele de roman nu mai este asociat cu traficantii de droguri si tiganii.
Cei care vor sa vina in Australia se pot bucura de sprijinul comunitatii, nu in sensul ca iti va cumpara masina si casa sau iti va da de lucru... Ci in sensul ca te poate indruma si pune pe calea cea buna. Cum se spune: "decit sa-i dai cuiva un peste mai bine il inveti cum sa-l prinda".

George C.

interesant jocul de cuvinte, ludic, cop[ilaresc, urmat de mimetismul hermetic de dupa. suna bine

De ce neaparat 15 ani?E o cifra ce ma indeamna cu gandul ca scrii despre mine Ice Queen.Te-au deranjat cumva opiniile mele mai din trecut?
Ma consideri un usuratic?Un Don Juan?Poate am fost candva dar oare ce conteaza, prezentul ori trecutul?
Te-ai gandit vreodata ca nu neaparat vrei sa te desparti de cineva dar ca destinul are la un moment dat un alt drum pt. tine de urmat in viata?
Eu cred ca statistic vorbind,in lume exista mai multe divorturi decat casatorii si asta poate explica multe.Nu stiu viata ta personala si daca ai fost sau esti casatorita?Sa judeci din afara cand NU stii nimic despre adevarul vietii mele e o mare greseala si chiar cinism,eu nu fac asta cu tine sau cu altii,cel putin nu de cand sunt un alt om si gandesc altfel decat cum crezi tu chiar acum citind randurile mele.
Ori poate nu crezi ca un om se poate transforma cu 360 incat sa devina chiar de nerecunoscut????
Si in fapt nu e o schimbare asa de usoara,in adevar pare la prima vedere, dar dupa cum cred ca stii si vorba:"nimic nu se face peste noapte",nu ar fi rau sa-ti dai seama ca daca am ajuns sa ma schimb deodata,am trecut prin zeci de ani de multe experiente ce sunt absolut sigur cu certitudine 100% ca tu nu le-ai avut si n-o sa le ai vreodata.
Crede-ma ca stiu ce vorbesc.

De unde stii tu ca in trecut nu m-am lovit decat de iluzii si ca abia acum m-am trezit la reala realitate?Ca abia acum vad adevarata iubire ce mereu am cautat-o si nu am gasit-o ,dar ca m-am incapatanat sa cred in existenta ei si m-am lovit numai de vise desarte???
Ori poate real crezi ca si acum voi face la fel ca in trecut?Aici e greseala celor ce arunca cu piatra inainte de a gandi.
Trag o concluzie si cu asta basta,nu-i mai intereseaza daca au sau nu dreptate.
Oamenii ca tine, si sunt din pacate destui,sunt aceia pt. care de ex. un fost puscarias ramane un puscarias in ochii lor indiferent ca omul s-a schimbat total si nu mai face ce a facut, pt. ca in sfarsit si-a gasit un drum sincer si onest in viata si mai mult in plus a descoperit si iubirea.
Ce faceti voi in schimb???Va luati in continuare de el si-l impingeti mereu la marginea societatii,nu-l acceptati intre voi,e doar un...hot.....!!!
Desigur ca nu fac aluzie acum la mine.Am stat o vreme in puscarie in romania pt. oameni ca voi sa fiti liberi sa aveti dreptul de a pleca oriunde vreti si sa fim cu totii liberi,dar asta nu conteaza acum, e doar trecut si deci nu mai exista,nu pt. mine.
Daca am luptat si am fost dizident politic nu am facut-o doar pt. mine ci pt. toti ca mine si erau destui,dar nu aveau curajul sa vorbeasca.....dar nu-i vina lor ci a fricii din ei ca-si pierdeau acel "tot"la care tineau cu dintii stiind adevarul,dar acceptand in schimb...minciuna.Pe undeva nu e ciudat cum seamana cu ce ai scris tu despre mine?
Gandeste-te putin.Societatea comunista fiind o sotie si deodata vrei sa fii real fericit si ce faci cand prilejul fericirii se iveste in calea ta?Ramai in continuare sa suferi ori te ridici la revolutie???O mica analogie venita pe moment.



In fine,am gasit fericirea adevarata si iubirea ce nu o gasisem nicaieri si mai putin in mine....am sa -ti mai scriu peste 15 ani sa-ti spun ca nimic nu s-a schimbat si ca sunt la fel de fericit ca si azi,ok?Astepti acest timp cu mine?

