comentarii

cuvintele tale


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
anca, - de anisia la: 29/10/2004 14:04:28
(la: Prietenia si prietenii)
din iubirea de sine s-au nascut sentimentele catre cei de-aproape. e adevarat ce spui, ca cel/cea ce se iubeste pe sine poate iubi mai departe.
de la ultima noastra discutie, am inceput procesul de schimbare. in primul si in primul rind mi-am schimbat "look"-ul. si sa stii ca sint persoane care au observat si s-au minunat.
ce e mai minunat si mai minunat insa este dorinta de a incerca ce a fost trezita in mine de cuvintele tale. si asta poate fi considerata o forma a prieteniei. prietenia nevazuta. caci tu si eu nu ne putem vedea dar putem sa ne scriem.
anca eu iti multumesc inca odata ca mi-ai deschis usa catre o lumea noua. aceea in care sa invat sa ma iubesc.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
#26777 (raspuns la: #26622) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...de acord cu Mya....;) - de Mary la: 31/10/2004 21:25:43
(la: Etretat-falezele de calcar)
.....Frumos ai scris. Ai reusit sa creezi imagini vii cu cuvintele tale. Dar poate scrii si partea doua....ca vreau sa stiu si ce ati mincat la restaurant...:))...peste, oysters (austern) ...??

In orice caz m-ai facut sa ma uit pe harta si sa ma bucur ca e numai la sase ore cu masina de unde stau eu !!...
Carapiscum, - de Hypatia la: 01/11/2004 12:43:36
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
sa nu crezi ca am abandonat... Oricum, cuvintele tale imi fac tare bine..., imi gadila amorul propriu:))
Insa ma gandesc de cateva zile bune la decizia adminilor de a nu interveni. Aici am ramas un pic in urma...
caci, dca unul sau mai multi insi aduc afronturi Bisericii Ortodoxe, nu-i bai, caci isi expun parerile. Dar ia sa zica cineva aceleasi lucruri despre statul evreu sau ce s-a zis despre patriarh sa se zica la adresa lui Ariel Sharon... Sa vezi ce repede se inchidea conferinta asta... Sa vezi ce admonestari curgeau. Atunci nu mai era vorba de opinii personale. Am incercat cu ceva eforturi sa pricep si eu cum stau lucrurile, insa ceea ce ma nemultumeste teribil este ca legile sunt valabile doar pentru unii. Si regulile la fel. Am mai scris eu dincolo, despre o sugestie data de Desdemona ca toate regulile sau legile sunt valabile pentru unii doar si atunci Florin si atat m-a si intepat ca nu sunt toleranta , probabil fiindaca nu accept ca respectarea regulilor si a legii sa fie doar pentru unii...
Asta ma oboseste grozav! Ce dezbatere poate fi pe o tema sau alta, daca participantii nu joaca dupa aceleasi reguli?
Hypatia
#27149 (raspuns la: #27145) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de DESTIN la: 04/11/2004 01:07:46
(la: De ziua ta...)
Multumesc,apreciez cuvintele tale.

Cu bine,


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#27597 (raspuns la: #27481) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ptr. Grettel - de samadhi la: 10/11/2004 17:59:54
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Ptr. Grettel,

„Iti imginezi cum ar fi fost sa poti sta de vorba cu el?“ imi amintesc de aceasta intrebare ca mi-a mai fost pusa de cineva, sau chiar de 2 persoane din Romania care il citeau pe Osho, nu mai retin atunci ce raspuns am dat, sau daca am dat de fapt vreunul, era acum aproape 4 ani, si pentru prima data imi vorbeau de el.
Dar ce pot sa-ti spun acum tie este ca: mie mi-ar fi fost deajuns si ocazia de a sta cu el in tacere, nu as fi avut ce sa-i zic, in preajma lui e important sa savurezi la maximum momentul, si nu sa te complici cu intrebari inutile, cum au facut-o atatia altii care erau pe atunci in preajma lui.Mai mult primesti de la un Maestru daca stai in tacere cu el, decat daca incepi cu comentarii de tot felul.Asta e parerea mea.
Practic ce crezi tu ca l-ai fi putut intreba daca ai fi fost in preajma lui (in fata lui)?Eu nu cred ca l-ai fi intrebat nimic, oricum ce sens sa fi avut, privirea lui ar fi patruns in adancul tau. Energia lui te-ar fi inundat pe loc, ai fi vibrat de iubire si fericire, iar cuvintele tale s-ar fi dizolvat pe loc.
Eu cred ca s-ar fi intamplat asta pentru ca esti sau ai devenit o persoana atenta-n jur, sensibila si ai fi putut receptiona destul de bine energia de care vorbesc.
Cartiile lui sunt acum tacerea de care vorbesc, cand il citesti o imparti cu el, e o meditatie continua... acum asta a mai ramas real (cartiile ca material) ca sa-l poata perceapa orice persoana, la orice nivel de evolutie.

#28323 (raspuns la: #28159) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Contradictiile intre religie si stiinta - de (anonim) la: 14/11/2004 01:20:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pentru Hypatia
Zilele acestea am fost cam ocupată şi nu am avut timp să răspund, deşi am citit mesajele. Ieri a fost ziua mea, dar azi sunt mai liberă şi am avut timp să cuget.
Nu pot să zic că ceea ce s-a scris la adresa mea m-a bucurat, deşi am fost numită “scumpă”, ceea ce nu prea cred. Se pare că creştinii de azi au învăţat sărutul lui Iuda, nu mai rău decât acest personal biblic. Doar cuvintele: “ dar omul pornit impotriva lui Dumnezeu, fara a citi Scriptura, pune pe seama ei dictonul "Crede si nu cerceta". Iata iadul, cumplita rautate. Cum poti afirma asa ceva? Simplu, din rautate,de dragul de a improsca ceea ce ti se pare advers si atunci apare conflictul intre religie si stiinta…” , pe care le-ai scris pentru Destin, se referă la mine, nu-i aşa? La fel si intepatura @printre atei sunt si oameni isteti, dar nu foarte isteti"
Oricine e la curent cu ce se scrie aici, va ghici aceste lucruri cu uşurinţă. Nu mai e mult până să începi a mă blestema şi afurisi. Bravo! Păcat că ţi-ai luat acest nume – nu-mi pare că e tocmai bun pentru tine. Hypatia cea istorica a fost sacrificata pentru Stiinta.
“E bine ca iti plac definitiile , insa cauta acolo unde trebuie. Daca eu vreau sa stiu cum te cheama, iti cer buletinul tau, nu pe al celui dispus sa te discrediteze.”
Crezi că tu ştii cel mai bine, unde trebuie să cauţi? Toată lumea se foloseşte de dicţionarele Larousse, care sunt serioase, în deplină concordanţă cu ştiinţa contemporană. Şie nu-ţi plac, de ce oare? Nu tu afirmi, că între ştiinţă şi religie nu mai e nici un conflict? Acestea sunt cumva cuvintele tale?

“ Traim in secolul XXI, daca nu ma insel. Daca in vremea noastra mai punem problema unui conflict intre stiinta si religie, inseamna ca am regresat serios, sub nivelul sec. IV…”
Să înţeleg, că din secolul IV religia nu mai e in conflict cu ştiinţa? Cum rămâne atunci cu Giordano Bruno, Galileo Galilei, Darwin etc,etc? Stranie predispoziţie să negi ceea ce este evident. Biserica Luptătoare, după toate câte le ştim, a luptat mai ales cu Ştiinţa, cu Libera Cugetare, cu Liberul Arbitru. Sau poate, Giordano Bruno şi muşţi alţii au ales singuri rugul?

“Daca ar fi sa expun matematic problema, as folosi teoria multimilor. Imaginati-va un cerc mare-multimea spiritualitatii; inauntrul lui, un alt cerc aproximativ la fel de mare , dar nu egal:domeniul religiei. Apoi as desena un cerc care sa cuprinda parte din ce a ramas pe langa cercul religiei, dar si o buna parte din cercul religiei. O foarte buna parte.Cine cauta cu tot dinadinsul sa puna in conflict aceste domenii, denota cultura gresit formata, ca sa nu spun intelegere modesta a lucrurilor sau incultura.”
Nu sunt de acord cu împărţeala pe care o faci, dar văd că ştii să tragi spuza la turta ta. Adică oamenii de ştiinţă muncesc, caută, se sacrifică, ca mai apoi religia, după lu-u-ngi dezbateri, să includă descoperirile lor în cercul pe care îl desenează clerul împreună cu tine, al “religiei”. Aşa, cm a inclus acolo, de curând, descoperirea rotaţiei Pământului în jurul Soarelui. Nu muncim, nu facem descoperiri, ne mărginim la dispute teologice şi la revelaţii, dar “includem” ce ne convine. Şi ce mai rămâne pe dinafară, nici nu merită atenţie. Frumos! Bravo!

“ pentru ca se bazeaza pe predispozitiile omului de a crede, de a iubi si de a spera in viata de dincolo de ceea ce traieste in acest corp.”
Exact acest lucru l-am spus şi eu de nenumărate ori: omul crede, pentru că doreşte cu ardoare să trăiască veşnic. Foarte adevărat!

“Scumpa Adela, inteleg ca esti din Moldova si esti matematician. Ce frumos! Rogu-te, nu ne explici si noua, muritorilor de rand, cateva chestiuni legate de matematicile rimanniene?
Ca m-or intrebat baietii astia la conferinta "Cine conduce lumea?" si nu stiui sa le spun decat ce am citit in scrierile calugarului de la Rohia, N. Stienhardt. Cum-necum, acest calugar, din tagma celor infierati aici, zic, mi-a dat singuele notiuni pe care le am despre matematica rimanniena...”

Aceasta mi-ai scris în încheiere, ca adevărată creştină, iubitoare de oameni. Dacă cineva îmi spune, că acete cuvinte sunt sincere, iar rugămintea de a-ţi explica câteva chestiuni legate de “matematicile rimanniene” (fără să precizezi ce anume) este generată de dorinţa ta de a cunoaşte, atunci îmi voi cere scuze. Eu nu am de gând să mai susţin examene la matematică, cu atât mai mai pe acest site. Ar fi în afara subiectului, nu-i aşa? Dar dacă eşti atât de curioasă, mai citeşte ce scriu despre mamematicile rimanenne sfinţii pţrinţi ai bisericii, sau acestea încă nu au fost incluse în “cercul religiei”? Oricum, găseşti tu ceva. Eu, se prea poate, nici nu sunt prea isteaţă să-ţi pot explica, având în vedere nivelul tău de cunoştinţe în acest domeniu.

Au revoir, Adela

#28686 (raspuns la: #28347) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-am regasit pe mine in cuvin - de (anonim) la: 23/11/2004 11:21:08
(la: Daca as dormi vreodata te-as visa…)
M-am regasit pe mine in cuvintele tale, ai reusit sa exprimi tot ceea ce simt si pentru care eu nu imi gaseam frazele potrivite.
"Vorbesc in numele meu, de unde ai dedus ca e altfel?"made ueit, - de DESTIN la: 25/11/2004 20:46:44
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Reciteste ce ai scris,caz tipic de contrazicere intalnit la tine.