Si apropo,NU am blestemat nimic din viata mea,fie si acele momente grele ce am intalnit si NU regret NIMIC din trecut,mi-a fost o mare lectie de viata si as dori ca multi sa o capete pana nu e prea tarziu.
Dragostea mi-a venit pe neasteptate si m-a trezit brusc la realitate.Cel mai bun si frumos sentiment uman existent in univers ce mi-a deschis spre adevar sufletul si ochii.Iubitei mele ii sunt si ii voi ramane dator toata existenta mea si astfel de lucruri
nu le-am zis nici unei femei din viata mea!!!Nu mai exista un viitor care sa schimbe vreodata prezentul in care amandoi traim si gustam din el cu iubire orice clipa a lui.
Ori poate inca nu ai realizat ca exista posibilitatea chiar unica, sa fie doi indragostiti ce nu pot trai unul fara celalalt?
In viata mea NU am spus zilnic "TE IUBESC"niciunei femei si crede-ma ca am cunoscut f. multe!!!in fapt o spun sincer si cu dragoste femeii iubite mereu si mereu si in gand chiar de sute si mii de ori am spus-o si am s-o mai spun.In cateva luni doar am spus aceste cuvinte cat as fi spus in 10 vieti traite in trecut.Ori poate nici asta nu inseamna pt. tine un sentiment ca iubesc cu adevarat?

LOVE&PEACE,
Little Eagle

Tu spui: „eu cred ca nimeni nu cunoaste adevarul in totalitatea lui.in afara de Dumnezeu si de
moise, noe,budha, krishna, mohhamad, isus.....profetii trimisi de El sa lumineze oamenii treptat treptat.restul...sunt sclipiri de cunoastere, flasuri, banuieli, speculatii, umbre de adevar. cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar.“
Imi pare rau ca trebuie sa precizez dar si tu speculezi..... cand spui :“cine cunoaste adevarul in totalitate, traieste in adevar, este adevar“ aici spui REAL CEEA CE ESTE ADEVARAT ! Relitatea omului trezit la viata! Deci stii practic calea adevarului, insa orbecaiesti pe ea, prin faptul ca spui :
IN AFARA DE DUMNEZEU .... si altii ca Moise,Noe, Buddha, Krishna,Mohhamad,Isus.... NIMENI nu ar cunoaste adevarul ! Aici te infunzi total !!!! Si iti spun de ce..... cand afli ADEVARUL nu mai poti preciza acest lucru, aici imi dau seama ca nu l-ai gasit, dar il cauti... sau l-ai cautat intr-o alta viata, pentru ca stii deja inconstient cum este traind in ADEVAR.
Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate.... ai cunoscut ADEVARUL , iar proclamand pe DUMNEZEU ca persoana e o minciuna!!! Deci nu se poate sa faci asta, pentru ca o data ce ai cunoscut ADEVARUL ai cunoscut si ceea ce omenirea numeste DUMNEZEU.
Prin ADEVAR te contopesti cu aceasta ENERGIE ce te umple de IUBIRE si LIBERTATE, extazul acesta e insasi culmea intregii fericiri..... o alta mai mare sau mai inalta ca insasi ea nu exista.
Iar toti enumerati de tine, au cunoscut ADEVARUL, tu ii cunosti pentru ca au intrat in istorie, dar sunt si altii ca ei, dar necunoscuti inca tie..... lista ar fi totusi ceva mai lunga.....
Nu uita: EXISTA UN SINGUR ADEVAR, dar mai multe drumuri ce duc spre el.Egal unde te-ai afla, gaseste centru tau, centreaza-te!Trezeste-te!Traieste constient!Alt tel, in afara de acesta nu exista ca sa-l atingi.Tot ce trebuie sa se petreaca este in tine, si sta in mana ta.Tu nu esti o marioneta, iar sforiile nu le trage nimeni altcineva decat tu.Tu esti absolut liber/a. Daca te hotarasti in iluziile tale sa traiesti, poti face asta multe vieti la rand... Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie.
Nu uita in buddhism nu exista Dumnezeu, doar iluminatii sunt cei care au atins dumnezeirea, de aceea exista atatia dumnezei cati iluminati sunt.Iar Buddha Siddharta Gautama nu a proclamat niciodata ca exista Dumnezeu ! Tocmai fiindca cunostea ADEVARUL in totalitate, si el insusi era Dumnezeu.
Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient.Energia ce exista in tine e mereu in miscare, tu trebuie sa poti sa o atipesti putin ca sa te trezesti, altfel tu esti cel/cea adormit/a.
Sper ca ai inteles, si totodata si altii..... Lumina sa-ti (sa va) calauzeasca pasii spre ADEVAR !

Sint pur si simplu fara cuvinte. Foarte rar intilnesc poezii care au
ecoul acela blind si plin de esenta. Daca mai ai si alte poezii
mi-ar face deosebita placere sa le citesc.