"...sa respingem teoriile referitoare la nemurirea sufletului si la existenta transcedentului in general.

nota: eu am scos in evidenta cu bold.

"Dupa ce imi reprosezi ca nu vorbesc in numele meu tu te faci purtatorul de cuvant al umanitatii. Daca ma numesti Troll te rog arata-mi unde am zis eu cuvinte jignitoare despre cineva, altminteri retrage-ti afirmatia."

Eu nu te-am "reprosat"...am constatat din cuvintele tale...(vezi nota)

Vezi cu atentie ce inseamna notiunea de TROLL

In comentariile mele ai intalnit tu ce afirmi?

Ce afirmi tu jignitor: "tu te faci purtatorul de cuvant al umanitatii."

Practic nu am nimic cu tine ,am incercat sa comunic civilizat nu contradictoriu lucru strain de tine.

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29858 (raspuns la: #29854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Mihaela,am citit cu ate - de sorin din italia la: 03/12/2004 03:52:50
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
Draga Mihaela,am citit cu atentie mesajul tau.Am gasit in el tot atitea amar,deziluzie,si singuratate pe cita am si eu in suflet.Imi iubesc tara si ma laud sa spun ca sint roman chiar daca traiesc de 12 ani in alta tara.Noi am fost loviti de soarta cum spui tu ,de cind am deschis ochii.Cuvintele tale au mare valoare pentru mine,m-au impresionat mult.Sper sa-mi fie pilda si invatatura...
#30472 (raspuns la: #27434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anonim 29867 - de anisia la: 06/12/2004 23:12:56
(la: Castigati 1 milion de euro. Ce veti alege: Romania sau occident?)
iti multumesc pentru cuvintele tale. intr-adevar eu traiesc in tara.

visul meu cu brutaria si satucul este o idealizare a starii de bine. in povestea mea am lasat la o parte detalii impovaratoare. cand visezi cu ochii deschisi totul este posibil...

am multe alte vise. vise ce-mi trec prin fatza ochilor cand privesc in gol. le zambesc si le las sa mearga mai departe. realitatea imediata e prea diferita. asa si cu brutaria si satucul. e doar un vis. stiu ca niciodata nu voi avea atatia bani. stiu ca nu e usor sa fii acceptat acolo unde esti doar o straina (uneori nici ai tai nu te prea accepta!), stiu ca e mult pana departe. dar stiu totodata ca a visa cu ochii deschisi este hrana pentru suflet...
#30900 (raspuns la: #29867) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna dimineata drag nou prieten, Magnifico20 ! - de Adela Adriana Moscu la: 07/12/2004 16:09:47
(la: Politica si popor)
Adela-Adriana Moscu
Cuvintele tale sincere mi-au incalzit sufletul in aceasta dimineata de toamna ce se sfarsete din pacate inca plina cu pierdere de sange si inca atatea conflicte si ura intre oameni in diferite parti a pamantului. Eu cred in PACE si sper ca ziua cand toti ne vom intelege si respecta reciproc va veni curand. Imbratisari calde de aici de departe...:)
Domnului Petre Buzoianu #2 - de Nicolae la: 10/01/2005 00:19:12
(la: De ce nu vrem inapoi, desi ne e dor?)
Nu am incercat sa te jignesc in nici un fel,dar cuvintele tale mi sau parut cam dure.

"Romania si romani nu au nevoie de persoane ca tine e mai bine sa fi cit mai departe"
"este ingrozitor de trist ca exista oameni ca tine"

#33054 (raspuns la: #33039) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. VOI TOTI, DAR IN SPECIAL SOTIEI MELE!!!!!!! - de carapiscum la: 10/01/2005 05:00:47
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Mai intai de toate vreau sa jur pe ce am mai sfant ca cele ce urmeaza sa le scriu aici sunt purul adevar, adica acelasi adevar pe care l-am ascuns cu buna stiinta, intai de mine insumi apoi de ceilalti.

De aici a inceput totul:
EU- "Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!!"
Daniela M.- "in cuvintele tale vad ciuda de mascul respins din barbatul roman fata de barbatul strain care "are mai mult succes". si nu ai facut decit sa iti ungi orgoliul ranit cu acelasi balsam: cu alte cuvinte "aha, daca nu ma vrea pe mine si il vrea pe altul, asta nu e din cauza ca nu sunt eu bun de nimic sau ca nu stiu cum sa ma port cu ea, cum sa o respect si cum sa o tratez ca egala mea pt ca e si ea o fiinta umana care merita acelasi respect ca si mine, ci pt ca are altul mai multi bani ca mine! asta-i motivul, nu altul". este o autoamagire masculina, tocmai pt ca DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii, si atunci judeca si femeia dupa calapodul sau. sau ii este barbatului mai usor sa dea vina pe bani decit sa se "uite in oglinda" si sa vada ca ii lipsesc anumite calitati.

lamureste-ma si pe mine: vrei ca femeia sa fie "si desteapta si frumoasa si banoasa si devreme acasa" (sau ma rog, asta o fi idealul) ... ok, dar tu, barbat roman, ce ii oferi?"

PRECIZARE NECESARA: nu e vorba de o a treia persoana in cazul nostru!

Nici nu stiu cu ce ar trebui sa incep. Am recitit ce am scris eu si ce au scris altii despre mine la acest forum si va spun cu toata onestitatea de care mai pot da dovada ca MI-A FOST EXTREM DE RUSINE DE MINE INSUMI!!! Dar ce urmeaza sa va spun tuturor sub forma de marturisire publica, spre stupefactia unora si spre extazul altora, tin sa precizez ca nu cauta sa atraga nici compasiune/compatimire, nici incurajari si nici altceva. Este pur si simplu vorba de nevoia mea interioara de a restaura cat de cat dreptatea si de-a ma putea impaca- cu Dumnezeu si cu oamenii, semenii mei- in special cu sotia mea. De iertat eu singur nu ma pot ierta! Ramane la latitudinea voastra sa ma judecati cum vreti. Pe langa asta, consider ca o mai mare umilire decat insusi faptul ca ne vom desparti anul asta nici nu pot concepe.

Decizia de a scrie aceste lucruri aici si acum vine intr-un context cu totul special din viata mea, asa cum deja v-am spus- pe fondul unei imense deznadejdi si pareri de rau pt. ceea ce am facut in trecutul nu tocmai indepartat. Va scriu acestea si cu greu imi pot retine lacrimile care deja mi-au inundat cararile vietii, zile si nopti la rand.

Din conversatia mea cu gazda acestui subiect, stand acum si judecand mai pe indelete, am dedus ca am facut pe interesantul la momentul postarii raspunsurilor mele. Eram intr-o pasa proasta, asta pot sa-mi amintesc, nici nu mai stiu ce am gandit atunci. Nu-mi caut scuze, am facut ce-am facut si acum suport consecintele faptelor mele. Am pozat in drept si sfant, am facut pe lupul moralizator, m-am impaunat cu tot felul de citate care nici macar nu aveam caderea necesara de a le lua in gura mea. Nu stiu cat de cerebral mai pot fi sau daca am fost vreodata, insa stiu ca mi-e dor de demnitatea mea pe care ca un nebun eu singur am profanat-o.

Nici unul dintre voi nu mi-ati atras atentia, cand i-am raspuns Danielei si i-am pomenit de deziluziile mele, ca prin afirmatiile acelea am jignit-o crunt pe sotia mea, mai ales ca nu era de fata sa-si poata lua apararea. Imbecil, nerod, ipocrit bicisnic ce sunt, sa ma ierte Dumnezeu ca spun asta dar mai bine mi-ar fi fost in ziua aceea sa-mi fi pierdut o mana ca sa nu mai pot redacta elucubratiile alea! Cum adica s-a folosit de dragostea mea? Iubindu-ma si iertandu-mi toate mojiciile, trecand cu vederea impasibilitatea unui trantor care-i sugea mierea sufletului, suportand absolut eroic traiul alaturi de un om care a dezapreciat-o si i-a calcat demnitatea in picioare in numele iubirii lui parsive??? Pai asta n-a fost casnicie pt. ea, a fost temnita grea in care cu ferocitate si fata schimonosita de ranjetu-mi salbatic am aruncat-o ca pe-un gunoi nefolositor. Si pt. faptul ca m-am considerat cel drept, care nu savarseste nici o faradelege asupra ei, am indraznit sa-i cer si ultima picatura de inima ce-i mai ramasese, am adus-o pana la stadiul acela de epuizare psihica si fizica in care a cazut bolnava. Iar cand am vazut asa ceva ce credeti ca am facut? NIMIC, oameni buni, NIMIC!!! Am lasat-o ca pe-un gard ce sta sa se prabuseasca si nici macar un leat de compasiune nu i-am pus in sprijin. De apa si de alte cele nici nu mai vorbesc. Sigur, in sinea mea ma gandeam atunci ca am dreptate sa ma port asa. ...Ah, nesuferitul de mine, dar cum poti lasa un bolnav sa zaca in patul de suferinta in care de fapt chiar tu l-ai infundat, mai ales ca este vorba de consoarta ta, cand legea crestina pe care ai invocat-o de atatea ori spune ca pana si pe dusmanii tai esti dator sa-i ajuti la vreme de necaz??? Si uite-asa mi-am dat singur dreptate si m-am intaratat in propria-mi inima pana ce am devenit dusmanul dinauntru- cariul ce roade in nestire si subrezeste lemnul de cea mai buna calitate. Zice o vorba: "pazeste-ma, Doamne, de prieteni/(casnici), ca de dusmani ma pazesc eu singur!"

Vreau in contextul asta sa vorbesc si despre ceva ce n-am vorbit cu nimeni niciodata. E vorba de vizionarea unor scene sexy sau porno, din reviste sau filme. Stiu ca e greu de crezut, chiar pt. mine insumi este pur si simplu inexplicabil, dar niciodata revistele porno sau sexy n-au avut alta insemnatate pt. mine decat ca material informativ, de documentare. Nu stiu cum priviti voi lucrul asta, insa eu in afara de sotia mea, de formele trupului ei frumos si curat, n-am dorit mai mult. Exista instinctual in fiinta mea dorul de ea, nu de femeie straina, pt. ca fantezii erotice nici macar nu mi-am putut inchipui sa am cu altcineva in afara ei. Si poate ca n-ar fi rau de spus un lucru aici, anume ca ea a fost prima femeie din viata mea si a ramas singura! Cred ca totusi i-am ramas fidel pana la capat, in pofida aparentelor care m-au tradat de inselator. Dar, sigur, asta ramane o afirmatie neverificabila. Cred ca ei i s-a parut a fi hidoasa aceasta fata ascunsa a mea, insa mie mi s-a parut a fi in regula fiindca oricine isi doreste sa aiba o viata sexuala normala, mai ales cand e vorba de inceputurile acestei vieti. Asta nu m-a facut instabil in sentimentele mele fata de ea si nici in dorintele mele pasionale pt. ea ca femeie. Daca macar ar fi existat posibilitatea citirii gandurilor...