"Cunoscand ADEVARUL , DUMNEZEU ca cuvant sau persoana sau ca ce vrei tu, cade direct din vocabularul tau.....nu-l mai poti personifica, ca cuvant nu-l mai folosesti, pentru ca nu se mai poate."

nu contrazic, ba dimpotriva deseori in mesajele postate pe cafenea am spus acelasi lucru: numindu-l pe Dumnezeu, automat il limitam, este un fel de revers al ideii ca dumnezeu a creat pe om dupa asemanarea sa, caci se pare ca omul Il creaza pe dumnezeu dupa asemanarea lui si asta pentru ca omul are limitari si pt ca este captiv al lumii acesteia iluzorii in mare parte, datorita dualitatii sale.

oricum...imi mentin punctul de vedere ca profetii ( care intr-adevar sunt mai multi si multi nu au fost mentionati in istrie pt simplul fapt ca s-au manifestat cine stie caror triburi obscure, in cine stie ce vremuri si mai obscure) au un rang diferit decat cel al omului de rand sau al oamenilor iluminati.Exista un spirit de alta natura ce se manifesta in Ei, au statut triplu, nu numai dual: sunt oameni pentru ca dorm si beau apa, sunt divini pentru ca reflecta lumina divina, la fel cum onglinda reflecta razele soarelui si sunt profeti pentru ca sunt canale pure,receptacole si transmitatori ai Cuvantului Divin.ceilalti despre care vorbeati dumneavoastra sunt oameni ce incearca sa se desprinda din valurile iluziei si ego-ului si atat.

Dumneavoastra pareti a cunoaste mare parte din acest adevar, insa personal prefer sa acord credit omului care zice: mah eu stiu ca nu stiu nimik..pentru ca oricat am cunoaste pe calea ratiunii sau orice am experimenta extrasenzorial, niciunul dintre noi nu stie cu adevarat NIMIK!!!si cine Nu stie ca Nu stie nimic, se numeste ca se afla momentan intr-un stadiu profund de ignoranta ...SI cine stie ceva nu stie indeajuns pentru simplul fapt ca INIMA OMULUI ESTE MULT PREA mica sa poata cuprinde ceea ce ste de necuprins ori mintea sa sa poata patrunde ceea ce e de nepatruns...cel putin la acest nivel

si urmez chiar calea oferita de dumneavoastra, unde Dumnezeu, ideea de El se dizolva in imuabilitate,transcendenta si alte cuvinte sofisticate.

L-am citit pe Osho( BHAGWAN SHREE RAJNEESH) si sunt convinsa ca si dumneavoastra l-ati citit destul de tare... si nu numai ca l-ati citit dar aparent l-ati si bunghit, adica inteles....pentru ca aceasta cale fara de cale, aceasta afirmatie cu negare...ii este specifica filosofului/guru-lui respectiv in mare masura.

"Daca te hotarasti din interior sa fi (sa devii) liber/a; este indeajuns un singur moment. Viata nu este o deviatie, o distragere, viata este o sansa, pentru a cunoaste, a experimenta si a trai in meditatie"..

de acord, insa ceea ce eu simt si speculez aici, tine de nivelul de constiinta al oricarui individ..este ca pana si aceasta detasare de lumea materiala, rupere de iluzia fenomenalului, patrundere in alte dimensiuni, pace si liniste interioara, aceasta stare de a FI si atat...este tot o farama din supremul adevar, la care se ajunge nu chiar atat de usor... sau poate la fel de usor, depinde de situatie..in sensul ca eu cred ca exista mai multe lumi spirituale in care sufletul calatoreste, se transforma, creste, se apropie sau indeparteaza de propria-i esenta , de acel TOT care este cuprins in Sine,in ultima
instanta si din care face parte...

CAUTARE, IUBIRE, CUNOASTERE, UNITATE, MULTUMIRE,UIMIRE, ADEVARATA SARACIE SI ABSOLUTA NIMICNICIE...
cat despre Reincarnare, cu parere de rau , nu cred in ea.de altfel nu cred nici in existenta Timpului.

""Cand tu dormi, Dumnezeu e treaz in tine.Cand tu esti treaz/a, Dumenzeu doarme in tine.Sensul acestor cuvinte este: Adormit = inconstient"" ce-i corect e corect, nimic mai....-adevarat-

Centrare, cuvantul cheie al mesajului dumneavoastra ce ar trebui sa fie

o prioritate pentru noi toti. ar trebuie inclus in curiculum scolar, pe langa lectiile exclusiviste de religie...copii ar invata cum sa se cunoasca, respecte si iubeasca, sa fie naturali, sa nu mai simta nevoia de a imita adultii in goana lor dupa crearea unei masti perfecte, numai buande purtat pe scena teatrului vietii...

Mintea omului si
permanenta sa pendulare impiedica omul sa ajunga la un soi claritate, chiar daca si aia destul de superficiala. cu exceptia alora de sunt sinceri cu ei insisi, care au un fel de insetare spirituala, care mediteaza,care se roaga, care aspira, care se apropie de creatie si simte unitatea existentei,
care se detaseaza, care se desprind de toti si de toate...dar cum ati spus si dumneavoastra sursa e una singura, tinta e una singura, caile sunt numeroase...

unii o iau mai incet, altii mai pe scurtaturi insa, in final toti ajung in acelasi loc..si aia Centratii si aiai Descentratii..ironie, nu?si in acelasi timp face parte din frumusetea creatiei, insa pun pariu ca nu va cade bine sa ganditi ca nu sunteti cu nimik deosebit sau diferit, desi unic in esenta..

hallo!

"Knowledge is a  single point, but the ignorant have multiplied it."
-The Seven Valleys -