Revenind la conversatia mea cu gazda, stiti cum s-a intamplat atunci cand mi-a zis verde-n fata cine sunt? Am scuturat din cap si-am zis: NU, eu cu siguranta nu sunt asa! NU sunt eu cel zugravit aici! Cata mascarada, ce oglinzi diforme am trebuit sa folosesc pt. a-mi canta singur in struna...! Pai e normal de vreme ce ego-ul uman si in special cel masculin nu poate accepta ideea ca daca ai gresit cumva trebuie sa recunosti asta cat mai curand, nu sa dai din colt in colt doar-doar s-o gasi o portita de scapare din fata propriei constiinte. Cand nu-ti joaca nimeni dupa cum ii canti, crezi ca nu vrea sau nu stie sa joace, nu te gandesti niciodata ca muzica ta e proasta si ca are ritmul stricat. In plus uiti ca fiecare are anumite afinitati pt. probabil lucruri diferite decat ale tale.

Mi-am zis la un moment dat ca de s-ar deschide pamantul sub mine si pe loc m-ar inghiti, nu mi-ar parea rau. Merit cu varf si indesat o bataie crunta, dar daca s-ar intampla asa n-as mai avea vreme sa indrept pe cat posibil greselile trecutului. Si apoi cui i-ar folosi un asa sacrificiu? Ei, asta-i o intrebare mai dificila. Poate ca in felul asta ar scapa lumea de tirania si de mandria mea...

Stiti ce e cel mai dureros in amintirile astea? Ca unele persoane din apropierea ei mi-au atras atentia inca de la inceput sa n-o ranesc, fiindca e o fiinta sensibila si a indurat destule la viata ei. Dar nesimtitul de mine a dat din cap atunci ca un natang ca intelege, a raspuns sa nu-si faca griji pt. ea si i-a asigurat ca o iubeste nespus de mult. Sigur ca o iubeam, insa indiferenta mea in a applica in practica acest sentiment rafinat si uitarea rugamintilor ei si ale prietenilor ei a facut din mine cel mai josnic si lipsit de constiinta barbat de care ar fi putut avea parte. Si nu pot sa nu ma intreb acum: de ce mi-au atras atentia atunci, ce au vazut acele persoane in viitorul nostru...?

Cred insa ca cea mai mare greseala pe care am putut-o face a fost aceea de a-i reprosa unele lucruri, asta fara a ma gandi in prealabil ca era necesar sa-mi aplic intai mie aceleasi reprosuri. M-am grabit sa ridic piatra si sa arunc asupra ei cu manie, n-am cautat niciodata cu adevarat sa inteleg si logica dupa care isi randuia ea propria viata. Si chiar sa fi avut dreptate, oare nu puteam macar sa fiu mai blajin, mai bland, mai temperat??? Sigur ca n-au existat numai zile negre, totusi ce folos de toate celelalte zile bune daca atunci cand a fost mai mare nevoie de mine eu am lipsit cu desavarsire la apelul cel mai important??? Vedeti voi, eu am gandit (superficial ca intotdeauna) ca ea n-a vazut decat partea goala a paharului... Insa nu m-am gandit niciodata ca in fapt eu n-am turnat nimic in respectivul pahar, ea mi l-a intins plin si eu am sorbit pana la ultima picatura apoi am uitat de asta si m-am trezit ca cer din nou sa beau- ceva in genul: "muieti ti-s posmagii?". In imaginatia mea bogata eu il vedeam plin, dar in el sufla vantul deznadejdii ei, nu era iubirea sau vreun rod al iubirii mele, ci numai un gol imens- si iata ca acum asta se razbuna fiindca acest gol s-a transferat pe deplin in propria-mi inima ca sa vad si eu cum e...

Stiti ce regret cel mai mult? In primul rand zambetul ei cald, dragastos, aproape nelumesc, acel zambet care incetul cu incetul s-a intunecat, apoi a disparut fara urma de pe fata ei obosita de atata chin sufletesc. In al doilea rand regret enorm timpul ei irosit in van in incercarea ei supraomeneasca si inutila de a mentine viabila o casnicie pe care eu o daramam prin orice mijloace. Apoi regret noptile pierdute in fata monitorului sau a televizorului, nopti care cel putin teoretic ar fi trebuit sa i le dedic in totalitate. Imi vine acum sa ma dau cu capul de toti peretii, sa-mi sfasii pieptul ca sa-mi scot inima si sa mi-o arunc la caini, dar cred ca nici cainii n-ar manca asa o inima neagra si stricata. Si cate regrete nu s-au ancorat acum in sufletul meu..., cate pareri de rau... Ce folos, sunt tardive.

A avut anumite pretentii pe care m-am grabit sa le accept gandindu-ma ca chiar daca unele nu-mi prea convin va trebui sa invat sa le respect ca atare. Dar bineinteles ca nu i le-am respectat nici o clipa; cum adica ea sa ridice pretentii si eu nu? Pai bine, mai golane, atunci de ce-ai mai acceptat? Si daca ti-a cerut s-o respecti si sa nu-i incalci anumite reguli pe care ea le avea deja in practica, tu te-ai gasit sa terfelesti totul fara zabava in dorinta de a-ti impune tu propriile legi? Adica tu sa-ti hranesti orgoliul masculin pana crapa iar ea sa taca si sa inghita ineptiile tale? Ce te asteptai, sa-ti puna cununi de lauri pe tamplele-ti intelepte??? A avut dreptate sa afirme ca ai incercat sa manipulezi in fel si chip unele situatii de asa maniera incat, normal, ea sa apara ca o scolarita prinsa cu copiatul si pedepsita- pusa la colt. Dar stii ceva interesant? N-ai facut decat sa te manipulezi pe tine insuti, pana la urma.

Stiu acum ca nu mai exista cale de intoarcere din voiajul de...despartire, incerc sa ma impac cu ideea asta. Acum..., acum ce-i de facut? Nimic nu mai e de facut decat bineinteles luarea aminte pe viitor si indreptarea copacului crescut stramb. Mai este posibil oare? Minuni se mai intampla, dar se spune ca tin doar 3 zile. Socotesc ca mie mi s-au oferit din partea sotiei mele mai mult decat suficiente zile pt. minuni (fara a mai pune la socoteala noptile) si daca ineptia si inertia nu m-ar fi dus in continuare pe acelasi val pierzator, azi n-as mai fi avut ce scrie aici. De aia va spun ca daca este cineva de care trebuie sa va fie mila in toata povestea asta sordida, acea unica persoana este sotia mea.

O singura dorinta mai am acum in viata, indiferent pe ce drumuri vom apuca fiecare din noi: anume sa reuseasca in cele din urma sa-si calce (inca o data, pt. a cata oara???) pe inima si sa ma ierte- nu cu sensul de a ma primi inapoi in viata ei, n-as merita asa ceva. Recunosc totusi ca sufletul meu nu mai are pace de cand ne-am separat si ca singura alinare mai rasare in sufletu-mi hain doar atunci cand o zaresc, altfel viata mi se pare lipsita de sens, lipsita de culoare, de farmec... Vioiciunea de altadata m-a parasit definitiv in ultima vreme iar de reusesc sa uit pt. o clipa si zambesc, atunci vine glasul acesta cumplit care ma intreaba: mai poti zambi? Si ca un facut, chiar de vad o femeie mai frumoasa in fata mea, ma uit la ea ca prin sticla- fiindca dincolo de ea o vad tot pe frumoasa si nevinovata mea sotie!!!

Am avut un noroc orb sa dau peste asa o femeie care sa ma iubeasca sincer, si asa cum spunea un antevorbitor aici (care nu stie cum sa-si mai arate aprecierea fata de propria sotie) eu n-am stiut/n-am invatat sa-i apreciez calitatile decat dupa ce am pierdut-o.

Cred ca pe aceasta cale am raspuns inclusiv cererilor mai vechi de a-mi cere iertare fata de unele persoane de pe forum.

Vreau sa inchei prin copierea unuia din ultimele mesaje aparute la acest topic fiindca mi se pare ca se potriveste f. bine acestei situatii.
"Barbatii nu sunt cele mai importante fiinte de pe Pamant ,caci in fata lui Dumnezeu toti suntem egali ,si daca va iubim-noi femeile ,nu inseamna ca nu mai avem si alte prioritati in aceasta viata.Imi pare indaratul acestei afirmatii o unda de aroganta.DA, sigur gresim ca sunteti centrul universului nostru ,ca va iubim cu disperare ,ca sunteti lumina ce ne ghideaza pasii prin intunericul vietii,ca suntem orbite de dragoste sub influenta careia se sterg toate supararile provocate,dar nu e greseala noastra ca sentimentele nu sunt impartasite ,ca suntem tratate necorespunzator, pentru ca barbatii habar nu au ce este respectul in primul rand pentru ei si apoi pentru cei din jur.Suntem sclave ale iubirii da ,si deci si ale barbatilor spre rusinea noastra.Oare nu ar trebui sa mai iubim?Ar trebui sa ne schimbam sufletele, materia creierului nostru,caci doar asa stim sa iubim oferind tot ce este inlauntrul nostru.
Atat a avut de spus o romanca din Ploiesti."

Asadar uitati ce ati citit in carti sau ati vazut prin filme, asta e povestea adevarata a doua vieti irosite si a unei iubiri distruse de un barbat roman- damnat sa fie in veci!
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33058 (raspuns la: #31644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mya - de carapiscum la: 11/01/2005 01:15:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Aceasta este doar o infima parte din istorie, sunt multe pe care nici nu mi le-am amintit atunci cand am scris mesajul anterior; si crede-ma ca daca as sta sa mi le amintesc pe toate probabil ar trebui sa deschid o pagina de internet. Viata e atat de simpla incat devine cel putin ridicola situatia in care o complicam inutil. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum.
E adevarat ca mi-am facut autocritica- si tin sa precizez ca asta e putin spus fiindca in realitate sunt pur si simplu daramat sufleteste si orice am cautat sa fac pt. a-mi reveni din aceasta stare n-a condus decat la o si mai mare adancire a depresiei. Intr-un anume fel sunt masochist, recunosc ca durerea asta continua o doresc pt. ca, nu-i asa, e a mea si face parte din viata mea. Asa ca-ti dai seama ca nu prea am cum sa ma linistesc. Ziua si noaptea trecuta au fost un adevarat calvar, nici nu stiu de cate ori nu mi-am vazut pieptul sfasiat/sfartecat din dorinta launtrica de a ma putea linisti, sau de cate ori am oftat intr-un ceas. Asa cum am spus nu caut compatimire si prin urmare nu spun acestea ca sa ma laud ce suferind sunt. NU! Dar cu cineva trebuie sa vorbesc despre astea- si cum sotia mea nu poate sa le mai asculte...
Sa merg cu flori la ea si sa-i cer iertare...? Crezi ca n-am facut-o? Dar si dupa ce am facut asta "s-a intamplat" inevitabilul, adica asa cum spune Daniela in mesajul ei ne-am inteles ca la turnul Babel. Si iar n-a fost vina ei, desigur. Tot eu mi-am calcat cuvantul dat, tot eu am comentat despre ea pe la spate, tot eu am intaratat-o prin purtarea mea lipsita de orice scrupule. Si atunci normal ca a inceput sa deteste pana si atentiile pe care i le faceam. Oare nu semana asta cu un fel de momeala intinsa ei ca s-o pot prinde din nou in lat??? Adevarul e ca toata viata mea am fost un om darnic, mi-a placut sa fac surprize placute si neasteptate, mi-a placut sa fac daruri scumpe chiar daca apoi am ramas cu matele goale, fiindca am simtit o mare bucurie interioara facand asa. Insa ma intreb acum daca nu cumva n-a fost decat o incercare subtila de a castiga aprecierea si consideratia celor care altfel nu mi-ar fi acordat-o niciodata- adica un fel de rasplata pt. plata!
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar de imbarbatat se pare ca nu ma mai poate imbarbata decat singur Dumnezeu- pt. ca cea de la care asteptam (?!) imbarbatare nu mai poate sa mi-o dea, e neclintita in decizia ei (si-i inteleg perfect hotararea). Dar cu toate acestea pot sa jur pe orice ca inima ei nu s-a facut de piatra, doar incearca sa se protejeze de orice eventuale suferinte in viitor si de aceea nu mai permite nici un fel de apropiere pe calea sufletului. Ce pot sa spun, are o inima de aur, numai eu n-am vazut-o stralucind ca aveam pe ochii mintii o groasa perdea de prostie ordinara.
Oh, daca s-ar intoarce la mine...! Daca as mai putea castiga macar un pic din admiratia pe care a avut-o dintru inceput pt. mine...! Ea nu-si poate da seama de asta dar m-am gandit adesea ca am fi putut-o lua de la capat, exact ca la inceput, cu tot tacamul acelor clipe frumoase care au existat intre noi, insa cu un nou om alaturi de ea. Stiu ca suna a vorba goala, dar am si eu ambitia mea si un singur gest ar fi de-ajuns, o singura vorbulita s-ar transforma automat in lege divina pt. mine, sa-i pot deveni prietenul pe care nu l-a avut la nevoie. Asta nu mai e totusi posibil acum. Incerc sa ma schimb pe parcurs, probabil va trebui sa ma mai dau de ceasul mortii inca multa vreme de acum inainte, si asa cum bine zici tu mi-am invatat lectia cu varf si indesat.
Ce vreau sa mai adaug intr-un final e ca ma simt ca o povara ce sta pe grumazul ei in aceste conditii- cu vinovatia iesind prin toti porii trupului meu. Stiu ca si ei ii este extrem de greu, stiu ca in adancul sufletului ei inca sufera enorm pt. toate cele intamplate si-as vrea sa-i pot ridica aceasta suparare din suflet. Probabil cel mai mare dar pe care i l-as putea face in aceste circumstante ar fi sa plec cat mai curand de langa ea. Cred ca nu ma insel. Insa, cum sa spun, pt. mine e exact ca in vorba cantecului: "eu cand o vad ma-ngalbenesc / si cand n-o vad ma-mbolnavesc / iar cand vin altii de-o petesc / vin popi de ma dezleaga". Asta este adevarata fata a chinului pe care il traiesc minut cu minut la intensitate maxima. Pe langa asta, mai nou mi s-a redesteptat gelozia pe care cu greu o adormisem.
Ok, multam frumos pt. cuvintele tale- sincer, cu cat mai mult veti incerca voi sa ma imbarbatati, cu atat mai mult imi voi vedea fata schimonosita de relele faptuite. Din punctul asta de vedere se poate sa castig ceva.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#33110 (raspuns la: #33061) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raspuns la un mesaj... - de DESTIN la: 16/01/2005 17:46:17
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
"Sinteza ta este bine venita.
In cuvintele tale, ai reusit sa ma definesti si pe mine.
Caut in viata-mi ce n-a fost si nu e...cuvantul de inceput si de sfarsit spuse alaturi, un pas de inceput eu caut, sa aibe el sfarsitul doar departe, in eternitate.
Crezi ca-i posibil in lumea de pe terra?"

Sure.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#33557 (raspuns la: #33266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mirlania neputinciosului! - de kradu la: 10/02/2005 00:05:56
(la: Am vazut Casablanca)
Cuvinte tale sunt rele, si spuse din neputinta! Asemenea spanacului pe care numai TU l-ai vazut pe dintii artistei!
S-auzim numai de bine!
"K."
#35822 (raspuns la: #35808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fain fain - de rembrandt la: 18/02/2005 23:57:02
(la: Simplă)

foarte faina poezia asta. Citind-o, mi-am adus aminte de multe. Imaginile pe care le-ai exprimat mi-au intors imaginatia pe toate partile si la un moment dat m-am pierdut intre lunaticul ce innoada ploaia si toata dragostea care curge dintr-o sticla de bere aglutinata cu umbra sticlei de cola dietica. Da... :) E exact genul de poezie care ma face pe mine sa plec, pentru un moment, din capul meu... si sa intru in gandurile tale, cuvintele tale, sentimentele tale. Succes in continuare! sa mai scrii... :)



________
keep it simple...
mann!oh mann!!! - de samadhi la: 19/02/2005 11:34:32
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
TE INSELI!!!!!HA HA HA !!! Nu pot decat sa rad la cuvintele tale....
Daca ai trece pe langa mine pe strada poate nici nu m-ai recunoaste...
HA HA!!! Ce comici pot fi oamenii... HA HA! :) :)
#36751 (raspuns la: #36749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu ti-am dat poezia aia ca - de rembrandt la: 19/02/2005 19:07:50
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)

nu ti-am dat poezia aia ca sa te fac sa "ma placi" sau ca sa te impresionez. De criticat... chiar te rog sa ma critici... daca te simti in stare. Poezia ti-am dat-o ca sa te conving cat esti de incuiat(a) si cat de usor te repezi sa judeci oameni pe care nu ii cunosti. Serios, samadhi, te porti ca un copil la pubertate - in caz ca nu esti. Comentariul urmator spune multe :

TE INSELI!!!!!HA HA HA !!! Nu pot decat sa rad la cuvintele tale....
Daca ai trece pe langa mine pe strada poate nici nu m-ai recunoaste...
HA HA!!! Ce comici pot fi oamenii... HA HA! :) :)

cred ca nu realizezi ce prostii spui. Dragostea te-a orbit cu prea multa "lumina divina". Hai sa-ti spun ceva... : site-ul asta cafeneaua este facut ca sa postezi texturi... pentru ca cei'lalti sa le citeasca si sa-si dea cu parerea. Dar se pare ca tu nu prea te "impaci" cu politica asta. Ce... vrei sa-ti spun "ce frumos scrii!" si in acelasi timp textul tau sa mi se para o porcarie totala? iarta-ma, eu nu sunt asa. Daca asta vrei, cred ca exista site-uri si pentru pupincuristi (iarta-mi limbajul). Ti-as da mai multe exemple insa nu vreau sa ofensez pe nimeni... pentru ca adesea se intampla sa fie pe cafenea oameni de pe alte site-uri. In orice caz... in locul tau eu mi-as retrage tonul si alura de expert(a) pentru ca mi se pare ca faci filosofia vietii si a iubirii cu vorbe pline de ostentatie care n-au nici un sens puse cap la cap. Cuvintele nu ma impresioneaza. Dragostea vesnica n-o sa fie niciodata vesnica. Iarta-ma daca te deziluzionez... O sa realizezi si tu asta... cand o sa cresti mare si-o sa mergi in picioare. O sa te dai cu capul de sus. Mereu se intampla asa. Si hai sa-ti mai spun ceva... - toti oamenii din site-ul asta (sau marea majoritate in orice caz) au trait sau traiesc dragostea pe care o traiesti tu acum... Poate nu au simtit-o in acelasi fel, poate nu au exprimat-o in acelasi fel,... dar cu siguranta s-au simtit cel putin asa cum te simti tu acum. Deci, te rog mult, scuteste-ma/ne cu mesajele de genul :

"Versurile le-am afisat ca o dovada a iubirii.Tare as vrea sa vad cum a-ti scrie voi poezie!? HA!...Dar voi nu vedeti frumusetea iubirii...."


"rembrandt, imi pare rau ca nu crezi in Existenta une Iubiri Eterne, asta nu se gaseste decat foarte, foarte rar... insa EXISTA!"


Lasa-ma sa-ti spun un secret, samadhi : cand o sa plangi din dragoste pana o sa te usture ochii si inimile, cand o sa zgarii peretii cu unghiile de ura sau de gelozie, cand o sa iti vina sa vomiti din cauza amintirilor... atunci vei sti... ca dragostea vesnica... nu e niciodata vesnica. Nici macar atunci cand e jurata, promisa sau whatever. Ti-o spun eu, cu frageda mea experienta din cauza careia am cucuie in cap...



________
keep it simple...
#36832 (raspuns la: #36824) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu-mi vine sa cred !!!!! - de samadhi la: 20/02/2005 01:48:08
(la: IUBIREA MEA ESTI TU DOAR TU......)
Nu-mi vine sa cred ce comentarii se astern la tema asta!!!
Rembrandt, imi pare rau, dar ca OM nu te pot numi, ai decazut la grad de parazit, te-ai atrofiat cu totul.... iar daca esti tu nesatisfacut sexual, nu trebuie sa fie si altii la fel ca tine.Ai auzit de avioane care se deplaseaza in spatiul aerian???Se poate, ca nu ai trait degeaba, deci ce zici de asta ca exista posibilitatea de a te deplasa de la un continent la altul??? Asa oamenii se pot intalni, se pot iubi... nu sunt toti ca tine, put a comoditate si nu se deplaseaza nicaieri ca ar fi prea scump si nu s-ar merita... Nu toti gandesc cu mintea ta infantila!!!
Ar trebui sa te uiti ce reputatie iti faci scriind prostiile de mai jos... care le citesc multi foarte multi, nu doar cei ce sunt online si ii poti vedea, cum crezi ca te caracterizeaza??? In ce categorie???Stii ce, imi e lehamite de oameni ca tine!!!
Daca tu crezi ca numai tu, ai iubit suferind te inseli, am facut-o si eu pana acum, dar eu nu am uitat niciodata sa-mi recastig dreptul la FERICIRE, pe cand tu stai acolo si iti rozi unghiile de nefericire...!
Crezi ca m-ai afectat cu randurile tale??? Deloc!Eu nu am EGO!!!Ce sa atingi??? Cuvintele tale negative se vor intoarce spre tine ca un bumerang, si nu cumva sa ramai fara degete ca sa nu mai poti tipui nimic la PC !!! Nu iti doresc raul, singur ti l-ai tras asupra ta acum.Karma ramane karma si te vei dizolva tu in ea pana la carne vie, si nu ea in tine. Nu faci la nimeni favoruri decat tie insuti, ca sa te retragi de la subiect si sa nu mai debitezi si alte prostii... nu cred ca sunt necesare si alte insulte la adresa nimanui.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...